4,246 matches
-
superior, neînțeles de cei din jurul său. Cu simbolul inorogului de altfel, se și încheie „Femeie în fața lui Dumnezeu”. Dacia Diugan, dansatoarea fugită de acasă și salvată de pe un vârf de munte, dintr-un sloi de gheață, ajunge în urma unei operații fatale, într-un scaun cu rotile. Tot ce s-a întâmplat în carte a fost visul acesteia, în timp ce zăcea, zbătându-se între viață și moarte, pe stânca Muntelui. Aici, planul fantastic pare să se încheie, lăsând loc celui real. Dacia scapă
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 by http://confluente.ro/_femeie_in_fata_lui_dumnezeu_o_carte_despre_doua_civilizatii_semnata_melania_cuc.html [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
genul dacă aș fi fost bărbat, alta ar fi fost viața mea. Fără niciun dubiu că Ducețimea Voastră Altograndisimă va exclama că nu este rău, nici să fii femeie! Nu pot să vă contrazic; dar dacă nu ești o femeie fatală care să învârți bărbații pe degete, degeaba ești femeie! Pe mine mă scuzați, dar nu doresc să declanșez o dispută plictisitoare pe tema, și așa bătută de soartă, bărbat-femeie, Doamne ferește! Mai apoi mă veți împăca schimbând subiectul, chiar nu este
MIGDALE DULCI-AMARE: „GÂNDIREA OVARIANĂ” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 by http://confluente.ro/florica_bud_1470902436.html [Corola-blog/BlogPost/349680_a_351009]
-
Vine și Lina! Acum e momentul prielnic! continuă activistul cu precizările. Și astfel deveni tovarășul Chiverniseală directorul școlii din sat. O ducea bine, foarte bine! Acum avea parte de mult mai multe femei! Dar totul a fost minunat până în ziua fatală, cea cu accidentul. Băuse, ca de obicei, cu cei doi prieteni ai săi, Doru și Nelu, profesori la universitate - și ei foști muncitori, pe care partidul îi promovase cu succes. Erau toți beți morți. Dar numai el, Gică, era la
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1435702224.html [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
cuierul plin îmi făcea cu ochiul blana pufoasă de vulpe argintie, aparținând desigur, unicei Cleo. Am înșfăcat-o și am ieșit înainte ca să apuce cineva să mă oprească. Imediat, un val de Havai mă scufundă cu totul în lumea femeilor fatale. Mi-am împins mâinile prin mânecile calde și m-am repezit în viscol. - Hei, domnișoară, am auzit imediat o voce plină, aparținând unui frumos exemplar masculin cum m-am convins imediat ce am întors privirea. V-a căzut... fularul! Ridică din
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1490273408.html [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
eu sunt al iubirii temnicer. Și totuși mă înșel de bună seamă; Tu numai o secundă ai lipsit Din gândul meu, de-aceea mi-a fost teamă, Ce bine că din vise m-am trezit. Doar o secundă poate fi fatală Dacă dispari din suflet și din gând, Iar lipsa ta-i otrava cea letală, Fiindcă de tine veșnic sunt flămând. Și cum ființa toată îmi inundă Șiragul timpului ce n-am crezut, Că e de-ajuns în viață o secundă
DOAR O SECUNDA de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 by http://confluente.ro/ilie_marinescu_1457857876.html [Corola-blog/BlogPost/380471_a_381800]
-
ce-ai făcut . Miere dulce din venin , greu e Doamne acest chin , Rău e-n lume printre șoapte , fără mentori , fără carte . Tristă-i viața omului , ca și puiul cucului . Plânsetu-mi este balsam , lacrimi , sânge , amalgam , Mă complac în mod fatal , într-un vers piramidal . Și te strig : De ce nu vii ? De ce-ai plecat dintre vii ? Mulți te strigă să mai stai , să te-ntorci și să le dai Pace , dragoste curată , credință nevinovată . Mulți huroni acum se-arată , se
PRINTRE ÎNGERI de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 by http://confluente.ro/andrei_toader_1470160704.html [Corola-blog/BlogPost/350264_a_351593]
-
eu , avansând anevoie pe un patinoar cu totul ostil, nu știu cum or fi reușit oamenii pe care-i văd în haltă să ajungă acolo, eu câștigam centimetru cu centimetru și mai mult stăteam pe loc ! Acum o alunecare mi-ar fi fatală, îmi doresc aripi să zbor, apăru locomotiva cu vagoane etajate, de navetiști, ca o imensă omidă albastră ce mă va devora. De ce alerg eu spre moarte ? Personalul opri în haltă , în câteva zeci de secunde navetiștii urcară și umplură burțile
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1486283617.html [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
bărbat toate acele lucruri pe care el i le face. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Când stai într-un loc mai mult de câțiva ani plecarea devine o smulgere care, asemeni unei plante, îți poate fi fatală: cine îți garantează că vei putea prinde rădăcini mai adânci în altă parte și mai ales cine te poate asigura că nu vei da de aceeași lume, poate mai rea? Marin Preda în Marele singuratic Imbecilitatea și prostia nu ocolesc
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1470381305.html [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
încetează să bată ceasul tăcerii, al devenirii, al scurgerii, ceasul care a fost întors pentru noi din chiar secunda când am fost scoși din neam, acolo în pântecul matern, si a cărui durată este înscrisă chiar pe el, ora opririi fatale, pe care n-o concepem, dar pe care o stim... Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Cine nu știe ce e păcatul, nu înseamnă că e un sfânt, ci un neputincios: nu-l săvârșește fiindcă nu e
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1470381305.html [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
iubit dintre pământeni (1980) A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul. citat din Marin Preda Inteligența lucidă este aceea care poate să recunoască meritul marilor intuiții. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Erorile fatale nu apar, adică nu se săvârșesc pe neașteptate, au un preludiu, dar cine e atent la el? Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Adăugat de anonim Comentează! | Votează! | Copiază! Omenirea e ca un ocean străbătut veșnic de
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1470381305.html [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
descoperit totdeauna când se produc trădările. Există un astfel de timp mort, neștiut și nebănuit de cel trădat, când sentimentele alunecă și nu sunt mărturisite celui care va fi lovit. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Erorile fatale nu apar, adică nu se săvârșesc pe neașteptate, au un preludiu, dar cine e atent la el? Întocmai ca într-o piesă genială, preludiul nu ne face să ghicim desnodământul, ci îl luminează doar ulterior. Marin Preda în Cel mai
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1470381305.html [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
măcar de acum înainte. De câtva timp lumea vorbește din ce în ce mai mult că prăbușirea turnurilor WTC , ar fi una cu cântec. Că ar fi fost pusă la cale din umbră de exact cine nu te aștepți. Că în acestea, în ziua fatală de 11 septembrie, nici un funcționar evreu nu se afla la lucru în firmele care își aveau sediul acolo. Că impactul unui singur avion, nu ar fi avut forța necesară să demoleze mastodontul acela uriaș din metal și beton, ci numai
DIN NOU ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 by http://confluente.ro/Din_nou_intrebari_ion_untaru_1328788761.html [Corola-blog/BlogPost/351627_a_352956]
-
sema, în fine, Lovit de ziduri infime, Îl văd : serafim e! Lumea-n aripi îi parvine, Tulpini de seculi par vine Prin care azi curge UN sine În EU , -ulcior ce de vin e. Din vin divin, el devine Un fatal văz-auz din ruine. Căutări prelungi,beduine, Pe noi meleaguri deschise, Aduc noime la guri închise, Le-aștern. Și pragul dezis e. Olog sunt, pămantul e invers. Întind mâini din veacuri în vers, Să ridic la pleoapele plânse Lumi de iris
CRUŢI CRISTIAN by http://confluente.ro/articole/cru%C5%A3i_cristian/canal [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
e !Trecut prin sema, în fine,Lovit de ziduri infime,Îl văd : serafim e!Lumea-n aripi îi parvine,Tulpini de seculi par vinePrin care azi curge UN sineîn EU , -ulcior ce de vin e.Din vin divin, el devineUn fatal văz-auz din ruine.Căutări prelungi,beduine,Pe noi meleaguri deschise,Aduc noime la guri închise,Le-aștern. Și pragul dezis e.Olog sunt, pămantul e invers.Întind mâini din veacuri în vers,Să ridic la pleoapele plânseLumi de iris ascunse
CRUŢI CRISTIAN by http://confluente.ro/articole/cru%C5%A3i_cristian/canal [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
din scaunul arhiepiscopal. Printre cei care-și ridică glasul împotriva acestei nelegiuiri se află și Episcopul Teotim I de Tomis (Dobrogea), prieten cu Sfântul Ioan, care îl mustră pe Epifaniu, considerându-l Iuda. Constantinopolul era în fierbere, toți așteptau deznodământul fatal, dar de frica unei răscoale populare, conducerea imperiului îl recheamă în scaunul patriarhal pe Sfântul Ioan Gură de Aur. Aceasta a fost prima victorie a credincioșilor asupra răufăcătorilor marelui ierarh. Sfântul Ioan Hrisostom alcătuiește Sfânta Liturghiă care-i poartă, până
DESPRE VIAŢA, OPERA ŞI ACTIVITATEA SFINŢILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE ŞI REPERE AUTENTICE ÎN CADRUL BISERICII CREŞTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1453883552.html [Corola-blog/BlogPost/378044_a_379373]
-
o surprinzătoare coerentă. Contestat adesea cu virulenta de critică vremii - să nu uităm anii dramatici în care și-a desfășurat activitatea literară, 1920-1940, anul morții sale -, a reușit să publice prea puțin în timpul vieții, antologicele narațiuni fantastice Diavoliada și Ouăle fatale, precum și românul Gardă albă numărându-se printre excepții. Adevărată glorie a lui Bulgakov este postuma. Până și capodoperă să, Maestrul și Margareta, la care a lucrat și după ce și-a pierdut vederea, până în ultima zi a vieții, a văzut lumina
Mihail Bulgakov: Ouăle fatale. Diavoliada. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/mihail-bulgakov-ouale-fatale-diavoliada-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339450_a_340779]
-
Vladimir Ipatievici Persikov a fost profesor de zoologie al Universității a IV-a de Stat și director al Institutului de Zoologie din Moscova, aflat pe strada Herzen. În jurul profesorului specializat în broaște (o splendida specializare!) gravitează toate cuvintele din „Ouăle fatale”. Sârmane cuvinte! Bieți sateliți zdrobiți de imensitatea acestei planete. Cartea, scrisă de Mihail Bulgakov, a fost publicată în anul 1924, anul morții lui Lenin. Dar nu doar despre comunism e vorba aici. Că orice creator, Bulgakov, desigur, isi râde de
Mihail Bulgakov: Ouăle fatale. Diavoliada. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/mihail-bulgakov-ouale-fatale-diavoliada-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339450_a_340779]
-
1924, anul morții lui Lenin. Dar nu doar despre comunism e vorba aici. Că orice creator, Bulgakov, desigur, isi râde de ei, ironizează bolșevismul de război și toate publicațiile roșii și apucăturile cadrelor și îngustimea minților acelora. Miza din „Ouăle fatale” este mai înaltă decât realitatea imediată a deceniului al III-lea din secolul trecut. Firește, erau la modă aceste fantezii, dar cazul profesorului Persikov este general și universal uman. Profesorul Persikov este cel care a descoperit, întâmplător, „rază vieții”, descoperire
Mihail Bulgakov: Ouăle fatale. Diavoliada. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/mihail-bulgakov-ouale-fatale-diavoliada-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339450_a_340779]
-
comun. Un artist cu simt comun nu este decât un impostor. Iar realitatea este numai un pretext și, de altfel, după excelentă demonstrație a profesorului Persikov, realitatea este numai o convenție. De aceea, deși nu doar de aceea, nuvelă „Ouăle fatale” este tot ce și-a propus să fie: un scurt rezumat al timpurilor care aveau să vină, precum și o amplă istorie a întregului nostru trecut. Cu „Ouăle fatale”, Mihail Bulgakov își dă, strălucit, doctoratul în natura umana. „La sfârșitul anilor
Mihail Bulgakov: Ouăle fatale. Diavoliada. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/mihail-bulgakov-ouale-fatale-diavoliada-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339450_a_340779]
-
numai o convenție. De aceea, deși nu doar de aceea, nuvelă „Ouăle fatale” este tot ce și-a propus să fie: un scurt rezumat al timpurilor care aveau să vină, precum și o amplă istorie a întregului nostru trecut. Cu „Ouăle fatale”, Mihail Bulgakov își dă, strălucit, doctoratul în natura umana. „La sfârșitul anilor ’30, când era redus la tăcere de către cerberii ortodoxismului stalinist, Bulgakov își adresează sieși cuvintele utilizate pentru a-l descrie pe marele scriitor german E.T.A. Hoffmann: «El
Mihail Bulgakov: Ouăle fatale. Diavoliada. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/mihail-bulgakov-ouale-fatale-diavoliada-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339450_a_340779]
-
și tu, Viscolește năprasnic în grădina de vară dărăpănată În care te-am întâlnit și te-am oprit. De ce oare? Te-am oprit pentru 89 de luni, 89, 89 de luni Din viețile noastre, divizibile, indivizibile, 89 de luni, Repetata, fatala, nenorocoasa și norocoasa, draga Cifră 89, în expansiune, asupra ta și a mea, Numai 89 de luni de nebunie și de speranță, Pentru 2700, pentru numai 2700 nopți, în care Îmi spuneai, cu dreptate, că te-am lăsat singură. Nenorocita
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ana_maria_paunescu_festiva_mihai_marin_1374245089.html [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului În fiecare om e-un copăcel Ce-a jinduit cândva și el să zboare Ei, tu și eu, noi toți suntem la fel: Atingem cerul numai în visare. Dar vine timpul când, în mod fatal, Te frângi trosnind în vreascuri pentru foc Sub vreun topor ce mușcă ilegal, Copac sărman ce n-ai pe lume loc... Din falnicul stejar ce până ieri Sta neclintit în vânt de miazănoapte Au mai rămas câțiva tăciuni stingheri Și
SCÂNTEI ÎN NOAPTE de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alin_adrian_ciolompea_1478546778.html [Corola-blog/BlogPost/372941_a_374270]
-
pământ ADIERI DE VÂNT Adierile de vânt mângâie gândul Rătăcit într-o lume trăsnită Obsedat de-o mai veche ispită Să deslușească ce îndură fl ămândul Adierile de vânt tulbură cerul Înfrățit cu tăcerea de smoală Deseori într-o clipă fatală Pervers, restriștea devorează misterul Adieri de vânt mângâie ochii închiși Cu razele din negrele găuri Țipă din neștiutele hăuri Dureri și speranțe ale celor proscriși Adieri de vânt mângâie gândul năuc Ce-și urmează temerar destinul Blestemat să înghită veninul
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1390131939.html [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
Ardelean Chiar și scufundat în această vale a uitării de sine, echipajul primește indiciul subtil și amăgitor al revenirii în lumea razelor verticale, deci al culorilor total saturate: din loc în loc răsar pălăriile cu smalț roșu și puncte albe ale fatalelor muscarițe. Grupul evită și ispita aceasta și reintră vesel în samsara, care de această parte a dealului se cheamă Scherkess. Pădurea și prăpastia dispar și în față se deschide un peisaj incert de luncă inundată de ierburi înalte, deasupra cărora
Elogiul maidanelor by https://republica.ro/elogiul-maidanelor [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
apucă să negocieze cu moartea. Câțiva, măcar de sămânță, ar fi în stare s-o ducă de nas. Sau de coasa.Restul se așează resemnat în chenarul negru al unui ferpar. Tenebrosul lumii în care trăim e ca o moștenire fatală. România ? “ O țară tristă, plină de umor”. E ca o marcă ce pecetluiește destinul. Un alt duh se învârte de o săptămână prin mulțime. Mării tartori, sugaci la conductele statale, sunt prinși de o febrilitate demonica. Niște adunați excitați de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dona_tudor/canal [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]