207 matches
-
cea sură-n veci Și în de stânci schelete, bătrâne, slabe, seci, Ea aiurind lovește. Colo și-nnalță sur Castelul lung și rece fantasticul lui mur. L-a fulgerelor fugă se văd bolțile sparte, Iluminate găuri pe generații moarte... Ah! în fereasta veche apare-ades, ades, Un înger, o femee cu chip așa ales! Dar cine-i ea? Ce vine, ce caută-n castel Când marea își răstoarnă sufletul ei rebel Și printre stânci de piatră se scutură de spume Și mișcă-nfuriată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
din visu-ți voiu face o viață. (Cortina cade). - S-aude de departe cîntînd: - Ondină Cu ochii de dulce lumină Cu părul tău lung, un tezaur De aur. {EminescuOpIV 314} {EminescuOpIV 315} 1877-1879 {EminescuOpIV 316} {EminescuOpIV 317} LECTURĂ Stam sara la fereastă, Iar stelele prin ceață Cu tainică dulceață Pe ceruri isvoria. Citeam pe-o carte veche, Cu mii de negre gânduri Și literile-n rânduri Prinsese a juca. Jos lacul se-ncrețise Sub purpură târzie Și valuri verzi de grîe Se legăna
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
răceala Și note cât de blânde în inimă-i n-ajung. Amicul cel de-o vârstă păharul lui îl împle Și-l chiamă și pe dânsul la masa unde beu; Pe mînile-amîndouă el ține a lui tâmple Se uită pe fereastă cum ninge-ncet... mereu. Se uită cum omătul copaci și case-ncarcă, Cum vântul farmă ramuri svîrlindu-le-n ferești, Atunci i se năzare un vis frumos... și par-că Revede tinerețea-i cu ochii sufletești. Colo în depărtare e valea lui natală
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
brațele ridică făcliile în aer. Iar preotul smuncește c-o mână pânza fină Ce-acopere statua de marmură senină Și țesătura neagră de-un fin și gingaș tort Lăsând să cadă-n flăcări, șoptește-adînc: "E mort! Brigbelu se repede-n fereastă și privește. O mare de lumină pe-o clipă îl orbește, El vede mii de facle lucind și mii de suliți, Mulțimea și ostașii se-mping vuind pe uliți, Iar negre tac de-asupra a capiștelor bolți Ș-ale cetății
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să ne iubim... noi? Astăzi inima-mi este o rădăcin-uscată, Gândirea mea o toamnă ca gândul unui mort, Sunt ca un imperator cu fruntea devastată: De mult nu știu nimic de imperiul ce-l port. 26. AM PUS SOFA LA FEREASTĂ (cca 1872 ) Am pus sofa la fereastă - Luna trece blondă-tristă, Stele curg strălucitoare - Mândra capu-n mâni și-ascunde. Și-apoi și-l ascunde-n perini, Într-un colț al sofei roșii; Aurul moale se desface, Curge pe grumazul alb
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
este o rădăcin-uscată, Gândirea mea o toamnă ca gândul unui mort, Sunt ca un imperator cu fruntea devastată: De mult nu știu nimic de imperiul ce-l port. 26. AM PUS SOFA LA FEREASTĂ (cca 1872 ) Am pus sofa la fereastă - Luna trece blondă-tristă, Stele curg strălucitoare - Mândra capu-n mâni și-ascunde. Și-apoi și-l ascunde-n perini, Într-un colț al sofei roșii; Aurul moale se desface, Curge pe grumazul alb, {EminescuOpIV 485} Și de ce-și ascunde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
totuși nime n-a-ntrebat Cine la groapă fu cărat Și nu se mir-, cum de nu-l văd Mergând pe ulițe încet. Li-a dispărut din ochi o zi Din minte vecinic li peri. Dar în palat cu cariatide Stă în fereastă naltă, râde Un medic gras și pântecos Cu o țigară-n botul gros. Văzând sicriul de stejar Mustața și-o sucește iar, Flueră-ncet pin dinții săi: Desigur nu-i bolnav de-ai mei. Dar totuși de departe văzând acest sicriu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și o numeam galerie de tablouri, pentru vederea cărui trebuia să se plătească entree. Teatru l-am jucat o dată în odaia din pod, în care ședeam cu Arm[e]anul, a doua în grădină, [... ] Grospapa - bostanul găurit cu lumânare -. Scuturatul ferestei. Curiozitatea lui Dzierzek, care iese noaptea cu ciubucul, ca să vadă ce-i, - un ucenic sare dintr-un măr, Dzierzek după el, sare gardul și-ncape-n gura unor câni. Domnișoara cea bătrână de sus. Sentimentalismul lui Scheffer. În casa lângă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
-ne într-o cameră care nu ne-a văzut niciodată, o cameră frumoasă în centrul orașului cu perdele din damasc ca pereții. Nici măcar nu a privit în jur, și-a aruncat poșeta pe pat și s-a dus imediat la fereastă. A ridicat brațul să dea la o parte perdeaua. Am întrebat-o dacă îi era foame sau dacă vroia să bea ceva, mi-a răspuns că nu. M-am dus în baie să mă spăl pe mâini și când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un vis, tresări, ceea ce o făcu și pe Helen să tresară, dar apoi intră Într-un somn profund. Pe stradă se auzeau voci. Cineva alerga și rîdea pe trotuar. În casa de alături, un ștecher era tras din priză, o fereastă se apropie scîrțîind de cadru și fu Închisă cu zgomot. Julia se agită din nou În somn, neliniștită Încă o dată de vise. Pe cine oare visa? se Întrebă Helen. Nu pe Ursula Waring, la urma urmelor. Dar nici pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mă! zic oamenii-n fundul bisericei ș-o tulesc la fugă. Nicodim, cum deschide ochii, miroasă putoarea din antereul lui Buchilat, gândește că s-a aprins biserica, urlă groaznic și fuge. Buchilat dă peste sfeșnic, îl răstoarnă... Întuneric. Băh! pe fereastă, Nicodim urlă, Buchilat simte cum îl frige cineva de mână ș-o rupe la fugă. Popa-și ia prin întuneric cojocirocul [c]ul și-l încalță de spaimă. N-are vreme să bage de samă, ia poalele cojocului în cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vreme să bage de samă, ia poalele cojocului în cap și năvăleșt[e] spre ușă, În fereastră: Băh! Când dă să iasă pe ușă, Nicodim zice: Uite-l mă, uite-l, repede ușa-napoi ș-o închide cu lăcata. În fereastă: Băh! Popa scutura de ușă, oamenii țineau vârtos, ca să nu lase pe dracul să fugă... Vezi, mă! Trăsni-l-ar crucea lui Dumnezeu, Necurat, cum mi-o fript mânica, zice cu spaimă Buchilat. D-apoi cum puțea în biserică, zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Dumnezeu, Necurat, cum mi-o fript mânica, zice cu spaimă Buchilat. D-apoi cum puțea în biserică, zice Nicodim, gândeai c-o dat cineva foc la biserică. Necuratul! Putoarea iadului! Chiu! popa-n biserică. Țineți, mă, nu lăsați ușa. În fereasta bisericii: Beh! Pintilie! mergi de trage clopotul, eu alerg la crâșmă să chem oameni! Aduceți păcură, mă, să dăm foc bisericei. Chiu! popa-n biserică 17. Dar nu numai Iurăsceștii, ci și Eminoviceștii erau oameni credincioși; nu lipseau duminica de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vorbi de o veritabilă privire panoramică circulară, realitatea reflectându-se în creație așa cum i-a rămas pe retină copilului. Iată un exemplu revelator: Pe câte-un plan mai ridicat se văd curți văruite cu îngrijire, cu arătarea plăcută și liniștită. Fereștile dreptunghiulare strălucesc în soare, în cerdacul nalt duc scări curate, în fața curții se-ntinde o ogradă mare în semicerc, încunjurată cu zaplaz șindilit, umbrit de plopi, salcâmi sau nuci. În dreapta curții, care se numește "sus", sunt în genere grajduri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
bătrânul sara42, iar lectorului i se propune nici mai mult nici mai puțin decât familiarizarea cu casa întreagă în simpla ei frumusețe și cu copilăria eroului nostru 43. Ea nu se deosebește cu mult de imaginea descrisă de George Călinescu: Fereștile dreptunghiulare strălucesc în soare, în cerdacul nalt duc scări curate 44... Era ceea ce-și dorea poetul Din străinătate, adică o casă tăcută, mitutică,/ În valea mea natală ce undula în flori 45. Sigur că, din perspectiva depărtării și după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Nimic mai cuprinzător în acest sens, motiv pentru care îl vom reda în întregime, cu atât mai mult cu cât în final transpare imaginea ființei iubite din copilărie: Înfundat după o perdea grea de mătasă verde și uitându-se pe fereastă în noaptea clară, ședea un tânăr cam de 18 ani. El își răzemase bărbia plină de cot și se uita, neparticipând de fel la petrecere, ocupat se vede cu sine însuși și cu visele sale. Fruntea lui naltă, albă, foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
damele se uitau foarte des, ca-n treacăt, dar cu multă intențiune la tânărul nostru și nu era discrețiunea ce le oprea de a-l atrage în mijlocul lor, ci refuzul cu care le-ar fi răspuns, el se uita pe fereasta care dădea în grădină. Cerul se acoperise cu nouri albi, luna învinețise și fugea cufundându-se în ei și începuse a ninge. [...] El era într-o dispozițiune leneșă și călduroasă pe care ar fi dat [mult] ca D-zeu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
păr”, „când ai zile și noroc, treci prin apă și prin foc”, „toată pasărea pe limba ei piere”, „ce-i în mână nu-i minciună”, „mi-am aprins paien cap”, „îs mai aproape dinții decât părinții”, „păreții au urechi și fereștile ochi”, „nici toate ale doctorului, nici toate ale duhovnicului”, „goliciunea înconjoară iar foamea dă de-a dreptul”, „a fi om e lucru mare, a fi domn e o-ntâmplare” etc. Asemenea comunicări psiholingvistice exprimă atitudinea activă și permanentă față de limba
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
diferiți factori implicați în desfășurarea acțiunii verbale: deja, abia, de-abia, tocmai: „Și abia plecă bătrânul.../ Ce mai freamăt, ce mai zbucium!” (M. Eminescu, I, p. 147), „Ce ți-e? zise un bătrân prietenos, care se ivi tocmai atunci la fereastă...” (M. Eminescu, P.L., p. 58); • exprimă continuitatea (unei acțiuni, stări etc.): mai, încă, tot: „Mai are încă - mai are substanță natura.” (L. Blaga, p. 242); • accentuează aspectul negativ al acțiunii verbale în sine sau prin raportare la diferiți factori pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
limbajului poetic: „O fată frumoasă e o fereastră deschisă spre paradis.” (L. Blaga) Prin predicatul absolut al metaforizării, se poate revela adevărul esențial, obscurizat de adevărul fenomenal, exprimat lingvistic prin predicate referențiale: „Nu credeți cum că luna-i lună. Este / Fereasta cărei ziua-i zicem soare.” (M. Eminescu) Luna-i lună. (S) (pr.ref.) luna (noaptea) - este fereasta (pr. metaf.) soare (ziua) b. Predicatul referențialtc "b. Predicatul referen]ial" În enunțurile cu predicat referențial, prin predicație se actualizează - în funcție de situația de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
metaforizării, se poate revela adevărul esențial, obscurizat de adevărul fenomenal, exprimat lingvistic prin predicate referențiale: „Nu credeți cum că luna-i lună. Este / Fereasta cărei ziua-i zicem soare.” (M. Eminescu) Luna-i lună. (S) (pr.ref.) luna (noaptea) - este fereasta (pr. metaf.) soare (ziua) b. Predicatul referențialtc "b. Predicatul referen]ial" În enunțurile cu predicat referențial, prin predicație se actualizează - în funcție de situația de comunicare sau/și de tipul de cunoaștere (empirică, științifică, artistică, filozofică, religioasă) - planul semantic al termenului-subiect și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
miluieste-ne; Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluieste-ne! Condacul al 8-lea Mult indurase de la doctori femeia care avea de mulți ani scurgere de sânge, dar vindecarea a dobandit-o numai când a venit la Tine.Fereste-i, Doamne, pe cei credincioși de doctori lipsiți de iscusința și iubitori de arginti,si ajuta-i să găsească doctori care le pot fi cu adevărat de ajutor, ca tamaduindu-se să Iți cânte: Aliluia! Icosul al 8-lea Doamne
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
din atributele umane, și mai ales nevoia de comunicare cu ceilalți, sentimentul solidarității, dorința de libertate. Toate acestea nu sunt iluzii deșarte, imperative ale ființei superioare. Iona caută ieșirea din labirint, Întruchipând asaltul umanității Împotriva tiraniei tăcerii prin săparea de fereste În pereții mistuitori ai peștilor, simboluri ale orizonturilor deschise În zidurile necunoscutului. Instalarea unei scânduri În mijlocul mării, așa cum visează Iona, e un simbol al statorniciei. Eroul are revelația purtării originare a arhetipului primordial matern. Lumea este o perpetuă (re)naștere
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
din textele de mai jos și precizați prin ce părți de vorbire sunt realizate: (a) " Apoi capra iese și se duce în treaba ei. Iar iezii închid ușa după dânsa și trag zăvorul. Dar vorba veche: Păreții au urechi și fereștile ochi". Un dușman de lup ș-apoi știți care? chiar cumătrul caprei, care de mult pândea vreme cu prilej ca să pape iezii, trăgea cu urechea la păretele din dosul casei, când vorbea capra cu dânșii." (Ion Creangă, Capra cu trei
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
grav calitatea vieții; 3. status general care contraindică intervenția chirurgicală; 4. refuzul intervenției chirurgicale de către pacient. 14.8. - TUMORILE MALIGNE ALE FIBROMUCOASEI PALATULUI DUR RECOMANDARE [Grad C] ● se recomandă extirpare cu margini libere negative presupune rezecția osului subiacent: () rezecție în fereastă palatinală () rezecție transsinuzală () hemirezecție de maxilar ● se recomandă reconstrucția defectului se poate face prin una dintre metodele: o proteză cu obturator () diverse transpoziții de lambouri locale, loco-regionale sau de la distanță ● se recomandă ca atitudine față de limfonodulii cervicali: se preferă evidarea
ORDIN nr. 128 din 17 februarie 2011 privind aprobarea ghidurilor de practică medicală pentru specialitatea chirurgie orală şi maxilo-facială. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/231325_a_232654]