325 matches
-
începutul și finitul a orce arte". {EminescuOpXIV 236} care țintește la sensibilizarea dramei, ele apar în cerința d-a îndreptăți egal frumosul și adevărul. Însă asta e posibil numai prin pătrunderea momentelor amîndorora. Artea reproducțiunei dramatice sensibiliză individualitățile născute de fantazia poetului dramatic. Ea e supusă așadar, despre partea înfățisărei sensibili, legei frumosului; asta o are comun cu sculptura și pictura. moment (? ) Însă ea dezvăluie caracterul omenesc în toată movibilitatea devenirei sale (Beweglichkeit seines Werdens), în toată plinătatea cugetului și voinței
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
creațiunea anterioară în duplicatul ei; ci pentru că înainte[a] ochilor noștri se deschide o esistință smulsă din legea pieirei ce-l mulțumește pe omul ideal. O altă lege însă pare-a trebui să domnească întru reprezintarea dramatică. Ea aduce formele fantaziei libere în viața sensibilă. Ea ar trebui așadar să reverse asupră-ne toată cupa iluziunei (sensuale) sensibile. Aceasta însă ni se pare posibil numai printr-un adevăr natural care să (lase) facă a ni se părea individualitatea reprezintată ca una
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sensual pozitivă. În urma astora ar trebui ca fidelitatea întru sensibilizare să fie unicul legiuitor pe care să[-l] asculte artistul reprezintator. Unde însă s-au născut formele pe care are să le reprezinte actorul? Ele-s concepute și născute în sânul fantaziei libere. Nu li e permis a deminți această origine a lor neci în reprezintare. De aceea trebuie și corpul ce li dă actorul, realitatea sensibilă în care le transpuue, să fie (adecuată) potrivită acestei origini, adică. trebuie, prin toată iluziunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a lor neci în reprezintare. De aceea trebuie și corpul ce li dă actorul, realitatea sensibilă în care le transpuue, să fie (adecuată) potrivită acestei origini, adică. trebuie, prin toată iluziunea sensibilă, să vedem totuși înainte-ne o operă a fantaziei libere și să pipăim această operă a fantaziei manifestată în carne și sânge. Cum se ajunge asta însă? Numai dând artistul aceleași drepturi atât idealităței cât și naturalităței (Naturwahrheit) și numai manifestând în reprezintațiunea sa o pătrundere neprecurmată a părților
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și corpul ce li dă actorul, realitatea sensibilă în care le transpuue, să fie (adecuată) potrivită acestei origini, adică. trebuie, prin toată iluziunea sensibilă, să vedem totuși înainte-ne o operă a fantaziei libere și să pipăim această operă a fantaziei manifestată în carne și sânge. Cum se ajunge asta însă? Numai dând artistul aceleași drepturi atât idealităței cât și naturalităței (Naturwahrheit) și numai manifestând în reprezintațiunea sa o pătrundere neprecurmată a părților amîndorora. Idealitatea imprimă reprezintațiunei sigiliul universalităței și a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Schroeder, că ar fi fost în stare de-a obținea și caracterelor vieței ordinare, sferei burgeze o (parte) lature ideală și că a format din figuri de felul acesta un ce cu mult mai nobil decum ar fi născut în fantazia poetului sau a cititorului. După toate relațiunile, tot așa se bazează esențialminte și aparițiunea lui Eckhof, care-a făcut epocă mai mult pe aceea că a lucrat contra patosului sec a vechei școale franceze prin producțiunea sa ațintită totdeuna la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de botez. Din punt de privire a artei însă nu ne e permis de-a face din adevărul grosolan al naturei măsură; ci numai acea frumoasă părere (Schein), ca[re] ne aduce într-adevăr ca dinaintea ochilor cele create de fantazia liberă, însă le și predă îndată contemplațiunei noastre spirituale, spre a fi ascultate și judecate de ea. Simțurile sunt fără-ndoială mediul prin care ni se prezintă tipul (prelucrat) prefăcut în viață sensibilă, însă cu aparițiunea ei e transpusă îndată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
le și predă îndată contemplațiunei noastre spirituale, spre a fi ascultate și judecate de ea. Simțurile sunt fără-ndoială mediul prin care ni se prezintă tipul (prelucrat) prefăcut în viață sensibilă, însă cu aparițiunea ei e transpusă îndată în imperiul fantaziei, la care se îndreaptă pentru a-și ațâța prin ea iarăsi viața pe care a primit-o de la ea. Trebuie să le-o concedem cu tot respectul vecinilor noștri transrenani, pe cari ni place de-a-i numi frivoli, că într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lipsa de aceea ce e mai de căpetenie în arte, adică de-a vedea înainte-ți o operă a spiritului. Pe cât timp să desfășoare un actor dinaintea noastră toată copiozitatea (Fuelle) unei vieți individuale într-o formă ideală, pe cât timp fantazia sa liberă poate să-și forme un corp corespunzător cu intuițiunea (ideea) poetului, până atuncea nu avem neci cel mai mic drept de-a trage în cumpăna criticei noastre calculul cel rece al etății sale. Noi recunoaștem printr-asta cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care e pus sub legea acestei somațiuni interne. Pentru că el e cel mai mult dotat, de-aceea el și dă mai mult decum poate aștepta sau pretinde publicul, căci el descopere lumi până aci necunoscute, deșteaptă tipuri cu cari împopulează fantazia noastră, făcîndu-ni-le familiare nouă însă fiindcă el dă nemărginit mai mult decum voia sau chiar presupunea publicul, de aceea nu găsește de comun la aparițiunea sa un teren potrivit pe care ar putea să înflorească (fortwuchern) înainte opera sa. Letargia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
influinței efectelor sale, zugrăvite chiar de mâna cea mai dibace, nu sunt decât o contură palidă, mai ștearsă, pe cari trebuie să și-o (amplifice) împlinească cel ce o privește până la o figură vie. Și totuși această (amplificare) complectare din fantazia celui ce privește nu corespunde deloc cu imaginea (ce-am avut-o în vedere) proiectată, pentru că privitorul nu poate aduce la complectarea schiței decât tot ce e mai bun între acelea ce e în stare să le contemple în spiritul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care să corespundă cât de puțin celor întîmplate contimpuranilor. Chiar daca lectorul poartă în sine intuițiunea poetică a caracterului în viața sa deplină, totuși nu acopere acest desemn decât imaginea sa proprie și-i escită numai dorința de-a vedea tipul fantaziei sale viind dinaintea sa ca o creatură reală. Daca-i lipsește însă asta, atunci el nu aude decât vorbe la auzirea cărora nu se naște în el neci o intuițiune, pe cari el le compară anevoios apoi cu cele mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
public cugetat ca colectivitate nu se înalță peste cele văzute și esperiate în arte, ci se mărginește între ele În unii cari aduc de măsură cu sine memoria cea mare a vremilor de mai nainte sau cari poartă culmea în fantazia lor poetică învie într-adevăr contradicțiunea dintre cele geleistet și pretențiunile absolute, însă colectivitatea își va lua măsura sa numai după cele ce i se oferă în prezent. O pauză lungă în gustarea a ce e escelent într-o speție
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înaintea intuițiunei atât sensuale cât și spirituale viața deplină a omului în espresiunea sa cea mai naltă, în împregiurările cele mai pătrunzătoare, fluxînd și refluxînd în albia gigantică ce i-a dat-o Weltanschauung poetică și pe unde-a îndreptat fantazia fluviul vieței. Tot ce poate esperia sufletul mai zguduitor, manifestarea unei bucurii bete, strășnicia naturelor demonice, rezistința sublimă a unui suflet contra puterei destinului, și după aceea umorul, ce volatiliză toate defectele timpuozităței (pasabilităței, Zeitlichkeit) care se gustă (geniessen) pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
gustă (geniessen) pe sine însuși în această discompunere, toate astea și tot ce poate esperia pieptul omului în adâncimea sa cea mai adâncă, toate acestea apar înzelate (gehamischt) înainte-ne prin artistul dramatic. Formele esilate din elementul cel moale al fantaziei în realitate, schimbate într-o esistință sensibilă, ele lucrează asupra-ne cu puterea a chiar realităței, fără de-a ne vătăma însă prin asprimea lor, prin ne-ndurarea lor, ca în viață, ci împărtășind numai mărimea impresiunei cu puterea realităței
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Victor Hugo se esprimă foarte frumos în Etudes sur Mirabeau când zice că o jumătate a marelui oratore a fost depusă în mormânt la moartea sa: [... ] {EminescuOpXIV 246} Pentru că actorul alocă tocmai întreaga sa personalitate într-o unealtă abilă (... ) a fantaziei și nu-și retrage ca ceilalți artiști partea sa muritoare după paravanul operei sale, ci se abandonă unei mulțimi mișcate în tot coprinsul esistenței sale, în clipa chiar a creării, care e și momentul în care el se judică pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și accente elocinte cu cari acompaniază privitorii creațiunea artistului reprezintator prin toate fazele ei; abia prin ele el se încumetă în puterea [sa] (inne werden) și din ele îi (curge) izvorăște lui acea esaltațiune care-l poartă înainte în imperiul fantaziei. Acea suflare nevăzută pe care însă artistul o simte așa de bine, acea suflare care face ca mulțimea cu capetele ei multe să ni se pară o singură ființă vie, care simte afectele de-ntotdeuna ale reprezintatorului, afecte ce tremură încet
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vor fi susținute de un tact fin și de un adevărat orga-a artistic (? ), cari două abia îi dau circumspecțiunei filozofice influința cea vie pentru domeniul speciale al artei. Numai prin pătrunderea evidenței (Erkenntnis) filozofice și a intuițiunei de o fantazie avută, care e însoțită de o mulțime de esperiinți artistice și de-un înnăscut simț pentru arte, numai prin aste critica se poate mântui din înnomolirea în care a căzut. Actorul ar trebui să i se plece atuncea chiar contra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
critica. Ne rămâne încă în această parte generală de-a lumina condițiunea subiectivă a individului în parte până la artist dramatic și de-a câștiga treptele ce rezultă necesarminte din noțiunea însăși întru dezvoltarea acestei arte. Toată artea se-ntemeiază pe fantazia liberă. Această putere a generalităței, de-a privi adică (ținoarea) coprinsul rațiunei în forma imaginei și de-a se subiectiza într-această formă, este condițiunea negativă a orce activitate artistică. Însă fiecare arte în parte cere Lessing, cel mai mare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o lume de tonuri auzite numai în el, pe care le și caută a le manifesta; pe când sculptorul viitor se face remarcat prin acel impuls neabătut de-a forma care caută să aducă la realitate plastică cele contemplate numai de fantazie. Cât de retinente (nachhaltig) lucră un astfel de talent mai târziu nu se poate determina după primele mișcări, pentru că aceasta atârnă de la acea conlucrare miraculoasă, de [la] acea economie misterioasă a tuturor puterilor încă o dispozițiune specifică a spiritului). Talentul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
talent mai târziu nu se poate determina după primele mișcări, pentru că aceasta atârnă de la acea conlucrare miraculoasă, de [la] acea economie misterioasă a tuturor puterilor încă o dispozițiune specifică a spiritului). Talentul pentru arte se manifestă așadar printr-aceea că fantazia individului se pronunță de activă și productivă tocmai într-acel mod specific în care se arată dispozițiunea în artea specială. n Intocmai ca mine în pictură, astfel încît tablourile ce mi le închipuiesc le văd în colori cu față cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai (centrul) puntul de privire în care (convergează) se concentră toate razele lui e un altul după diferitele sfere; fiecare geniu artistic stă pe un punct de unde ridică tot universul din țâțâni și îl renaște pentru a doua oară din fantazia sa. Talentul artistului reprezintator se va pronunța dar în acea aplecare neabătută de-a reda prin mijlocul propriei sale personalități parte stări și personalități observate de el, or tipuri ale fantaziei. Cu cât se arată mai mare renegarea propriei sale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
țâțâni și îl renaște pentru a doua oară din fantazia sa. Talentul artistului reprezintator se va pronunța dar în acea aplecare neabătută de-a reda prin mijlocul propriei sale personalități parte stări și personalități observate de el, or tipuri ale fantaziei. Cu cât se arată mai mare renegarea propriei sale individualități, cu cât sunt mai pregnante (trăsăturile) momentele cari se concep și reprezintă cu viociune, cu atât se poate judeca mai sigur asupra unei (dotări) înzestrări adevărate. Însă în privința talentului durabile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
văzut, din propria sa individualitate un mediu pentru realizarea ideei; individualitatea este materia trebuincioasă prin care el manifestă ideea. Cum esereitează un pictor mâna și ochiul său întru esecuțiunea concepțiunilor sale și cum nu poate ajunge artist, cu toată productivitatea fantaziei sale, fără o cultivare a mînei și ochiului sănătoasă și proprie activităței sale, cum nu poate să capete unul ce se consacră muzicei decât succese foarte mediocre când nu are o sonoritate naturală a vocei și auz muzical, tot așa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
esistă și un ton naturaliter ordinar, care se opune cu desăvârșire espresiunei spiritualităței. Ținoarea cea mai spirituală esprimată de-un astfel de ton și e degradată și produce în noi simțirea plină de turment că vedem coprinsul însemnat a unei fantazii pline de avânt încredințat unui vas atât [de] grosier, o contrazicere ce vatămă absolut dispozițiunea îndreptată mereu pe pătrunderea coprinsului (fondului) și a formei. Tonul fără timbru poate, prin spiritualitatea accentului, s-o aducă la espresiunea idealului; tonul ordinar însă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]