1,715 matches
-
Gysin. Cei doi au pus bazele unei lungi prietenii în care interesul era stârnit de lucrări de artă și tehnici cut-up. Deși nu este considerată science fiction cartea se pare că prevedea cu înfricoșătoare precizie fenomene ulterioare precum sida, liposucția, fatalități auto-erotice, și o epidemie a drogurilor. În 1981, după mulți ani de peregrinări și autoexil, Burroughs s-a stabilit în Lawrence, Kansas, unde a trăit pentru restul vieții sale. În 1984, a semnat un contract cu Viking Press pentru șapte
William S. Burroughs () [Corola-website/Science/315811_a_317140]
-
ea. Și-apoi dacă spui povestea asta unui călugăr, ea are valoare de confesiune, ceea ce Înseamnă că moralmente vorbind, tu ai făcut deja o alegere care nu este În favoarea sentimentelor tale profunde. Personajul de când se naște trăiește În umbra unei fatalități, iar sora lui va funcționa ca un fel de mamă, ceea ce duce la o poveste mult mai veche și mult mai frumoasă. Chiar și după ce am revăzut scena de câteva ori, nici În acest moment nu pot spune cu siguranță
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
studiu scris la începutul secolului al XX-lea, cercetătorul Tudor Pamfile a inclus „Ivan Turbincă” într-un cadru larg de povestiri folclorice din Europa de Est în care Moartea sau "Samodiva" sunt antagoniști. De asemenea, potrivit lui Pamfile, povestea soldatului ce scapă de fatalitate într-un mod similar cu Ivan este prezentă în folclorul ucrainean. Filologul francez Jean Boutière a evidențiat unele asemănări ale acestei povești cu creații populare portugheze („O soldato que foi para a cieo”), maghiare („Szent Péter és a katona”) și
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
după 1990, radiografiază moravurile românilor stabiliți în America, într-un demers romanesc original și tulburător. "Anotimpurile unei țigănci" este un roman picaresc, cu suficiente elemente tipice unui roman parabolă, care prezintă viața unei țigănci (un alter-ego al scriitorului), supusă unei fatalități orientale. A fost recompensat cu Ordinul “Cavaliers Cross of Sovereign Order of Saint Stanislav”, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004) și a fost membru deplin în Academia româno-americană. Dinu Balan, "Opera lui Romulus Zaharia", lucrare de licență
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
atît de hotărâtoare, ca E. Lovinescu, conștiința vocației critice. Adolescent aproape, citise foiletoanele lui Emile Faguet din Revue de deux mondes și crescuse, cum singur mărturisește undeva, cu Criticele lui Maiorescu pe masă. Critica a fost, așadar, pentru el o fatalitate. La vârsta când alți tineri sînt atrași de poezie (de cele mai multe ori din necesități pur sentimentale) sau devorează proza cu subiecte polițienești, singuraticul elev de la Liceul Internat din Iași urmărea cu prematură seriozitate dezbaterile literare și întocmea el însuși note
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
va fi obsedantă pe întregul parcurs al activității scriitorului. „Tirania” stilului „medelenist” va fi pentru unii de-a dreptul neîndurătoare, iar alte maniere, unele în viziunea criticii cu totul facile, îl vor urmări și ele pe Ionel Teodoreanu, ca o fatalitate. În decursul anilor ce urmează după încheierea ciclului medelenist, vitrinele librăriilor vor beneficia de prezența permanentă a scriitorului ieșean. Numeroasele ediții ale "Medelenilor" vor fi însoțite de noi și noi titluri, romane în primul rând, dar și cărți de amintiri
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
drama sufletească a lui Apostol Bologa cauzată de conflictul între datoria convențională de ofițer și conștiința națională de român (adică sentimentul apartenenței la națiunea română) sau, după cum l-a denumit Ov. S. Crohmălniceanu, „un caz de conștiință trăit sub presiunea fatalităților istorice”. Potrivit criticului Alexandru Piru, procesul psihologic descris de autor este „dramatic, sentențios, dostoievskian și ibsenian”. Conflictul psihologic din "Pădurea spânzuraților" este generat de război, el fiind dependent de evenimentele exterioare și de atmosfera în care trăiește eroul, adică este
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
informației genetice. Românul culminează cu un final care se dovedește nespus de tulburător.» consemnează Time Ouț London. «Ingenios construit și cu o scriitura elaborată, Orașul Borcanelor operează la un nivel mai profund decât majoritatea romanelor polițiste: exprimă sentimentul dureros al fatalității cu care sunt impregnate vechile povești pe care islandezii din Evul Mediu le relatau în lungile nopți de iarnă.» (The Independent)
Orașul borcanelor () [Corola-website/Science/330512_a_331841]
-
particular. Astfel, această comunitate creată prin intermediul cuvintelor nu este decât produsul imaginației individului, un produs care diferă de la un individ la altul. În acest sens, națiunea este expresia simultaneității unor trăiri inspirate de anumite cuvinte și se prezintă ca o fatalitate atât pentru individ cât și pentru istorie. Prin aceste trăsături, imaginarul național se aseamănă cu imaginarul religios. Cele două viziuni discutate mai sus antrenează două accepții ale naționalismului, accepții care depășesc limita discuțiilor academice și care au adepții lor în
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
dar nu mă pot hotărî să devin „Înțelept”. Spună orcine vrea că perorația lui G. Călinescu, dintr-o cronică (a mizantropului, dar a mai ales a optimistului), nu bate aerisitor prin textul palerian! Concluzia: „nu se poate fără, politica e fatalitate”. „Modelul cel mai Înalt de politician a fost și a rămas cel deschis de Machiavelli. Amintiți-vă ce carieră a făcut Principele. Carol Quintul ținea cartea pe noptieră. Henric al III-lea o ducea mereu cu el. Richelieu o consulta
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
sau nu suntem europeni până la urmă? Răspunsurile, măcar cele consacrate de canon, sunt cunoscute dar ceea ce surprinde este unanimitatea cu care intelectualii noștrii au acceptat poziția lor subalternă alocată pentru ei în matricea imperială a puterii, aproape ca pe o fatalitate. Această poziție subalternă, pe urmele perspectivei gânditoarei Gayatri Spivak, constă într-o distribuire permanentă a unor societăți în rolul de reproducători ai culturii și politicilor centrelor, rol din care este imposibil să produci inovație culturală, politică sau economică acceptată ca
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
O viziune," semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 129, 20 aprilie 1900. "În rătăcire," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 132, 23 aprilie 1900. "Idilele din mansarde", semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 135, 26 aprilie 1900. "Fatalitatea," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 137, 28 aprilie 1900. "Ca foile!," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 138, 29 aprilie 1900. "Actori și ziariști," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 141, 2 mai 1900. "De unde se
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
cu viitor," semnat Caton, II, nr. 134, 25 aprilie 1900. "Portul clerului," semnat Caton, II, nr. 135, 26 aprilie 1900. "Agitație searbădă", semnat Ștefan, II, nr. 136, 27 aprilie 1900. "Partea luminoasă," semnat Caton, II, nr. 137, 28 aprilie 1900. "Fatalitatea", semnat Trubadur, II, nr. 137, 28 aprilie 1900. "Indignarea colegului Crampton," semnat Șt. Petică, II, nr. 139, 30 aprilie 1900. "„Voiajuri” în străinătate," semnat Caton, II, nr. 139, 30 aprilie 1900. "Avântul," semnat Sentino, II, nr. 139, 30 aprilie 1900
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
contra războiului, "Électre" (1937), tragedie, în care autorul tratează conflictul dintre "Electra", doritoare a unei "dreptăți absolute" și regele "Egist", care dorește să se facă dreptate, ținând seama de contingențe. Autorul își manifestă solidaritatea față de toți oamenii care luptă împotriva fatalității. În anul 1939, apare piesa "Ondine", inspirată din miturile nordice. Jean Giraudoux moare, potrivit versiunii oficiale, ca urmare a unei otrăviri alimentare, dar, cel mai probabil, ca urmare a unei pancreatite, la 31 ianuarie 1944, fără să fi trăit eliberarea
Jean Giraudoux () [Corola-website/Science/309979_a_311308]
-
Monumente celebre sunt prezentate competent, cu istoria lor ori/și cu ceea ce au mai caracteristic din punct de vedere arhitectural: templul lui Poseidon, vestigiile templului lui Apollon, Delfi, Micene. Este reamintită tragedia Atrizilor, cei blestemați de zei, dominați de spectrul fatalității. Destinele acestora au fost în mâna zeilor atotputernici, iar întâmplările grozave prin care au trecut ne înfioară și astăzi, pe noi, trăitorii secolului 21. Lumea lor este „la fel de durabilă și de reală ca și stâncile cele uriașe și zidurile ciclopice
Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
o manieră originală un subiect frecvent întâlnit în literatura română: ascensiunea morală și materială a burgheziei dublată de decăderea morală și socială a boierimii. Acest fenomen social-istoric nu este prezentat în acest roman într-un mod ideologic, ci ca o fatalitate previzibilă și implacabilă. Subiectul concret îl reprezintă progresul material rapid al lui Iancu Urmatecu și declinul social al baronilor Barbu. Continuator al unor personaje precum Dinu Păturică, Tănase Scatiu, Lică Trubadurul, Gore Pirgu, Tănase Vasilescu-Lumânăraru sau Stănică Rațiu, arhivarul Iancu
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Little Star Impex“ S.R.L., București, 2001, p.;299-303 (împreună cu Ion Enache); - „Incident de tragere sau omor comis cu bună știință?“" - în „Criminalistica - Mileniul III“, Editura „Little Star Impex“ S.R.L., București, 2001, p.;303-306 (împreună cu Vasile Lăpăduși); - „Criminalitatea nu este o fatalitate“" - în „Dimineața“ nr. 99, anul XII, 05.03.2001 (3032), p.;4-5; - „S.O.S. Patrimoniul cultural național“" - în „Dimineața“, nr. 104, anul XII, 12.03.2001 (3038), p.;9; - „Pedofilia, «dragostea» care ucide suflete“" - în „Dimineața“, nr. 171, anul
Lazăr Cârjan () [Corola-website/Science/313918_a_315247]
-
petrece/ Și paraziți să am la masă. Între două feluri de a te minți, curtând stele diferite, cel mai comod (castelele în Spania sunt, doar, cea mai nemuncită construcție) e statu guo-ul: „N-am câștigat la loterie." E cronica unei fatalități asumate, care continuă în Se duce...: „Dar când e totul călător/ Schimbat mereu sau schimbător,/ Al meu destin e nencetat/ Neschimbător și neschimbat. Din nou, un amestec de tonuri romantice cu temenele orientale în fața sorții, și peste toate o ciudă
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
Sorin Lavric Una din formele cele mai discrete prin care viața poate deveni de nesuportat este neputința de a comunica cu semenii. Statistic vorbind, oamenii cu care ai avut o întîlnire autentică îi poți număra pe degete. De unde fatalitatea aceasta nedorită ce ne face atît de neputincioși? Răspunsul cel mai simplu: oamenii nu comunică pentru că trăiesc pe niveluri de existență ce sînt incompatibile între ele. Prin ,nivel de existență" nu înțeleg pătura socială căreia îi aparții și nici gradul
De ce nu comunicăm by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11413_a_12738]
-
de știrile ce ne veneau din ziare străine, din Rusia chiar, în privința aceasta, eram numiți calomniatori; și când ne rugam lui Dumnezeu să facă a trece păharul acesta de dinaintea noastră și a nu ne împlini ceea ce vedeam apropiindu-se ca fatalitatea, în [ale] cărei unde pluteau cu mulțumire roșii, atunci eram acuzați că vorbim rău de partidul fanarioților și de nobilul său aliat. De aceea era evident că oricât de identice ar fi îndealtmintrelea principiile fundamentale ale partidului conservator, numească-se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
scaun, nici un registru, nici un sigiliu, nimic nu au autoritățile cu cari să-și poată începe lucrările lor. Pînea chiar și carnea lipsesc cu desăvârșire. La o parte din trupe li se trimite pentru hrană pesmeți de la Rusciuc, dar și aci fatalitatea a trebuit să ne lovească; vaporului Jiul ce era însărcinat a transporta proviziunile, i-a crăpat mașina. {EminescuOpX 159} În atare mod, lumea ce au trimis acolo se găsește în condițiune dezesperată; cu banii în mână, în multe locuri nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
țării. Dar diapazonul pudoarei d-lui Brătianu este ridicat la o așa înălțime că d-sa nu va consimți niciodată a părăsi puterea din mână și va merge înainte precum îl îndeamnă d. Boerescu, spre a aduce negreșit și alte fatalități pe capul acestei nenorocite și mult răbdătoare țări. Cel puțin, daca organele guvernamentale scuteau persoana domnitorului de orice amestec în comedia ce s-a jucat și de astă dată cu demisiunea simulată a d-lui Brătianu, dar nici acest tact
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
un fluviu sau un ocean [î]i îneacă; dar e un fluviu de baionete străine, dar e un ocean de datorii publice, dar precede moartea economică pe cea politică sau cea politică pe cea economică, rezultatul letal e acelaș. O fatalitate grea, păcatele părinților și a strămoșilor poate, păcatele generației actuale, setoase de câștig și lipsite de conștiință, un ce nedefinit ca adâncul Gheenei, incalculabil ca lipsa de caracter, variabil asemenea vecinicului neadevăr apasă asupra acestei țări stoarse și sărmane, acufundate
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
făcu mare zvon. La 1850 fu espuls din Viena, fără a i se cita motive, și trăi internat doi ani la vila sa din Gainfarn, unde trecu la biserica evangelică. După ridicarea acestei internări merse la Dresda, unde scrise broșura Fatalitatea turcească și marile puteri. Întors la 1854 în Austria, trăi retras. Abia la 1859 ținu un discurs cu ocazia unei aniversare a lui Schiller și făcu iar mult zgomot, dar guvernului-i displăcu atât de mult discursul încît a oprit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
un război cumplit între populație și păduchii și șobolanii aducători de ciumă. Jumătate din europeni au pierit. Alianța microbilor între ei poate fi mai rea sau în orice caz tot atât de rea cât un război modern, adică nuclear. Dar astea sânt fatalități naturale, ce poți face? Mori și ești bun mort. În timp ce gazarea oamenilor, cu premeditare, cum aveam să aflu abia după încheierea păcii că avusese loc în timp ce noi audiam liniștiți cursurile, neliniștește spiritul nostru. Ce-a făcut civilizația europeană, ce i
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]