464 matches
-
sunt buzele, mâinile și nu mai știu cum să sting depărtările și din văzduh să cobor astăzi mările. Tu mă auzi? Sunt tăcere adâncă. Marea din mine tălăzuie încă... Dar undele mele prinde-le toate... sunt totuși aici lângă porți ferecate și din nou mai încerc să le-aduc alinările din dor de iubiri colindând depărtările. Leonid IACOB Referință Bibliografică: la porțile... / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 954, Anul III, 11 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
LA PORŢILE... de LEONID IACOB în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340513_a_341842]
-
Precum bine știm, nu există rege care să nu fie bolnav copt și foarte interesat de orice fel de doftori, vraci, vrăjitori sau simpli otrăvitori de profesie. În consecință, cu puțin înainte ca bietul Verdunel să devină prânzul șobolanilor, ușa ferecată se deschise și un individ cu moacă de jefuitor de morminte, îmbrăcat însă cu haine somptuoase, îi făcu semn să iasă, apoi să-l urmeze prin niște coridoare sumbre. Verdunel, deși era cu mințile cam răvășite, observă de-a lungul
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
a încurcat traficul în niciun fel. În tot acest timp, noul ministru al Justiției, domnul Tudorel Toader, a tăiat trei benzi de circulație și a rămas nepedepsit. Nu este singurul, de altfel. Aproape fiecare mașină oficială care iese pe porțile ferecate ale Palatului Victoria, în direcția Calea Victoriei, încalcă fără nicio jenă legea. Suntem, desigur, în țara în care există reguli doar pentru fraieri, în concepția unor iluștri „lideri” de azi. Apoi, Cristian-Mihai Dide a fost amendat pentru traversarea printr-un loc
Manualul de intimidare a protestului paşnic în România 2017 () [Corola-blog/BlogPost/338853_a_340182]
-
seama. Dumnezeu ne este nouă toate: și Tată, și Mamă, și Doctor, și Salvator în toate necazurile și bolile. Intreaga Evanghelie este axată pe putertea de vindecare de către Mântuitorul nostru Isus Hristos care a venit pe pământ să dezlege pe cei ferecați, să ridice pe cei căzuți, să redea vederea celor orbi și să tămăduiască toată neputința omenească. Dumnezeu "Marele Medic" In multe scrieri teologice și medicale, Dumnezeu este descris ca Marele Medic. Numeroase studii care au apărut în ultimi ani arată
CREDINŢA VINDECĂ de IONEL CADAR în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340967_a_342296]
-
lumina/ cuibărită/ într-un bob/ de fericire.../ eu sunt firul de iarbă/ ivit sub razele de lună,/ ca o promisiune/ într-o flacără neîmblânzită.../ mi-e sufletul o peșteră/ uitată,/ sunt umbre lungi,/ sunt șoapte/ -suicidară noapte-/ și ușa-i ferecată/ de mâna ta/ iubite.../ de mâna ta... (Suicidară noapte). conf. univ.dr. Ilie GORJAN ( membru U.S.R., filiala Sibiu) Referință Bibliografică: Vitralii. Timpul ca o tăcere. Cronică realizată de conf. univ.dr. Ilie GORJAN / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 807
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
și să iradieze în spații ale iubirii Cuvântul Însuși, ce se cerea împărtășit cu mulțimea, mereu aflată în nevoie ... Unde apărea El, aerul se colora căpătând consistența unui dar - respirând, în preajma lui Isus, Iubirea Însăși - inima, înviorată, evada dincolo de porțile ferecate ale mărginirii, iar veșnicia își picura mireasma pe creștetele muritorilor ... Iubirea Însăși, obiectivată în spațiu al atingerii și al cuvântului care încurajează, transformă temerea în îndrăzneală, cenușa în flacără; femeia bolnavă de doisprezece ani și-a propus să intre în
SPATII ALE IUBIRII de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342405_a_343734]
-
cu care își lansează gândul utopic spre cer, în locul în care crede că se află lumea ei, Karanta. Oh, de-ai ști mama dragă, că lumea ta e mult mai aproape, că sufletul tău pe care-l ții atât de ferecat e calea! Existența mea era plină de speranță și trăirile mele extrem de intense, transmise permanent de ființă cu care făceam acum un tot. “De-as putea să-ți spun, să te asigur”, încercăm să-i transmit, “dar va veni și
POVESTEA INTRUPARII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340617_a_341946]
-
ochii verzi. Pocalul tău cu must de cer, L-am deșertat în cerebel... Plutind sub mantie de vis, Adie iz de paradis, Păcate vechi, de jar nestins, De plumb și fier. Ce e cu tine? Ce păcat... Ascuns în umbră, ferecat, Sufletul tău de poame dulci, Alungă clipe dragi și lungi... În toamnă cor de nibelungi Peste asfalt. Se-asează bruma peste vii Iar Eminescu nu-i... Să știi Vechi catedrale au apus, Covor de frunze nepătruns, Mit alegoric și confuz... Ani
TOAMNĂ-N OCTOMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344395_a_345724]
-
amintirea mărului din care ai mușcat cândva lumina dulce, azurie, sperând ca fructul rumen să te poarte-n veșnicie!... Biruința e a celor ce-așteaptă - spune Îngerul și-ți pune-n palme tipsia de argint pe care stă o carte ferecată, apoi, privește Cerul și îți amintește că-n puterea nopții piere întristarea și intrând în vis cu sufletul curat, vei fi mereu mai tânăr și mai singur, plutind pe țărmurile vii, ca o petală albă!... FLOAREA PUSTIEI Doamne, pe apele
POEME SFERICE de IULIANA PALODA POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344004_a_345333]
-
pentru a fi văzuți de public și i-a așezat lui cu gesturi grațioase și pline de afecțiune. Nu a mișcat nimeni nici după acest gest. Toate privirile erau ațintite pe figura lui Iustin și toate gurile stăteau închise ca ferecate fiind. - Încet, dragul meu. Acum poți, dar fără grabă, îi șopti Laura, mângâindu-i obrajii în treacăt, neobservat, după fixarea ochelarilor. Iustin s-a ridicat lent în picioare și a rămas în această poziție, ascultând atent. Știa în ce parte
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
-l impregnez în mine, Iar toamna să îmi cânte, inevitabil, cântul, Și tremurând, să-mi colorez cuvântul Cu acest gând, ce se ascunde, fără vină. JURĂMÂNTUL INIMII Fac jurământ pe viață, și pe moarte, Că nu sunt inimă cu trompe ferecate, Sunt altceva, ce ea nici nu mai simte, Cum sângele se urcă, în peștera-i -nainte. Neposedând, am început de gând sfârșit, Ce nu mă lasă niciodată să mă mint, Și am l-adânc de inimă un nesfârșit de început
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343213_a_344542]
-
acceptă cu plăcere și admirație, dar după un sărut nevinovat pe obraz îi respinse cu eleganță ca nu cumva vreunul să sufere. Cu zâmbetul pe buze se scuza de fiecare dată că nu este pregătită pentru măritiș, inima fiindu-i ferecată cu lacăte mari de către un zmeu de pe un tărâm necunoscut. Cu un surâs serafic îi îndemna să privească în jur, căci cu siguranță vor descoperi făpturi gingașe care abia așteaptă alintările lor. Astfel, majoritatea cavalerilor din compania sa își găsiră
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
prin neexprimarea ei." Un curent de aer rece se prelinge prin odaie Frigul peste mine trece, tremur tot scriind pe-o foaie. Sunt cuvinte de iubire pentru cea care-a plecat Și-a rămas o amintire într-al meu suflet ferecat. Ea s-a dus prin gerul groaznic tremurând de gol și frig C-un tupeu fatal obraznic, între noi zidind un dig. Nu-mi pot rupe dorul mare și iubirea ce-i purtam Dar privesc sperând în zare transformat în
SIMFONIA UNUI AMOR UITAT ÎN STIGMAT DE CASANDRĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378510_a_379839]
-
noastră românească,... XVIII. SIPETUL BUNICII, de Mihai Lupu, publicat în Ediția nr. 2274 din 23 martie 2017. E sărbătoare și e vreme-a ploaie, E liniște și rece în odaie. În umbrele-nserarii se arătă, Colo în colț, o lada ferecata. Din când în când, în sipet se închide Bunica, si in tihna îl deschide, Cu inima batanda, visătoare, Priveste-n el și totu-n jur dispare. Aici, in sipet, este o comoară; E rochia bunicii, de fecioara, E rochia cea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
plânge; Atâtea amintiri îi trec prin minte! A povesti, nu cred că sunt cuvinte... Citește mai mult E sărbătoare și e vreme-a ploaie,E liniște și rece în odaie.In umbrele-nserarii se arătă,Colo în colț, o lada ferecata.Din când în când, în sipet se inchideBunica, si in tihna îl deschide,Cu inima batanda, visătoare,Priveste-n el și totu-n jur dispare.Aici, în sipet, este o comoară;E rochia bunicii, de fecioara,E rochia cea albă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
2016 Toate Articolele Autorului O, de-aș putea să îți mai mângâi chipul ce-mi surâdea intens și viu, dar spulberat sub soare-i, ca nisipul de pe un țărm uitat, pustiu. Îmi zic, să nu mai bat la poarta-ți ferecată ce îmi era deschisă odinioară, să zbor ca pasărea, de soare luminată, și-n zborul meu înalt, nimic să nu mă doară... Referință Bibliografică: Zbor / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1972, Anul VI, 25 mai 2016. Drepturi
ZBOR de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378976_a_380305]
-
nr. 1735 din 01 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului pictură: Mihai Olteanu Bun venit octombrie cu plete de umbră în care joacă focul cu-o pată blondă sumbră cu pomeții rumeni pe dealuri dezbrăcate cu-ale tale doruri în nouri ferecate Luna-a doua-n toamnă, ce viață mi-ai dat în a doua zi, ca un vis damnat legăndându-mi ochii în nopțile tale fremătându-mi buza cu vânt și petale Bun venit în suflet, bun venit în minte presărând în
BUN VENIT OCTOMBRIE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381842_a_383171]
-
Acasă > Poezie > Familie > ÎNTR-O LADA DE ZESTRE Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Într-o lada de zestre, din lemn, scorojita de-un secol, am gasit ferecați, într-o pungă amarata, trei nasturi, strânși și ei, într-o țipla uscată, foșnitoare, miracol, ce păstrau și lucirea și mirosul altor vremuri și rosturi! Cu cat drag și ce grijă au mai fost încuiați și puși bine, la ce
ÎNTR-O LADĂ DE ZESTRE de DORA PASCU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381900_a_383229]
-
înaltă generozitate? Nu! Românul iartă pe acel ungur nedegroșat încă după zeci secli petrecuți în Europa și care, chiar în momentul iertării, meditează deja noi chinuri și mai grozave, imaginează noi lanțuri și mai grele, inventează noi biciuri și mai ferecate, pentru zdrumecarea naționalității noastre! Românul iartă pe acel sas care cu o oră mai târziu va reîncepe cu o nouă energie vecinicul său rol de spion al maghiarului, de calomniator al neamului românesc, de o lipitoare ce suge atât de pe
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
trăiesc Lacrima curată și rece a ploii îmi udă Infinită frumusețe a misterului Căci viața e o taină profundă A sufletului speriat ce inundă Cu bucuria efemerului Sângeriul din macii câmpului Ce -ascund frumusețea cuvântului. Ridic privirea-nlacrimata De roua dimineții ferecata În florile sufletului demodat Cum cred cei ce simplitatea Au scos-o la mezat. Dansez în Ritm de vals și armonie cadența ploii de afară Căci bob de viață pe-altarul poeziei Cuvântul simplu face să rasară Dând culoare simfoniei
PLOAIA ȘI NOI de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379490_a_380819]
-
numai că a trimis la curtea Spaniei nenumărate plângeri și rapoarte, ci chiar a traversat de 13 ori oceanul ca să bată la ușa regelui Carol Quintul, a lui Filip al II-lea și a tuturor puternicilor zilei, inclusiv la ușile ferecate ale prinților bisericii catolice, dar a sfârșit prin a fi declarat nebun, judecat de tribunalele Inchiziției, iar opera Scurte relatări despre distrugerea Indiilor i-a fost arsă pe rug. Iată de ce mă întreb ce se va întâmpla cu sfinții, în
CARE VA FI STATUTUL SFINŢILOR ÎNTR-O LUME AFLATĂ ÎN PLIN PROCES DE DECREŞTINIZARE? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381012_a_382341]
-
l-am aruncat în primul coș de gunoi care mi-a ieșit în cale. Morala întâmplării am înțeles-o abia a doua zi, când soneria de la ușa coliviei mele cu gratii de fier la ferestre, țiui strident. Am deschis ușa ferecată și am zărit-o pe Ea, Doamna de Negru. Avea mărul meu, cel pe care îl aruncasem ieri, în palma-i scheletică. Iar în mâna cealaltă ... ************************************************* Se cunosc multe relatări care descriu trăirile după moarte, ele există de când lumea. Nu
GREUTATEA SUFLETULUI DIN TRUP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381398_a_382727]
-
-al căderii Din cerul de vise ce am visat, Iubirea se numără în morțile verii, În verile- n care tu ai plecat, Zidită de vie-n zidul iubirii Clădit pe destinul acelor palate, Privesc candelabrele preaîmplinirii Prin porțile lor doar ferecate, Iubite, pământul îl simt că mi-e strâmt Iar destinul consimt când mă strânge, Nu iubirea iubite ne- a înfrant, Doar viața uneori ne învinge. Silvana Andrada Tcacenco 27.11.2016 Referință Bibliografică: DESTINUL CONSIMT / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN
DESTINUL CONSIMT de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381494_a_382823]
-
cald uitării, Dau somn curat lângă izvor, Pentru un singur porumbel necălător, Iubirea ta, pe viața mea, Am și plătit-o undeva candva; Cruci negre mari din aspru lemn, Pentru acel înălțator îndemn, De a trai oricât, oricât, Cu lanțul ferecat, greu atârnând la gât, Toți ochii negri de tăciune Pentru o clipă de înțelepciune, Tot timpul de la facere încoace, Pentru acel “încolo”, mirosind a pace, Dau tot nimicul din pământ Pentru a-mi ține legământ Însă “nimicul" nu-i al
TROC DE TĂCIUNE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381516_a_382845]
-
așa încât feciorului nostru nu-i rămânea decât să-și facă treburile ce-i fuseseră date în timpul zilei și să scotocească noaptea prin castel. Trecură trei zile lungi până ce băgă de seamă că în camera Stăpânului Zmeilor se afla o ușă ferecată, care ducea cine știe unde, acoperită cu o flamură veche. Ador se căzni puțin până reuși să deschidă încuietoarea ruginită și trecu prin ușă într-un tunel care-l duse într-o grădină ascunsă. Zări imediat Pasărea Paradisului, căci strălucirea ei lumina
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]