261 matches
-
imperiale și așa își descoperă talentul de impresar. O listă a producțiilor inițiate de Diaghilev stă mărturie pentru abilitatea cu care a convins spirite inovatoare în domenii diferite să lucreze împreună... Nijinski și Bakst punând în scenă După- amiaza unui faun și Jocuri pe muzică de Debussy... Daphnis et Chloé, partitura lui Ravel, în coregrafia lui Fokin și decorurile lui Bakst... Cântecul privighetoarei (Stravinski, Léonide Massine, Matisse)... „Mercur” (Erik Satie, Massine, Picasso) Nu toate aceste întâlniri creatoare au fost la fel de fructuoase
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
cel mai de seamă reprezentant al impresionismului muzical francez. Novator în domeniul formei, ritmicii, armoniei și orchestrației, el a impus stilul care a influențat creația muzicală a secolului al 20-lea. Dintre compozițiile sale, merită amintite „Preludiu la după-amiaza unui faun“, ciclurile de „Preludii“ pentru pian, suita „Imagini“ și lucrările simfonice „Nocturne“ și „Marea“. Sarah Bernhardt Se împlinesc 80 de ani de la moartea tragedianei franceze Sarah Bernhardt. Dotată cu o voce încântătoare și cu un temperament liric, ea a dat scenei
Agenda2003-12-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280823_a_282152]
-
au funcționat, în România, Școli ale SS, unde au fost recrutați anumiți compatrioți și trimiși în Germania, unde au absolvit cursuri SS de spionaj și sabotaj. 10 La rubrica „Cartea”, p. 8, Dan Petrea semnează recenzia Virgil Gheorghiu, Cântec de Faun, 1940.
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
discutat îndelung despre Iubire... cu Pandy Psycha. Vrăjitor pentru femei și neîntrecut diplomat care găsește mijlocul de a reprezenta, în modul cel mai armonios din lume, la Iași, pe Regele Constantin și pe adversarul său, Venizelos: grec cinic și rafinat, faun cu maniere perfecte, îmbrăcat de un perfect croitor, de o urâțenie inteligentă, vesel luminată de lampa cu abajur roz din colț, exercită asupra femeilor o atracție irezistibilă. Două din ele erau vizibil neliniștite, astă seară, de lunga mea conversație cu
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
unui spectacol de balet, iar celălalt către desfășurarea unui lanț de evenimente care culminează cu crima în ideea unei sincronizări de planuri și a unei contaminări estetice. Planul crimei s-ar dori astfel adâncit de spectacolul de balet După-amiaza unui faun al lui Claude Debussy, care-i devine un fel de fundal, dacă nu un complement estetic. Crima dobândește astfel trăsăturile unei opere de artă, minuțios lucrate pentru a crea efectul dorit. Încă o dată, toate aceste trucuri nu reușesc să confere
Domnișoara Christina și domnișoara Isabelle by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3328_a_4653]
-
Mircea Mihăieș FAUNII și nimfele reprezintă pentru Faulkner un aspect important al naturii umane, care l-a preocupat întreaga lui carieră literară" (Brooks, 1990: 67), ne asigură marele exeget al operei faulkneriene. Perfect adevărat. Însă felul în care tratează scriitorul sugestia mitologică în
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
carieră literară" (Brooks, 1990: 67), ne asigură marele exeget al operei faulkneriene. Perfect adevărat. Însă felul în care tratează scriitorul sugestia mitologică în Soldier's Pay e cu totul diferit. Exemplul dat de Brooks - seducerea de către Donald Mahon, „omul natural", „faunul" care respinge convențiile sociale, a unei fete incapabilă să stârnească extazul „nimfolepsic" (Emmy are mâinile înroșite de muncă și e, în general, o ființă butucănoasă, ursuză, lipsită de grație) - nu amintește defel repertoriul romantic. Din contră, Faulkner apasă puternic pe
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
mă înfățișez tot sfiiciune/ Cu lira-n brațul care fierbe./ Pîndesc lumină pentru a scoate cornul de licorn./ Mirajul bestialității mă părăsește, somn,/ Și-și crapă ochii de tăișuri/ Săltînde spre mine din luceafăr.(...)" (Prin posedata risipire). E cîntecul unui faun îmbătat, în primăvară, de întunecată solaritate a propriului instinct. Grație unei mari intensități expresive, a unei incandescente a discursului menținute fără întrerupere, Miron Kiropol ajunge a trata afectele într-un chip autonom, ca pe niște obiecte în sine. Încercînd a
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
de-acum i s-a dus! - O margine prind cu putere. Se-ntunecă luna, lumina-a pierit Și clopotul tună de unu cumplit; Jos țăndări scheletul se face. Legendă Un sfînt în pustiuri, uimit, Se zice că ar fi-ntîlnit Un faun cu picioare de țap, care-a spus: ŤSfîntule, roagă-te pentru mine și-ai mei S-ajungem la cer, eu și ei, La beatitudine, asta tînjim mai presus.ť Și sfîntul, în replică,-a spus: "Rugămintea-ți se-arată riscantă
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
Constanța Buzea Seul icoanelor curge pe crengi, parcul e tulburat/ de sintagme./ Apusul desenează spirale..., gândul e faun, culege vopsite insecte/ În umbră se roagă copilul, fluture/ strivit în scrumieră;/ O clipă din voce rămâne, conturul i se dizolvă în opiu./ Ruginită e aura cu care mă leg, ochii bătătoriți/ de amurguri". Textul dvs., emoționând vers după vers
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
cresc uimiți și cruzi din rouă/ Să vadă cum țestoasele se ouă.// Vacile cad trântite de ugerele lor/ Nemulse și cu ochii limpezi mor.". Și iată o dimineață proaspătă transformată, parcă pe nesimțite, în după-amiaza grea și "nerușinată" a unui faun: "Pe buze diminețile îți lasă/ Ciorchini de rouă proaspeți și rotunzi/ Ca să le rupi pojghița de mătasă/ Și-n carnea străvezie să pătrunzi.// Adolescent cu ochii puri și-adânci,/ Sfâșii amiaza și strivești șopârle./ Fagurii zilei coapte îi mănânci./ În
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
moale dintre file./ Să sărutăm miresmele fragile/ Și să pătrundem, obosiți, în carte." Acestea fiind excepțiile, e limpede că de foarte devreme poetul iese din cărțile altora pentru ca, găsindu-și lumea artistică proprie, să intre complet în ea. Căutând dimineața faunului, adolescența, începuturile timide și ezitante dinaintea debutului, vom găsi tot bine cunoscuta după-amiază concupiscentă, maturitatea unei creații lirice care, practic, nu mai evoluează. Opera acestui poet, în care toate fojgăie și totul foșnește, este într-o anumită privință statică, imobilă
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
Copilul primind pintenii de aur ai regelui mag prosternat și pe care și-i pune ca brățări la mâinile sale. Vaca în admirație, printre regi. Calul, stupefiat de eveniment. Câinele cu botniță și cu o salbă de aur. Sala Botticelli. Faunul care tocmai prinde o nimfă. Femeie cu o cruzime voioasă pe față... * Nicholas Froment. Niște domni bine îmbrăcați care își astupă delicat nările înaintea putrezitului Lazăr, care se uită la ei cu o mutră speriată parcă de învierea lui, de
Bunevestiri la Uffizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7996_a_9321]
-
smintit și plînse/ Cu limbi de foc, cu zeci de mii./ Oglindă aerul răsfrînse/ Potop de lacrime de pară,/ Preatremuratele făclii./ Apoi urgie! Din înaltu-i scaun/ Astrul văzum cum brusc se descătuse/ Cu largă dănțuire prin țării./ Salța păgîn cerescul faun/ Iar noi priveam cu moartea-n guse./ Salța crescînd cît cerul. Morți și vii/ Ne-am și văzut cenușe!") ori planului istoric, cu preciziuni de ordinul civilizației războinice în acțiune ("Noi, morții milei, așteptăm/ Cu testele zburlind antene./ Întrebăm statistici
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
volubilă, prin artifîțiile de idei și tensiunea lui spre o faptă glorioasă inedită, care-i procura succese neașteptate de el, în vreme ce nu le avea acolo unde le căuta. Dacă după o perorație arunca ochii duri asupra asistenței, fizionomia lui de faun fără vârstă, ca și turnată în bronz, din speța aceleia pe care D'Annunzio și-o făcuse către bătrâneță, producea o cutremurare femeilor mai intelectualizate. El n-avea nimic boem în ținută și, cu toată presupusa dezordine a existenței sale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
juca chiar înaintea cunoscuților scena în care arhitectul ar fi cucerit violent pe Indolenta: - I-a pus mâna în păr, uite-așa ( Suflețel apuca aerul cu mâna dreaptă, crispată ca o gheară), a tras-o ca pe o victimă docilă. Faun cu ochi care fascinează! - Ha-ha-ha! râse Gaittany ascultând acest raport jucat. XI Bonifaciu Hagienuș, zis Regele Lear, era un om extraordinar de tabietliu, și denominația "epicureu" i se potrivea în sensul exact al cuvântului, fiindcă-și justifica temperamentul printr-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și gunoiul pe care-l fac doi tineri care folosesc o cameră cu nepăsare. Printre toate acestea erau șevalete, așternutul lui Thaw și un dulap masiv și vechi cu materiale de pictură. Pe polița șemineului era o figurină înfățișînd un faun surprins în plin dans și pe tavanul înclinat mai multe fraze erau scrise. DACĂ O PICTURĂ PLACE LA MAI MULT DE 5% DIN OAMENI, ARDE-O, PENTRU CĂ SIGUR E PROASTĂ. James McNeil Whistler NU PRETIND CĂ îNȚELEG ARTA, DAR EU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
piatră, erau risipiți profesioniștii. Aici și-mprejur, pe Kalverstraatul cu magazinele lui derizorii și exuberante, pe Spuistraatul cu discrete localuri pentru homosexuali. Îi întîlneai, serile, chiar pe vreun pod, sub felinar: Venus de marmură cu o amforă-n mâini, un faun obscen, o gheișă cu fața vopsită în alb și trăsăturile desenate cu tuș ca pe o coajă de ou. Sau, în plină zi, cu cer schimbător, cu violente încăierări între lumină și mohoreală (nu vă place clima amsterdameză? așteptați un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ceilalți se ținură după ei împreună cu Eucheirius, pe care acum înșiși tovarășii lui îl împingeau înainte fără prea multe amabilități. Ambarrus se opri în mijlocul grădinii, unde se ridica, la înălțimea unui stat de om, statuia antică de bronz a unui faun cu o expresie batjocoritoare, căruia niște prădători necunoscuți ai casei îi frânseseră brutal o mână și virilitatea. Cu largi gesturi ale brațelor, Ambarrus îi invită pe toți să se așeze, iar pe Divicone îl ținu la dreapta sa, în vreme ce Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
călugăr erau emisarii lui Magister militum al Imperiului și purtători al unui important mesaj al său pentru toți bagauzii de pe Loira. Imediat după aceea, Divicone luă cuvântul: se ridică fără grabă și, calm, merse până în locul rezervat oratorilor, chiar în fața faunului. Vorbi îndelung, povestind despre călătoria sa cu Eudoxiu, despre discuția pe care o avuseseră cu Atila, despre acordurile încheiate între acesta și capul Bagaudiei. Apoi continuă, povestind despre atrocitățile comise de huni și de aliații lor, cu mai multe amănunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu vorbise. Cu toate acestea, trebui să asculte mai departe felurite intervenții ce se băteau cap în cap, adesea incoerente, sau simple acuzații fără temei, înainte de a-l vedea ridicându-se și luând cuvântul. Din câțiva pași, bagaudul veni în fața faunului și imediat liniștea se lăsă asupra masei ascultătorilor. — Nu știu, începu el, câți dintre noi s-au interesat cu adevărat de propunerile lui Flavius Etius. în ceea ce mă privește, nu am intenția să o fac nici pe soldatul, nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
orice disertație a vreunui erudit, și decât orice perorație îndurerată a vreunui senator cu părul alb, situația dezastruoasă în care ajunsese o civilizație milenară, cândva puternică și temută în întreaga lume, un far al cunoașterii și al civilizației. Chiar și faunul, în lucirile roșiatice ale torțelor, părea să râdă de tot ce se întâmpla. Nu era însă nimic de făcut. Asta era realitatea cu care aveau de-a face, ăștia erau oamenii. Ajuns în fața acelei mase în tumult, Divicone își agita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scheletele macaralelor. Străzile de jos erau inundate de mașini. Am tras un fum din trabuc, mijind ochii, și mi-am observat imaginea reflectată În geam. Am mai spus că arăt ca un muschetar. Dar mă mai asemăn și cu un faun (În special târziu În noapte). Sprâncenele arcuite, rânjetul malițios, flăcările din privire. Trabucul ținut Între dinți nu mă ajuta. Cineva mă bătu cu mâna pe spate. ― Mania trabucurilor, spuse o voce de femeie. În geamul fumuriu al lui Mies am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vă însoțesc. Nu, mulțumesc. Ieșiți pe ușa aceasta, coborâți în parc, apoi pe aleea din stânga, la parter. Își luă micul bagaj, coborî câteva trepte și intră într-un mic parc. Aleile erau strălucitor de albe, străjuite de statui, nimfe, satiri, fauni și, în mijloc, trona o fântână arteziană cu pești exotici. Porni pe aleea din stânga și, la primul pas, auzi scrâșnind pietricelele aleii. Se uită mai atent și observă că sunt fărâme de marmoră albă. La al doilea pas, același scrâșnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
marcată preponderență, Elías Regules. Într-un cuvânt, nimeni nu și-ar aminti În zilele noastre de acest mic păcat de tinerețe, de n-ar fi puternica lumină pe care o aruncă asupra sa titlurile posterioare. După aceea a publicat Tristețea faunului (1909), cu o lungime și o metrică egale cu ale compoziției anterioare, dar marcată deja de pecetea modernismului la modă. În continuare, avea să-l șocheze Carriego; la Fețe și Măști, din noiembrie nouă sute unsprezece, răspunde cu a treia pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]