29,999 matches
-
cartea și privi în jur, să vadă dacă era destul de curat. Cărțile și hîrtiile lui Chanu erau vîrîte sub masă. Trebuia să le mute, ca doctorul Azad să aibă loc pentru picioare. Carpetele pe care le scuturase mai devreme pe fereastră și le bătuse cu o lingură de lemn trebuiau puse înapoi pe jos. Erau trei carpete: cu model roșu și portocaliu, verde și violet, maro și albastru. Covorul era galben cu un model de frunze verzi. Sută la sută nailon
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
publicată de autor la peste șaptezeci de ani, nu am simțit în ea vreo apăsătoare melancolie și tristețe, ci un ton stenic și revigorant, ludic și șăgalnic, amuzat și ironic. Vom cita cu titlu de concluzie portretul, strecurat în articolul fereastră pe care o elevă cu un ușor aer de Lolita i-l face tînărului (pe atunci) profesor: "Tot ce-i trece prin cap aruncă pe fereastră." Dacă mi se permite această ireverență, ar fi și o bună re-definiție pentru ingeniosul
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
șăgalnic, amuzat și ironic. Vom cita cu titlu de concluzie portretul, strecurat în articolul fereastră pe care o elevă cu un ușor aer de Lolita i-l face tînărului (pe atunci) profesor: "Tot ce-i trece prin cap aruncă pe fereastră." Dacă mi se permite această ireverență, ar fi și o bună re-definiție pentru ingeniosul netemperat bardadrac.
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
copacilor, târându-se pe ele, se întind până la mare depărtare și fac prin desișul frunzelor lor un acoperiș întins. Asta e și însu șirea mirurilor, a parfumurilor. Parfumurile sunt păstrate în casă, dar adeseori mirosul lor plăcut se răspândește prin ferestre pe ulițe, pe străzi, în piață și vestește trecătorilor calitatea parfumurilor din casă. Dacă izvorul și rădăcina, dacă natura plantelor și a aromatelor au atâta putere, apoi cu mult mai mult trupurile sfinților”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
în coate - dar valurile acestea fierbinți mă îneacă, îmi intră pe gură, pe nas, prin urechi, cubii aceștia, cubușoarele, eu nu mai sunt eu, eu sunt altul, aaaaa! și privirea îi rămâne ațintită la ochii sticlind pe fața neagră de lângă fereastră - pe ei îi acuză vocea de lângă ușă, pe ochii aceia înghețați parcă, dar nu pricep cuvintele, sunt grele, sunt amare, și deodată i se ridică un țipăt din adânc: de ce? de ceee? - te mai întrebi? îi răspunde acesta de lângă ușă
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
l-ai împins pe dânsul, și zidul s-a surpat și l-a strivit, erai acolo și ai văzut - eram acolo, face cu capul nepăsător, parcă ar fi vorba de un altul și nu de dânsul, care stă aici, la fereastră - la fereastră? dar el e la ușă! - la ușă? - stai, ce-i cu mine? cine-s eu? unde sunt? - ascultă! răsună iar glasul dinlăuntrul lui, îți dai seama ce faci, te-ai rătăcit, aiurești! unde-i locul tău? - locul meu
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
împins pe dânsul, și zidul s-a surpat și l-a strivit, erai acolo și ai văzut - eram acolo, face cu capul nepăsător, parcă ar fi vorba de un altul și nu de dânsul, care stă aici, la fereastră - la fereastră? dar el e la ușă! - la ușă? - stai, ce-i cu mine? cine-s eu? unde sunt? - ascultă! răsună iar glasul dinlăuntrul lui, îți dai seama ce faci, te-ai rătăcit, aiurești! unde-i locul tău? - locul meu - aici, lângă
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
pe Profesor în intimitate sau în cercul restrâns al catedrei; nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată râzând, ci doar zâmbind; nu-i pot uita privirile sale melancolic-tulburătoare, gestul frecvent de a încerca să evadeze, îndreptându-se automat spre ferestrele încăperii unde era și rămânând mult timp tăcut, absent parcă, în fața lor. Dar nu evita niciodată să te privească în ochi, ci, dimpotrivă, căuta privirile celor din jur; poate și pentru a deduce un consens, o tacită aprobare..." (p. 107
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
în fundul grădinii,/ și să pîndești șopîrlele pe zidul fierbinte de soare,/ și dacă răstorni capul puțin pe spate simți/ cum se înclină anul spre iarnă - și ți se face frig. după aceea, cu pisica în brațe, să te așezi la fereastră și să privești cum se decolorează grădina" (anul în scădere). Sau: "era ca și cum m-aș fi oprit în fața unui colț/ pe o stradă necunoscută, cu certitudinea de neexplicat/ că dincolo, dacă aș fi făcut cîțiva pași,/ s-ar fi deschis
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
înspre ploaie - și mate/ pale de umbră peste curtea de piatră iar se revarsă// și-l înconjoară cu răutate meticuloasă acum pe mopete)./ alături - pe stradă - trece un tramvai, și o foarte ciudată/ ființă din vagonul, altminteri pustiu, așezată// lîngă fereastră, îl privește sticlos pe mopete./ mopete știe că nu-și va scrie niciodată marele său/ roman - se joacă numai cu vorbe cu înțeles rău" (însă și bufetul nurca). Apare și o confruntare a lui mopete, acest alter ego al autorului
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
fără să spună nimic. Van Gogh al meu nu se mai miră... Tăcere în seara înaintată, sclipiri mărunte ale semnalelor... Șinele, pe sute de metri ard, se fac purpurii de soarele de septembrie atingând la vest dunga orizontului. Aplecat peste fereastră, trag în piept mireasma melancolică a câmpiei transilvane. Ormeniș... Apața... Măieruș... Vadul Roșu.. Oltul, limpede, cu liane mișcându-se lin în curgerea întunecoasă a apei... Cineva, un biciclist, s-a oprit pe șoseaua paralelă, deși pe ea nu se vede
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
pentru sine negrele reflecții, ca să nu pară de pe altă lume. Dar va uza cu energie de privilegiul ca, printr-o simplă apăsare pe buton, să închidă gura gureșei vestitoare de calamități. Va renunța până și la buletinul meteo, repede închizând ferestrele, ca să nu-l ajungă perdeaua de ploaie în mijlocul casei. Schimbarea climei nu-i spune nimic, depopularea României nici pe atât: vremea când fiecare românaș posedând câte un automobil vom avea douăzeci și două de milioane de mașini, nu-i pare
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
îmbrăcată în negru" (Proscrisul urbei). Aspectele personajului astfel stabilit sînt urmărite cu metodă. într-o anume împrejurare, acesta pîndește, la ceas nocturn, feericul festin al vieții (tabloul conține o sugestie Jugendstil): Din spatele grădinii printre copacii denși/ seara se desfoaie o fereastră luminată// mă apropiu tiptil de locul decupat de timp/ aud muzică stinsă clinchet de pahare fine/ suspine alternînd cu mătase lunecată de pe coapse// tac și ascult mă absoarbe aromă dulce/ de castane coapte/ sînt aici sau într-o veche oglindă
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
expediază însuși vidul: "Luni mi-a sosit o scrisoare/ plicul era gol/ a doua zi mi-a sosit o nouă scrisoare/ plicul era gol/ și a treia zi mi-a sosit o scrisoare/ goală și ea" (Fără titlu). Privind pe fereastră, vede un peisaj suprarealist: "nedumerit am privit pe fereastră/ prin zăpada înaltă/ o cîrjă împingea o roabă/ încărcată cu frunze de laur" (ibidem). îl bîntuie vise excentrice, evocînd "un ținut o patrie/ neconsemnate pe nici o hartă" (Mesagerul bibliofililor). în această
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
plicul era gol/ a doua zi mi-a sosit o nouă scrisoare/ plicul era gol/ și a treia zi mi-a sosit o scrisoare/ goală și ea" (Fără titlu). Privind pe fereastră, vede un peisaj suprarealist: "nedumerit am privit pe fereastră/ prin zăpada înaltă/ o cîrjă împingea o roabă/ încărcată cu frunze de laur" (ibidem). îl bîntuie vise excentrice, evocînd "un ținut o patrie/ neconsemnate pe nici o hartă" (Mesagerul bibliofililor). în această perspectivă ațîțată găsim o contopire a fastuoasei nostalgii simboliste
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
de văzut": un armean cu "căciulă înaltă de astrahan și caftanul cel lung, negru ce poartă"; "un cinovnic cu drept de clasa întâia la tren ia cu dânsul un copilaș blond, pe care nu-l poate scoate destul de răpede pe fereastră când sună de plecare; și mama care nu știe ce să facă de frică..."; o rusoaică - "fata aceea bătrână cu fața galbenă și părul gros, sămănat cu fire tari, albe, tăiat scurt"; soldații care "încarcă bagaje, plecând la luptă. Sunt
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
cu asemenea putere de introspecție, autoportretele lui Munch alunecă destul de repede în banal și exhibiționism. În majoritatea cazurilor, ele nu sunt un mijloc de explorare a propriului caracter ci "poze", justificări superficiale. Comparând Autoportret în Bergen (1916) sau Autoportret la fereastră (1940) cu autoportrete contemporane semnate de Bonnard sau Beckmann, descoperi evidenta lipsă de emoție a "confesiunilor" târzii ale lui Edvard Munch. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada în care Munch își concepea capodoperele, arta modernă începuse deja să
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
apucă, din cînd în cînd, și-l scutură, pe el, păpușa, altfel, bleagă. În el se acumulează, cu fiecare pedalare înapoi, o cantitate tot mai mare de minus-viață. Un personaj pe o singură axă, fără memoria scării, sau măcar a ferestrei, păstrînd doar conturul încăperii. Izolat și trăitor în eșecuri pe care singur și le provoacă, speriat de propriul nume ca de-un blestem, dandy-ul român al deceniului patru e, de fapt, un anonim. Totuși, își dă, ici și colo
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
mari ceremonii și pînă dimineață, de frig, reușisem să strîng pe mine toate plapumele din cameră. Cînd m-am trezit, am descoperit că unica sursă de căldură trebuia să fie un climatizator, dar care nu funcționa. ș...ț Peretele de la fereastra hotelului era ornamentat cu pete de culoare gri. Aproape de tavan, admiratorul de frumos din mine a găsit și o explicație. Era mucegai.ș...țș...ț Ca să schimbăm ceva bani, am mers la Banca Națională. I-am spus lui Edi că
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
supraveghere, vehicule aeriene autonome și din postări din social media care indică locația vor indica unde am fost și unde vom pleca. În viitor, aceste fluxuri de informații vor fi integrate în servicii, platforme și programe care vor crea o fereastră în viețile și viitorul a miliarde de oameni” Din „Mapping the Future with Big Data,” iulie-august 2013. De ce este în top 10: Lumea a ajuns într-un punct important, dar neobservat, între 2008 și 2009, atunci când numărul dispozitivelor (al senzorilor
10 predicţii ştiinţifice pentru 2014 şi anii ce vor urma [Corola-blog/BlogPost/94257_a_95549]
-
pe o bancuță. Deasupra lor, o hartă politică a lumii, amintește de era sovietelor. În colț, o chiuvetă de porțelan a căpătat o nuanță ruginie. Sub ea, o pânză de păianjen părăsită strălucește în lumina palidă ce pătrunde prin gratiile ferestrei mici. Nici măcar păianjenul nu reușește să conviețuiască într-un loc în care moartea era la ordinea de zi... Epilog După „marea amnistie” a deținuților politici de la mijlocul deceniului șase, penitenciarul Jilava a mai funcționat timp de 10 ani, timp în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
de către poezie. Ea, poezia când adoarme, oferă furtunii ocazia să respire în odihnă, să se liniștească. În corpul poeziei există rațiune nelimitată, contur perfect al verbului de mesteacăn pur, ce trage după sine substantivele lacrimilor care adastă pe pervazul unei ferestre, când privirile neauzite sunt întotdeauna dimineața spre nord sau spre est. Pe de altă parte, nu există risipire mai mare în lume decât cea dovedită de poezie atunci când se arată tuturor, cu vorbele singurătății, într-o sărbătoare continuă, într-o
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
Domnului Boeuf metamorfozat în rinocer. Botard observa imediat: ,,Ca o amazoana!“ ,,Pompierii sunt pe drum... Rinocerii există - asta-i totul și nimic altceva.“ Primul tablou din actul ÎI al spectacolului se încheie că în piesa lui Eugen Ionescu: urcați spre fereastră, eroii acestei absurde pățanii tragi-comice se invită unul pe altul să coboare: ,,După dumneata. După dumneata. După dumneata... - repetat de fiecare în parte, în total de nouă ori. Artistul vizual Robert Wilson - care a renunțat la toate pauzele dintre actele
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Rinocerul african sau cu buza spartă... Rinocerul cu armura din Orientul Mijlociu... Rinocerul alb... Rinocerul asiatic... deget de 16,62 cm... aleargă cu o viteză de 45,63 km/ oră, adică 12,4 m/secundă...“ Actul III. Scenă e dominată de fereastră imensă, de pe fundal, si de vocea tunătoare cu care Ilie Gheorghe rostește (în numele Autorului) strigătele solitarului Berenger: ,,Nu!... Coarnele, fiți atenți la coarne!... Nu !... Voința, să am voința!... Nu. Nu-i la fel!“ Apare în scenă (acasă la Berenger) Dudard
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
colonii? - se întreabă Berenger... Sunt într-adevăr imun? “) și ajunge, în opinia lui Dudard, până la prezumția că ,,Există și boli sănătoase“, sintagma la fel de absurdă precum ,,curat murdar“ din Scrisoarea pierdută a lui I.L. Caragiale. Zgomotele rinocerilor, care trec chiar pe sub fereastră casei lui Berenger, sunt contrabalansate de Robert Wilson prin geana de lumină, tot mai generatoare de speranțe, adusă, în plan sonor, prin glasul albatroșilor, de scâncetele argintii ale acestora și de tălăzuirea încurajatoare a valurilor mării. După ce pedalează cu încrâncenare
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]