361 matches
-
lut pe dinafară și pe dinăuntru, l-a văruit. Un om i-a cârpit coperișul și i-a făcut o vatră cu o închipuire de horn, un coteț pentru galițe și altul pentru purcel. Un vecin i-a dăruit două ferestruici care nu-i mai trebuiau. Numai trei ochiuri aveau sticlă: celelalte le-a astupat cu hârtie de la popa... Florica, după ce a văzut cum s-a așezat maică-sa, s-a supărat că o face de rușinea satului. Bătrâna i-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tata bocănind pe scară. Urca, monstruos, o statuie enormă de carne roșie, care umplea ușa podului, îmi era foarte frică de el cu toate că nu mă bătea, ci, dimpotrivă, mă lua în brațe și se apropia și el cu mine de ferestruica rotundă. Un cap mare de tot, un cap mai mic și unul și mai mic (capul de carton, cu cozi de ață cafenie, al lui Zizi, păpușa mea - căci îmi plăcea s-o ascult la difuzor pe Zizi Șerban), trei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
terminîndu-se cu un turnuleț cilindric, crenelat. Lumina galben-verde a verii cădea atât de tăios peste edificiul acesta neașteptat, încît, dacă deschidea până la trandafiriu culoarea unuia dintre ziduri, îl înnegrea pe celălalt până la nuanța vișinii putrede. Abia pe la mijlocul turnului scânteia o ferestruică. Altele nu se mai vedeau, dar era posibil să existe pe partea cealaltă. Nici un pom, nici o altă umbră nu se mai zărea în preajma acelui foișor, în afară de o magazie de scândură, cenușie, aflată la câțiva metri depărtare. Cine ar fi zis
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și te vor duce singure la REM. Altă cale nu există." "Dar ce este acolo?" l-am întrebat nerăbdătoare și cam iritată de insistențele lui de a-mi vîrî REM-ul pe gât. "Acolo, mi-a răspuns el privind pe ferestruica de lângă el spre zarea care se și acoperise cu un văl de aburi roșietici, acolo este totul." Am rămas iar tăcuți. Aerul din odaie căpătase culoarea aurie a ceaiului. Marcelino ciocnea unii de alții soldații rigizi, se târa în genunchi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
perit de o spumă cleioasă albă (În sfîrșit s-a făcut lumină asupra acestui măcel, cîteva armate române acolo care nu au mai apucat să-și Întîlnească destinul eroic), vezi faianța distrusă, decorată cu pete verzi de mucegai, vezi prin ferestruica de sub tavan, acoperită de vopsea, zgîrieturile nopții de afară (care, ca de obicei, ar vrea să intre peste noi). Și apoi te vezi undeva În fața dormitorului, trăncănind cu băieții la o țigară, și pe locotenentul Soare apărînd de nicăieri și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Emma. Se găsea singur cu Pearl în altă parte a grădinii, unde se afla un lac supraâncărcat de nuferi, la care se ajungea coborând câteva trepte sparte și sfărâmate. Nuferii acoperiseră aproape întreaga suprafață a apei. Ici-colo, în câte o ferestruică de verde închis, fulgera săgetarea aurie a unui pește. — Cum e posibil? răspunse Pearl. Azi ne-am întâlnit pentru prima oară. Și Pearl purta o rochie de vară, dar nu înflorată și vaporoasă ca a lui Hattie, ci dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ceva mai devreme văzuse din nou vulpea femelă, culcată, în timp ce patru pui flocoși, de culoarea șocolatei cu lapte, cu ochi albaștri și niște cioturi de coadă, jucau leapșa pe pajiște. Acum până și această priveliște i se părea sinistră, o ferestruică tăiată, într-o altă lume, bizară, frumoasă, primejdioasă, care venea din ce în ce mai aproape de ea. Și cei de la care ar fi putut cere ajutor, George, Rozanov, erau cei mai bântuiți dintre toți. Alex privi dincolo de lăzile de gunoi, spre strada pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Triumfului (Triumfului, ― ce sinistră ironie!) l-am parcurs într-o stare vecină cu somnolența. N-aș fi vrut să ajung niciodată la destinație și totuși într-acolo mergeam, scurtând în fiecare minut distanța, apropiindu-mă neîncetat. Înregistram rece, automat, prin ferestruica mașinii, mișcarea vie și pestriță a străzii fără să recunosc locurile pe unde treceam. Am tresărit de neliniște. Ajunsesem. Da, trebuia să ajung o-dată! Mi-a apărut în fața ochilor casa tupilată în verdeață, cuibul dragostei noastre defuncte... Fără să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
veacuri în urmă, în mănăstire. Mănăstirea Aladzha, ce a ființat până în secolul al XlX-lea. O scară cu trepte de lemn urcă în spirală până la un paraclis în care nu se poate intra. Fiecare se uită, pe rând, printr-o ferestruică. Pe peretele exterior atârnă un clopot de bronz, fără limbă. Asta e tot? mă întreb, cumva, dezamăgit. Jos, o pădure de stejar cu frunzele înroșite de toamnă. Dacă te uiți la ea, ai "rău de înălțime". Probabil, călugării se încălzeau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu un cortegiu de autoturisme de ultim răcnet, primul ministru și membrii comisiei sale guvernamentale. Coborând, și trecând în partea din spate a clădirii, lungi, care cuprindea o întreagă ogradă, rămaseră, cu toții, stupefiați, de imaginea care li se arăta. Pe ferestruica din dreptul fiecărei celule, câte un ditamai fund, gol, era târșit, la soarele, care,încet încet, apărea, de dincolo de marginea pământului, și, din toate cele vreo cincizeci de funduri, curgea, ce,îndeobște, curge, de pe acolo, și cădea, pe o curea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sîntem obligați s-o onorăm, în timp util. Mai aveți și alte întrebări? După ce am meditat, l-am întrebat dacă îmi poate spune cum se numește orașul. — Domnule Lanark, sînt funcționar, nu geograf, mi-a zis el. Caseria era o ferestruică oblonită în peretele unei încăperi ticsite de bănci, dar pe care stăteau puțini oameni de data asta. Oblonul a fost tras curînd. Ne-am așezat la rînd și o femeie ne-a dat rapid banii, întrebîndu-ne pe rînd cum ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zidită într-un garaj din satul Corinaldo de lângă Ancona. Carabinierii au descoperit-o întâmplător, aproape moartă de foame, zăcând în duhoarea grea a încăperii în care fusese zidită de concubinul ei, tâmplarul Marcello Montesi. Încăperea nu dispunea decât de o ferestruică, spre acoperiș, bine astupată pe dinafară. Prin ferestruica aceea Montesi îi arunca din când în când prizonierei sale câte ceva de mâncare. 12. Două zile mai târziu am găsit un bilet prins de ușa odăii noastre. Maria mă ruga să trec
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Ancona. Carabinierii au descoperit-o întâmplător, aproape moartă de foame, zăcând în duhoarea grea a încăperii în care fusese zidită de concubinul ei, tâmplarul Marcello Montesi. Încăperea nu dispunea decât de o ferestruică, spre acoperiș, bine astupată pe dinafară. Prin ferestruica aceea Montesi îi arunca din când în când prizonierei sale câte ceva de mâncare. 12. Două zile mai târziu am găsit un bilet prins de ușa odăii noastre. Maria mă ruga să trec neapărat pe la ea pentru un lucru foarte important
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
întreg grupul? Viziunea aceea fugară îi apăruse probabil prin ochii unui singur individ. Ceea ce simțise până acum nu părea să indice contactul cu un grup. Era ca un om închis într-o cameră întunecoasă, în fața unui perete prevăzut cu o ferestruică acoperită cu câteva placi transparente, care ar fi lăsat să se strecoare o lumină difuză. În răstimpuri, câte o imagine răzbătea pe acolo, lăsându-l să întrezărească lumea din afară. Imaginile reflectau, mai mult ca sigur, realitatea. În schimb, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vorbele astea în minte m-am trezit. Clopotele pe care le auzeam însemnau viață. Focul se stinsese. Pălăria culeasă de la trecătorul pe care-l speriasem la miez de noapte era într-o găleată. Lucruri într-o dezordine de nedescris. Prin ferestruica spartă se vedeau fulgii. Începuse ninsoarea. Prima mea ninsoare în lumea asta, reală ori închipuită de o minte bântuită de umbre. Trebuia s-o iau de la capăt. Dar pur și simplu nu mă simțeam în stare să mă scol. Așteptam
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cifre îngroșate și fără poze, o mână mutase rapid pătrățica roșie cu o săptămână, ca să ajungă la zi. De altfel, toată redacția trăia în ritm săptămânal, ca și cum cineva i-ar fi mutat pe toți, la șapte zile o dată, dintr-o ferestruică de calendar în alta. În chenarul roșu se decupa acum o zi de luni: 19 decembrie. Dan Crețu intrase grăbit pe ușa biroului, scuturându-și de zăpadă încălțămintea colorată. Ca întotdeauna, întârziase. Se uită în jur fără curiozitate: femei și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
galben. Vreun francez prosper construise casa spre sfârșitul secolului al XVII-lea ca să locuiască în ea cu soția, copiii și diverse mătuși nemăritate. Mătușile fuseseră plasate sus, la mansardă, împreună cu alte mobile inutile și neatrăgătoare și priviseră prin cele două ferestruici de pe acoperiș crâmpeiul de lume pe care și-l închipuiau că există în afara universului lor de bârfă, croșetat și recitări ciclice de mătănii. Dar mâna de profesionist a unui decorator gonise orice urmă de stafie a burgheziei franceze care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
laterală. Se vedea un lung șir de camioane care așteptau, unele enorme. Mai erau două ore până la deschiderea serviciului de recepție a mărfurilor. Cipriano Algor se sprijini de scaun și încercă să doarmă. Ultima privire pe care-o aruncase prin ferestruica de la cuptor, înainte să vină în oraș, arăta că procesul de coacere se terminase, acum trebuia doar să lase cuptorul să se răcească în voia lui, fără grabă, încet-încet, ca unul care merge la pas. Ca să adoarmă, începu să numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Soapes, iar temnicerii mă cunosc numai ca Jim Cânepă. Am studiat pe ruptelea, și cu zel arzător, filosofie, jurisprudență și medicină, până și teologie. Și iată-mă aici, biet nebun, și știu tot atât cât știam și Înainte. De la o ferestruică am asistat la nunta regală, cu cavalerii cu cruce roșie jucându-și caii, În sunetul trâmbițelor. Eu ar fi trebuit să fiu acolo să sun din trâmbiță. Cecilia știa asta, și Încă o dată Îmi fusese sustrasă răsplata, ținta. Suna William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mică, neștiută. Are un singur iubit, căruia nimeni nu-i cunoaște existența. Și dacă cineva, care nu este el, vrea s-o violeze și să-și pună mâinile lui murdare pe ea, se răzvrătește. Ea Își cunoaște iubitul, deschide o ferestruică mică și se arată o clipă. Și imediat se ascunde, iar Cuvântul Torei se dezvăluie numai aceluia care o iubește. Iar noi am Încercat să vorbim de cărți fără iubire și În derâdere...“ Belbo Îi umezise din nou buzele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
căzuse În luptă, iar Terzi era rănit. Apoi, Într-o după-amiază, se auziseră zgomote de motorizate, cântece de victorie, lumea alergase În piața mare, de pe șoseaua națională soseau primele contingente, cu pumnii ridicați, cu drapele, o agitare de arme pe ferestruicile mașinilor sau de pe camioane. De-a lungul drumului, lumea Îi acoperise deja pe partizani cu flori. Deodată cineva a strigat „Ras, Ras“, și Ras era acolo, ghemuit pe aripa din față a unui camion Dodge, cu barba zburlită și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
buhăită a moacei lui tinere și frumușele, iar un trup cu mult mai greoi poartă capul obosit. Mariana și Wakefield l-au Întîlnit pe Anton la o vînzare de vechituri; Wakefield pusese ochii pe o cutiuță de lemn, cu o ferestruică pe capac prin care se putea vedea o bancnotă de un dolar, Mariana voia o păpușă cu păr blond, cîrlionțat. Rareori se Întîmpla ca interesele lor să conveargă În același loc și Wakefield s-a simțit bine pînă cînd cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de un rîcÎit ciudat. Wakefield se ridică În capul oaselor În pat și se uită la ceas. Ecranul digital este gol; poate că a ieșit din priză. Ciocănitul și rîcÎitul devin din ce În ce mai puternice; Wakefield se duce În baie și deschide ferestruica ce dă spre curtea vecină. Vecinul lui, pe care l-a văzut, dar pe care nu l-a Întîlnit niciodată, stă pe o scară, ciocănind În zidul de cărămidă pe care curtea lui Îl Împarte cu dormitorul lui Wakefield. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să fie conservată, dar restauraționistul Îndepărtează secretele casei și ucide strigoii care și-au găsit aici sălaș de-a lungul timpului. Și, În acest proces, Îl ucide și pe Wakefield. Cam la vremea celei de-a doua reconstrucții, Wakefield deschide ferestruica de la baie care dă spre curtea vecinului și răcnește: — Stop! Oprește imediat zgomotul ăsta infernal! Muncitorii Își ridică privirile din cărămizile lor și restauraționistul apare imediat pe schele. — Nu-mi Înjura oamenii! țipă la rîndul lui. SÎnt meșteri zidari! Meșteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la moartea ei. Fără să știe cum, Wakefield reușește să adoarmă, se pare, pentru că atunci cînd deschide ochii, afară este dimineață. Aude ciocănitul, apoi o voice de femeie. Ea imploră „Te rog... nu... nu face asta...“ Wakefield se bulucește la ferestruica de la baie. Și iată-l pe maniac stînd pe schelă, cu un ciocan În mînă. E singur. Wakefield nu mai aude vocea femeii, dar e sigur că nu a visat. Nebunul a făcut o jertfă de sînge. E sigur! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]