410 matches
-
dintâi și că este prototipul închipuirei și mai curate monoteiste pe care și-au făcut-o mai târziu arabii. Prelectorul n-a uitat a aminti mai pre larg pluralismul religiei evreiești, născut din impuitoarea realitate a răului în lume, și fatalismul mahometan, izvorât din ideea absolută și necontrazicătoare a d-zeului moametan. În urmă a arătat că, oricâte ar fi controversele și încrederea științei moderne, monoteismul, credința că o putere universală stăpânește toată viața și toată mișcarea reală, este rezultatul cel
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sunt foarte numeroase: în toate zilele Monitorul și ziarele din București înregistrează daruri de cai și bani pentru armată. [1 mai 1877] UN MATERIALIST ROMÎN Se știe că d. V. Conta au publicat într-un volum în limba franceză "Teoria fatalismului ", a cării interesantă pertratare au ocupat mai mult timp coloanele "Convorbirilor literare". Aceste studii ale profesorului din Iași au un mare merit, ele sunt dictate pretutindene de spiritul neîndoielnic al adevărului. Poate să fie cineva pentru sau contra teoriilor materialiste
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și pragmatică la necesitățile relațiilor internaționale. Ca istoric și ca persoană ce se simte responsabilă pentru acțiunea politică, Carr a refuzat această abordare deterministă a politicii. Realismul devine cu totul nerealist cînd este dus la extrem, pentru că nici relativismul, nici fatalismul, nici stagnarea nu caracterizează de fapt domeniul internațional. Acțiunea politică poate schimba ceva. Odată ce Carr a construit asemenea tipuri opuse, sinteza sa se putea cu greu situa la un nivel conceptual sau teoretic. Așa că el a propus o soluție în
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
teoriile consacrate influențează posibilitățile de alegere. Întrebarea "cine trage foloasele?" poate fi folosită întotdeauna ca o precauție împotriva aparentei inocențe a teoriilor. Strange critică în special acele abordări care prezintă anumite situații ca fiind inevitabile și, ca atare, sfîrșesc în fatalism. A recunoaște că oamenii și țările au șanse diferite încă de la început nu trebuie să reprezinte niciodată o scuză pentru alegerea celei mai simple soluții, anume a declara imposibilitatea schimbării. Mai degrabă, chiar această condiționare ar trebui să fie un
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
minimă necesară 25, fără de care nu e posibilă privirea. Adică analiza, autoscrutarea. Voința de autocunoaștere singură nu e suficientă nici ea. Simplele declarații ale celui care se analizează 26 nu ajung. Dimpotrivă, operația pare a fi supusă unei doze de fatalism: nu ești analizat sau nu te analizezi doar prin simplul act de voință, prin opțiune inconștientă: pentru autorul de jurnale, ca și pentru auto-analistul de vocație, mărturisirea funcționează ca o asigurare pe viață 27, condiție primă a supraviețuirii, dusă până
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
provoca o anumită tensiune în conștiința omului antic, împingându-l în brațele astrologiei. Aparența unui răspuns încurajator din partea astrologilor nu elibera omul antic de preocupări și de neliniști, iar dobândirea unei anumite certitudini asupra evoluției vieții proprii ducea spre un fatalism obscur, exprimat prin inscripțiile funerare ale vremii. Cunoașterea aparentă a unui răspuns datorat influenței aștrilor bloca tendința omului antic de a se mai ruga divinităților și provoca în adepții astrologiei un dispreț față de credința în religiile antice. O cale de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
posibilă căderea la învoială cu privire la angajamentele baptismale; dacă se cedează necesităților, cauzelor de forță majoră, atunci ar putea să fie admise ca licite și transgresiunile voluntare, ca efecte necesare ale unor cauze determinate, astfel încât orice eveniment ar fi justificat cu fatalismul psihologic. În De idolatria, 19, 1-3, este prezentată incompatibilitatea dintre viața creștină și profesarea anumitor meserii, precum serviciul militar. Se intuiește cu ușurință faptul că apăruseră discuții (nunc de isto quaeritur) între creștini în jurul acestui subiect; se dezvolta ideea unei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lor crește probabilitatea ca un elev să dezvolte probleme de comportament (de exemplu, epilepsie, dificultăți audio-vizuale, autism, anumite caracteristici temperamentale, etc.) Determinările ereditare, deși importante, nu trebuie să ducă la exagerări de genul: inadaptat prin naștere, care favorizează un anumit fatalism educațional. Factorii ereditari (sau predispozanți) nu acționează direct, ci prin intermediul celor de mediu, care vor favoriza sau nu exprimarea acestor potențialități ereditare. a)Deficiențele intelectuale reprezintă o premisă a devianței comportamentale, mai ales atunci cînd un nivel mintal scăzut se
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
expresiile idiomatice construite pe anumite legături motivaționale (Lakoff 1987: 448), de exemplu a da țeapă, readuce în memorie imaginea istorică a lui Vlad Țepeș. Mungiu-Pippidi (2002: 81) menționează două valori fundamentale românești: supunerea ("Capul plecat sabia nu-l taie") și fatalismul ("Nu sunt vremurile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi"). PARTEA a II-a Semiotica aplicată Dincolo de semiotica socială "Alegerile și acțiunile pentru care publicul ar putea opta sunt dependente de semnificație." (Brummett 1994: 69, trad.n.) ÎI. Identități
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Cornea, Constantin Mille, vezi și Ionel Maftei, Personalități ieșene, I, Editura Universitas, Chișinău, 1992, pp. 206-207, 212; ÎI (1993), pp. 53, 127-128. Despre Conta, Ionel Maftei ne semnalează și titlurile lucrărilor sale filosofice, traduse și la Bruxelles ori Paris (Teoria fatalismului, 1875-1876; Teoria ondulațiunii universale, 1876-1877, Încercări de metafizica, 1879, respectiv volumul apărut postum, Bazele metafizicii, 1890). Autorul vorbește și despre boala pe care Conta o contactase în vremea studenției belgiene (tuberculoză), care i-ar fi cauzat până la urmă moartea. Despre
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
de semi-pelagianism adusă învățăturii lui nu are fundament decât privită din perspectivă augustiniană. În realitate, învățătura sa reflectă concepția Sfântului Ioan Gură de Aur după care harul și libertatea colaborează și nu-i o doctrină îndreptată în mod special contra fatalismului, ci este doctrina ortodoxă a majorității Sfinților Părinți răsăriteni. După Ioan Mircea Ielciu, cele mai importante consecințe ale căderii în păcat enumerate în opera lui Cassian au fost următoarele: -chipul lui Dumnezeu în fiecare persoană umană a fost alterat; -fiecare
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la raportul dintre har și libertate, nu are fundament privită din perspectivă augustiniană. În realitate, învățătura sa reflectă concepția Sfântului Ioan Gură de Aur, după care harul și libertatea colaborează și nu-i o doctrină îndreptată în mod special împotriva fatalismului, ci este doctrina ortodoxă a majorității Sfinților Părinți răsăriteni. Har și libertate. Pentru a-și lămuri poziția sa, opusă față de cea a Fericitului Augustin, vine cu argumente echilibrat alese din Sfânta Scriptură sau din Sfânta Tradiție. Scopul său este de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vorba aici de o expresie a determinismului organo-psihic111. Aproape nimeni nu mai contestă determinismul în fenomenele organice; doar îl pun încă la îndoială în fenomenele psihice, cu toate monumentalele considerațiuni ale lui Vasile Conta din "Teoria ondulațiunei universale" și "Teoria fatalismului". În realitate însă, nu-i cazul de a deosebi prin cauzalitatea lor fenomenele psihice de cele organice; căci, în ultima analiză, fenomenele psihice sunt tot fenomene organice. "Gândirea, activitatea intelectuală, e un proces legat de creier și în special de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
această lucrare memoriei filozofului român Vasile Conta, ale cărui nepieritoare opere trebuiesc să facă parte zilnic din hrana intelectuală a generațiunilor care se ridică." Influența lui V. Conta asupra filozofiei lui Zosin este foarte puternică. P. Zosin a tradus "Teoria fatalismului" (împreună cu Ana Conta Karubach) 1923, București. 108 În prefața lucrării. 109 Ibidem, p. 6. 110 Ibidem, p. 7. 111 Determinismul organo-psihic constitui capitolul în care se vede cel mai clar influența lui V. Conta. 112 Ibidem, p. 12. 113 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
celebre putem spune "l'Economie se meurt". O demonstrează și ultimele nereușite privatizări (OLTCHIM, Poștă, CFR Marfă), este o economie ectoplasmică, în care consumatorii sunt atrași și amăgiți cu tot felul de fițe, cîștiguri fără muncă, o economie plină de fatalisme, în care ceea ce n-a fost n-a trebuit să fie, o economie cu o valoare-adăugată foarte scăzută, în care se investește puțin (mai ales în educație, cercetare și sănătate), în care se inovează foarte puțin, o economie intens polarizată
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
celebre putem spune "L'Economie se meurt". O demonstrează și ultimele nereușite privatizări (OLTCHIM, Poștă, CFR Marfă), este o economie ectoplasmică, în care consumatorii sunt atrași și amăgiți cu tot felul de fițe, cîștiguri fără muncă, o economie plină de fatalisme, în care ceea ce n-a fost n-a trebuit să fie, o economie cu o valoare-adăugată foarte scăzută, în care se investește puțin (mai ales în educație, cercetare și sănătate), în care se inovează foarte puțin, o economie intens polarizată
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
viața a ajutat la conservarea identității lor, dar le-a exclus de la circuitul principal al schimbărilor istorice. Populațiile mai vechi au tendința de a fi mai liniștite, mai împăcate cu ele însele și cu soarta ce le-a fost hărăzită. Fatalismul a pus stăpânire pe mintea și sufletul lor, modelând caracterul acestor ființe care și-au asumat un destin pe măsură. Neîncrezătoare în propriile puteri, au preferat să îndure stăpânirea altora. Înarmate cu răbdare, au așteptat ca ocârmuirile să se prăbușească
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
tricentenar și părăsit, nici stricăciunile produse de intemperii, eroziuni și salitra mării din preajmă. Într-un fel, era și o luptă cu timpul, al cărui caracter liniștit nu-i ascundea victoria inexorabilă. Deși nici măcar asta, conchidea Faulques cu un vechi fatalism profesional, căci văzuse ceva crăpături În viața lui, n-avea prea mare importanță. Durerea - un junghi ascuțit În coaste, deasupra șoldului drept - a sosit la fix, fără să se anunțe de astă dată, punctuală la Întâlnirea pe care o aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
defensivă și resemnată în faptă” (1907/1995, p. 350), „tradiționala noastră nepăsare, credința în fatalitate, în soartă, în noroc, cu desăvârșită lipsă de încredere în noi înșine” (1907/1995, p. 363). Dimitrie Gusti și Emil Cioran vorbeau, de asemenea, despre fatalism, resemnare, pasivitate. Cu toate acestea, există deosebiri fundamentale între fatalismul oriental și cel din spațiul mioritic. Lucian Blaga îl numește „sentimentul destinului”: Sentimentul destinului, încuibat subteran în sufletul românesc, e parcă și el structurat de orizontul spațial înalt și indefinit
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
noastră nepăsare, credința în fatalitate, în soartă, în noroc, cu desăvârșită lipsă de încredere în noi înșine” (1907/1995, p. 363). Dimitrie Gusti și Emil Cioran vorbeau, de asemenea, despre fatalism, resemnare, pasivitate. Cu toate acestea, există deosebiri fundamentale între fatalismul oriental și cel din spațiul mioritic. Lucian Blaga îl numește „sentimentul destinului”: Sentimentul destinului, încuibat subteran în sufletul românesc, e parcă și el structurat de orizontul spațial înalt și indefinit ondulat [...] De un fatalism pus sub surdină de-o parte
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
toate acestea, există deosebiri fundamentale între fatalismul oriental și cel din spațiul mioritic. Lucian Blaga îl numește „sentimentul destinului”: Sentimentul destinului, încuibat subteran în sufletul românesc, e parcă și el structurat de orizontul spațial înalt și indefinit ondulat [...] De un fatalism pus sub surdină de-o parte, de-o încredere niciodată excesivă de altă parte, sufletul acesta este ceea ce trebuie să fie un suflet, care-și simte drumul suind și coborând, și iarăși suind și iarăși coborând, ca sub ândemnul și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
omului nu o poate cuprinde”), iar pe de altă parte, porunci și așezări pe care omul le-ar putea înțelege, dar care i-ar sfărâma sufletul și viața, prin revelarea lor (Papadima, 1936-1938/1985, p. 119). De aceea: Ceea ce pare fatalism nu sunt decât rigorile lucid acceptate ale unei severe concepții despre ordine, adică rânduială (Ibidem, p. 117). Omul știe că poate abate prin înșelăciune sorții dați de Ursitoare, poate iscodi prin încăpățânare, prin viclenie, prin impertinență rânduielile dumnezeiești, dar e
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
trebuie să-l prindă, la rândul ei, prin vicleșug (Papadima, 1936/1985, pp. 112-116). Românul vede universul dominat de lege, de armoniile dumnezeiești ale firii, care au fost stabilite tot pentru frumusețea vieții omului (Ibidem, p. 121). Călinescu îl numește fatalism energetic. Rasa noastră a căpătat prin marea ei vârstă, ca una ce a văzut mărirea și decadența împăraților (celți, romani, barbari, turci, imperiali), o filosofie de sus: Ce e val, ca valul trece.; Din codru rupi o rămurea,/ Ce-i
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ce a văzut mărirea și decadența împăraților (celți, romani, barbari, turci, imperiali), o filosofie de sus: Ce e val, ca valul trece.; Din codru rupi o rămurea,/ Ce-i pasă codrului de ea (Călinescu, 1941/1982, p. 976). La Noica, fatalismul este expresia existenței potențiale, aflată sub dominația legilor atemporale ale firii, așa cum este ea ilustrată prin: este - expresia existenței pure, atemporale; nu este - expresia nonexistenței; n-a fost să fie - expresia ființei neîmplinite, a lucrului care nu și-a atins
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mediului, orientalul se supune. Forța naturii îl zăpăcește, îl zdrobește, îl apasă. Recunoaște într-însa cine știe ce forță religioasă misterioasă, contra căreia i se pare inutil să mai lupte. Ordinea evenimentelor i se pare mai dinainte stabilită de un zeu inefabil. Fatalismul, adică constatarea acestei așezări prestabilite pe care voința omului e prea slabă să o îndrepte, i se pare singura soluție. Totul e acceptat așa cum se prezintă. Niciun orgoliu, nicio ambiție, nicio rezistență. Imaginația și voința nu prefac deloc realitatea înconjurătoare
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]