288 matches
-
au extins în toată Mediterana, întemeind colonii pe multe țărmuri străine, inclusiv Marsilia, Cadiz, Malta, Sicilia, Cipru și Cartagina, ultima în Africa de Nord. În Cartagina ei făceau schimburi de mărfuri cu localnici africani, cumpărând fildeș prețios, piei de animale și lemn. Fenicienii au fost cel de-al doilea popor care a adoptat alfabetul , având numai 22 de consoane, dar nici o vocala. Teoria inventării alfabetului provine de la cercetătorii care exclud Sfânta Scriptură și Hronografele ca fiind surse exacte de informație și dezvoltă diferite
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]
-
Ca să facă judecată împotriva tuturor și să mustre pe toți nelegiuiții de toate faptele nelegiuirii lor, în care au făcut fărădelege, și de toate cuvintele de ocară pe care ei, păcătoși, netemători de Dumnezeu, le-au rostit împotriva Lui."). Așadar, fenicienii fiind urmașii lui Canaan, fiul lui Ham, au preluat alfabetul de la Noe, bunicul lor (după mamă?) ca și evreii care l-au preluat, prin strămoșul lor Sem, tot de la Noe. Nu se cunoaște, însă, de la cine a luat Noe alfabetul
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]
-
și tot așa. Din păcate, tendința omului este de a simplifica, așa că acest principiu nu se mai aplică bunăoară cifrei șapte, care inițial avea o linie orizontală și în partea de jos, nu numai la mijloc. Dar ingeniozitatea inițială a fenicienilor a făcut ca cifrele arabe să fie folosite peste tot în lume și mai puțin în țările arabe. Fenicienii construiau temple zeilor lor, în principal lui Baal, zeul războiului. Preoții și preotesele sacrificau copii zeilor, în perioade de restriste. Fenicienii
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]
-
cifrei șapte, care inițial avea o linie orizontală și în partea de jos, nu numai la mijloc. Dar ingeniozitatea inițială a fenicienilor a făcut ca cifrele arabe să fie folosite peste tot în lume și mai puțin în țările arabe. Fenicienii construiau temple zeilor lor, în principal lui Baal, zeul războiului. Preoții și preotesele sacrificau copii zeilor, în perioade de restriste. Fenicienii erau foarte urâți de vechii evrei, ceea ce a cauzat dispariția lor din istorie, după cucerirea persană. Ei ar fi
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]
-
fenicienilor a făcut ca cifrele arabe să fie folosite peste tot în lume și mai puțin în țările arabe. Fenicienii construiau temple zeilor lor, în principal lui Baal, zeul războiului. Preoții și preotesele sacrificau copii zeilor, în perioade de restriste. Fenicienii erau foarte urâți de vechii evrei, ceea ce a cauzat dispariția lor din istorie, după cucerirea persană. Ei ar fi fost urmașii cannaniților.
Fenicia () [Corola-website/Science/307862_a_309191]
-
construit o stradă magistrală de 10 km lungime și un dig de-a lungul lacului Tunis. Magistrală a fost prelungită ulterior, azi leagă centrul orașului cu portul La Goulette, în nordul portului se află așezările istorice ale Cartaginei întemeiat de fenicieni, Sidi Bou Said, La Marșa și Gammarth. La sud est de Tunis se află orașul Hammam-Lif. Medina din Tunis a fost înscrisă în anul 1979 pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
Tunis () [Corola-website/Science/307952_a_309281]
-
Nordul Africii, localizat în partea estică a actualului liman al Tunisului, în prezent un cartier al orașului modern Tunis din Tunisia. Limba vorbită de cartaginezi se numea punică, fiind una din limbile semitice antice, care provenea din limba vorbită de fenicieni. a fost întemeiată de către negustorii fenicieni și, conform legendei, de către prințesa Didona (sau Elisa), sora lui Pigmalion. Colonia a ajuns să aibă o mare importanță economică, ce rivaliza cu cea a metropolelor feniciene. Între 650 - 308 î.Hr. forma de guvernament
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
la bătălie, suferind grele pierderi în oameni și materiale. Tradiția greacă îl arată pe Xerxes ca pe un om pierdut dezorientat, cu gândul la fugă. Lucrurile nu stăteau însă câtuși de puțin așa. Regele, într-adevăr, era furios pe comportarea fenicienilor pe care contase cel mai mult și se temea ca restul flotei sale să nu facă o defecțiune. Înfrângerea sa era cunoscută în toată Grecia, care jubila de bucurie, iar din Ionia soseau vești îngrijorătoare. Practic, Xerxes își atinsese țelul
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
de Liga Ateniană. În vreme ce grecii din răsăritul Mediteranei luptau împotriva perșilor pentru a-și asigura libertatea și propria dezvoltare, și cei din partea occidentală a bazinului mediteranean s-au văzut nevoiți să facă grele sacrificii pentru a înfrunta pericolul venit din partea fenicienilor. Ceea ce inițial era o confruntare, îndeosebi pe planul concurenței comerciale, s-a transformat încă din cursul secolului al VI-lea în lupte înverșunate. Sicilia și Sardinia erau obișnuitul teatru al acestor confruntări, dar nici coasta de sud a Franței, unde
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
-lea în lupte înverșunate. Sicilia și Sardinia erau obișnuitul teatru al acestor confruntări, dar nici coasta de sud a Franței, unde foceenii fundaseră Massalia (Marsilia) sau coastele răsăritene și sudice ale Spaniei, nu erau scutite de asemenea ciocniri sângeroase. Alături de fenicieni, etruscii, aliații lor reprezentau un alt dușman înverșunat al coloniștilor greci. În a doua jumătate a secolului al VI-lea (cca 535), etruscii au izbutit să-și asigure controlul Corsicei, iar Cartaginezii pe cel al unei bune părți din Sardinia
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
la cel al perșilor.De altfel, regatul Persiei și republica cartagineză acționau de comun acord împotriva grecilor. Echipajele cele mai valoroase din flota lui Xerxes erau cele feniciene. La Tyr și la Sidon emisarii lui Xerxes duceau intense tratative cu fenicienii cartaginezi pentru înrobirea tuturor ținuturilor unde se instalaseră grecii, mai ales de când regele aflase că aliații din Consiliul de la Istm ceruseră ajutor și de la Siracuza. În cursul anului 480 Cartagina se decide să lovească. O armată numeroasă sub comanda lui
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
sau Kanaan a fost un teritoriu situat în sud-estul Mării Mediterane, aflat la sudul și in prelungirea ținutului locuit de fenicieni. Acest teritoriu a fost populat în antichitate, o perioadă de timp, de canaaniți. Teritoriul, inițial redus la coasta mării, echivalează și cu "Țara Promisă" triburilor evreiești antice (Jos.13:1-4), cu Țara lui Israel și cu Palestina sau Iudeea de
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
munții Naftali Găsindu-se la intersecția a două continente, Canaanul se bucura de un comerț de tranzit ce aducea prosperitate, dar a atras și incursiunile străinilor asupra acestui ținut. Canaaniți este de fapt și numele vecinilor fenicieni de la nord (denumirea "fenicieni" este de origine grecească), un popor semitic care s-a distins mai mult prin porturile sale și prin activitatea sa de marinari, meșteri și comercianți, precum și mai ales prin expedițiile și colonizarea în bazinul Mediteranei, uneori chiar și în afara acestuia
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
sintagmă prin care trebuie identificați mai ales filistenii. Aceștia i-au respins spre nord și est pe canaaniți, ocupând și așezările lor fortificate, incluse acum în Palestina (ebr. Peleshet). Canaaniții au avut o religie politeistă practic identică cu cea a fenicienilor poporul vecin din nord. Principalele lor divinități au fost: Temple sau lăcașuri de cult dedicate acestor divinități au fost descoperite la Meghido, Lahish, Sihem, precum și în Siria la Qatna, Alalah și Ugarit.
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
lui Ramses, Nubia era colonie de 200 de ani, cucerirea ei a fost consemnată pe frescele templelor de la Beit el-Wali ridicate de acesta. Următorii șaisprezece ani ai domniei sunt dominați de o serie de revolte în zona Canaanului și a fenicienilor care, sprijiniți și de hitiți, nu mai doreau să accepte autoritatea egipteană. Astfel, Ramses, a fost nevoit să conducă repetate intervenții armate pentru înăbușirea revoltelor. Conflictele egipteano - hitite iau capăt în anul 1258 î.Hr. când Ramses al II-lea încheie
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
în orașele și coloniile feniciene de pe țărmul Mediteranei, ca de exemplu Byblos (azi în Liban) și Cartagina (nordul Africii). Dar cel mai vechi alfabet este cel ugaritic și datează din 1200 î.Hr., cu 200 de ani mai vechi decât cel fenician. Ideea că alfabetul fenician ar sta la originea tuturor alfabetelor, pe lângă faptul că este o idee eronată, se datorează descoperirii alfabetului ugaritic abia în 1920 pe când cel fenician a fost descoperit cu cca. 220 de ani înaintea acestuia. este un
Alfabetul fenician () [Corola-website/Science/299469_a_300798]
-
datează din 1200 î.Hr., cu 200 de ani mai vechi decât cel fenician. Ideea că alfabetul fenician ar sta la originea tuturor alfabetelor, pe lângă faptul că este o idee eronată, se datorează descoperirii alfabetului ugaritic abia în 1920 pe când cel fenician a fost descoperit cu cca. 220 de ani înaintea acestuia. este un alfabet consonantic, care nu notează vocalele; acestea trebuie deduse din context. Tabelul de mai jos cuprinde literele alfabetului fenician cu numele și înțelesurile de origine, și arată la
Alfabetul fenician () [Corola-website/Science/299469_a_300798]
-
un tampon dintre cele două mari puteri. "Articolul principal: Războaiele punice" Imediat ce Romă și-a consolidat controlul în peninsula italiană, a trebuit să înfrunte o serioasă confruntare cu Cartagina, într-o serie de trei războaie punice ("punic" este latinul pentru "fenician") (264-241 î.Hr., 218-202 î.Hr. și 149-146 î.Hr.). După aceste conflicte, Romă a devenit indiscutabil cea mai puternică națiune din Europa și spațiul mediteranean, un statut pe care îl va păstra până la divizarea Imperiului Român între Imperiul Român de Apus (care
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
pentru conducători. Este primul istoric ce părăsește narațiunea pentru o analiză problematizată, fiind interesat de explicația evenimentelor, nu de evenimentele în sine. Polybius consideră că opusul democrației este ohlocrația. Se atestă că au existat istorici proveniți din est, ca istoricul fenician Sanchuniathon, dar care este considerat semi-legendar, iar scrierile atribuite lui sunt fragmentate. Au mai fost și alți istorici târzii de origine palestiniană, precum Philo din Byblos sau Eusebiu din Cezareea. Istoriografia latină a fost inspirată după istoriografia greacă în privința concepției
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
deposedați și disperați în a obține pământ, au cotropit orașe și culturi din Egipt, Siria, Anatolia și Creta, distrugând civilizații ca cea egipteană, hitită și cea minoică. După prăbușirea epocii bronzului, supraviețuitorii aveau să rivalizeze pentru supremație în cadrul epocii fierului. Fenicienii au marcat nouă etapă a antichității prin intermediul Marii Mediterane ce a unit culturi diferite și a stat la baza formării și declinului multor civilizații prin negoț, transport, schimbând tehnologii și idei, Marea Mediterana fiind o adevărată rețea. Lângă coasta sud-estică a
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
epoca fierului. Inițial folosit pentru unelte, din el se făceau arme mult mai bune și mai dure, unelte mult mai practice. Fierul a democratizat războiul, devenind accesibil tuturor. Apar centre de putere mai mici, dar mobile, ceea ce va relansa comerțul. Fenicienii, creatori a unor figurine și ofrande votive găsite în Byblos, aveau să ducă civilizația mai departe. Pe laturile sarcofagului lui Ahiram s-a descoperit primul exemplu de alfabet. Spre deosebire de scrierile anterioare cu multe simboluri și lipsit de logică, alfabetul era
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
formațiuni. De asemenea, nu mai avea acces nelimitat la pădurile de cedri din Liban, ce era o sursă de lemn rezistent și parfumat din belșug. După venirea popoarelor marii, egiptenilor nu li s-a mai permis să obțină cedrul gratuit. Fenicienii nu se mai temeau de marile puteri, iar prăbușirea și criză epocii bronzului a însemnat o eliberare economică cea dus la dispariția birocrației și a favorizat apariția primelor afaceri. Ierarhia s-a restabilit, iar negustorul avea un rol tot mai
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
mai era dată de armata sau de rege, ci de economie. S-au format primele asociații, rețele având la baza familii extinse. Suveranul lor, ales de consiliu, era un fel de director general ce supraveghea afacerile și își asumă riscurile. Fenicienii exploatau la maximum Marea Mediterană, fiind reputați navigatori și constructori de corăbii de cedri rezistente și dure cu care puteau desfășura comerțul și se puteau îndepărta destul de mult de țărm. Arta navigării le-a permis să creeze o rețea economică care
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
apreciate atunci. Sursă vopselei era Murex. De aceea, grecii îi numeau "phoinikes"-oamenii pânzei regale purpurii . Cetatea-port Tyr a înflorit sub regele Abi-Baal, find înconjurat de ziduri puternice și cuprizand clădiri etajate. Hiram, fiul lui Abi-Baal a constuit edificii religioase. Fenicienii aveau un zeu suprem, El, și un zeu polivalent, Baal, ceea ce indică o ierarhie firească divină. El era o divinitate distanță, iar Baal conducea zi de zi lumea. Hiram a introdus un nou zeu, Melqart, pentru a-și consolida puterea
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
consolida puterea în Tyr. S-a debarasat de vechii zei și a construit un templu dedicat acestui zeu, reglând balandat puterii între templul preoților și palatul condus de el, că reprezentant al zeului. Vecinii se temeau și îi invidiau pe fenicienii ce importau argint, fier, cositor și plumb din Tarsis, fildeș, abanos, paturi de cai din Dedan, mirodenii și pietre scumpe din Saba și vin scump din Damasc. Sursele bliblice îi demonizează pe fencieni datorită bogăției și desfrâului. Teritoriile din sudul
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]