415 matches
-
noastră nepăsare, credința în fatalitate, în soartă, în noroc, cu desăvârșită lipsă de încredere în noi înșine” (1907/1995, p. 363). Dimitrie Gusti și Emil Cioran vorbeau, de asemenea, despre fatalism, resemnare, pasivitate. Cu toate acestea, există deosebiri fundamentale între fatalismul oriental și cel din spațiul mioritic. Lucian Blaga îl numește „sentimentul destinului”: Sentimentul destinului, încuibat subteran în sufletul românesc, e parcă și el structurat de orizontul spațial înalt și indefinit ondulat [...] De un fatalism pus sub surdină de-o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
toate acestea, există deosebiri fundamentale între fatalismul oriental și cel din spațiul mioritic. Lucian Blaga îl numește „sentimentul destinului”: Sentimentul destinului, încuibat subteran în sufletul românesc, e parcă și el structurat de orizontul spațial înalt și indefinit ondulat [...] De un fatalism pus sub surdină de-o parte, de-o încredere niciodată excesivă de altă parte, sufletul acesta este ceea ce trebuie să fie un suflet, care-și simte drumul suind și coborând, și iarăși suind și iarăși coborând, ca sub ândemnul și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
omului nu o poate cuprinde”), iar pe de altă parte, porunci și așezări pe care omul le-ar putea înțelege, dar care i-ar sfărâma sufletul și viața, prin revelarea lor (Papadima, 1936-1938/1985, p. 119). De aceea: Ceea ce pare fatalism nu sunt decât rigorile lucid acceptate ale unei severe concepții despre ordine, adică rânduială (Ibidem, p. 117). Omul știe că poate abate prin înșelăciune sorții dați de Ursitoare, poate iscodi prin încăpățânare, prin viclenie, prin impertinență rânduielile dumnezeiești, dar e
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
trebuie să-l prindă, la rândul ei, prin vicleșug (Papadima, 1936/1985, pp. 112-116). Românul vede universul dominat de lege, de armoniile dumnezeiești ale firii, care au fost stabilite tot pentru frumusețea vieții omului (Ibidem, p. 121). Călinescu îl numește fatalism energetic. Rasa noastră a căpătat prin marea ei vârstă, ca una ce a văzut mărirea și decadența împăraților (celți, romani, barbari, turci, imperiali), o filosofie de sus: Ce e val, ca valul trece.; Din codru rupi o rămurea,/ Ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ce a văzut mărirea și decadența împăraților (celți, romani, barbari, turci, imperiali), o filosofie de sus: Ce e val, ca valul trece.; Din codru rupi o rămurea,/ Ce-i pasă codrului de ea (Călinescu, 1941/1982, p. 976). La Noica, fatalismul este expresia existenței potențiale, aflată sub dominația legilor atemporale ale firii, așa cum este ea ilustrată prin: este - expresia existenței pure, atemporale; nu este - expresia nonexistenței; n-a fost să fie - expresia ființei neîmplinite, a lucrului care nu și-a atins
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mediului, orientalul se supune. Forța naturii îl zăpăcește, îl zdrobește, îl apasă. Recunoaște într-însa cine știe ce forță religioasă misterioasă, contra căreia i se pare inutil să mai lupte. Ordinea evenimentelor i se pare mai dinainte stabilită de un zeu inefabil. Fatalismul, adică constatarea acestei așezări prestabilite pe care voința omului e prea slabă să o îndrepte, i se pare singura soluție. Totul e acceptat așa cum se prezintă. Niciun orgoliu, nicio ambiție, nicio rezistență. Imaginația și voința nu prefac deloc realitatea înconjurătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Apusului, o cultură a zbuciumului sufletesc, a setei de expansiune, a perspectivelor, implică sentimentul simbolizat prin spațiul infinit tridimensional. Cultura greacă antică, apolinică, măsurată, luminoasă, implică spațiul limitat, rotunjit, simbolizat prin imaginea corpului izolat. Cultura arabă, magică, de-un apăsător fatalism, [...] ar avea ca substrat sentimentul spațiului-boltă. Vechea cultură egipteană implică sentimentul spațial al drumului labirintic, care duce spre moarte (Ibidem, p. 193). Autorul dă exemplul grăitor al mazilirii domnilor români la intervale scurte de timp; astfel, între 1538 și 1634
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Cornea, Constantin Mille, vezi și Ionel Maftei, Personalități ieșene, I, Editura Universitas, Chișinău, 1992, pp. 206-207, 212; ÎI (1993), pp. 53, 127-128. Despre Conta, Ionel Maftei ne semnalează și titlurile lucrărilor sale filosofice, traduse și la Bruxelles ori Paris (Teoria fatalismului, 1875-1876; Teoria ondulațiunii universale, 1876-1877, Încercări de metafizica, 1879, respectiv volumul apărut postum, Bazele metafizicii, 1890). Autorul vorbește și despre boala pe care Conta o contactase în vremea studenției belgiene (tuberculoză), care i-ar fi cauzat până la urmă moartea. Despre
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
strict individuale, în condițiile unei colectivități ce încet, încet, agonizează, spre un sfărșit previzibil. Înstrăinarea se întronează, starea de spirit dominantă este cea a unei disperări surde, viața este văzută ca o luptă, avănd la bază o filosofie a unui fatalism inexorabil, individul văzăndu-se la discreția unui destin nedrept. Comportamentul devine, evident, unul conform cu rigorile unui sistem social dacă nu opresiv, atunci indiferent, față de individ, acesta nefăcănd altceva, decăt să perpetueze, să mențină mecanismele supraindividuale ce-l alienează, îndepărtăndu-l de sine
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
mioritice! Nu întămplător Imm. Kant distinge între o rațiune pură, teoretică și una practică, orientată nu spre formularea legilor naturale, științifice, ci către cele morale, omul fiind propriul său legislator, în acest domeniu al moralei. Dispare astfel orice undă de fatalism, morala stănd ca fundament și condiție a libertății. Libertate ce restabilește demnitatea și valoarea ieșirea în etern ființei umane, lăsăndu-ne posibilitatea unui destin, într-o lume guvernată, totuși de o legitate inexorabilă. Vorbim aici de o restabilire a spiritului prin
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
privirii către stele, dintr-un noroi evident, dar nu și ultim, se face sădind legea morală, făcănd ființa rațională umană propriul ei suveran. Învățăndu-l să fie regal nu va mai putea accepta niciodată, necondiționat, condiția de supus, victimă a unui fatalism și scepticism ucigător. Asperitățile „vremile” sunt o mare șansă, timpul este potrivit pentru faptă, obstacolele, dificultățile, sunt pentru a fi depășite, este un timp al grandorii, al ridicării omului prin ceea ce are propriu în această lume: cultura. “Legea morală” va
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
frământați prin răbdare împreună cu Cuvântul lui Dumnezeu, în sfârșit, copți în cuptor (quodammodo contriti et attenuati et conspersi per patientiam Verbo Dei et igniti), să fie gata pentru ospățul Împăratului [ceresc]” (V, 28, 4). Nu este vorba aici nici de fatalism, nici de acomodare cu puterea persecutoare, ci, pur și simplu, de o înțelegere teologică a realității. Fiecare persecuție este un pas înainte pe drumul crucii și al curățirii de păcate, un pas care apropie de millenium‑ul eshatologic. Mărturia Apocalipsei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doi mărturisitori ai Evangheliei în sumbrul veac XX, curajul nu și-a căpătat valoarea dintr-un calcul. Nu eventualele urmări ale unei fapte îndrăznețe ar trebui să ne dăruiască temeritate. Valoarea curajului vine din patosul pur al mărturisirii. Creștinismul tolerează fatalismul falsei înțelepciuni. Mărturisirea nu poate fi înecată în retorica proletară a întrebării: „La ce bun?” Pentru ea însăși, spovedania își merită prețul. Tineretul ortodoxtc "Tineretul ortodox" Ia aminte la citit, la îndemnat, la învățătură. I Timotei 4, 12 Absența reperelortc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
astfel cadrele umane, proiectîndu-se în domeniul nemuritorilor și al cosmosului. De aceea, are perfectă dreptate C. Formichi (Apologia del Buddhismo, ed. cit.), cînd afirma cu privire specială la budism: Nimic nu e atît de străin de doctrina lui Buddhă ca fatalismul. Hotărît, din punctul de vedere etic, este predicat în mod constant omului că a voi e a putea. Credința în sforțarea umană este nelimitată. Dacă e o putere în univers, liberă și irezistibilă, aceea e psyché umană. Buddha a murit
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și simptomul unei demențe incipiente - putându-se suprapune. În sfârșit, insensibilizarea unor deportați, descrisă anterior, le-a permis acestora să suporte condiții de viață dramatice, o atitudine asemănătoare, dar împinsă la extrem, fiind semnalată și la deportații supranumiți „Musulmanii” din cauza fatalismului lor. Bettelheim (1960/1972) face o descriere foarte sumbră a acestor „cadavre ambulante”. Ei erau total lipsiți de reacții afective și de iubire de sine și se lăsau dominați în întregime de mediul înconjurător. Erau niște „cochilii goale”, acționate mecanic
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mulțumitori Atotputernicului, luptând și murind din dragoste pentru El, necrâcnind în fața morții, ca firul de iarbă în fața coasei sau ca ciobanul din Miorița, când află de moartea, care i-o pregăteau foștii prieteni. Această liniște întru totul, nu este deloc fatalism, cum tot glosează unii, ci supunere necondiționată voinței divine, care vede tot, știe tot și le poate pe toate, moartea și viața fiind doar componente ale creației. Pe coastele Carpaților și în adâncul pădurilor, sihaștrii doritori de a trăi în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
avea de altfel o justificare mai adîncă pentru Cioran: "Setea de utopie e o sete religioasă, o dorință de absolut"141. În anii de început ai deceniului patru din secolul trecut, istoria era înțeleasă ca fiind destinul aflat în mers. Fatalismul îl transformă pe om în obiect al istoriei, și nu într-un subiect, iar Cioran a exprimat în varii formule aceeași teză: neputința omului. Mai mult, a asociat, invariabil, istoria cu imensa putere a răului. Omul era condamnat încă de la
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
defavorabili ai mediului). Spațiul restrâns acordat acestui material nu ne permite să realizăm decât unele considerații succinte asupra factorilor menționați. 1. Determinările ereditare, deși importante, nu trebuie să ducă la exagerări de genul: „inadaptat prin naștere”, care favorizează un anumit „fatalism” educațional. Adevărul este că factorii ereditari (sau predispozanți) acționează nu direct, ci prin intermediul celor de mediu, care vor favoriza sau nu exprimarea acestor potențialități ereditare. a. Deficiențele intelectuale. Se apreciază astăzi tot mai mult că întârzierile mintale reprezintă o premisă
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
copiilor? Bucuria mea a fost aproape imorală, o bucurie fără frâu, copilărească, sau de bătrân căruia îi arăți un obiect la care de mult râvnea. Îți spun drept că îl crezusem pierdut; mă cuprinsese o renunțare dureroasă, un soi de fatalism răutăcios, la care mă resemnasem. Azi m-am întors mai devreme. Cele cinci ore de curs m-au obosit îngrozitor, mai ales fiindcă predau tot timpul în picioare. Pot spera ca sosirea pachetului să fie de bun augur pentru mâine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nebun”, am avut dubii, ca să zic așa, asupra acestei doamne extrem de Îngâmfate și adeseori prost parfumate ce era numită respectuos de adulții din jurul meu - realitate! Și, În acest fel, mi-am secretat continu, din viscerele mele morale, acel „vaccin” contra fatalismului, una din bolile „splendide” care ne vin din pitorescul Orient, Încărcat de atâtea istorii și personaje și chiar de o „altă viziune asupra lumii”, care În anii șaizeci a atras zeci și mii de tineri americani și europeni să fumeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
realitatea celorlalți”. Apoi, frumoșii, bieții de ei, s-au Înecat În această revoltă, deoarece au avut doar curajul și „optimismul” negației fără să-l aibe pe acela al „afirmării”, „insolența, nebunia” unei afirmări, „aventura unei afirmări”! Înecându-se În acel fatalism colorat și fascinant al Șeherezadei, al filelor Înțelepte ale Bagavat-Ghitei, al „Înțelepciunii simple și evidente”, al unui alt „bun-simț”, de fapt o Întoarcere spre Orientul descoperit de unii călători cu secole Înainte, fără Însă ca aceștia să se contamineze de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Șeherezadei, al filelor Înțelepte ale Bagavat-Ghitei, al „Înțelepciunii simple și evidente”, al unui alt „bun-simț”, de fapt o Întoarcere spre Orientul descoperit de unii călători cu secole Înainte, fără Însă ca aceștia să se contamineze de ideologia lui; de atrăgătorul fatalism, de acea „non-rezistență” care este, se pare, eficientă „acolo”, așa cum unele trupuri, „nepregătite”, intrând Într-un mediu radical diferit și neposedând anticorpii necesari, sucombă rapid de boli aparent anodine. Nu, fatalismul românesc, care a ridicat balada Miorița pe un Înalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aceștia să se contamineze de ideologia lui; de atrăgătorul fatalism, de acea „non-rezistență” care este, se pare, eficientă „acolo”, așa cum unele trupuri, „nepregătite”, intrând Într-un mediu radical diferit și neposedând anticorpii necesari, sucombă rapid de boli aparent anodine. Nu, fatalismul românesc, care a ridicat balada Miorița pe un Înalt piedestal destinal și istoric, nu m-a atras niciodată și, nu rareori, cu o exaltare nepotrivită și cu un exces de argumente, am combătut-o În fața prietenilor mei, de o mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am combătut-o În fața prietenilor mei, de o mie de ori mai calmi, mai convingători, mai „eleganți”, decât provincialul funciar care eram și aveam să rămân. Și - dar asta s-a văzut abia după decenii! - nu am sucombat nici În fața „fatalismului realității”; de timpuriu „realitatea” avea ceva, ca să zic așa, care „nu-mi mirosea prea bine”: o persoană bine Îmbrăcată care se mișcă suplu, Îndemânatec, eficientă În orice face, care pare a ascunde ceva - ceva ce nu poți defini foarte bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Germania sau Franța sau, mai știi, ereditatea mea ardeleană, patriotardă, „mi-a jucat festa” pentru o nouă și „salvatoare” readaptare, după ce odată mă adaptasem, cu eforturi dizgrațioase, e drept, mediului „vechi-regățean”, mediului sudic, Îmbibat de orientalism - comodul, coloratul și atrăgătorul fatalism!, și de cultura franceză; În timp ce eu veneam dintr-o zonă austriaco-germană, ca și bucovinenii sau Titu Maiorescu, Eminescu și Blaga, Încă sensibil la douăzeci de ani la strigătele sfâșietoare lirice ale unui Octavian Goga sau la pășunismul idilic al excelentului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]