1,716 matches
-
negăsindu-se pe sine pentru a exista/ deși existența nu e întotdeauna negație" (Antitautologie). Și încă: "nimeni nu m-a recunoscut vreodată/ pentru că eu de fiecare dată sunt altul/ măștile - aceste măști care mă poartă prin lume/ ca pe o fatalitate - toate au chipul meu/ și mă fac și mai greu de recunoscut/ pentru că eu nu mă aflu în spatele nici uneia dintre ele" Nimeni nu știe cine sunt). Dacă poeții tineri de astăzi evită să scrie despre dragoste din teama de a
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
ficțiune. Nimeni nu contestă sensul identitar al realității geografice, sociale, religioase ori confesionale. Dar dacă le punem pe toate la un loc, nu rezultă că trebuie să căutăm să exprimăm și o dimensiune ontologică românească. A fi român e o fatalitate, nu un deziderat - spunea Lucian Blaga.ș...ț Pe un plan mai înalt, cultural, eu cred că trebuie făcută logică, filozofie, ontologie, nu logică românească, filozofie românească, ontologie românească." l într-un chenar separat, Ovidiu Șimonca scoate fragmentul de dialog
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
ți se alăture. Or, aici încep discordiile. Orice putere vrea supuși care să execute fără crâcnire cele mai aberante ordine, și nu parteneri. Din păcate, oamenii competenți s-au nărăvit și nu acceptă chiar toate inepțiile superiorilor. E aproape o fatalitate ca mereu disponibili să fie leprele, slugarnicii, indivizii îmbolnăviți de metehnele comunismului. Cu toate acestea, o serie de erori flagrante puteau fi remediate în doi timpi și trei mișcări. Presa a scris cu amuzament amar despre catastrofala organizare a vizitei
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
această situație se găsesc Camil Ressu, Corneliu Baba, Cornel Medrea și, într-o oarecare măsură, Romul Ladea. întîlnirea lor cu realismul socialist este inevitabilă, dacă nu cumva mai mult decît atît, adică o manifestare aproape abisală care ține de natura fatalității și a predestinării. Atît Camil Ressu cît și Corneliu Baba, în perspective complet diferite și în cu totul alte registre estetico-morale, sunt pictori cu vocație umanistă, narativi atîta cît să fie ușor inteligibili în orizontul unui proiect antropocentric, realiști în
Inventarea unui nou realism (o schiță istorică) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16072_a_17397]
-
decelată cu maximă siguranță în cea dintîi, dar, evident, după ce faptele s-au petrecut deja. Scrisul apare atunci nu ca o extensie de limbaj, ca o încercare de comunicare mai profundă și mai cuprinzătoare, ci, pur și simplu, ca o fatalitate, ca o erupție abisală deja anticipată subtil prin nenumărate semne lesne de înțeles post factum, cum ar fi: narativismul sau, după caz, încărcătura metaforică din fraza muzicală, anecdotica ori puterea de sugestivitate, ritmurile largi sau tăietura severă etc. etc. Cam
Un pictor și atît by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16086_a_17411]
-
Monumente celebre sunt prezentate competent, cu istoria lor ori/și cu ceea ce au mai caracteristic din punct de vedere arhitectural: templul lui Poseidon, vestigiile templului lui Apollon, Delfi, Micene. Este reamintită tragedia Atrizilor, cei blestemați de zei, dominați de spectrul fatalității. Destinele acestora au fost în mâna zeilor atotputernici, iar întâmplările grozave prin care au trecut ne înfioară și astăzi, pe noi, trăitorii secolului 21. Lumea lor este „la fel de durabilă și de reală ca și stâncile cele uriașe și zidurile ciclopice
TIERRA DEL FUEGO FIN DEL MUNDO. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
romanul Vechi maeștri, însuflețit de o gratitudine postumă de la care nu te-ai fi așteptat din partea unui fantast în ale cărei obișnuințe recunoștința nu-și găsea locul. Dar semnul că stihia decedatei avea să-l urmărească în continuare, grație unei fatalități trecînd peste condiția muritoare, este că în 1989 Bernhard a acceptat să fie înmormîntat la Viena, chiar în cavoul familiei Stavianicek, alături de fosta lui protectoare, fără a fi stînjenit de amănuntul funerar că tot acolo odihneau rămășițele soțului Franz Stavianicek
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
e mai mult munca fără rost, și în unul al intrării în moarte. Da, această intrare în moarte este extraordinar reprezentată în „novella” lui Ion Agârbiceanu. Este vorba de o ființă puternică ajunsă în situația de a se confrunta cu fatalitatea. Confruntarea e implacabilă, mută, cu rezonanțe nebănuite. Ca într-o mare tragedie. O tragedie trăită de omul obișnuit, deloc privilegiat cu ceva. La marginea lumii Seara Fefeleaga se duce la clopotar: „să se mai ostenească o dată și pentru cel din
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
implacabil ca cel uman. De la destin nu te poți abate, soarta avînd un curs necesar. Oamenii cad fiindcă așa le-a fost prescris. Iar cînd zeii intră în viața oamenilor, în sufletul cetății apare moralitatea. Eticul e ecoul lumesc al fatalității transcendente. Oamenii sînt etici fiindcă sunt mișcați de impulsuri mai presus de voința lor. Accentul moral e precumpănitor, în vreme ce tenta religioasă a tragediilor e trecută în fundal. Din acest motiv, tensiunea pieselor grecești stă în ciocnirea obligatorie a unor caractere
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
Prelegerile de estetică că substanța tragediilor grecești stă în coliziunea morală a eroilor, tragediile fiind povești triste de ordin etic: niște inși se prăbușesc, fiindcă moralitatea lor este expresia aspră a unui destin religios. La moderni, fundalul religios dispare, drept care fatalitatea destinului se subțiază. Oamenii nu mai simt deasupra capului un cer în care totul s-a hotărît dinainte. Dispărînd declanșatorul divin, intriga dramelor se mută în planul patimilor. Cînd nu mai mori sub apăsarea unei puteri de sus, te prăbușești
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
soț vorbește numai prin cărțile lui, cumva la trecut, dar îi împrumută, în schimb, ideile - cum ar fi exilul ca așteptare încordată, precum și metafora aeroportului ca spațiu suspendat între două lumi. Cert e că Gina Stoiciu îmbrățișează condiția lui Ianus. Fatalitatea implicită este resemnificată prin filtrul unor experiențe utile. Pentru că ea vrea să înțeleagă exilul, iar îmblânzindu- l, să-l transforme în echilibru afectiv. Își va explica așa amestecul de „egoistorie și egopsihologie”, prinse, am impresia, în spirala unor simpatii de
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
simpatii de dreapta. Citește, de pildă, „Le Devoir”, publicația intelectualilor critici și naționaliști, e fascinată de Cioran și citează mult din Noica (alături de Vulcănescu, Pleșu și... Dan Puric). E limpede că este adepta stoicilor, pentru care viața este destin și fatalitate, iar echilibrul se câștigă numai acceptând versiunea trăită. Drept urmare, ea narează pașii exilatului, cei obligatorii: începând cu șocul cultural, continuând cu sentimentul turistului derutat, confruntarea socială și încheind cu adaptarea/marginalizarea. Toate pe fondul unei Americi dereglate identitar. Pentru cei
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
jocul nou al puterii. În rest, grupul de la „Acvariu”, activ în cărțile anterioare, iese acum din schema noii istorii. Mai multe narațiuni asamblează sfârșitul apoteotic al unei epoci. Pe de-o parte sunt Hariton Milea, un magazioner ce are revelația fatalității, Scândurica (Lioara), ucenica-strategă, îndrăgostită de Beniamin, adeptă a cunoașterii prin recunoaștere, Marlena, un fel de Maria Magdalena, și Simion, fratele lui Beniamin. De cealaltă, Neculai Crăciun și Todor Grancea, profesioniștii Puterii, unul al Securității, celălalt al Partidului. Din nefericire, romanul
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
întuneric. Victima a unui accident de mașină petrecut cu 14 ani în urmă, Harry Câine retrăiește coșmarul din trecutul sau atunci când fiul secretarei sale, Diego, are și el, la rândul său, un accident. Povestea despre o dragoste nebună, dominată de fatalitate, gelozie și trădare petrecută cu mai bine de 14 ani în urmă, pune în evidență jocul actorilor prezenți în distribuție, Penélope Cruz, Lluís Homar sau Blanca Portillo, recompensați cu o nominalizare la Premiul Globul de Aur 2010 pentru cel mai
TVR 1 încheie luna ianuarie cu filme demne de gală () [Corola-journal/Journalistic/23758_a_25083]
-
sunteți dv., memoria neamului. Vă mulțumesc recunoscător, cu atât mai mult cu cât normalitatea, care e pentru toți românii limba română, a fost și — uneori — mai este pentru mulți dintre dv. ocazia unei lupte, a unei jertfe, nu o simplă fatalitate geografică”, spunea poetul, în cuvântul său la ceremonia de la Chișinău. Relația lui Adrian Păunescu cu Basarabia a fost cu totul specială. Născut în Basarabia, a părăsit ținutul natal sub presiunea războiului. Nu aveam un an când m-a luat mama
In Memoriam Adrian Păunescu – cinci ani de la moartea poetului și omului politic [Corola-blog/BlogPost/92631_a_93923]
-
anumite persoane.“ “În România, nu vrea nimeni să te învețe, de teamă că le iei locul”. Îngrozitor, nu? Și, totuși, este o propoziție pe care am auzit-o de sute de ori de la tineri medici români. E așa, ca o fatalitate. Începând tot de acum câteva luni, v-am mai povestit însă ceva: despre Brain Institute, prima clinică privată non-profit din România, unde creierul e operat fără să știe că a fost operat, prin metode corespunzătoare celor mai înalte standarde de
Cei mai buni neurochirurgi din România vor să îi învețe meserie și pe alții, fără teama că le-ar putea lua locul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20196_a_21521]
-
bună”. Felicitări, City Grill, pentru că nu m-a pus în situația de a mă lupta, cu scandal, pentru dreptul de a nu mânca, pe banii mei, o mizerie! Și felicitări mie, fiindcă nu am acceptat ciorba aia ca pe o fatalitate! Cine mai are povești de-astea (cu final fericit sau, dimpotrivă, tragic) să ni le spună! Numai împreună vom reuși!
Deci se poate! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20425_a_21750]
-
caracteristică și mai longevivă... Atâta de specifică, încât din ea își trage seva formidabila statornicie a înaintașilor noștri, care - așa cum bine spune cronicarul - „au stat în calea tuturor răutăților”, din ea s-a plămădit în zicale molcoma filosofie româneasca a fatalității și resemnării („Ce ți-e scris în frunte ți-e pus”, „Capul plecat nu-l taie sabia” etc.), cu ajutorul ei, în perioada medievală, creștinismul de pe aceste meleaguri a fost fertilizat pe direcția contemplativismului, ea se constituie în multisecularul ax al
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380303_a_381632]
-
Băsescu) și a Anaforei, doar în partea opusă (Dan Voiculescu) . P.S. Când Libertatea se convertește în Libertinaj și în Libertinism, atunci, „volens-nolens”, adică pe știute sau pe neștiute, Necesitatea, ca o complementară fidelă a Libertății, se convertește și ea în Fatalitate și în Fatalism. Ultimul bilanț, distilat deja de-a lungul istoriei, a intrat în limbajul popular „Asta-i situația, n-ai ce-i face!” Prof. univ. dr. Tudor Cătineanu
Antena 3, ANAF-ul 2 şi Anatema 1 (II) [Corola-blog/BlogPost/94071_a_95363]
-
se mai știu. Din cuvinte / Răsucite-n auz și susurate prelung..." Zece poze și un epilog pot fi echivalentul a zece occasioni montaliene sau o stăruitoare căutare a identității pierdute. Un cocteil de expresionism, suprarealism și existențialism ( sentiment religios de fatalitate, sceptisim, nevroză), devenit deja un pattern al prozodiei lui Ioan }epelea, pune la grea încercare pe cele două traducătoare în franceză, Hélene Lenz și Coca Soroceanu, care, zicem noi s-au descurcat onorabil. Acest recital de autodefinire în zece ipostaze
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]
-
cu perspectiva unei evadări în lumea miraculoasă a cinema-ului și achiziționarea micului iaht creează un spațiu de dorință și angoasă și o situație de criză care cere eroi pe măsură. Este momentul cheie cînd destinul sau mai bine zis fatalitatea le scoate în cale pe eroul familiei, adulat și oferit drept model de succes, unchiul Howard, (Tom Wilkinson) suficient de bogat cît să rezolve elegant problema financiară a celor doi tineri. În generozitatea sa, unchiul acceptă să-și stipendieze nepoții
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
una din imaginile sale dobrogene - o fâșie de apă între stânci cretoase - Calm etern. La Balcic timpul era suspendat. Turcii și tătarii în pitoreștile lor costume își continuau existența anistorică. Plutea în aer, cu vorba lui Busuioceanu, "frisonul grav al fatalităților umane". Gustul romantic pentru Orient trăiește în pictura Balcicului un ultim și tardiv avatar. Dar mai există o explicație pentru voga Balcicului. Noutatea temelor lui - minarete, moschei, cimitire cu pietre funerare ca niște menhiri, misterioasele siluete feminine drapate în feregea
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
nu pot apela la tezaurul unor amintiri comune -- se săvârșește o fuziune, o identificare. Ruta lui Grobei e condensată spre o unică țintă: interceptarea transmisiei stranii. Pentru a realiza operația are nevoie de o antenă specială. Personajele ajung prizonierii unei fatalități, nu-și dau seama exact ce se pretinde de la ele, un singur imbold, inflexibil, tenace câștigă întâietatea. Cu toate că prezența lor de-gajă robustețe, prisos de vitalitate, nu pot modifica ecuația în care sunt prinse, au doar libertatea de a o pune
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
tînăr, să-i tempereze năbădăile pînă cînd înțelepciunea doctrinară se va pogorî și asupra lui și imaginația i se va fi tocit îndestul spre a putea expune cu drepturi depline la ,,seniori". Și ciclul acesta căpătase, în timp, aerul unei fatalități cosmice. Premiile se dădeau, și ele, în consecință: pentru pictură, pentru sculptură, pentru grafică ș.a.m.d. și se împărțeau frățește după criterii vagi, de la cele politice și pînă la cele sentimentale, în vreme ce curatorul era unul multiplu, adică un colectiv
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
ea nu este de imaginat comunismul românesc și nici o altă formă de comunism. Orice dictatură are nevoie de o asemenea instituție de supraveghere, control și represiune - ceea ce nu înseamnă că ea trebuie privită cu o acceptare resemnată, ca pe o fatalitate. Ea intră în mecanismul specific al exercitării puterii - și tocmai din acest motiv interesează, în primul rând pe istorici și pe politologi, dar și pe oricare om care vrea să înțeleagă cum a fost posibil să se întâmple ceea ce s-
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]