2,209 matches
-
fi viața, dacă n-ar fi pe lume acei „răi defăimători”, care îți răpesc pacea și liniștea și nu te lasă să te bucuri de ele, zise cu durere Zinaida. De ce unii oameni nu pot suporta să vadă pe alții fericiți și se stăruie din răsputeri să le facă viața de nesuferit? Nu facem rău la nimeni, nu avem nevoie de păcatele nimănui, ajutăm pe toți cum putem și cu ce putem, dar de ce tocmai cei cărora le-am făcut bine
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pregătitul bucatelor tradiționale. Anul Nou, cu pomenirea Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, sosea cu urătura pe care o strigam pe la casele rudelor și cunoscuților. Urăturile erau pregătite și învățate din timp. Ce șirag de colăcei purtau copiii pe umăr! Ce fericiți eram, umblând prin zăpadă de la o casă la alta! În ajunul pomenirii celor Patruzeci de sfinți mucenici din Sevastia, obișnuiam să organizăm o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor.” (Tradiții de familie). Însuși timpul pare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
câteva ori cu glas aproape cântat: mă mărit, mă mărit! Nu e acesta un eveniment care să-ți răvășească mințile? Deși era departe de a afla și alte amănunte, Olga se întunecă. Reuși totuși să formuleze o întrebare: - Cine-i fericitul, dragă! Pot să te felicit!? - De ce nu!?... Ei, ai să afli foarte curând. - E secret? - Nicidecum... Ia încearcă să ghicești! Poate...! Olga căzu un timp pe gânduri, căută cu asiduitate în sertarele memoriei sale, dar, cu toate eforturile mentale depuse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
încet și dureros, Ea nu mai are legături cu lumea asta josnică și feroce. Nu, nu trebuie să-I pângăresc numele cu lucruri pământești. După ce s-a stins, m-am retras în general din societatea oamenilor, din cercul cretinilor și fericiților. M-am refugiat în vin și opiu, ca să pot uita. Zilele mi se scurgeau, mi se scurg încă, între cei patru pereți ai camerei. Întreaga mea viață s-a scurs între patru pereți. De dimineață până seara, mă ocupam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai tare și, de cele mai multe ori, pe neobservate. Boala nu se manifesta, zicea doctorul specialist, însă, ca la nenea Epa. Epa nu era violent. Din contră, bine dispus, îngăduitor, zâmbăreț. Ce mai! Părea fericit. Cred că așa a și murit: fericit. Următoarea săptămână avea să l găsească pe Gerard, din nou singur. De data aceasta în faimosul apartament de general.” 12. 6 /17 Decembrie ’80. S-a așternut iarnă grea. Zilele tot mai scurte. Totul arată ca-n basme. Bucuriile de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
n-am fi obținut decât o singurătate și mai apăsătoare. Tot colindând coridorul și observându-i pe frații de captivitate, am Înțeles că, În ciuda diferențelor dintre noi, ceva tot aveam În comun: eram cu toții parte din IAD. Pentru mulți dintre fericiții care n-au cunoscut chinurile calculatorului, respectivele litere reprezintă doar Infernul, un loc cu draci Învârtind păcătoși În cazanele cu smoală. Acest acronim desemnează Însă suferința numită Internet Addiction Disorder, pe atunci Încă nerecunoscută oficial ca boală, deși furase deja
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
luminosul Creangă din Amintiri din copilărie. De altfel cine citește Bagaje pentru paradis va fi cucerit de această indecisă pendulare a sa între Creangă și Dostoievski, din care apare cel de-al treilea autor, mult chinuitul, dar și uneori mult fericitul Valeriu Cristea.
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
mereu gol - Îmi contemplam cu voluptate propriul declin. Firește că la urmă sufereau, cînd, după cîteva săptămîni, le anunțam că trebuie să ne despărțim. Păreau buimăcite, nu Înțelegeau de ce trebuie, de vreme ce ne simțeam atît de bine și eram atît de fericiți Împreună; de vreme ce ele Își găsiseră În sfîrșit Sensul. Pentru a le consola cît de cît, Încercam să adaug motivelor mele un anumit coeficient de mister, dar, de regulă, ele Înțelegeau cu totul altceva: că m-aș Întoarce la fosta mea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În ce hal eram când am ajuns la MOMA la 6 fără 10 și am văzut coada care șerpuia de-a lungul străzii 53, până pe Sixth Avenue. Sute de iubitori de artă nerăbdători stăteau liniștiți - ba nu, de-a dreptul fericiți - la coadă ca să poată intra În minunata cutie de sticlă. În clipa aceea, un autobuz Își descărcă marea Încărcătură de turiști francezi. M-am uitat la ceas - era 5:55 P.M. —Cât durează să stai la coadă? am Întrebat, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-l ia pe celălalt. La bar, în jurul șoferului, care vorbește la telefon, s-au îngrămădit mai bine de jumătate din pasageri. Autofreza a plecat abia acum o oră spune șoferul punînd receptorul în furcă. Bine că i-ai informat ce fericiți sîntem murmură Lazăr. Or să se grăbească încet, s-ajungă aici odată cu primăvara. Nu cred! acoperă profesorul vocile tuturor cu exclamația sa. Cel cu care ai vorbit nu știe. Sînt sigur că autofreza și plugurile au lucrat toată noaptea. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cabinet și nu m-am putut abține; ăsta-i costumul meu, nu-ți stă rău. Ai fiert, deh!, dacă n-ai fost băiat cuminte, da' merită. Eu sînt obraznic de opt ani cu frumușica mea și nimic... Pe cînd tu..., fericitule! Auzi, noroc de Săteanca, tocmai era pe sală, Dumnezeu a oprit-o după program, altfel băgam cuțitul în nevastă-ta, mă chemaseră de la chirurgie pentru cezariană... Doar ce și-a aruncat Săteanca haina de blană și a venit la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
era vorba despre un proces, genul de Întîmplare pe care lumea, cu uriașul ei simț al umorului, o numește un Eveniment Fericit. Nu era nici o Îndoială, avea să aibă loc, nu peste mult timp, un Eveniment Fericit. Singura Întrebare e : fericit pentru cine ? Pentru ea ? Pentru mine ? Cea mai mare parte a vieții mele, am fost convins că o fi fost fericit pentru oricine altcineva În afară de mine. Însă, lăsîndu-mă pe mine deoparte - vai, ce bine-ar fi dac-aș putea ! -, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și am devenit Anne Frank. În ce-i privește pe ceilalți, trăiau și ei spaima la maximum, se făceau mici prin colțuri, asudau de frică, Însă, imediat ce trecea pericolul, era ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic, și porneau tropăind fericiți mai departe. Așa tropăiau fericiți mai departe, pînă cînd erau fie făcuți una cu pămîntul ori otrăviți, ori un drug de fier le zdrobea țestele. Eu le-am supraviețuit tuturor, dar, În schimb, am murit de o mie de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cărora le curg balele, onaniști. Mestecînd Încet, contemplu despuierea lentă, ondulările trupului, piruetele intempestive ale ființelor care, În mintea mea, au devenit pur și simplu „Frumoasele mele”. Mestec și contemplu, contemplu și mestec, sută la sută vrăjit, sută la sută fericit. Nu mi-e cîtuși de puțin rușine. CÎteodată, mă gîndesc că pentru a fi fericit, nu-ți trebuie decît cît mai multe floricele și cîteva Frumoase. Norman făcea majoritatea achizițiilor de cărți la vînzările ocazionate de decesul unui bibliofil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
poziție destul de incomodă. — Dumnealui e Arthur Rowe, pe care-l căutam, zise detectivul, punînd pe masă dosarul. Cel puțin așa pretinde. N-are nici un carnet de identitate. Spune că a fost internat Într-un sanatoriu, pentru amnezie. Iar noi sîntem fericiții muritori care i-am repus În funcțiune memoria. Și Încă ce memorie! Ar trebui să deschidem o clinică... Te va interesa desigur să afli că dumnealui a fost martor la asasinarea lui Cost... — Foarte interesant! spuse domnul Prentice, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prindă mai mult vânt decât ar fi putut visa vreodată orice Navigator-Căpitan din Bora Bora. Marara deveni atunci navă cea mai rapidă care traversase vreodată Micronezia și, după ce se asigurară că nu aveau la bord șobolani, păduchi, căpușe sau ploșnițe, fericiții polinezieni se despărțiră de urât mirositorii naufragiați spanioli, îndreptându-se, încă o dată, spre largul oceanului. În sfârșit, o insulă înaltă! exclama Miti Matái, paisprezece zile mai tarziu. —Unde? se miră Tapú Tetuanúi, ai cărui excelenți ochi nu distingeau decât monotonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
suprafața lui până în ziua când se va hotărî să te transforme într-o parte din el... Căpitanul Mararei zâmbi cu o căldură ciudată. Dacă e mulțumit de comportamentul tău, o să te ducă direct în inima lui, acolo unde o să navighezi fericit până la sfârșitul veacurilor. Dacă nu, o să te trimită în adâncul sau înghețat, între caracatițe și șerpi uriași... Își depărta încă o dată mâinile, înainte de a trage concluziile: Nu conteaza când sau cum mori, ci unde vei ajunge după aceea... — Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Spune: Eram atât de îndrăgostită de Cercetaș, încă de la școală, dar știi cum... ne dezamăgesc evenimentele. Inky și Muffy poartă mănuși fără degete ca să poată sorta mai bine dozele goale de bere, și Inky spune: — Credeam că secretul unui sfârsit fericit era să cobori cortina exact la momentul potrivit. O singură clipă după fericire, și iar nu mai e nimic în regulă. Oamenii ăștia în ascensiune socială, care cred că lor le e greu - care se tem c-o să folosească furculița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
supermarket, tăind cupoane, îmbătrânind. Oamenii vor să citească despre Lani O’Grady, fiica drăgălașă din Opt e de ajuns, găsită moartă într-o rulotă, cu stomacul plin de Vicodin și Prozac. N-ai decădere, spune directorul ziarului, n-ai subiect. Fericitul de Kenny Wilcox, cu ridurile lui cauzate de zâmbet, nu s-ar vinde. Directorul îmi spune: — Găsește-i lui Kenny Wilcox pornografie pedofilă în computer. Găsește-i cadavre sub casă. Atunci ai un subiect. Directorul spune: Și mai bine, găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ele și să aștepte, nerăbdătoare, întoarcerea mamei. Li se păru că trec ore, zile, ani, că Sanda nu va mai reveni vreodată și ele vor rămâne încremenite pe locul datoriei pentru vecie. Când raionul începu să se golească, prin plecarea fericiților câștigători de "trofee", cei mai puțin norocoși căutară disperați în jur. Unul dintre ei văzu fetițele. Ce faceți aici? O așteptăm pe mama. Și unde e mama voastră? La C.E.C., să scoată bani. O fracțiune de secundă, ochii bărbatului priviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Z a continuat, și mai fermă de data asta. — Omul ăsta-i incredibil. Habar n-are ce-i marxismul. E doar un cuvânt care i-a trecut pe la ureche, nimic mai mult. El ar dori să-i facă pe toți fericiți, dar nu mai e În stare. Nici n-ar trebui să i se Îngăduie! — Cum scriam În poemul meu epico-satiric publicat luna trecută În Z, a spus poetul pletos, dragul nostru președinte s-a descotorosit de Stat, punând mâna pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-l ridicaseră pe Karl. Aveau Înfățișări calme, destinse, dar se simțea ceva deo sebit În felul În care-și țineau armele atârnate de gât, cu tocul de lemn sprijinit de braț. — Admiri Monumentul Victoriei? l-a Întrebat Din, arătând statuia fericiților inocenți de deasupra fântânii. Împietriți În plin mers, păreau gata să sară de pe platformă În bazinul cu apă. Când au trecut pe lângă alt grup de soldați, Din i-a pus iarăși mâna pe după umeri. Sunt sigur că voi nu aveți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vine mami la mine și i am simțit parfumul, mirosea atât de plăcut a trandafiri, ea și-a scos ochelarii de soare și mi a spus: Mâine plecăm acasă la noi, ce zici? Nu poți să-ți În chipui ce fericit am fost. Simțeam că-mi crapă inima de fericire, pentru că am Înțeles că scăpăm. Ne-au lăsat singuri pentru câteva clipe, iar eu i-am spus fratelui meu: N ai de ce să-ți faci griji, ple căm! N-avem de ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
proiectată în vitrine nu-i mai atrăgea atenția. Fața ei parcă era asemănătoare cu cea a vânzătoarei de la loto, se obișnuise s-o vadă zilnic, ori de câte ori pleca la serviciu, nemișcată în cușeta ei de sticlă printre reclame și fotografii ale fericiților câștigători, o figură spălăcită, comună, ce nu-i spunea nimic, exista așa cum exista chioșcul de loto unde nu intra niciodată pentru că, la jocurile sorții, rămânea întotdeauna în pierdere. Observase că, odată cu dispariția tușului de pleoape, a rujului de buze, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vlagă, obosită, aveam ochii tulburi. Am îmbrăcat rochia de plajă am luat ochelarii de soare, pălăria. În papuci încă mai erau firicele de nisip. Jos în hol, la cazare se afla un grup de tineri. Râdeau, glumeau erau enervant de fericiți. M-am gândit, nu fără neplăcere că, desigur, recepționera îmi va plasa pe cineva în cameră, vreo zvârlugă care se va arăta foarte interesată de programul meu, ca să știe între ce ore camera va rămâne liberă. M-am îndreptat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]