752 matches
-
a dus direct la pubela din spate. —Te-am terminat, a mârâit el către câine, trântind capacul pubelei deasupra. Cu toate astea, câinele avea alte idei. Pe tot parcursul nopții, Hugo a fost trezit, în mod intermitent, de un lătrat feroce, acompaniat de un ecou metalic. De fiecare dată când s-a culcat la loc, și-a spus: slavă Domnului că mâine e ziua când vin gunoierii. Capitolul 22tc " Capitolul 22" A doua zi, Hugo s-a dus la serviciu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
va avea să rezolve o grea problemă. La dreapta și la stânga va întîmpina o vrăjmășie neîmpăcată. Chiar mulți dintre cei indiferenți vor avea față, cu dânsul sentimentul acelui englez care a însoțit prin toată Europa pe un îmblînzitor de animale feroce în speranța de a-l vedea odată sfâșiat. Va fi oare Gambetta sfâșiat de Sfinx? Ni se pare că viitorul va răspunde prin: Da! [4 Octombrie 1881] ["JOI S-A ADUNAT ÎN SIBIIU... "] Joi s-a adunat în Sibiiu congresul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
luptătoare. Începutul s-a produs încă din Modelul ontologic eminescian unde se atrăgea atenția, în Argument, despre înmulțirea detractorilor lui Eminescu după 1989. "În avalanșa de etichetări de care s-a "bucurat" Eminescu, în ultimii ani, următoarele revin cu obstinație: "feroce antidemocrat", "antisemit", "fascist", "protolegionar", "execrabil om politic", "reacționar", "conservator", "xenofob", "paseist", "antieuropean"" ș.a. Marea "vinovăție" a poetului n-ar fi alta decât dragostea lui pentru poporul român; astăzi, în contextul reverificării "europenismului", modelul Eminescu ar fi devenit anacronic și păgubitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
studiul din 1889. Acest fapt îl îndreptățește pe Theodor Codreanu să afirme adevărul că mitul eminescian este cea mai durabilă operă a lui Maiorescu. Uimitor e că tot mentorul junimist este principalul executor al conjurației anti-Eminescu, declanșată de o "gașcă feroce", cum formulează exegetul, în frunte cu P.P. Carp care, din motive politice, ceruse ca Eminescu să fie potolit! Oscilând între credință (pentru poet) și tăgadă (față de gazetarul indezirabil), Maiorescu dirijează din umbră, diabolic, această stupefiantă conspirație care va duce la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
întrezărit. Fiindcă Eminescu, cel "nepăsător la impresia produsă în afară" (scria Al. Dobrescu, vezi Chipul și masca, în vol. Butoiul lui Diogene, Ed. Augusta, 2003, p. 90) intră în conflict, temperamental, în primul rând, cu un Maiorescu stăpânit de "voința feroce de a străluci", dovedind optică de premiant (cum intuise G. Călinescu). Om coleric, criticul își construiește grijuliu statuia, disciplinându-și energiile. Nevoia de autoritate este devoratoare. Aspiră spre statutul de leader și, în consecință, se automodelează răbduriu, suportând privațiuni și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Întotdeauna când te vedea te lăsa dracu’... Vă mai amintiți numele gardienilor care administrau bătăi? Da, da. Care dădeau bătăi aiurea era căpitanul și apoi maiorul ăsta, Ștefan, și mai era unu’... Cum Dumnezeu Îi spunea? Un plutonier care era feroce. Aaa, și era un plutonier-major, Iamandi, un țigan. Ăsta era renumit În Jilava, că el executa condamnările la moarte. Da, dar el era gomos, un țigan bine instruit, făcea pe civilizatu’... Dacă nu am fi știut noi ce ocupație de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care multe fete din Italia și alte țări s-au recunoscut ca posibile victime ale violatorilor. Trauma fetei s-a transformat într-un triumf, dar Andrei și chiar eu am plătit oalele sparte - părinții ne-au răsplătit cu o ură feroce. Pe mine pentru că, primind vizita fetei (înaintea plecării ei în Italia pentru proces și filmare), am ajutat-o făcându-i legătura cu cineva de la televiziunea suedeză, promițându-i că nu le voi spune nimic părinților ei, îndurerându-i inutil. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
război mondial. Toată lumea e pentru pace, dar nimeni nu poate evita războiul. Balcanii, acolo unde a murit și unul dintre bunicii mei, într-un război nu mai puțin exterminator decât cel de azi, a fost mereu bântuit de un naționalism feroce, dar mocnind, transformat mai târziu în comunismul în care vechiul naționalism s-a metamorfozat în ceva și mai monstruos. 19 mai. M-am hotărât să călătoresc în România împreună cu colegii suedezi (dar și cu prieteni români: Mia Morogan și Dan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
încă, mitului, dar pare pregătit să dea târcoale istoriei, ca unei prăzi, dacă nu cumva, mai vicleană decât el, istoria îi va sări în spate. Treptat, pădurea acaparează sculpturile. Cineva aprinde o lanternă. La lumina ei, jaguarul de piatră apare feroce și surprins. mit și istorie În Grecia e inutil să faci un drum spre Olimp. Muntele e gol, la discreția vântului și a excursioniștilor. Pan, cu picioarele lui de țap, a părăsit tufișurile și s-a adăpostit în muzee, iar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
otrăvită de gelozie și umilințe, teamă și dorințe frustrate, totuși continuase și constituise, așa cum adeseori asemenea nefericiri pot constitui, o rațiune de existență, un obiectiv al visurilor, un imbold, un pinten, dar nu un pumnal în inimă. George intui în ferocea scrisoare a lui John Robert hotărârea acestuia de a-l termina pe el cu totul, de a-l anihila, a-l exclude total; de altfel își și exprimase dorința de a-l ucide. Fiecare dintre reacțiile de până atunci ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dan! Dănuțule!! Dane...!!! Strigătul înfricoșat, dar și hilar, al Fratelui, întrerupe brutal tirada doctă și sforăitoare a custodelui. Și declanșează avalanșa acțiunii: Profesorul, costumat ca un cioclu de lux, se înalță tăcut de la podea, levitând prin văzduh, își sticlește caninii feroci, de Smilodon și se repede asupra Poetului, înșfăcându-l pe acesta fără fasoane, cu lopețile mâinilor, de beregată. Săriți, băi, m-a apucat! horcăie stins Dănuț. Fratele se bâlbâie binișor, în loc, o secundă sau două, frisonant, ne-ndrăznind ca să provoace bestia
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
după Seinfeld, a zis el. Am dat din nou din cap. — Seinfeld? Știi, nu? Serialul de comedie american? A arătat spre raft. — Vezi toate casetele de acolo? Majoritatea sunt cu episoade din el. Sunt, cum s-ar spune, un fan feroce. Nu e un show din ăla tipic american, răsuflat. Toate subiectele sunt legate de micile chestii din viața de zi cu zi care te înnebunesc. Vocea veselă, sonoră a început să-i scadă. M-am uitat la ceas. — Doamne, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
creadă că scrie În secret un roman. Această presupunere nu numai că-l reabilitase În ochii ei, dar Îi și stimulase imaginația. Din nefericire, ori de cîte ori Îi era stimulată imaginația, Christina sfîrșea prin a deveni de o gelozie feroce, ceea ce o Întrista. Se gîndea că, dacă el e un tip așa deosebit, care scrie romane, toate femeile Îl vor rîvni, iar una dintre ele i l-ar putea fura. Astfel că, după ce Îi vorbise atît de frumos despre ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
scamatorului Îi răsărise un gând. O chemase pe nevastă după cortină, În timp ce la difuzor se auzea un marș, stătuse puțin de vorbă cu ea, apoi se Întorsese și urlase către sală: „La cererea onoratului public, repetăm numărul cu Îngrozitoarea și ferocea bestie din junglă!”. Schimbase muzica și, de data asta, femeia dezbrăcată Își legăna mai adânc șoldurile, Își sălta câte un sân În palme - atunci când, chipurile, Încerca să potrivească așa cum se cuvenea trupul șarpelui. Băieții abia răsuflau. Acasă le povestise taților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
organizare economică a societății nu a adus decât rele și mizerie. După ei, în epocile de dinaintea Revoluției Industriale, oamenii erau fericiți și prosperi. Acum, sub regim capitalist, imensa majoritate ar fi constituită din săraci înfometați, exploatați fără milă de individualiști feroce"11. Există o urmă de cinism în ceea ce spune Mises, dar numai așa vom putea înțelege situația absurdă în care ne găsim. Da, anticapitalismul se bazează în primul rând pe prejudecăți. Este o prejudecată să așezi semnul de egalitate între
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
studiului fiind că Chatterton sub nici o formă nu ar fi putut fi adevăratul autor al poemelor. Jeremiah Milles era o voce importantă la acea dată, fiind președintele Societății Anticarilor și Decan de Exeter. Volumul acesta curînd a declanșat o polemică feroce între ceea ce curînd au devenit două tabere distincte, "(pro-)rowleyeni" și "anti-rowleyeni". Disputa era comparabilă cu cea dintre suporterii teoriei că poemele lui Ossian erau autentice și cei care o contestau. Printre susținătorii importanți ai ipotezei lui Jeremiah Milles că
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
nu reușea să transmită, dacă vreți, păstrând sintagma pe care am folosit-o Înainte, alte valori comunitare decât cele ale ideologiei oficiale. Literatura aceea cu colectivizări, cu proletari buni și sabotori răi, acea literatură era covârșitoare. În anii ’50, ideologia feroce, de tip stalinist, obliga literatura să promoveze valorile susținute de documentele oficiale, adică ura de clasă, denunțul, antioccidentalismul, atașamentul față de partid și toate celelalte. Nu știu dacă ați cercetat vreodată un roman din anii ’50. Astăzi ni se pare caraghios
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din ’71 și vă asigur că dacă pui În pagină discursul lui Ceaușescu din ’71 și acele rapoarte cumplite ale lui Jdanov, ideile sunt asemănătoare, pe alocuri identice. Marius Jucan: E clar că Ceaușescu era stalinist, și a rămas unul feroce. Sanda Cordoș: Explicând simplu, Îi rămăseseră orele de educație politică din Învățământul ideologic făcut În anii ’40-’50. Și pe acestea le reactivează. Mircea Zaciu istorisește În Jurnal Întâlnirea pe care o au scriitorii În 1981 cu Ceaușescu. Și ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din populația feminină din Statele Unite. Aceasta este o tulburare diagnosticată medical și În cazul PMS-ului extrem poate fi amenințată Însăși sănătatea mintală a unei femei. Pe lîngă simptoamele fizice, sindromul este pentru multe femei mai mult decît o luptă feroce cu forțele din interiorul lor. Este ca atunci cînd sufletul Încearcă să explodeze spre În afară pe la cusături În timp ce fluctuațiile biochimice ale corpului dezorientat Îl strivesc Înapoi. Cultura noastră nu a fost chiar adaptată special ca să ne pregătească pentru această
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
a murit. Apogeul violenței e atins, însă, de Degarmo, polițistul plin de ură care, pentru a-și apăra iubita, e capabil să devină părtașul ei la crimă pentru ca, în cele din urmă, să se transforme el însuși într-un asasin feroce. Universul romanului e populat cu o lungă listă de blonde gata să intre în sau să provoace bucluc. De la atrăgătoarea „blondă curățică” din anticamera lui Kingsley la recepționerele hotelului din San Bernardino („blondele astea micuțe sunt atât de asemănătoare, încât
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
devine o ipostază a mortului-viu, a individului golit de atributele normalității. Melancolia severă a detectivului se manifestă întotdeauna în legătură cu lumea înconjurătoare, cu spațiul nevrotic al deșertului californian populat de neoane, suferință, violență, lăcomie, ură, singurătate, peste care se întinde umbra feroce a morții. Goliciunea funerară a orașului depersonalizat coboară, prin vasele comunicante ale disperării, în adâncimile ființei lui Marlowe, pentru a-și stabili acolo o redută sortită să reziste până la sfârșit: Am ajuns târziu acasă și eram obosit și deprimat. Era
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mea], către aceste timpuri de demult de la care am vrea să revenim cu un suspin de ușurare; firește că ei doresc acest lucru din dragoste, dar tocmai asta e îngrozitor. Mă opresc, capătul paginii este un avertisment, aș deveni prea feroce" (21 noiembrie 1912, OC, IV, p. 77). 538 Scrisoare tatălui, OC, IV, p. 841. 539 "Imposibilitatea de a avea relații pacifice cu tine a avut și o altă consecință: am pierdut obișnuința vorbirii", (Lettre à son père, OC, IV, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Socrate, însă transferul de personalitate nu se oprește aici. "Alcibiade, mă mustru, nu fi nătărău, / dacă mai zbieri se trezește întregul Țicău" (Coliba). Nici vorbă de identitate fermă ni se spune într-o Odă pronominală: Cine este acela ce poartă ferocele nume de Eu (...) / Cine-i acela purtând cu trufie / numele Tu? Cine-i acela ce poartă sălbaticul nume de El?". El, poetul, e pe rând menestrel medieval,, "înger zidit întru lumină", Narcis, cicisbeu, navigator, piatră și crin, mereu gata de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu fără justificare regi și căpetenii de oști au fost de acord să-și sacrifice propriii lor copii 7 sau să le taiecapul; prin această jertfă Încercau să abată și să potolească printr-o autopedepsire mânia și ciuda demonilor răzbunători, feroci, de neînduplecat, sau iubirile nebune, precum și tirania unora dintre ei; acești demoni nu vor și nici nu pot să se unească cu trup omenesc, nici măcar prin intermediul propriilor corpuri, după cum Heracles a asediat Oichalia 1, pentru a poseda o tânără, tot
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
curs de reculegere, neclintită ca necesitatea, în repausul efervescent al acțiunii spirituale. Axis mundi. − Hm... ardența oțelului lustruită de răni nu mă inspiră. Nu vezi ce-ntunecată e mâna ce ține sabia, spre deosebire de cea liberă? Nu-ți știam latura asta feroce. − Arma rănește numai accidental; ea e pură deschidere învelită permeabil în metal, ruptură de la sine a lucrurilor cărora le-a sosit timpul - și, bineînțeles, cine nu se dă la o parte din calea ei, ghinionul lui! − Văd că e îndreptată
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]