204 matches
-
dorința căruia se ordonează piesa de teatru. Tehnicile anunță literatura postmodernă din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Se utilizează, într-o manieră poetică, modalități pe care le foloseau și prozatorii europeni pentru a sugera construcția de hârtie, fantoșă specifică ficționalului - fie metafora magicianului ca la John Fowles, fie cea a vocii ivite din ceață pentru a face ordine într-o lume pe care dumnezeu și diavolul și-o dispută fără să știe că ei înșiși sunt personaje, ca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
puse fără prejudecăți în balanța timpului. Ieri, până în 1989, nu existau partide politice deloc, doar un partid unic (care controla cu mână de fier și sindicatele, devenite potrivit expresiei tovarășului Lenin "cureaua de transmisie a partidului") și un fel de fantoșă oarecum "apolitică", dar făcută tot de partid, numită Frontul Unității Socialiste, care reunea, sub supraveghere strictă, tovarășii de încredere care încă nu ajunseseră la înalta condiție de membru de partid, reprezentanții colaboraționiști ai cultelor sau ai minorităților. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
au nicio problemă să candideze și să-și facă publice ideile și mesajul, în zilele noastre. Apoi Marea Adunare Națională, mașinăria de ridicat mâna și de unanimități jenante, era alcătuită din bipezi bine selectați după dosar, decerebrați și slugarnici, simple fantoșe în mâna cadristului Octav Cozmâncă, de la secția Organizatorică a Comitetului Central. Astăzi cel puțin sunt (măcar) mai multe centre de comandă, divergente, pentru fiecare grup parlamentar (o galerie mai diversificată de mici cozmânci, adică), iar parlamentarii, aleși finalmente uninominal, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
20.000 de euro pentru calomnie, iar executorul judecătoresc va trebui, finalmente, să-l arunce în stradă pe ipochimen din sediul partidului său de buzunar, dacă băieții de teapa lui Hayssam mai sar încă o dată să-l ajute. Pentru că următoarea fantoșă care va atârna spânzurată la balcon, ca un semn că molima e pe cale de dispariție, mă tem că va fi chiar el. Și nici nu va mai face audiență, din păcate. Sau din fericire! 10 decembrie 2010 Exact în momentele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lungi cât Luceafărul eminescian, din care doar trei versuri au tangență cu realitatea, suntem învățați. Dar cu câtăva vreme înainte de a da europenii năvală aici, îi deplâng din suflet pentru buimăceala și nebunia în care sarabanda de simulacre și de fantoșe o să-i azvîrle. Imaginați-vă că sunteți unul dintre ei și citiți cu un ochi proaspăt, acest panou de reclamă la țigările LM: "APRECIAT ÎN PESTE 70 DE ȚĂRI, TUTUNUL DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂȚII" (conf. Hot. Guv. Nr. Din data). Februarie
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
putea fi identificat un paradox, dar în realitate faptul nu e decât dovada peremptorie că ideologia comunistă devenită doctrină revoluționară nu a fost o ideologie a proletariatului ci una care creeză din nimic un proletariat, de care se servește ca fantoșă ideologică. În Ungaria și Polonia, acolo unde proletariatul există, revendicările sale nu sunt, în 1956, "pur anticomuniste", cum susține TU, (p. 60) ci, dacă citim textele, pur muncitorești, adică socialiste, ceea ce este, cam același lucru. Cum comunist era liderul lor
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
aciuat și indivizi poate progresiști, reformatori, ori măcar bine intenționați pentru noul mers politic al României (după prăbușirea comunismului), dar aceștia era șantajabili, o parte dintre ei, din pricina unui pact scris cu Securitatea. Șantajați, aceștia deveneau în chip previzibil niște fantoșe manipulabile, dirijate în favoarea noii puteri pervertite la o formă camuflată de dictatură. Nelustrate, toate aceste persoane, oricât de deschise la procesul de europenizare și de democratizare al României postcomuniste, depindeau, prin șantaj, de scopurile și orientarea politică a păpușarilor lor
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
4. dorul de părinți; 5. reîntoarcerea la condiția umană. Personajele: - unele reprezintă binele (forțele binelui: voinicul, Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, Sf. Vineri, etc.); altele simbolizează răul (forțele răului: zmeul, scorpiile, baba cea rea, Muma Pădurii, balaurul, etc.); de regulă ele sunt fantoșe abstracte, niște idei în conflict; ele nu evoluează psihologic; nu (des)cresc sufletește; cele mai multe au de regulă forțe supranaturale; sunt exemplare (în bine sau în rău; mai degrabă, dincolo de bine sau de rău); - sunt lipsite de stare civilă; nu au
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
sunet. Dar poate chiar asta și suntem, toți cei prezenți în colțul acela de lume părăsită, departe de realitățile anului 2000: un fragment din memoria afectivă a unui creator situat într-o altă dimensiune, aburcat la un nivel ontologic inaccesibil fantoșelor care mișună pe pajiștea verde. VASILE GÂRNEȚ: Atmosfera e de spectacol suprarealist. Evenimentul poartă numele POST SCRIPTUM - am mai auzit numele ăsta, înainte de a ne îmbarca pe vapor, dar nimeni nu ne-a spus ce semnifică - și constă în a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în carne vie... și totuși, va veni momentul în care însăși forța și natura lu crurilor vor spune: „Nu se mai poate! În locul acesta firul trebuie rupt...“ și se va rupe de la sine... și vom rămâne suspendați în vid precum fantoșele, cu sentimentul că nous n’y sommes pour rien și că toate acestea s-au întâmplat independent de voia și dorința noastră. și abia atunci ne vom da seama cât de jalnică și de zadarnică a fost toată agitația, toată
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
prin acest contract mimetic cu timpul ei în ceea ce acesta avea mai concret, actualitatea, faptul divers, anec- dota. Referentul uitat postulează această critică, opera s-ar fi găsit în situația de umbră a unui obiect care a dispărut, o simplă fantoșă redusă la o condiție spectrală, inconsistentă. Numai că din ziar, Caragiale a extras ceva ce s-a dovedit a fi peren, un orizont de posibilitate. Scrii- torul a descoperit o fractură, un punct de inflexiune, o falie, un pliu în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de carnaval. Regii de carnaval, în perioada arhaică, trebuiau să moară la sfârșitul zilei, ca Bérenger. Obsesia morții (și anticipările ei, amenințarea, frica, oboseala, dărăpănarea, proliferările sufocante, violul, tortura, inaccesibilitatea izbăvirii) lasă obsesia vidului în urmă. Figurile nu mai sunt fantoșe, sunt făpturi muritoare, vulnerabile, pătimitoare. Oarecum încă în Scaunele, dar deplin în Victimele datoriei, în Pietonul aerului, în Setea și foamea, apare dragostea, singura realitate care neagă neantul. Soții Smith, soții Martin nu sunt cupluri adevărate, sunt doar ceva bizar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
că mai recentele comentarii despre Caragiale, respectiv cartea lui Elvin, a lui I. Constantinescu, a lui Al. Călinescu, comentariile mai lungi, interesante, pe care le-a făcut Valeriu Cristea în Alianțe literare, toate merg pe ideea aceasta a vidului, a fantoșelor lipsite de substanță, a acestui automatism sau a anomaliei, în sensul că el nu ascultă de nici o lege umană, ci de niște legități mecanice, care ar face, după aceste interpretări, din Caragiale un precursor al absurdului - eventual și al lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
obținută această primă etapă, primă concluzie : Caragiale este un autor care ne pune în față vacuitatea ființei umane, vidul, vidul mascat al mecanismelor, al automatismelor etc., aceste imagini și această realitate nu ne determină să ne simțim nesolidari cu aceste fantoșe. Dimpotrivă, suntem complici și implicați în această lume. Ne simțim foarte înrudiți cu ei și foarte prieteni. Și ne sunt foarte simpatici. Personajele lui Caragiale, am impresia eu - unii sunt oripilați de Cațavencu, de Mache, de Lache - dau sentimentul unei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
chiar ridicol. Pe acoperiș, fixat pe un turn țuguiat, foarte urât, era un cocoș de tablă care se fâțâia toată vremea, scârțâind strident ori de câte ori se apuca să se rotească într-o parte sau alta. Era o morișcă de vânt, o fantoșă care numai la locul ei nu era pe o școală. Nu cred că cineva, vreun alt copil, să fi dat vreo importanță acestei urâte creaturi. Eu însă, nu numai că am observat-o; am început să urăsc cu violență obiectul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la ordin, înregistrări în apartamentul tovarășului, dar și în restul imobilului, în fine - camera de luat vederi a naratorului-regizor. Prin stratul gros de contrafaceri dat de relatările încrucișate, realitatea se mumifică, autenticitatea se ofilește și moare. Scrierea pare populată de fantoșe, confirmând avertismentul gogolian ce îi servește autorului drept moto. Ora oficială de iarnă (1995), cuprinzând însemnări fragmentare din anii ’80, un fel de jurnal despre „literatura în vreme de ciumă”, își are locul său în campania de contrazicere în care
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
de noapte, comediile care l-au consacrat pe G., volumul Iadul vesel (1997) cuprinde piesa omonimă („comedie onirică”), montată în 1996, parabolă a puterii care depersonalizează prin fascinație și descompune moral indivizii dependenți de ea până la a-i transforma în fantoșe, Miss... Tranziția (comedie a unei lumi ușuratice, fără sens și motivație), Jaguar Party („comedie stranie” a unor destine de fapt tragice în absurdul lor) și Valsul lebedelor. Cinci comedii inedite alcătuiesc culegerea Estul sălbatic (1997): Demolarea Sfântului Duh, „apocalipsă comică
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
nu duc omenirea decât către ea însăși.” Nuvelistica lui G., mai restrânsă cantitativ, nu este inferioară cărților de reportaje. Anecdotica e de cele mai multe ori un simplu pretext pentru concluzia de ordin moral. Personajele se reduc adesea la platitudini identitare, fiind fantoșe ale unor dezbateri cu final dinainte știut. Cinema Madagascar (1957) și Unde vântul miroase a petrol (1961) sunt nuvele în care intruziunea ideologicului este cel mai acut vizibilă. Autorul exploatează, sub aparența caleidoscopică a inspirației, clișeele prozei din epocă, începând
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
Înaintea romanelor englezești orale, alături de culturi folclorice eliminate rînd pe rînd, literatura franceză s-a realizat În scrisori și În piese de teatru unde rolul esențial Îl avea, Întodeauna, limbajul cenzurat pînă la stadiul retoricii rebarbative a unor personaje, altminteri, fantoșe. După ce enunță cele patru Înlocuiri prin care o poetică, a ordinii, a suprafeței, este Înlocuită cu o alta, a profunzimii (reprezentarea cu expresia, de filieră foucaldiană), capitolele cărții urmăresc termenii contradicțiilor literaturii ca ipostaze ale conflictului dintre principiul reprezentativ și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
au Încercat să defrișeze jungla crescută pe ruinele sistemelor religioase tradiționale. Pe de altă parte, francezii, laici, au manifestat ca singură atitudine la adresa credințelor i-raționale disprețul (sectanții reioniștilor din romanul Cherokee de Jean Echenoz, 1983, sînt o gloată de fantoșe avide după legume fierte). Houellebecq schimbă macazul, șterge de praf un subiect insignifiant pentru că ideologizat În același fel pînă acum, și pune această problemă fundamentală a societății occidentale moderne: religia. În Posibilitatea unei insule este vorba despre secta elohimiților la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
împacă cu lumea și cu ceilalți. Interpretarea pozitivă a hermeneuticii psihologico-istorice este corodată de prezența inconștientului individual (Freud) și colectiv (Marx) sau a inconștientei "voințe de putere" (Nietzsche). Conștiința este discreditată: în spatele conștiinței stă regizoral, inconștientul. Conștiința este doar o fantoșă: Marx - oamenii fac istoria fără să știe ce fac; Nietzsche - voința de putere stă în spatele conștiinței; Freud - conștiința este doar vârful iceberg-ului, nefiind responsabilă de semnificații sau de sens. Conștiința justifică, raționalizează decizii luate de altcineva. împreună cu discreditarea conștiinței intervine
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a habitudinilor anchiloza(n)te. Personajele monologhează chiar atunci când lasă impresia că ar dialoga; fiecare își exhibă cu o nonșalanță sfidătoare, obsesiile, ideile fixe, anxietățile rămânând complet opac la reacțiile celuilalt; Tom, Felix, Tony sunt în fond "omuleți de sticlă", fantoșe, marionete care se comportă nu ca și când ar vorbi, ci ca și când s-ar lăsa vorbiți de propriul limbaj - discurs tipic alienării, al pierderii rațiunii și speranței. Iată, de pildă, cum "conversează" Felix și Tony, eroii din piesa care dă chiar titlul
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
prinț călare pe un cal alb, zîmbind, răsucindu-si mustață și între timp sucind totodată mințile femeilor. Clișee, evident. O mare prietenie, mai ales una între bărbați, așa cum istoria literaturii ne-a învățat să așteptăm, cere mai mult decît două fantoșe care să trăiască fiecare prin ceea ce nu are el însuși, dar îi prisosește celuilalt. Și există, categoric, o lină curgere a românului, care nu poate fi atribuită decît, mă tem, unei cumințenii a ideilor și a temei. Eroii lui Troyat
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
pe care vechea Chantal nu le avea, sau chiar le respingea. Scrisorile nu ii reamintesc cum era, ci îi prescriu cum să fie, uneori aproape împotriva voinței ei. Chantal devine captivă unei identități fictive, compusă din fanteziile erotice ale unei fantoșe. Scrisorile sînt cele care îi dictează inclusiv identificarea cu ipostază nelegitima, ele o constrîng să accepte că e vinovată. Identificîndu-se cu femeia-fantasmă din scrisori, Chantal transforma temerile iubitului ei în realitate: ea chiar devine o străină, pentru că se supune proiectului-dorintă
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
așa-zicînd critice peste buza formelor uzuale, substanță care, intrînd în atmosfera corosivă a ironiei, suportă o captivantă restructurare, o jucăușă schematizare aidoma desenelor animate. Cei doi protagoniști se mișcă în cadrul unei noi verosimilități, prezentînd coerența cinetică și rigidă a unor fantoșe: "De mai multă vreme, Mircea Ivănescu caută pe cineva care să scrie în locul lui. După oarece tatonări, nu prea reușite, el l-a găsit, în fine, pe Iustin Panța. Și l-a găsit cu atît mai ușor cu cît acesta
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]