537 matches
-
1957 a apărut volumul intitulat Viața feudală întocmit de V. Costăchel, P. P. Panaitescu și A. Cazacu, în care se precizează că autorii „în scrierile lor mai vechi au fost cei dintâi care au pus în chip hotărât problema existenței feudalismului românesc” (p. 6). Punctele de vedere formulate de B. T. Câmpina au stat la baza studiilor întreprinse după 1950, iar o sinteză a acestor studii se regăsește în volumul II din Istoria României, publicat în 1962, și în volumul IV
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe fragmente din documente, marea masă a acestora lăsând să se înțeleagă altceva. În cărțile mele, Ștefan cel Mare (1970), Neagoe Basarab (1971), dar, mai ales, în Problema centralizării statelor feudale românești, Moldova și Țara Românească (197), am arătat că feudalismul românesc are particularități care îl deosebesc de feudalismul apusean. Problemele ridicate în cărțile citate nu au fost puse în discuție. S-a preferat ocultarea lor, pentru a nu stânjeni istoriografia oficială. Concluzia la care a ajuns Florin Constantiniu, într-un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lăsând să se înțeleagă altceva. În cărțile mele, Ștefan cel Mare (1970), Neagoe Basarab (1971), dar, mai ales, în Problema centralizării statelor feudale românești, Moldova și Țara Românească (197), am arătat că feudalismul românesc are particularități care îl deosebesc de feudalismul apusean. Problemele ridicate în cărțile citate nu au fost puse în discuție. S-a preferat ocultarea lor, pentru a nu stânjeni istoriografia oficială. Concluzia la care a ajuns Florin Constantiniu, într-un studiu care părea să inițieze o dezbatere pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Problemele ridicate în cărțile citate nu au fost puse în discuție. S-a preferat ocultarea lor, pentru a nu stânjeni istoriografia oficială. Concluzia la care a ajuns Florin Constantiniu, într-un studiu care părea să inițieze o dezbatere pe tema feudalismului românesc, a fost aceea potrivit căreia unii istorici români, aruncându-și ochii asupra instituțiilor feudale din Apus și făcând ochii roată spre feudalismul românesc, au negat existența feudalismului în Țările Române, din moment ce nu au găsit o identitate perfectă între instituțiile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la care a ajuns Florin Constantiniu, într-un studiu care părea să inițieze o dezbatere pe tema feudalismului românesc, a fost aceea potrivit căreia unii istorici români, aruncându-și ochii asupra instituțiilor feudale din Apus și făcând ochii roată spre feudalismul românesc, au negat existența feudalismului în Țările Române, din moment ce nu au găsit o identitate perfectă între instituțiile feudale românești și cele din Apusul continentului. Dar, identificarea unor deosebiri nu a însemnat negarea existenței unei societăți feudale în spațiul românesc în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Constantiniu, într-un studiu care părea să inițieze o dezbatere pe tema feudalismului românesc, a fost aceea potrivit căreia unii istorici români, aruncându-și ochii asupra instituțiilor feudale din Apus și făcând ochii roată spre feudalismul românesc, au negat existența feudalismului în Țările Române, din moment ce nu au găsit o identitate perfectă între instituțiile feudale românești și cele din Apusul continentului. Dar, identificarea unor deosebiri nu a însemnat negarea existenței unei societăți feudale în spațiul românesc în Evul Mediu. Felul în care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Letopisețul cantacuzinesc. Până la domnia lui Mircea cel Mare (1387-1418) și până la domnia lui Alexandru cel Bun (1400-1430) nu există nici o mențiune în legătură cu existența unui conflict între domn și marii boieri. Cele două domnii au fost socotite chiar de către partizanii identificării feudalismului românesc cu cel occidental, ca fiind domnii autoritare. După moartea lui Mircea cel Mare și după moartea lui Alexandru cel Bun, până la domnia lui Vlad Țepeș în Muntenia și domnia lui Ștefan cel Mare în Moldova, a existat o perioadă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de un groș”, numai egumenul și oamenii săi având dreptul de judecată. Pripasul care cădea în satele lor să fie al mânăstirii. Documentul este considerat ca fiind dovada existenței imunității în Țările Române, în studiile care s-au făcut despre feudalismul românesc sau în sintezele academice Istoria României și Istoria românilor. Mânăstirea Bistrița avea 18 sate în 1462. Se adaugă încă unul în 1466. Din 19 sate, câte avea mânăstirea, numai 13 primesc scutirile date la 3 februarie 1467. Este vorba
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oameni să se așeze în acel sat. Chiar și în acest caz excepțional, domnul păstra dreptul de judecată asupra locuitorilor din Negoești și dreptul de a-i chema la oaste. Am insistat asupra acestor amănunte deoarece ele ne arată că feudalismul românesc are particularități, care îl singularizează față de feudalismul din Apusul continentului. Imunitatea feudală O trăsătură caracteristică a feudalismului o constituie imunitatea de care se bucură un domeniu. În procesul fărâmițării feudale, imunitatea reprezintă actul final prin care este consfințită fărâmițarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și în acest caz excepțional, domnul păstra dreptul de judecată asupra locuitorilor din Negoești și dreptul de a-i chema la oaste. Am insistat asupra acestor amănunte deoarece ele ne arată că feudalismul românesc are particularități, care îl singularizează față de feudalismul din Apusul continentului. Imunitatea feudală O trăsătură caracteristică a feudalismului o constituie imunitatea de care se bucură un domeniu. În procesul fărâmițării feudale, imunitatea reprezintă actul final prin care este consfințită fărâmițarea. Marii principi au reușit să obțină de la rege
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
asupra locuitorilor din Negoești și dreptul de a-i chema la oaste. Am insistat asupra acestor amănunte deoarece ele ne arată că feudalismul românesc are particularități, care îl singularizează față de feudalismul din Apusul continentului. Imunitatea feudală O trăsătură caracteristică a feudalismului o constituie imunitatea de care se bucură un domeniu. În procesul fărâmițării feudale, imunitatea reprezintă actul final prin care este consfințită fărâmițarea. Marii principi au reușit să obțină de la rege imunitatea asupra domeniului lor, adică interdicția pentru reprezentanții autorității centrale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru prima dată, se menționează că locuitorii acelui sat erau scutiți de oaste. Ceea ce înseamnă că toți locuitorii Moldovei, chiar și cei din satele aservite boierilor sau mânăstirilor erau datori să meargă la oaste. Aceasta este caracteristica fundamentală, care deosebește feudalismul românesc de cel din statele feudale din Europa, în care oastea era formată numai din seniori și vasalii lor, adică numai din cavaleri. La Horodnic era o mânăstire de maici și așa se explică de ce locuitorii din satul mânăstirii erau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ani”. Dar, după Mircea cel Mare, carte apărută în 1944, în care P. P. Panaitescu vorbea despre ridicare în masă a locuitorilor Țării Românești, fapt care se datora instituției “oastea cea mare”, în lucrările sale ulterioare, autorul citat a imaginat feudalismul românesc ca fiind identic cu cel occidental, încât a renunțat la afirmațiile făcute în Mircea cel Bătrân. Efectivele oștilor feudale. În lumea feudală apuseană, feudalii erau obligați să vină la oaste cu un număr de oșteni bine înarmați, în funcție de mărimea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Acest aspect original al organizării feudale al statelor românești nu a fost înțeles cum trebuie de istoricii români, din care cauză nu au cunoscut-o nici istoricii străini, care nu aveau nici un interes să se ocupe în mod special de feudalismul românesc. Când Ferdinand Lot a întâlnit, în singura carte care îi era accesibilă, lucrarea generalului Radu Rosetti, informația, potrivit căreia oastea lui Ștefan cel Mare număra 40.000 de oameni, i s-a părut a fi “unică în lume în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vedere, că s-a folosit și de momentul psihologic și de situația socială de-atunci, și-așa mai departe. Și-al doilea”, zic, „Lenin.” „Ia te uită ce asociere!” Zic: „Da, dom’le, același lucru s-a-ntâmplat: În plin feudalism, apare Lenin cu, mă rog, o nouă ideologie... Hristos a fost cu bunătatea, el a vrut cu schimbarea. Și această revoluție care-a-nceput atuncea”, zic, „merge și-n ziua de astăzi, Încă este În continuare pe plan mondial.” „A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
autorul scoate ochii Foii cu vreo câteva vorbe străcorate în coloanele ei, rămășițe negreșit ale unei forme de guvern ce esista ieri și esista parte încă și azi, rămășițe cari se vor șterge neapărat deodată cu rădăcina, cu cauza lor: feudalismul și absolutismul. Vorbe ca Ilustr[it]ate, Serenissim, Reverendissim ș. a. în România deja ar fi ridicole; în Austria nu, căci sunt rămășițele justificate ale unor timpi abia trecuți. Tot în capitolul VII i place d-lui critic să surâdă asupra
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
suflă“ nici un cuvânt despre decorul actului, deși a avut la îndemână, din câte mărturisește în descrierea arheografică, o fotocopie de la Arhivele Naționale București. În 1982, o dată cu studiul Marinei Sabados, a apărut la Chișinău volumul III din colecția Moldova în epoca feudalismului, acolo unde editorii au scris: „iscălitura domnului și litera majusculă sunt zugrăvite în culori galbene, albastre și aurii. La mijloc sus • semiluna în auriu. În colțul din dreapta e portretul domnului ținând în mână o biserică. Tot acolo inscripția «Miron Barnovschi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
21. Pe acest act, portretele perechii • DRH, A. Moldova, vol. XIX, p. 348-353, nr. 266 (după o fotografie de la Arhivele Naționale București, Fotografii, X/7; fără descrierea miniaturii). Originalul se păstrează la Muzeul din Suceava, nr. 2149. • Moldova în epoca feudalismului, III, întocmit de E. M. Dragnev, A. N. Nichitici, L. I. Svetlicinaia, P. V. Sovetov, Chișinău, 1982, p. 196-202, nr. 98 (cu descrierea miniaturii). • Catalogul documentelor Țării Românești din Arhivele Naționale, vol. VII, 1650-1653, întocmit de Marcel-Dumitru Ciucă, Silvia Vătafu-Găitan, Melentina
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
odată cu instalarea fanarioților. Secolele XIII-XIV, care au văzut închegându-se instituțiile românești după un model bizantin, sunt chiar acelea în care Imperiul și statele sud-slave de imitație bizantină își mențineau încă pozițiile în regiunea Dunării de Jos. Deosebirile evidente între feudalismul de stil central-european și organizarea pe care românii, acolo unde au rămas mai multă vreme independenți, au dat-o statelor și bisericilor lor își au originea în această perioadă, când interesele strategice ale Imperiului și ambiția patriarhiei ecumenice de a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
văii Bahluiului, cuprinzând toată partea de vest a Dealului lui Vodă. Vechimea așezării se pierde în negura veacurilor. Astfel, pe versantul nord - vestic al „Muntelui lui Vodă”, s-au descoperit resturi de vase din secolul al IV -lea și din feudalismul dezvoltat(sec. XV - XVI), iar în sud-estul satului, La Lutărie, fragmente ceramice din faza Horodiște-Foltești. Dealul lui Vodă este pomenit în documente din 1541 și 1551 că „dealul voievodului”, panțele sale fiind acoperite de viile aparținând domnitorilor moldoveni. Totuși, vechimea
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
aparținând domnitorilor moldoveni. Totuși, vechimea așezării este cu mult mai veche, deoarece pe acest deal se află ruinele unei cetăți getodacice cu sistem de apărare. În partea nordică a Dealului Basaraba, s-au găsit fragmente ceramice din neolitic și din feudalismul dezvoltat(sec. XVI-XVII). La poala nordică a dealului, întâlnim urme ale unei cetăți geto-dacice cu sistem de apărare. Localitatea Scobiți este o așezare veche, atestata documentar în 1665, cănd Ducă Vodă întărește lui Pavăl Contăș, al treilea logofăt, stăpânirea peste
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
numele de Bădeni”. Urme ale viețuirii oamenilor pe aceste meleaguri sunt mai vechi. Astfel , la nord - est de sat, pe Movila Grădiștei și Dealul Vișinului s au descoperit silexuri din paleoliticul superior, ceramică neolitica, din începutul migrațiilor(sec. IV) și feudalismul dezvoltat( sec. XVIIXVIII). Chiar și denumirea Grădiște ilustrează existența unei așezări(cetăți) întărite, unde locuitorii se puteau retrage în vremuri de restriște. De asemenea, la 6 km de Bădeni, la Râpă Strâmbului a fost identificată o întinsă așezare Cucuteni. Teritoriul
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
plan ideologic alcătuit de cineva pentru a schimba lumea. Capitalismul nu s-a născut din dorința de a îndrepta o lume pe care unii oameni o consideră ca fiind construită strâmb. Oamenii nu și-au propus în mod programatic, înlocuirea feudalismului cu capitalismul. Nu este nimic programatic și nimic premeditat în apariția sa. Capitalismul este în esență, o etapă a aventurii umane în căutarea mai-binelui. Aventura umană în înțelesul construcției unei civilizații puternice și durabile, începe în urmă cu 11000 de
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
lumi stagnante, care nu distingea încă o rază de lumină. De altfel, oamenii epocii nu puteau nici măcar să ridice privirea la câțiva metri în fața lor, dar să mai privească spre orizonturi 8. Cu toate acestea Wallerstein spune foarte clar9 că feudalismul, chiar cel timpuriu despre care discutăm, nu a fost o economie naturală adică o economie de auto-subzistență. Exista o piață, existau orașe, existau târguri pe care oamenii le căutau și realizau schimburile comerciale și nu numai. Occidentul medieval, chiar dacă bulversat
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și alte soluții. Producția de fabrică va da naștere și unei alte revoluții de tip social. Apare burghezia, deținătoare de unelte, mașini, fabrici și ateliere. Din acest moment schimbările de tip social devin mai numeroase. Această a doua perioadă a feudalismului este și epoca de dezvoltare a comerțului intern și internațional. Le Goff vorbește despre diferitele căi de realizare a acestei dezvoltări și expansiuni comerciale 30. Șoseaua medievală nu are sensul pe care îl folosim azi, ci era pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]