204 matches
-
a fost curat ca o farfurie, a fost ca o foiță de staniol.. (Congestionat.) L-am iubit ca pe o femeie, cu groază, cu îndârjire... L-am iubit degeaba, domnule, pentru că uitați-vă la mine... Ce sunt eu acum? O fantoșă, o improvizație... Ha-ha-ha! Noi, cei vii, am ajuns simple sperietori, nici nu s-ar putea spune că suntem vii. Cum să mai avem grijă de morți când noi nici măcar nu știm dacă suntem vii? ARTUR: Lasă... Uite, ia o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
îndeplinire visul Principelui, adică să-i răpui acestuia, inamicul numărul unu. Pe cine să răpun? Replica mea pare cel puțin ca o palmă mai mult decât zdravănă, peste gură. După cum vezi, în mintea baronilor, contele e mai mult decât o fantoșă, dle Mihai de Giulești. Are spatele tare, dar asta nu înseamnă că nu poate cădea la orice oră. Depinde cine-i va da mat. De asta depinde. Îmi apare contele de Bethlen în fața ochilor fie dominând masa în sala mare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
docile, care-ți Împresoară fruntea, rapacitatea lor de atunci, Încărcată de o senzualitate violentă și toate femeile și toți bărbații, colegii, prietenii estompați sub lumina difuză a reflectoarelor. Voi Încerca totuși saltul cu toată frica mea de mistificare, pentru că aceste fantoșe care mă bîntuie nu se vor astîmpăra pînă nu le voi aduce Înapoi În locul și timpul unde s-au zămislit. Pipăi drumul, caut - totul e incertitudine, totul e aproximație. Pe strada Olimpului, la numărul 7, e un bloc vechi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cîndva un avion și se Încăpățînează să creadă că o să-l mai vadă o dată, așteptăm ca soldații americani pe plaja Omaha, așteptăm ca jurnalul lui Scott pe o masă de gheață după ce totul s-a oprit la jumătate, așteptăm o fantoșă, o neînchipuire, un Godot pe care nici măcar nu-l cheamă Godot. O activitate bizară, un magnetism monstruos această Încăpățînare de a hipnotiza obiecte inexistente, de a le aduce sub mîinile tale, sub dinții tăi, de a le lipi definitiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
genunchi, cu un strigăt ascuțit. Skorpius se repezi la el cu toate puterile care-i mai rămăseseră. Salix zbură prin aer și căzu la vreo zece pași de adversarul lui. Rămase nemișcat în nisip, cu brațele și picioarele desfăcute, o fantoșă tristă, care a încetat să mai distreze mulțimea în arenă. Skorpius se ridică și-și șterse cu dosul mâinii sângele care continua să-i curgă din gură. Îl căută din ochi pe secutor. Clătinându-se, se apropie și se prăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un cîntec, după cum au chef "musafirii". Vădind intenția de a construi arhetipal, personajul ne convinge totodată că autorul nu se teme nici de melodramă. Și, dintr-o dată, terorizanții Vecini dispar. În fundul scenei se mai întrezăresc, parcă, vreo două perechi de fantoșe. Ambiguitatea învăluie totul (dramaturgul își plimbă îndemînatic degetele pe această claviatură). A fost o întîmplare aievea? Sau un vis urît?... În fine, bine că a trecut. După atîta stres, nu strică să ne mai destindem. Dar nu!... Relaxarea nu durează
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dezbătut în dramaturgia română contemporană, în alt context și cu alte mijloace firește. Constantin Popa face posibilă apariția vecinilor în chipuri cu totul neașteptate, iluzorie poate cum a procedat în "Calul verde" sau de-a binelea, și, pînă să devină fantoșe într-un final cam grăbit, acești vecini funcționează, și anume, se instalează în textura unei vieți de familie ușor fisurată și-și dau acolo legea lor, legea unei solidarități și a unei "cumințenii" acuzate, inamovibile. Sub această acțiune echivocă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a fi considerat normalitate. Dacă inițial scena în miniatură este considerată a fi locul unde se închipuie melodrame ale disperării celor ieșiți la pensie, parcursul dramatic reușește a înfășura metaforic și acest obiect teatralizant: acolo revine la viață lumea de fantoșe din timpul care s-a scurs deja, repetabil într-un mod neverosimil, spectacular. Protagoniștii recunosc faptul că scenele nu sunt altceva decît morminte, cimitire de personaje care au rămas împrăștiate peste tot, iar cei care trăiesc prezentul orbecăie printre aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Înaintea romanelor englezești orale, alături de culturi folclorice eliminate rînd pe rînd, literatura franceză s-a realizat În scrisori și În piese de teatru unde rolul esențial Îl avea, Întodeauna, limbajul cenzurat pînă la stadiul retoricii rebarbative a unor personaje, altminteri, fantoșe. După ce enunță cele patru Înlocuiri prin care o poetică, a ordinii, a suprafeței, este Înlocuită cu o alta, a profunzimii (reprezentarea cu expresia, de filieră foucaldiană), capitolele cărții urmăresc termenii contradicțiilor literaturii ca ipostaze ale conflictului dintre principiul reprezentativ și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
au Încercat să defrișeze jungla crescută pe ruinele sistemelor religioase tradiționale. Pe de altă parte, francezii, laici, au manifestat ca singură atitudine la adresa credințelor i-raționale disprețul (sectanții reioniștilor din romanul Cherokee de Jean Echenoz, 1983, sînt o gloată de fantoșe avide după legume fierte). Houellebecq schimbă macazul, șterge de praf un subiect insignifiant pentru că ideologizat În același fel pînă acum, și pune această problemă fundamentală a societății occidentale moderne: religia. În Posibilitatea unei insule este vorba despre secta elohimiților la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
încearcă totuși să se elibereze de mai vechile obsesii. Din recuzita ce l-a consacrat în primele volume, poetul mai păstrează, ce-i drept, o serie de imagini, procedee (în special antropomorfizarea elementelor) și figuri emblematice "apocalipsa declanșată pe străzi", fantoșele abandonate pe trotuar, Manechinele dar numai pentru a le reliefa contururi ori semnificații noi (așa cum se întâmplă, spre exemplu, cu Povestea micuțului Hans și Tânguirea micului Hans, Daniel: Pleoape închise) sau pentru a sugera continuitatea de profunzime a poeticii sale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dialoguri, decoruri și filmări exterioare. Trei ani mai târziu, în Secretul lui Bachus, Titus Popovici procedează invers, prin „neverosimilizare”. Dacă personajele realist socialiste sunt schematice, Popovici le schema tizează la pătrat, evacuând din ele orice urmă de realitate umană. Adevărate fantoșe propulsează Secretul lui Bachus, artificializate la maximum, purtându-și replicile-lozinci ca niște oameni-sendviș. Universul e complet fals încă din start : ziaristul Mirea bate frenetic la mașina de scris, cu cafeaua și țigara alături, cu pălăria pe cap, aidoma gazeta rului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
4. dorul de părinți; 5. reîntoarcerea la condiția umană. Personajele: - unele reprezintă binele (forțele binelui: voinicul, Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, Sf. Vineri, etc.); altele simbolizează răul (forțele răului: zmeul, scorpiile, baba cea rea, Muma Pădurii, balaurul, etc.); de regulă ele sunt fantoșe abstracte, niște idei în conflict; ele nu evoluează psihologic; nu (des)cresc sufletește; cele mai multe au de regulă forțe supranaturale; sunt exemplare (în bine sau în rău; mai degrabă, dincolo de bine sau de rău); - sunt lipsite de stare civilă; nu au
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
la ordin, înregistrări în apartamentul tovarășului, dar și în restul imobilului, în fine - camera de luat vederi a naratorului-regizor. Prin stratul gros de contrafaceri dat de relatările încrucișate, realitatea se mumifică, autenticitatea se ofilește și moare. Scrierea pare populată de fantoșe, confirmând avertismentul gogolian ce îi servește autorului drept moto. Ora oficială de iarnă (1995), cuprinzând însemnări fragmentare din anii ’80, un fel de jurnal despre „literatura în vreme de ciumă”, își are locul său în campania de contrazicere în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
puse fără prejudecăți în balanța timpului. Ieri, până în 1989, nu existau partide politice deloc, doar un partid unic (care controla cu mână de fier și sindicatele, devenite potrivit expresiei tovarășului Lenin "cureaua de transmisie a partidului") și un fel de fantoșă oarecum "apolitică", dar făcută tot de partid, numită Frontul Unității Socialiste, care reunea, sub supraveghere strictă, tovarășii de încredere care încă nu ajunseseră la înalta condiție de membru de partid, reprezentanții colaboraționiști ai cultelor sau ai minorităților. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
au nicio problemă să candideze și să-și facă publice ideile și mesajul, în zilele noastre. Apoi Marea Adunare Națională, mașinăria de ridicat mâna și de unanimități jenante, era alcătuită din bipezi bine selectați după dosar, decerebrați și slugarnici, simple fantoșe în mâna cadristului Octav Cozmâncă, de la secția Organizatorică a Comitetului Central. Astăzi cel puțin sunt (măcar) mai multe centre de comandă, divergente, pentru fiecare grup parlamentar (o galerie mai diversificată de mici cozmânci, adică), iar parlamentarii, aleși finalmente uninominal, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
20.000 de euro pentru calomnie, iar executorul judecătoresc va trebui, finalmente, să-l arunce în stradă pe ipochimen din sediul partidului său de buzunar, dacă băieții de teapa lui Hayssam mai sar încă o dată să-l ajute. Pentru că următoarea fantoșă care va atârna spânzurată la balcon, ca un semn că molima e pe cale de dispariție, mă tem că va fi chiar el. Și nici nu va mai face audiență, din păcate. Sau din fericire! 10 decembrie 2010 Exact în momentele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
autobiografic (liric, totodată), fiind părți ale aceluiași tot: jurnalul intim, un „memorial psihologic”. În stil, opțiunea e de partea violenței expresive, deformatoare: grotescul, atât de cultivat de expresioniști, dă formei o semnificație interioară; înseamnă dedublare și stranietate, o invazie de fantoșe în pustiul interior, când puteri malefice, inumane, au nimicit sufletul - e o icoană a alienării. Furia sexului este dominanta prin care scriitorul dă grele tablouri ale instinctualității. Ca autor, el vizează „o aproape imposibilă realizare de artă”, întrucât secvențele ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Ana, se cuvine privit, fără urmă de îndoială, ca o superbă profesiune de credință. Un film poliedric, de o frumusețe vrăjită, cu imagini care îți taie respirația, cu sensuri ascunse străfulgerând între replici aparent banale, cu personaje simbol și jalnice fantoșe. Mai cinematografic ca niciodată, mai profund și mai sarcastic ca oricând, cineastul își descarcă disperarea existențială într-un magnific eseu despre viață și moarte, despre iubire carnală și iubirea absolută care transgresează frontierele făpturii, despre ideal și ratare, despre drama
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe Boușcă, într-un îndepărtat an din cei rușinoși, oprind lumea ce ieșea din cinematograful Victoria și adresîndu-i-se mesianic: Treziți-vă! Era, probabil, o reacție fulgerătoare la vreo dulce mincinoasă mîrșăvie consumată pe ecran. Pironiți locului, aveau toți aerul unor fantoșe înghețate cu zîmbetul pe buze. Stop-cadru din Ensor. Mîna carismatică a pictorului, ridicată spre plafonul sălii. Unică. Nu mai văzusem așa ceva. Cîți din cei ce ieșiseră, înlănțuindu-și mijlocul, în înserarea plină de pace, și uitaseră deja gestul personajului cervantesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
2006), Văduvele sau despre istorie la feminin (2008) -, face ca tabloul să devină tridimensional, modifică trasee, schimbă decorul, stinge și aprinde luminile de scenă, închide și deschide uși ascunse, creează false așteptări, cheamă actorii în avanscenă sau trage spectatorul în spatele fantoșei, plasate altminteri în contre-jour. E binecunoscută fraza uneori barocă a autorului, cu adresări directe către cititor, cu la fel de cunoscutul clin d'œil disimulat retoric sau cu atenționările care nu sunt altceva decât îngroșări ale cadrelor, reflectoare puse pe colțuri umbrite
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
un cîntec, după cum au chef "musafirii". Vădind intenția de a construi arhetipal, personajul ne convinge totodată că autorul nu se teme nici de melodramă. Și, dintr-o dată, terorizanții Vecini dispar. În fundul scenei se mai întrezăresc, parcă, vreo două perechi de fantoșe. Ambiguitatea învăluie totul (dramaturgul își plimbă îndemînatic degetele pe această claviatură). A fost o întîmplare aievea? Sau un vis urît?... În fine, bine că a trecut. După atîta stres, nu strică să ne mai destindem. Dar nu!... Relaxarea nu durează
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dezbătut în dramaturgia română contemporană, în alt context și cu alte mijloace firește. Constantin Popa face posibilă apariția vecinilor în chipuri cu totul neașteptate, iluzorie poate cum a procedat în "Calul verde" sau de-a binelea, și, pînă să devină fantoșe într-un final cam grăbit, acești vecini funcționează, și anume, se instalează în textura unei vieți de familie ușor fisurată și-și dau acolo legea lor, legea unei solidarități și a unei "cumințenii" acuzate, inamovibile. Sub această acțiune echivocă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în plan moral, integrul Sergiu, la fel cum penibilei bătrâne Caliopi Zaharescu îi corespunde la celălalt pol, blajina doamnă Săraru, demnă în suferința de o viață și înnobilată tragic de gestul sinuciderii preferate în locul viețuirii în rușine. Universului caragialian de fantoșe i se dă astfel o replică, prin conturarea în limitele verosimilului a unei mai dense și mai complete imagini a vieții sondate cu umor, cu amărăciune, dar și cu optimism. Estomparea influenței caragialiene se produce la Tudor Mușatescu și prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de aici se înalță, ca să injecteze viață tipurilor, individualizându-le. Lipsindu-i aceste duble canale, Caragiale ar fi fost numai un portretist, de felul lui La Bruyère, nu un creator de oameni; sau ar fi rămas un abil păpușar de fantoșe, fără stare civilă și darul vorbirii"11. Semnificativă în acest sens este și poziția lui Șerban Cioculescu. Lansând ideea unui univers de modele reale pentru personajele din O noapte furtunoasă și O scrisoare pierdută și prelucrând rezultatele investigațiilor de "autentic
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]