714 matches
-
atât de tare ! Când mă privești cu ochi străin În mine vise spargi M - agat de umbra ta stigand... Te sorb ....tu însă taci !! Tăcerea asta crudă Mă umple de venin Alerg în calea ta Crezând că te surprind ! Mă fereci în cuvinte Șoptite la - ntamplare Și - mi săpi în suflet răni Și- mi spargi a mea culoare ! Te strig să mă - nvelesti Cu lacrima - ți fierbinte Măreț ești că un zeu Dar sufletul ți - e rece ! De cred în tine
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
SoareSi nu - mi imaginamSa doară - atât de tare ! Când mă privești cu ochi strainIn mine vise spargiM - agat de umbra ta stigand...Te sorb ....tu însă taci !! Tăcerea asta crudaMa umple de veninAlerg în calea taCrezand că te surprind !Mă fereci în cuvinteSoptite la - ntamplareSi - mi săpi în suflet râniȘi- mi spargi a mea culoare !Te strig să mă - nvelestiCu lacrima - ți fierbinteMaret ești că un zeuDar sufletul ți - e rece ! De cred în tine aziE pentru că tanjescCa viața mea s-
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
De ce?", când mult prea grea-i povara Și să-Ți urmez cărările, din zori și până seara. Mi-e greu să înțeleg Isus, că mă iubești, când sufăr, Sunt frânt, lovit, de valuri dus, o viață, într-un cufăr. Sunt ferecat în loc încins, cuptor de mistuire, Cât să rezist? Sunt un învins, nu văd nici o ieșire! Și calc gemând pe cărărui, ce duc ușor spre culme, Un pas trudit, al nimănui, pribeag fără de nume. Ce să mai cred, o, Domnul meu
AŞ VREA SĂ POT RĂBDA MAI MULT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368732_a_370061]
-
himeră În așternut de sticlă, ca-ntr-o seră, Și-n colivii de aur să te țin, ca-n turn, Tu fulg de om, eu fulg de liliac nocturn... Dar te-aș închide-n somn noapte de noapte, Te-aș fereca într-un ecou golit de șoapte Și te-aș iubi tăcut ca pe-o minune vie Preț de un vis de fulg și mi te-aș vinde mie... Când ninge peste lume Și îngerii, iubito, când ninge peste lume Dar
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
ne visa făptuitori de vitejii și jertfe fără pereche; util și izbăvitor ne este a da atenție mărunțișurilor și a ne purta constant în mod nobil, liniștit și răbduriu.( 14) Orb, neghiob și strâmt la minte ce am fost. Și ferecat în chingile bunului simț celui mai lamentabil. Cum de nu mi-am putut închipui că Hristos - Dumnezeu care a primit să Se întrupeze și să moară pe cruce aidoma celui mai nefericit și mai ticălos dintre muritori, ne va cere
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
tot mai mici Până dispar într-un punct... Visul al nouălea: Repetiție Zilele copie nopțile In oglinda Iatacului cu tapet Și anecdote răsuflate Privesc laguna Prin fereastra deschisă De la pervazul meu cu pernuță Prin casă se fac auzite Cuvinte arzânde Ferecate-n întrebări ascuțite Simt tufișuri crescânde Într-un joc inventat când surfez Peste lanuri de vecernie Adulmec sudoarea durerii Cum se ridică-n ceața-arcuită Bronzată în apa de mare Gust ce-am pierdut Despre visul din iatac Pe fundal de
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
somn fluid hohot prefăcut în piatră Strâns înfășată jucărie din argint alungată din loc în loc de vântul de la prânz De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Din întuneric se luptă să se nască Julia May în brazde străine și ferecate în preziceri zăpăcite și coapte Calliope strângea în brațe-o Tăbliță Își închipuia că stăpânește lumina - Ursitoareleerau înfășate-n haos - Se gătea să-și întâlnească surorile la o reuniune urgentă de familie Clio trebăluia pe acasă intentând bătălii p-un
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Cu ochii scăldați în antice tomuri - Sufletul ei se legăna lunatec de candelabrul pestriț de Murano, răscoală peste obiecte spartane - Se ascundea prin dulapuri îndesate aliniat cu dulcețuri de vișine răscoapte din pomii secerați fără veste în grădina Domnului Ion Ferecată-n mintea ei cea albastră o curte răcorită de suflete pierdute unul câte unul la zaruri și cărți în orașul himeră unde se trecea Râul Negel în încăperea unde intrau și ieșeau în galop vedenii apretate pe ață Oarbe cu
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
colectori virtuali Stăpânul Timpului clădea ascunzișuri unde păsări de pradă își ascundeau cuibul Colb de sosiri, colb de plecări Stive de vorbe strânse-n nisipuri De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Glasul ei era prins în himere ferecat fără ton acordat pârâu se zbătea în imagini, în întrebări și-n răspunsuri Mâini vorbărețe, degete cu ghiare Ochi furtunoși copleșiți de-ntuneric Himere rănite de văpaia din ziuă Licitație, balanța cu minciuni Pretinsă lângă iubirea solară balansoar cu tentacule
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
că se afla într-un loc necunoscut, unde se afla un palat imens, ca acelea despre care citise numai în basme. Se numea Palatul Miracolelor, pe dinafară era în întregime alb, dar nu putea să intre din cauză că porțile îi erau ferecate. S-a trezit brusc, înconjurată încă de imaginea ... Citește mai mult Micuța Louise avea, la cei nouă ani ai săi, tot ce și-ar fi putut dori o fetiță: părinți buni și iubitori, o casă minunată, colegi de clasă simpatici
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
că se afla într-un loc necunoscut, unde se afla un palat imens, ca acelea despre care citise numai în basme. Se numea Palatul Miracolelor, pe dinafară era în întregime alb, dar nu putea să intre din cauză că porțile îi erau ferecate. S-a trezit brusc, înconjurată încă de imaginea ... XVIII. SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEȘI, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2070 din 31 august 2016. Blazat, singuratic, muribund... Astfel mă simțeam, rătăcit într-o contemporaneitate ale
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
sfânt. În umblarea Lui pe acest pământ a fost smerit. Chiar și acum, deși este încununat de slavă, faptul că El stă la uși încuiate și bate, mi se pare un fel de... umilință!... El, Domnul Universului, bate la ușile ferecate de păcat ale inimilor noastre: "Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine." (Apocalipsa 3: 20).... Pentru că El vrea că nimeni
SINGURA SI ADEVARATA IMPLINIRE A VIETII NOASTRE de ADINA SAS-SIMONIAK în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349008_a_350337]
-
dăruind Neamului, nemurire. Privirea lui îmbrățișată în sărutul de izbăvire, ce stă presimțire în ascunsul de taină serafic, cerne mierea de mir din strunele Cuvântului înflorit în mlădierea Dorului Sfânt. Lacrima lui zăvorâtă în făclii de lumină a cuprins cerul ferecat de mireasma celor cuminecați în iubire. Șoapta lui, stăruința cea neînțeleasă în cugetul desprins din răscolul de slavă, scânteie-n făptura plină de râvna învăpăiată a flăcărilor de dor. Cuvântul lui înfiripat în prundul vioriu al Doinei, se prinde ca
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
pasăre rătăcită-n agonia zborului? sau izvorul secat din lacrima toamnei? Sunt amurgul înnourat de-acele ploi îndelungate? sau doar o ancoră legată de cer și aruncată-n oceane?! Dar și mai mult de-atât aș vrea să știu ce ferecă porțile dinspre Tine? CLIPA Se-așterne ceasul înserării, iar rememorarea pătrunde tiptil în mine... și în timp; aducerea-aminte se grăbește, ca nu cumva să uit ceva. Și vine, vine precum fulgerul clipa -, clipa când trebuie să dau socoteală: când, fără
DIN VOLUMUL 101 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344503_a_345832]
-
mare făceau plajă sau baie. Nici aici în aceasta zonă lățimea suprafeței de nisip nu era mai mare de zece-cincisprezece metri. Din curte cobora o scară cu treptele săpate în piatră până la nivelul mării, care se terminau cu o poartă ferecată cu un lacăt. Făcea dovada că pe acolo cobora regina Maria sau oaspeții acesteia la Castel, pentru a face plajă sau baie în mare. Acum zona de plajă era redată publicului larg, nu mai făcea parte din patrimoniul Castelului. La
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
cu iz de alge. Sunt răsăritul zorilor de zi ce te așteaptă, să vii, să mă săruți, iar îmbrățișările mele, să-ți potolească setea de alergat. Oprește-te, stai lângă mine și amândoi coborând în adâncuri, vom dăinui în timp, ferecați în lanțurile fericirii. Eu te aștept, aici la malul mării să-miaparții ca o adiere și nu ca o furtună... Te aștept să vii... și să-ți spun... Ana se trezi foarte marcată de vis, plină de transpirație, tulburată și indispusă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
Când ești aproape în vârf crezi că poți mângâia cerul, dar pasul următor îți arată că roca nu poate atinge cerul, că totul a fost o iluzie, un vis. Păpădie: Atunci de ce mai urcați muntele? Piatră: Mereu există acea speranță ferecată în cutia Pandorei. Sfinx: Cerul e absolutul spre care tinde roca. Păpădie: Pe care nu-l poate atinge. Sfinx: Pentru că nu a învățat să ardă, să vadă flacăra uitată a stâncii sale. Doar când descoperă acea lumină lăuntrică poate să
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
ai vrea să vii să alergăm în noapte În noaptea albă de zăpezi și dor Te-aș ocroti de umbre și de șoapte Și aripi ți-aș întinde pentru zbor... De-ar fi să vii am întâlni iubirea Și-am fereca-o-n lanțuri de lumină Cu pacea ce-o aduce fericirea Și bucuria dintr-o zi senină... De-ar fi să vii ți-aș împleti cărări Țesute cu speranțe fremătând Și ți-aș culege din albastre zări Cuvintele pierdute într-
POEMELE IUBIRII 7 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350135_a_351464]
-
sufoca sub iureșul verbal al nebunei. Dacă vreun nenorocit intra sub tirul ei, era terminat. Nu mai apuca să-și facă cruce sau testamentul. Turuia ca o moară neferecată, de-ți venea să pui mâna pe ciocan și să-i fereci dinte cu dinte ca să-i oprești revărsarea blestemată. Baba APUCATA era o mare figură. Mergea târând după ea flendurile a vreo nouă fuste puse una peste alta, de arăta ca o corabie bătută de alizee. În cap vreo cinci broboade
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
că se afla într-un loc necunoscut, unde se afla un palat imens, ca acelea despre care citise numai în basme. Se numea Palatul Miracolelor, pe dinafară era în întregime alb, dar nu putea să intre din cauză că porțile îi erau ferecate. S-a trezit brusc, înconjurată încă de imaginea exteriorului de vis al palatului, scăldat în razele soarelui. Vreme de câteva săptămâni, nu și-a putut scoate din minte aceste imagini. Era ceva straniu, deși știa că e doar un vis
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]
-
formă și direcție esențială de manifestare. „Târziu, // tu îmi alungai priviril // printre frunze de iederă, // aripi ne creșteau năucitoare, // în vechea cetate unde, // doar o harfă putredă se auzea...” ( Doar noi). Timpul este „vinovatul” principal ce transpare din scrierile poetei „ „Ferecați în copite de cai, //ascultam cuvinte încărunțite”... Resimțind severitatea ireveribilă a întoarcerii, sufletul autoarei „descompus de singurătate” suspină tacit, iar în privirile mirate „creșteau năucitoare” spaimele... Caracteristica fundamentală , în ipostaza regăsirii de sine, de integralitate în spațiul ideatic, estetic al
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > NU FERECAȚI PE DINĂUNTRU POARTA Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului Nicicând eu nu m-am întrebat De sunt sau nu fericele bărbat - Când nu ți-e foame, ești ca săturat. * Unii întorc
NU FERECAŢI PE DINĂUNTRU POARTA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365972_a_367301]
-
dos Ca să-și găsească-acel prinos - Și rezultatul li-i un drum cu dus-întors. * La mine iată cum e fericirea: În bătătura mea, ridic privirea - Și, hop, pe poartă-mi intră împlinirea. * De vreți și voi un Eros, cu săgeata, Nu ferecați pe dinăuntru poarta - Și-n scârțâit ușor, vă va surâde soarta. Referință Bibliografică: NU FERECAȚI PE DINĂUNTRU POARTA / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul VI, 20 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Pârlea : Toate
NU FERECAŢI PE DINĂUNTRU POARTA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365972_a_367301]
-
iată cum e fericirea: În bătătura mea, ridic privirea - Și, hop, pe poartă-mi intră împlinirea. * De vreți și voi un Eros, cu săgeata, Nu ferecați pe dinăuntru poarta - Și-n scârțâit ușor, vă va surâde soarta. Referință Bibliografică: NU FERECAȚI PE DINĂUNTRU POARTA / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul VI, 20 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
NU FERECAŢI PE DINĂUNTRU POARTA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365972_a_367301]
-
nu ascunde-n ceață Toate depărtările! Ziua zburdă în căldură Pe toate cărările, Noaptea-n ger și plin de ură Amuțește zările. Acum ninge, acum plouă De nu știi ce să mai crezi! Viața o împarte-n două Și o ferecă-n amiezi. Iar o bufniță bizară Dintr-un plop îmbătrânit Zice că e primăvară! Doar că... încă n-a venit! Referință Bibliografică: Făurar / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2245, Anul VII, 22 februarie 2017. Drepturi de Autor
FĂURAR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365540_a_366869]