704 matches
-
singură planetă conținând două lumi. Colegele mele de clasă erau la fel de puțin mirate de trăsăturile lor extravagante ca o știucă de solzii săi. Păreau să fie o specie diferită. Era de parcă aveau glande odorifere sau marsupiu, de parcă erau adaptate pentru fecunditate, pentru procrearea În sălbăticie, lucruri care n-aveau nimic În comun cu mine, cea slăbănoagă, cea spână, cea domesticită. Mă grăbeam pe lângă ele cătrănită, cu urechile țiuindu-mi de gălăgia de acolo. Dincolo de Brățările cu Talismane treceam În zona următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ai ușii. Dă cu ochii de Scribonius Libo, în picioare lângă o măsuță de marmură, aple cat asupra unei statuete. Când îl aude, întoarce capul spre el: — Uită-te și tu ce bestial poate să arate zeul ăsta care asigură fecunditatea câmpurilor și a cirezilor! Arată spre poala tunicii pline de flori și fructe, suflecată în față pentru a lăsa să se vadă falusul în erecție. Asinius Gallus surâde. Deh, semnul distinctiv al lui Priap. Sim bolul germinării. Și, în același
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe drumul apelor, brăzdați de fulgere, iar tunetele nasc ecou prelung în labirintul munților, pe când unde te afli seninul te apără, e un tablou neuitat al naturii, când încruntată și mânioasă, când surâzătoare, fețe ale veșniciei vieții, distrugere și zămislire, fecunditate și podoabă, într-o ritmică alternanță, unitară prin continuitate. Munte, floare și om au aceeași soartă. Trăsnetul care dărâmă Detunata, gerul care macină bolovan cu bolovan din Toaca și Panaghia sunt semnele schimbării zilnice, care duc la distrugerea finală. E
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
anume se deosebește aceasta de experiența profană a Lumii. Nu vom stărui asupra nenumăratelor schimbări pe care experiența religioasă a Lumii le-a suferit de-a lungul timpului. Este limpede că sistemele de simboluri și cultele legate de Pămîntul-Mamă, de fecunditatea umană și agrară, de sacralitatea Femeii și altele nu s-au putut dezvolta spre a alcătui un sistem religios bogat articulat decât datorită descoperirii agriculturii; este tot așa de limpede că o societate preagricolă, specializată în vânătoare, nu putea percepe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
poate trăi decât într-o atmosferă pătrunsă de sacru, este cât se poate de limpede că spațiul va fi consacrat printr-o mulțime de tehnici. Sacrul înseamnă, cum am văzut, realul prin excelență, adică puterea, eficiența, izvorul vieții și al fecundității. Dorința omului religios de a trăi în sacru înseamnă de fapt dorința lui de a se situa în realitatea obiectivă, de a nu se lăsa paralizat de relativitatea fără sfârșit a experiențelor pur subiective, de a trăi într-o lume
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
își păstrează mereu transparența, dezvăluind în chip spontan numeroasele aspecte ale sacrului. Cerul înfățișează nemijlocit, în chip "natural", depărtarea infinită, transcendența zeului. Și Pământul este "transparent", înfățișîndu-se ca mamă și sursă universală de hrană. Ritmurile cosmice redau ordinea, armonia, permanența, fecunditatea. În întregul său, Cosmosul este un organism real, viu și sacru în același timp, dezvăluind modalitățile Ființei și ale sacralității. Ontofania se suprapune hierofaniei. Vom încerca să arătăm în acest capitol cum anume se înfățișează Lumea pentru omul religios, sau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Tu ne-ai creat! Fie-ți milă de noi!"11 Experiența religioasă a Vieții " Îndepărtarea divină" oglindește de fapt interesul crescând al omului față de propriile sale descoperiri religioase, culturale sau economice. Pe măsură ce se apleacă asupra hierofaniilor Vieții, descoperă sacrul și fecunditatea pământească și se simte atras de experiențe religioase mai "concrete" (mai carnale, chiar orgiastice), omul "primitiv" se îndepărtează de Zeul ceresc și transcendent. Descoperirea agriculturii duce la o schimbare radicală nu numai a economiei omului primitiv, ci înainte de toate a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
concrete" (mai carnale, chiar orgiastice), omul "primitiv" se îndepărtează de Zeul ceresc și transcendent. Descoperirea agriculturii duce la o schimbare radicală nu numai a economiei omului primitiv, ci înainte de toate a economiei sacrului. Intră în joc alte forțe religioase: sexualitatea, fecunditatea, mitologia femeii și a Pământului etc., experiența religioasă devine mai concretă, mai strâns legată de Viață. Marile Zeițe-Mame și Zeii puternici sau duhurile fecundității sânt mult mai "dinamici" și mai accesibili pentru oameni decât Zeul creator. Dar, așa cum am văzut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
economiei omului primitiv, ci înainte de toate a economiei sacrului. Intră în joc alte forțe religioase: sexualitatea, fecunditatea, mitologia femeii și a Pământului etc., experiența religioasă devine mai concretă, mai strâns legată de Viață. Marile Zeițe-Mame și Zeii puternici sau duhurile fecundității sânt mult mai "dinamici" și mai accesibili pentru oameni decât Zeul creator. Dar, așa cum am văzut, în caz de mare nevoie, după ce s-a încercat totul în zadar, și cu deosebire atunci când nenorocirea vine din Cer - secetă, furtună, epidemie -, oamenii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și preamăresc Viața în timpuri obișnuite sânt părăsite pentru Zeul suprem. Există aici, dar numai în aparență, un mare paradox: divinitățile care au înlocuit, la popoarele primitive, zeii de structură cerească erau, precum Baal și Astarte la evrei, divinități ale fecundității, ale opulenței, ale împlinirii vitale, adică divinități care preamăreau și îmbogățeau Viața, atât cea cosmică - vegetația, agricultura, animalele - cât și cea omenească. Aceste divinități erau în aparență puternice. Actualitatea lor religioasă se explica tocmai prin această putere, prin rezervele lor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
împlinirii vitale, adică divinități care preamăreau și îmbogățeau Viața, atât cea cosmică - vegetația, agricultura, animalele - cât și cea omenească. Aceste divinități erau în aparență puternice. Actualitatea lor religioasă se explica tocmai prin această putere, prin rezervele lor vitale nelimitate, prin fecunditate. Cu toate acestea, adoratorii lor, atât primitivii, cât și evreii, aveau sentimentul că nici Marile Zeițe și nici zeii agrari nu-i puteau salva, nu le puteau asigura existența în momente cu adevărat grele. Zeii și zeițele nu puteau decât
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ucis" în chip simbolic, băgat într-o groapă și acoperit cu crengi și frunze. Când iese din mormânt, este socotit a fi un om nou, pentru că a fost zămislit pentru a doua oară, chiar de către Mama cosmică. Femeia, Pământul și fecunditatea Femeia este așadar legată în chip mistic de Pământ; zămislirea apare ca o variantă, la scară umană, a fertilității telurice. Toate experiențele religioase legate de fecunditate și naștere au o structură cosmică. Sacralitatea femeii depinde de sanctitatea Pământului. Fecunditatea feminină
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a fost zămislit pentru a doua oară, chiar de către Mama cosmică. Femeia, Pământul și fecunditatea Femeia este așadar legată în chip mistic de Pământ; zămislirea apare ca o variantă, la scară umană, a fertilității telurice. Toate experiențele religioase legate de fecunditate și naștere au o structură cosmică. Sacralitatea femeii depinde de sanctitatea Pământului. Fecunditatea feminină are un model cosmic; Terra Mater, universala Genitrix. În unele religii, Pămîntul-Mamă este socotit a fi în stare să zămislească singur, fără ajutorul unui partener. Urmele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și fecunditatea Femeia este așadar legată în chip mistic de Pământ; zămislirea apare ca o variantă, la scară umană, a fertilității telurice. Toate experiențele religioase legate de fecunditate și naștere au o structură cosmică. Sacralitatea femeii depinde de sanctitatea Pământului. Fecunditatea feminină are un model cosmic; Terra Mater, universala Genitrix. În unele religii, Pămîntul-Mamă este socotit a fi în stare să zămislească singur, fără ajutorul unui partener. Urmele acestor idei arhaice se regăsesc în miturile partenogenezei zeițelor mediteraneene. După Hesiod, Gaïa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
miturile partenogenezei zeițelor mediteraneene. După Hesiod, Gaïa (Pămîntul) l-a zămislit pe Uranus, "o ființă asemenea ei, putând s-o acopere în întregime" (Teogonia, 126 și urm.). Și alte zeițe din mitologia greacă au zămislit fără ajutorul zeilor. Antonomia și fecunditatea spontană a Pămîntului-Mamă dobândesc așadar o expresie mitică. Acestor concepții mitice le corespund credințele legate de fecunditatea spontană a femeii și de puterile ei magico-religioase oculte, a căror influență asupra vieții plantelor este hotărâtoare. Fenomenul social și cultural cunoscut sub
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
putând s-o acopere în întregime" (Teogonia, 126 și urm.). Și alte zeițe din mitologia greacă au zămislit fără ajutorul zeilor. Antonomia și fecunditatea spontană a Pămîntului-Mamă dobândesc așadar o expresie mitică. Acestor concepții mitice le corespund credințele legate de fecunditatea spontană a femeii și de puterile ei magico-religioase oculte, a căror influență asupra vieții plantelor este hotărâtoare. Fenomenul social și cultural cunoscut sub numele de "matriarhat" este legat de descoperirea culturii plantelor comestibile de către femeie. Femeia a fost prima care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în preformal, în "Ape", cu scopul de a asigura regenerarea totală a Vieții și, prin urmare, fertilitatea Pământului și bogăția recoltelor. Simbolismul Arborelui cosmic și cultele vegetației Miturile și riturile legate de Pămîntul-Mamă exprimă deci, în primul rând, ideile de fecunditate și de bogăție, care sânt de natură religioasă, pentru că numeroasele aspecte ale fertilității universale dezvăluie de fapt taina zămislirii, a creației Vieții. Iar apariția Vieții este, pentru omul religios, taina cea mai mare a Lumii. Viața "vine" de undeva, și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Valorizările succesive ale acestui "loc sfînt" primordial sânt lesne de ghicit. În timpuri străvechi, acest loc era un spațiu privilegiat, o lume închisă, sanctificată, unde băieții și fetele se întîlneau periodic pentru a se împărtăși din tainele Vieții și ale fecundității cosmice. Taoiștii au preluat această schemă cosmologică arhaică - muntele și apa - și au îmbogățit-o (munte, apă, peșteră, arbore), dar au redus-o la scara cea mai mică, închipuind un univers paradiziac în miniatură, încărcat de puteri mistice, pentru că era
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
urmă într-un singur "sistem". Primele mari sinteze antropocosmice ale primitivilor s-ar putea datora valorizării religioase a ritmurilor lunare. Simbolismul lunar a dus la punerea în legătură a unor fapte eterogene, precum nașterea, devenirea, moartea, reînvierea; Apele, plantele, femeia, fecunditatea, nemurirea; întunericul cosmic, viața dinaintea nașterii și existența dincolo de moarte, urmată de o renaștere de tip lunar ("lumina ivită din beznă"); țesutul, simbolul "firului Vieții", destinul, temporalitatea, moartea etc. În general, ideile de ciclu, dualism, polaritate, opoziție, conflict, dar și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pădurețe În floare, albe ca sângerul, roze. Apoi picioarele oamenilor s-ar umfla de căldura aceea, și la Rockefeller Center cei ieșiți la plimbare s-ar așeza pe lespezile lustruite de lângă lalelele sădite și tritoni și apă, totul În spiritul fecundității. Creaturi umane sub umbrele calde ale zgârie-norilor, simțind plăcerea grea a naturii lor și cedându-i. Sammler urma, de asemenea, să se bucure de primăvară - una din acele penultime primăveri. Sigur că era necăjit. Foarte. Sigur că toate acele lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
evoluției speciei - un reflex înscris în codul lor genetic? Când un libidinos de vârstă mijlocie se uită cu subînțeles la sânii unei adolescente, nu suntem încurajați să credem că-și face datoria față de perpetuarea speciei - răspunde deci simptomelor fizice ale fecundității, așa cum a fost programat să o facă? Dar poate că asta e situația. Poate că vehemența cu care reacționăm la transgresiunile sexuale ale bărbaților e proporțională cu faptul că știm cât de incomod de răspândite sunt aceste nevoi transgresive. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
puțin pentru a le mulțumi cât mai degrabă pentru a-i face să plece cu zarva lor cu tot; pe deasupra, era întâmpinat cu pompă începutul anului persan, Nayruz: în ajun se celebrau numeroase căsătorii, căci era o ocazie prielnică pentru fecunditate, se spunea, iar de-a lungul zilei se vindeau la toate colțurile de stradă jucării din lut ars sau din faianță lăcuită, care înfățișau cai sau girafe, în pofida interdicției religioase. Mai erau, firește, și principalele sărbători musulmane: Adha, Aid-ul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din casă și m-am dus drept spre suk spre a împlini ultimul gest al interminabilei ceremonii nupțiale: cumpărarea câtorva pești pe care i-am încredințat mamei, urmând ca ea să-i azvârle peste picioarele miresei, urându-i sănătate și fecunditate. Înainte de sfârșitul anului, Fatima era însărcinată, iar eu am simțit pe dată nevoia să găsesc o muncă mai bine plătită decât aceea de la maristan. Ca fiică a unui librar, mama m-a îndemnat să mă lansez în comerț, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și pulpoaie apetisante, un piculeț vulgară și cu niște ploscuțe sau balconașe rotunjoare, cambrate, ca niște penași galbeni pretimpurii; o ființă căreia anii consumați ai tinereții, îi modificaseră conformația, indubitabil sexi, la origini, din robustă, într-una de Zeiță a fecundității, apoteotic rubensiană! Cu o țigară aprinsă nonșalant între buzele-i cărnoase, nerujate, și mirosind ieftin a levănțică și a mosc, în noaptea de vară, aceasta purta, la baza gâtului, un șirag de mărgean, asortat la bluzița albă din pânză topită
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aici, se poate aminti că figura barocului poate fi un bun unghi de atac pentru a înțelege o astfel de polisemie la lucru. Iată, în sensul său strict, un stil care nu se mai reduce la funcționalitatea unicului, ci introduce fecunditatea pluralului, dinamismul inutilului, bogăția înfloririi lucrurilor. Stil polivalent prin faptul că se adaptează, tocmai, la valența exuberantă a tuturor capacităților lumii naturale și sociale. Desigur, poate părea dezordonat. Dar el traduce ordinea internă a lucrurilor în care superfluul compensează utilul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]