2,688 matches
-
unei adevărate mitologii subiective - ambele aproape cu o existență apriorica în metabolismul artistic al pictorului și în orizontul sau intelectual. Pentru că în ciuda viziunii sale antropocentriste, în ciuda unui umanism care i-a impregnat fiecare fibră a picturii și în ciuda unei adevărate fascinații pentru individualitatea și pentru exemplaritatea umană, Babă nu este un artist cu o structură mentală de tip occidental. Într-un mai vechi articol publicat în revista Artă, Gheorghe Ghitescu, subtil cunoscător al picturii europene, scria, referindu-se la această problemă
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
lucida de maturitate. Fără să fi ajuns în faza de a fi măcar discutabile, în sens propriu, nu figurat, versurile sale se dezvăluie doar că ecouri umile ale "necuvintelor" precar înțelese, admirate și transformate, mimetic-exaltat, într-o rețetă de "poezire". Fascinația pentru Nichita Stănescu transpare de peste tot. Mirela Mares a preluat din poiețica nichitastănesciană plăcerea inovațiilor lingvistice ("a verzi", "a tomna", "Dumnezeită", "este-ul", "sunt-ul", "să Eminescu" etc.), dar este departe de a ajunge să insoliteze însuși limbajul ori exprimarea
Nici o provocare by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17693_a_19018]
-
grupării psi, la detalii legate de apariția și evoluția discursurilor acestor discipline. Roșe promite la început o istorie critică, insistînd asupra cuvîntului critic, dar datele concrete pe care le furnizează sînt puține. Analiza lui nu are, din păcate, nimic din fascinația anecdotica a istoriei ideilor, ci e mai degrabă sec-teoretică. Fidelitatea față de conceptele și metodă foucauldiană este adeseori agasanta, ea îl face pe autor, mă tem, victima unui limbaj de lemn foarte sofisticat, ce-i drept, dar totuși monoton că orice
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
timișorean Daniel Vighi, insula de vară este un spațiu concret, situat undeva pe cursul Mureșului, spațiu care se transformă însă în utopie, întrucît rămîne de neatins. Planurile de îmblînzire a insulei pornesc dintr-un impuls civilizator comparabil ca putere de fascinație cu proiectele de cucerire a Indiilor sau a Polului Sud. O țară a făgăduinței care va rămîne inaccesibila visătorilor, Radu Metodistu, Poali nebunul, Sfîntu, Pipi Peii, Turi, pentru că miza lor este mai mare decît a o supune în mod vulgar
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
în depărtări fabuloase ale copilăriei sale. Peșteră este spațiul matern, evident, aici eroul se simte protejat, ca într-un fel de ascunzătoare. Dar ce nevoie are pustnicul de o ascunzătoare pe o insulă nelocuita de nimeni? Tocmai acest paradox explică fascinația peșterii: ascuns în pîntecul ei, Robinson uită că nu are, de fapt, de ce anume să se ascundă. El se poate minți că lumea din afara este o lume a alterității, populată și diversă, nu infinitul deșert al ființei sale, acea ființă
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
Cronicar Cuvîntul vorbit și cel scris La 22 de ani de la moartea lui prematură, Ovidiu Cotrus este, pentru lumea noastră culturală, ca și atunci cînd trăia în ea, un personaj legendar: fascinația celor ce l-au cunoscut e inalterabila, si pe bună dreptate. Că mai mult se vorbește despre el decît se scrie - ține cumva de linia unui destin, prelungită în posteritate. El însuși a scris doar două cărți - una pe care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
de angoase și care poate oricînd degeneră în coșmar. Scriitura Cărții nopților (cartea de debut a autoarei care a primit, printre altele, și premiul pentru cea mai insolita carte a anului în 1985) mizează pe "evidență" și pe puterea de fascinație a vizualului de natură onirica. Tot în cadrul dialogului - tonic, cel puțin pentru public - de la lansarea cărții traduse în română, poziția romancierei a fost una de delimitare față de interpretările psihanalitice date cărților sale. Scriitura ei e izbucnire a inconștientului și nu
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
vestigiu și convingătoare că însăși procesualitatea vieții. Cum memoria coordonează de multe ori actele prezentului și cum legendă fertilizează adesea cotidianul, prin asociație, dar și prin complexitatea proiectului, Bienala de la Veneția și-a dobîndit, în timp scurt, o putere de fascinație comparabilă cu a Veneției însăși. Tot ceea ce artă contemporană are mai important, ca tendințe, estetici, programe și realizări propriu-zise, unele deja muzeificate, altele în plin exercițiu de persuasiune și altele mereu neliniștite, în căutarea unei identități, a trecut, de-a
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
nu s-a mai aflat niciodată dezbrăcată în prezența unui bărbat) și pasiune (pentru că îl iubește pe pictor, căruia de fapt în felul acesta i se oferă), atentă la reacțiile bărbatului îndrăgostit care o privește, răsfrîngînd specular curiozitatea pictorului precum și fascinația bărbatului. Ochii femeii sînt dilatați, de parcă s-ar privi într-o oglindă în care se descoperă pe șine, ca subiect, dar și ca obiect al contemplației bărbatului. În actul creației și al contemplării artistice se consumă de fapt prima întîlnire
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
plictisit. Spații precum Las Vegas speculează tocmai starea de șoc în care l-a adus marea metropola pe omul modern, creîndu-i mirajul unui altfel de loc. După Baudrillard, seducția imaginii se plasează undeva la un nivel corespunzător epidermei, este o fascinație a suprafeței, a contactului aparent, menită să creeze o stare de împlinire care se alimentează din permanentă și nesăbuita pofta de consum. Dar în scenă pe care o evocam la început, privirea pictorului îndrăgostit alunecă pe suprafața pielii femeii, sau
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
care amplele pasaje muzicale rezonează sinestezic cu imaginile-ecou, reverberînd sentimente fel de fel ca valurile oceanului. Valuri în care va dispărea eroina, o superbă Joan Crawford transfigurată de iubirea disperată pentru un violonist (John Gardfield), dăruit cu un mistuitor talent. Fascinația protagonistei pentru pasiunea bărbatului întru reușită coincide cu fascinația cronicarului pentru filmul acestui neobosit artizan de geniu, film articulat nervos într-o narațiune bazată pe elipsă și conexiune, sugestie și descripție, pe ironie și tragism. Un uluitor tablou dinamic care
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
sentimente fel de fel ca valurile oceanului. Valuri în care va dispărea eroina, o superbă Joan Crawford transfigurată de iubirea disperată pentru un violonist (John Gardfield), dăruit cu un mistuitor talent. Fascinația protagonistei pentru pasiunea bărbatului întru reușită coincide cu fascinația cronicarului pentru filmul acestui neobosit artizan de geniu, film articulat nervos într-o narațiune bazată pe elipsă și conexiune, sugestie și descripție, pe ironie și tragism. Un uluitor tablou dinamic care te absoarbe. Așa cum te acaparează însăși povestea vieții compatriotului
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
golfuri de petrol/ împinse de același astronomic instinct cu care/ viermele Eunice din Oceanul Atlantic/ procreează doar în a opta noapte după lună plină" (Spațiul bioritic). Căci această recuperare a ansamblului nu e sentimentală, umilă, ci de o luciditate ce îngăduie fascinației a se împleti cu îndîrjirea, cu inflexiunile satirice. Nu uimirea, nu candoarea înregistrării conduc pana lirică, ci o anume dezabuzare, o drojdie a suferinței de-a constata cîte lucruri, cîte conexiuni scapă vieții subiectului, cum peștii dintr-o plasă cu
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
tribunal din Franța pentru spionaj în favoarea Chinei. În timpul procesului, lui Bouriscot i-a fost dezvăluită adevărata identitate a primadonei: ea era, de fapt, un bărbat. Din acest fapt real s-a inspirat autorul lui M... Butterfly, o piesă în care fascinația orientală se împletește cu duritatea unui sistem necruțător: comunismul. Și dincolo de toate, o întrebare obsedantă: Ce este masculin și ce este feminin? Este șocant cum un cuplu poate trăi 20 de ani fără să reușească să găsească răspunsul la această
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
filmate și splendide imagini de ansamblu cu Castelul Bran, copiate de pe ilustrate vechi. Iluzia funcționează totuși, căci trebuie să mă hotărăsc, incomodat și de calitatea slabă a imaginii, despre ce grad de realitate este vorba. De ce am însă sentimentul că fascinația lumii de pe ecran crește atunci când scâncetele tehnicii fac percepția vizuală întrucâtva mai obscură, că alunecarea în fantasmă se accelerează cu un sonor nu suficient de bine "lipit" de imagine (venind parcă dintr-o altă spațialitate) și cu lipsa detaliilor nete
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
ăsemnul Fiareiă. Căci, înainte de toate, din motive filosofice, ei n-au putut să depășească planul terorii istorice. Ca niște oameni atît de ădesteptiă să adoarmă sub privirea hipnotica a unui magician minor precum Nae Ionescu (ca să nu mai vorbim de fascinația exercitată asupra lor de Codreanu) este greu de înțeles. Cu atît mai puțin pot înțelege și mai puțin admite atracția pe care mișcarea legionara a exercitat-o asupra lor. Explicația, nu însă și justificarea acestei adevărate trădări a clericilor spiritului
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
cărții, să nu o mai las din mînă. Nici nu sînt sigură că aș putea numi acest factor de persuasiune care mi-a stimulat lectură, dar aș putea încerca o aproximare. Cel mai probabil este să fie vorba de o fascinație morbida a ororii, pe care Bashevis Sînger o notează pe un ton calm, aproape tern, cu acea constantă susținută a cronicarului resemnat din neputința. Personajele sînt plasate într-un timp care pare, prin vagul ce-l caracterizează, mitic, deși e
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
ea acționează în virtutea logicii locului, chiar fără să știe că o face, ucigîndu-si în final mama. Realizez că prezint românul acesta într-o lumină foarte putin ispititoare, că nu mulți vor fi aceia dispuși să caute în paginile lui o fascinație a ororii. De altfel, ea nu rezidă strict la nivelul evenimentelor narate, altminteri ar alunecă în gratuitate și sațietate, ci la acela al scriiturii. Isaac Bashevis Sînger scrie o proza superbă, cu incantații frisonante, încărcată de o poeticitate discretă, austera
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
a dezgustului ușor isteroid, înscenat cu malițioasa voluptate (un academism à rebours ). Iată-l pe Cioran în stare aproape pură, evocat și mimat: "Șunt două lucruri complementare aici, îmi spun acum. Neputința de a ne rupe de noi înșine și fascinația - dorința, oroare, opacitate - a străinătății. Mulți se rup, nu mai vor să audă și chiar prin asta rămîn români - în sensul cel mai rău. Drumul complet, inițiatic, l-a parcurs Cioran. S-a rupt realmente, a devenit altul, a scris
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
Mario Vargas Llosa și O zi din viața lui Ivan Denisovici de Soljenitîn - pentru a menționa numai a zecea parte din titluri. Identificăm însă și un element unificator și anume interesul constant al autorului - interes asemănător uneori prin intensitate cu fascinația - față de tot ceea ce înseamnă politică. Din punctul de vedere al lui Ion Cristoiu, daca politică nu e, nimic nu e. Iar esență politicii este, pentru el, lupta pentru putere, disimulata în tot felul de ceremonialuri (de un comic involuntar) ale
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
făcea legea în anii ^60-^70, în general. Poveștile cu "Țel Quel" ni-l dezvăluie pe Călinescu revoltat nu atât din cauza faptului că, "pe cât de inteligenți", țel quelistii erau "pe atât de plicticoși, până la ilizibili în producțiile lor", cât de fascinația (morbida, am spune noi azi) a grupului față de odioasa revoluție culturală chineză și de gândirea maoista. Cinismul unui Philippe Sollers declarând despre tinerețea lui maoista "c^etait de la poésie" (care cinism nu se ridică, să recunoaștem, la cotele celui cuprins
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
și directorul de imagine Bojan Bazelli (licențiat la Praga și aventurat în industria filmului transoceanic de mai bine de un deceniu, vezi remake-ul Body Snatchers) a elaborat tactică unui reflex subliminal. Care funcționează căci de la primul cadru acționează asupra spectatorului fascinația filmului tradițional (ce poate conviețui perfect cu cel postmodernist gen William Shakespeare^s Romeo and Juliet a lui Buz Luhrmann!), căci pe ecranul lat simți cum respiră porii Veneției de secol XVI. Și aceasta în ciuda faptului că deschiderea că și
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
din ultimul deceniu, și lista nu este epuizata, iar absența bîjbîielilor și a entuziasmelor de circumstanță poate fi și ea demonstrată ușor. Pentru că primul semnal pe care il lansează amatorismul în materie de programe expoziționale și de curatoriat propriu-zis este fascinația în fața notorietății de budoar. Prin budoar întelegîndu-se, de această dată, penumbrele fostelor cabinete de propagandă și ale altor laboratoare de partid în care se construiau artiștii de curte și gloriile oficiale. După criteriile derivate dintr-o astfel de percepție, inventarul
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
de gen realizate într-o manieră mai analitică, plasate însă la limita șarjei cu caricatură și pregătite parcă să ilustreze un text epic tocmai bun ca partener cultural într-o călătorie cu trenul pe ruta București - Oltenița. De fapt, aceasta fascinație a anecdoticului și a caricaturalului există latent, insă neîntrerupt, în orizontul lui Piliută și, nereprimată, ea ar fi dat probabil artei sale un alt sens și chiar o altă anvergură. Pentru că așa, din combinarea lui Cazimir Malevici cu Ștefan Popa
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
Lăsat an cea mai mare parte an starea lui brută, cu textura, nervurile și accidentele sale, panoul de lemn este simultan suport și expresie, material inert și depozit de sensuri latențe. Pictorul cade aici subit an beția vidului și an fascinația geometriei. O grafică sumara, ănsotită din când an când de o pată de alb aproape transparent, se așază, ca o simplă ănsemnare pentru stimularea memoriei, pe suprafața suficientă sieși a scândurii. Geometria se adună uneori ăntr-o formă recognoscibila, fie ea
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]