2,422 matches
-
care își cresc singure copiii este mai mare decât cel al bărbaților (80-90% din cazuri): „asemenea cifre arată de fapt că, deseori, femeile renunță la autonomie și autoafirmare și își asumă responsabilități materne majore” (L. Grünberg, 2002, p. 223). 3. Feminismul liberal și egalitatea în drepturitc "3. Feminismul liberal și egalitatea în drepturi" Liberalismul exprimă în plan politic ideile capitalismului democratic 17. În măsura în care se fundamentează pe capitalism, denotă o tentă conservatoare și recunoaște o diviziune clară a rolurilor în familie (prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mare decât cel al bărbaților (80-90% din cazuri): „asemenea cifre arată de fapt că, deseori, femeile renunță la autonomie și autoafirmare și își asumă responsabilități materne majore” (L. Grünberg, 2002, p. 223). 3. Feminismul liberal și egalitatea în drepturitc "3. Feminismul liberal și egalitatea în drepturi" Liberalismul exprimă în plan politic ideile capitalismului democratic 17. În măsura în care se fundamentează pe capitalism, denotă o tentă conservatoare și recunoaște o diviziune clară a rolurilor în familie (prin extinderea ideii de raționalitate, care cuprinde toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Mystique, 1963). Femeile care nu au o familie proprie își doresc să o poată avea. Odată ce au însă o familie, ajung într-un impas existențial: ce să-și mai dorească? Pornind de la o astfel de constatare, decurge ca firească cerința feminismului liberal privind egalitatea deplină în drepturi a femeilor și bărbaților, extinderea exercitării acestor drepturi în sfera privată a familiei. În 1832, John Stuart Mill împreună cu Harriet Taylor scriu lucrarea Eseuri despre căsătorie și divorț 22, una dintre puținele abordări liberale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
continuare prima sferă de interes pentru femei. Emanciparea acestora înseamnă faptul că pot avea o educație corespunzătoare, acces pe piața muncii, apoi o carieră. Aceasta pare să sugereze feministele liberale, de la Harriet Taylor la Betty Friedan. Faptul că, în accepțiunea feminismului liberal clasic, nu este vizată destructurarea familiei rezultă în primul rând din centrarea atenției spre spațiul public. Privatul nu este luat în seamă în sensul emancipării femeilor, chiar în cadrul familiei. Deși în plan public liberalismul este profund emancipator, în plan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
poate acredita ideea responsabilității față de familie. Agenții raționali sunt agenți responsabili. Opțiunile în sfera privată ar fi favorabile unui parteneriat real între soți. Acestea permit, dacă se aplică consecvent parteneriatul, strategii de autoafirmare a persoanei, de dezvoltare a autonomiei. 4. Feminismul marxist: revoluționarea familieitc "4. Feminismul marxist \: revoluționarea familiei" Mă refer la revoluționarea familiei deoarece în paradigma marxistă se aprecia că toate problemele din societate vor fi rezolvate prin revoluție. Este vorba de revoluția proletară, ce desființa exploatarea de clasă. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
familie. Agenții raționali sunt agenți responsabili. Opțiunile în sfera privată ar fi favorabile unui parteneriat real între soți. Acestea permit, dacă se aplică consecvent parteneriatul, strategii de autoafirmare a persoanei, de dezvoltare a autonomiei. 4. Feminismul marxist: revoluționarea familieitc "4. Feminismul marxist \: revoluționarea familiei" Mă refer la revoluționarea familiei deoarece în paradigma marxistă se aprecia că toate problemele din societate vor fi rezolvate prin revoluție. Este vorba de revoluția proletară, ce desființa exploatarea de clasă. Aceasta transforma relațiile de producție prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
un bun argument în favoarea ideii că patriarhatul, ca formă de dominare a femeilor de către bărbați, este constant, indiferent de organizarea politică a societății 47. 4.2. Provocări privind familia în paradigma marxistătc "4.2. Provocări privind familia în paradigma marxistă" Feminismul marxist evidențiază bazele economice ale aservirii femeilor, consideră drept temei al inferiorității acestora inegalitățile din sfera economică. Treburile casnice funcționează similar modului de producție, doar că forța de muncă a femeilor este folosită fără a fi recompensată. Are loc o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Idealul de emancipare, urmărit de către feministele de gândire liberală, este atingerea autonomiei personale. Dar acesta este îngreunat de păstrarea perspectivei tradiționale asupra familiei, în care raporturile sex-rol se subordonau modelului patriarhal. În România, este actuală o observație ce ține de feminismul diferențelor (feminismul valului II), referitoare la faptul că egalitatea de șanse, posibilă din perspectiva legislației, nu este decât o premisă, adevărata egalitate realizându-se nemijlocit prin faptele de viață, prin practici corecte. Prin adoptarea unor legi specifice (cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
emancipare, urmărit de către feministele de gândire liberală, este atingerea autonomiei personale. Dar acesta este îngreunat de păstrarea perspectivei tradiționale asupra familiei, în care raporturile sex-rol se subordonau modelului patriarhal. În România, este actuală o observație ce ține de feminismul diferențelor (feminismul valului II), referitoare la faptul că egalitatea de șanse, posibilă din perspectiva legislației, nu este decât o premisă, adevărata egalitate realizându-se nemijlocit prin faptele de viață, prin practici corecte. Prin adoptarea unor legi specifice (cum ar fi legea privind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de regimul politic sub care trăiesc. Acestea se constituie și pot fi înfruntate numai în plan privat. Aici va avea loc marea confruntare cu patriarhatul. Familia monoparentală oferă un tip de soluție care poate fi apropiat de demersul teoretic al feminismului radical. Avansez ipoteza conform căreia unii bărbați sunt mai deschiși spre parteneriat în ceea ce privește relațiile private, în afara căsătoriei legalizate. Este ca și cum existența legală și formală a legăturilor de familie instituie dreptul de dominație, chiar de exploatare a soției de către soț. Pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
propriu persoanelor care au copii în îngrijire. Sunt denunțate, în acest context, dominația, competiția, excluderea, separarea de ceilalți. Din punctul de vedere al teoriilor politice feministe, autonomia este subiectul de interes al unei etape de dezvoltare, la începutul anilor ’90: feminismul valului III (Elizabeth Grosz, 1988). În acest demers teoretic, sunt luate în considerare experiențele diferite ale femeilor 80. Problemele lor sunt privite în contexte de viață concrete și specifice. Sunt luate în considerare experiențele asemănătoare, pe baza cărora se formează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
trăim într-un context social-istoric dat. Acesta își pune amprenta inclusiv asupra corpului devenit corp politic (M. Miroiu, 2002, p. 143). Oprimările diferă în funcție de context, ca de altfel și dependențele, inferiorizările, chiar și patriarhatele. O astfel de observație este proprie feminismului valului III81. Maternitatea devine o categorie de analiză și un mod de construcție a identității. Pentru problematica familiei monoparentale, este semnificativ accentul pus pe ideea de putere 82 a femeilor, pe posibila lor capacitare 83. Această orientare se distanțează astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în sensul oferirii de oportunități și șanse de dezvoltare. „Ca peste tot, accentul trebuie pus pe asigurarea unui echilibru între autonomie și responsabilități, în care formele pozitive de încurajare să fie dublate de sancțiuni.” (A. Giddens, 2001, p. 105) 7. Feminismul radicaltc "7. Feminismul radical" Familia monoparentală poate fi tratată de către conservatori drept un model de viață aproape de o formă extremă, care, ca orice exagerare, este conotată negativ. Faptul de a fi părinte singur decurge dintr-o situație asumată sau întâmplătoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de oportunități și șanse de dezvoltare. „Ca peste tot, accentul trebuie pus pe asigurarea unui echilibru între autonomie și responsabilități, în care formele pozitive de încurajare să fie dublate de sancțiuni.” (A. Giddens, 2001, p. 105) 7. Feminismul radicaltc "7. Feminismul radical" Familia monoparentală poate fi tratată de către conservatori drept un model de viață aproape de o formă extremă, care, ca orice exagerare, este conotată negativ. Faptul de a fi părinte singur decurge dintr-o situație asumată sau întâmplătoare, dar una la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
se țină seama de consimțământul cuiva, ca un proces firesc (de la sine), ca fapt împlinit de viață: separarea s-a realizat efectiv. Dacă acest lucru este înțeles ca mecanism de emancipare sau, dimpotrivă, de oprimare, este o altă discuție. În feminismul de orientare radicală, se consideră că femeile sunt aservite ca femei de către bărbați, care apar drept adevărați opresori în virtutea unei ordini sociale convenabile pentru ei - ordinea patriarhală. Relațiile de dominație sunt recunoscute pretutindeni, în sfera publică și în cea privată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și în cea privată. Problemele pe care le întâmpină femeile în familiile lor (abuzuri, agresiuni, inclusiv de factură sexuală, cum este violul marital) decurg tocmai din relațiile asimetrice de gen, care implică un raport de putere în favoarea bărbaților. Din perspectiva feminismului radical, statutul de mamă singură, neajutorată, ar putea fi demontat. În primul rând, oamenii nu ar trebui să fie tratați ca „buni” sau „răi” în funcție de statutul marital sau de orientarea lor sexuală. O femeie căsătorită nu este cu nimic mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
al vieții sale nu este decât un efect ascuns al faptului că în plan personal ceva nu este în ordine 88. Atribuirile de acest tip nu se fac însă și pentru bărbații singuri. Ei pot fi performanți, pur și simplu. Feminismul radical denunță orice formă de subordonare a femeilor față de bărbați, lasă impresia că orice sursă de nefericire poate fi înlăturată și că ceea ce contează cu adevărat este ca fiecare experiență trăită să fie valorificată într-un sens constructiv, pentru realizarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
căror singurătate nu mai este deplină. Chiar mai mult, invizibilitatea socială poate fi depășită, iar interesele părinților singuri pot fi promovate mai adecvat în spațiul public. 7.1. Educația androginătc "7.1. Educația androgină" Educația androgină este o opțiune a feminismului radical liberal, legată de promovarea unei combinații de trăsături masculine și feminine. Acesteia i se opunea alegerea feminismului cultural care opta pentru conservarea specificului feminității și al masculinității, poziție de pe care femeile nu trebuia să preia și să imite valori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pot fi promovate mai adecvat în spațiul public. 7.1. Educația androginătc "7.1. Educația androgină" Educația androgină este o opțiune a feminismului radical liberal, legată de promovarea unei combinații de trăsături masculine și feminine. Acesteia i se opunea alegerea feminismului cultural care opta pentru conservarea specificului feminității și al masculinității, poziție de pe care femeile nu trebuia să preia și să imite valori bărbătești (M. Miroiu, 2002, p. 133). Androginul 95 era în mitologia greacă o ființă bisexuată, cu aspect de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nu are acces în mod direct la modelul celuilalt sex97? Atunci când mama își crește singură fetița, se presupune că vor fi întărite aspectele reprezentative pentru feminitate; analog, pentru băiatul crescut de tatăl singur vor fi accentuate trăsăturile masculine (în conformitate cu așteptările feminismului cultural)98. Ce se va întâmpla atunci când mama singură își crește băiatul, când tatăl își crește singur fata? Ipoteza pe care o avansez este că tipul de educație va tinde către modelul androgin (în concordanță cu feminismul radical liberal). Acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
masculine (în conformitate cu așteptările feminismului cultural)98. Ce se va întâmpla atunci când mama singură își crește băiatul, când tatăl își crește singur fata? Ipoteza pe care o avansez este că tipul de educație va tinde către modelul androgin (în concordanță cu feminismul radical liberal). Acest fapt se va datora prezenței nemijlocite a modelului parental (care este ușor de imitat de către copil) și tendințelor de diferențiere, de delimitare față de acesta și de identificare cu persoane de același sex. Astfel, un băiat crescut doar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
doi oameni care au fost separați devin una, este că, în iubirea maternă, doi oameni ce au fost una se separă (1995, p. 50). Din această perspectivă, mitul androginului poate căpăta noi înțelesuri. Raportându-mă din punctul de vedere al feminismului radical la perspectiva pe care am numit-o clasică, consacrată rolului afectivității în buna evoluție a copiilor, observ că ea permite articularea unui mecanism de subordonare a femeilor față de bărbați, în măsura în care aceste persoane sunt mame, respectiv tați. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
-ți crească și să-ți educe copilul, de care te poți bucura în virtutea faptului că ești părinte social (recunoscut drept părinte și, ca atare, având drepturi privind copilul). Relațiile morale dintre adulți presupun participarea echitabilă la activitățile comune. Din perspectiva feminismului radical, n-ar fi îngăduit ca o persoană să profite de pe urma efortului altcuiva. Copiii nu fac parte din categoria bunurilor comune 108. Sensul vizat este acela conform căruia copiii nu pot fi asimilați cu bunurile comune private 109, raportarea la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
un mare potențial conservator (M. Miroiu, 2004, p. 182), iar acest fapt se datorează, în primul rând, valorizării trecutului. Din acest punct de vedere, perspectiva comunitară care nu respinge tradiția patriarhală nu este compatibilă cu nici o strategie de emancipare. În feminismul comunitarian se subliniază, în acest sens, că personalitatea unui individ este puternic marcată de apartenența sa la comunitate. Orice individ reflectă suma de determinații care îl condiționează. Ca atare, nu este un atom abstract, ca în abordarea liberalismului clasic, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sigure de venit, la care se adaugă recurgerea la strategii de supraviețuire care intră frecvent în conflict cu morala și chiar cu prevederile legale. Analiza interacțiunilor familiei monoparentale în comunitatea romă tradițională conduce la evidențierea altei probleme importante din agenda feminismului comunitarian, și anume plasarea îngrijirii în sfera publică. Dacă tradițional problemele de conservare a existenței, de îngrijire personală erau asociate sferei private, iar sferei publice îi erau corelate cele care decurgeau din urmărirea intereselor comune, privind bunăstarea sau aspectele legate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]