5,111 matches
-
pentru „bîlciul” ce va urma. Dunia, demnă soră a asasinului babei trage de două ori. O dată, prima, Sv. îi arată sîngele lui prea roșu, scurgîndu-i-se pe frunte. El știa că va trage, o și spune: „Știu că ai să tragi, fiară mică și frumoasă!” „A înțepat viespea! Țintește drept în cap...!”, adaugă după prima detunătură. Dunia încă nu-și dă seama cine e Sv. Acesta vrea s-o lămurească: „Nu-i nimic, ați greșit ținta! Trageți din nou, aștept...” Și vine
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
repede cînd fu de plecat - n-am nechezat? *** eurydike/ cuvînt împreună eurydike/ împreună cu vîntul femeie, căutată în moarte și pierdută în viață: necîntătoare sunt astăzi adevărurile mele de ieri și alt zeu doarme în vorbele care mișcaseră pietrele și îmblînziseră fiarele gîndul aminte și fluviul aroma și gustul, tăria - deodată trezite lîna de aur și capul meu cîntăreț pe ape și ape - deodată totuna eurydike/ privire-ndărăt eurydike/ împreună cu vîntul femeie, căutată în moarte/ și pierdută - deodată cîntecul era cîntec/ și
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
priviri În timp ce chipul lui frumos Devine tot mai străveziu. Scuturi de liliac înflorit Cetățile în sărbătoare (ale mălinului) Norii poleiți Cu răsuflarea Lui Dumnezeu Și armura lui descheiată În dreptul inimii, O odihnă verde Pândită de secetă, Ochii larg deschiși Ai Fiarei. Alb, auriu, Întinderi netede, Ape, Zăpada, Un măr înflorit Peste noapte, O piatră stăruitoare Precum un nor veșnic În temelia unei case, Lucruri strălucitoare Asemeni sufletului tău. Blândețea călugărului În fața Apocalipsei Din care sângeră psalmi. Rugăciuni, Semnul credinței. Ca niște
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
temelia unei case, Lucruri strălucitoare Asemeni sufletului tău. Blândețea călugărului În fața Apocalipsei Din care sângeră psalmi. Rugăciuni, Semnul credinței. Ca niște crăpături de ger În lemn - Teama, Mirosul ei De livadă Fără stăpân, De fier încins, De mâl revărsat, Lăcomia Fiarei Agonisind atâta Omenire înspăimântată. Desăvârșita sărăcie A celui care Nu se mai teme, Călugăr spălând lespezile Chiliei În întâmpinarea Unei cântări, A unei sălbăticiuni, A unei lumini Care-i cere adăpost Ca sălbăticiune Adusă în casă, Un copil plăpând Sau
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
departe. Îți venea să-ți culci obrazul pe ea și să te gîndești la basme." - p. 31), urmată de revenirea brutală la realitatea momentului ("Noroiul, pămîntul negru sfîrtecat de tractoare și parcă scurmat de porci, gunoaiele din curte, scîndurile și fiarele vechi, aruncate care-ncotro, toate dispăruseră. Rămînea doar minciuna aceea pură și ireală, de o gingășie fără sfîrșit, a iernii." - ibid.). Lumea brutelor sensibile De altfel, prozele lui Monciu-Sudinski din Rebarbor abundă în personaje paradoxale: ceferiști duioși, tractoriști contemplativi, sudori
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
pat. Capul liniei Simțeai: de nu va întoarce troleibuzul La capul liniei, vei fi Întocmai celui căruia-ntr-o zi I s-a deschis spre univers auzul. Și-a devenit, fără să vrea, deodată Stăpîn al Firii, domn necontestat Al fiarelor din codri. Speriat A vrut să tacă. Palidă, încercănată, Iubita-i, însă, s-a prelins în Întuneric. Să cînte-a trebuit. Să o aducă Sub soare iar. Oh, vis himeric Al minții, fragedă și pură și năucă! Căci troleibuzul, zdrăngănind armonios
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
unul dintre ei. Este povestitorul, omul cuvântului,al memoriei și al imaginarului care nu are voie să lase auditoriul să se plictisească ori să adoarmă. Plictisul e un demon care, o dată cuibărit în ascultători, poate să-l alunge-n calea fiarelor ori să-l ucidă pe narator. Povestitorul ducea peste tot literatura cu sine, așa cum își purta prin lume imaginația, memoria și vocea. Mai târziu, în vremurile mai istorice, pe Mediterana, de unde avem imagini, el a luat cu sine lira, harfa
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
mai primejdioși agenți ai Gestapoului. Sorana Gurian avea relații întinse. Relații cu oameni politici, cu diplomați străini, gazetari veniți din toate colțurile lumii și cu indiferent care ministru se plimba pe la indiferent care minister. Avea, cum s-ar zice, iarba fiarelor. Sorana Gurian, epava care, în 1937, murea de foame, de frig, de singurătate, devenise dintr-odată o personalitate. Era elegantă, avea un cîine de pază și oferea ceaiuri la care veneau gazetari turci, italieni, germani, englezi, americani, francezi, dar nu
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
nopțile de confuzii și insomnie: Quasi-modo dezmoștenit prinț parizian, vibrând la atingerea poemelor incendiare ale iubirii. vis cu arlechini, cu vitralii și cu dans la tulpina catedralei fără sfârșit. de parcă nu pantera aceea liliachie din Jardin des Plantes pe jumătate fiară, pe jumătate carne vegetală de parcă nu florile mari, mătăsoase de fosfor cu care-mi acopăr zilnic obrazul hidos de-o nedisimulată noblețe acidă de parcă nu frații gargui, ciobiți puțin, frumoși și neclintiți ca niște hermeși de marmură. scriu un poem
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
fibre optice Și circuite electronice digitale. Undeva departe De mulțimile strivite Sub roțile multicolore ale reclamelor Pâlpâie neștiută Flacăra lămpii de măslin. Lăcrimează calm Lăcrimează și strălucește. Puțini știu Că-i un pumnal Înfipt în blana neagră și fosforescentă A Fiarei. O mie de sori Dragoste-poveste ca un foc în deșert, Ca un rug aprins Din vremi neștiute. Dragoste-poveste Din nopțile Sheherezadei În orașul pradă farsorilor Și întunericului. Strângerea de mână, Șuvița de vânt, Degetele muzicale Pe arcușul coapsei. Dragoste-poveste, Baladă
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
purta în însăși făptura lui, în ochi și sub pielița foarte străvezie a mîinilor, în cari cînd la una cînd la cealaltă sclipeau șapte inele, gemene toate - șapte safire de Ceylan" (pp. 39-40). Despre asociațiile magice sau religioase (inclusiv satanice: fiara cu șapte capete din Apocalipsă) ale numărului șapte n-are rost să insist acum. O scurtă paranteză despre narator e poate mai utilă aici. Căci la (re)lectură felul cum e spusă povestea, în egală măsură cu substanța ei (simplu
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
băgat de seamă că de fapt nimeni în tot regimentul nu se pricepe să le mînuiască. Situația trebuia salvată. Calm, parcă plictisit, căpi- tanul se apropie de mecanici scuipînd capătul țigării. Se aplecă și el, cam într-o doară, peste fiarele lustruite și negre. Nimeni nu auzi cum scrișînind din dinți le poruncește celor doi să dispară dracului cu ele cu tot. Întors spre trupă, i se adresă flegmatic, tărăgănat: "Ei băieți, astea-s mitralierele. De acum înainte să-l ferească
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
sărac față de posibilitățile unui ardelean respectabil și bine dotat cu produsul în cauză, nu mă afectează moralmente. În orice caz, din tot testamentul părinților mei, cel mai mult m-a preocupat fierul de plug de pe vremea lozincii: "tovarăși, să facem fiare de plug din săbii", fiind curios să știu din a cui sabie era făcut plugul meu... Câțiva ani m-am tot întrebat: - O fi din sabia lui Macedon sau din baioneta lui Iancu? Până la urmă, după câteva nopți de insomnii
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
suferind. Doar omul este capabil de a-și pune în practică insinctele sadice. Iar atunci când o face, indiferent dacă victimele lui sunt alți semeni sau alte animale, omul renunța la demnitatea lui și coboară în ordinea firii în rând cu fiarele. Pico della Mirandola spunea că Dumnezeu nu l-a așezat pe om în fruntea Universului, ci în centrul lui. Mai departe, e alegerea fiecărui om unde-și va găsi locul: “Te-am pus în centrul lumii pentru că de aici să
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
muritor, nici nemuritor, pentru că singur să te înfățișezi în formă pe care tu însuți o preferi, ca și cum prin voia ta ai fi propriu-ți sculptor și plăsmuitor de cinste. Vei putea să decazi în cele de jos, în rând cu fiarele; vei putea, prin hotărârea spiritului tău, să renaști în cele de sus, ce sunt divine.“ Cei care hăcuie câini pe străzile Bucureștiului și hingherii care-și fac meseria cu exces de zel nu sunt cu nimic superiori câinilor agresivi, și
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
de sus, ce sunt divine.“ Cei care hăcuie câini pe străzile Bucureștiului și hingherii care-și fac meseria cu exces de zel nu sunt cu nimic superiori câinilor agresivi, și unii și ceilalți nu fac decât să sporească numărul de fiare din jungla care ajunsese deja Bucureștiul. Mi-e rușine că fac parte din aceeași specie cu ei. mi se pare evident că “eutanasierea” (prin care vreau să zic omorârea bestiala) nu poate fi unică soluție “civilizată”. asumând că se rezolvă
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
să zic, eu cred că există o comunicare bidirecționala și este nevoie de o obișnuire reciprocă. Vioară ajunge în timp să se impregneze de sunetul violonistului care știe să o domesticească. Despre viorile Stradivarius se spune că sunt ca niște fiare neîmblânzite sau ca niște personalități foarte puternice. Tu, ca interpret, trebuie să le înțelegi înainte de a incepe un dialog cu ele. Dacă vrei să-ți împui punctul de vedere pe vioară Stradivarius, de cele mai multe ori vei avea o problemă, fiindcă
Magicianul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82471_a_83796]
-
Numai viața mea trage să moară. 3. Viața mea e o junglă frumoasă. Luxuriantă. Sîngeroasă Tînăr sînt, de tine, moarte, nu-mi pasă. Viața mea e o junglă frumoasă. Și sîngeroasă. Doamne, cumplit de sîngeroasă. Viața mea are luxurianță. Liane. Fiare. Adică animale sălbatice. Care devoră din mine cu înverșunare. viața mea se consumă, clipă de clipă, se varsă, Ca uleiul strîns în coapsa de mireasă. Mireasa care își așteaptă mirele ei ceresc și ea însăși fumegă în cățuie. în cățuia
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
Florica Madritsch-Marin Cerul pare o pălărie albastră pe capul chel al unui turn străjuit de ferestre o vreme aștept în spatele unei perdele cineva pândește mă pândește pe mine suntem două mici fiare de-o muțenie ucigătoare mi-ar plăcea să adulmec mirosul de parfum bărbătesc un obraz proaspăt bărbierit numai dimineața bărbatul miroase a mirt când se întoarce acasă are privirea obosită rece o vreme stă la fereastră fumează tușește din piept
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
pîine, călărind lădoiul de fier: meșter cîrmaciul, mîndră corabia!; ori zbieretele lui dintr-o zi în care bărbatul șomer de la unu, cel părăsit de nevastă și c-o fată puberă, s-a sumețit cu sabia ninja să curețe lumea de ,fiare" și-a-nceput chiar cu cel cu vărguța din curtea pitită-ntre blocuri și între salcîmi: numai steaua din cer l-a ferit să nu plece cu capul sub braț, singur cîntînd prin amiază, veselul domnului avorton. și vîntul îl
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
cu-n fugler, din carne vijelia, Și-acum îmi zace-n perini, bolnavă, bucuria; în jur cu daruri scumpe din pâslă și rubine, Și parcă-nsuflețite cu-o rază de la Tine. Mă simt străin și slab, ca robul prins în fiare, Legat de brațul ei cu trei tulpini de floare. Ieri, când am vrut arșița s-o trag cu ea la umbră, Te-am auzit zicându-mi: , Ia patul tău și umblă". Psalmul IV Din zestrea Cărții Tale luăm și mari
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
vârsta, îndoielile, este fragil interior, dar și curajos, exigent până la intransigență cu sine însuși, ca și cu cei din jur și din breasla sa. "în ce privește omul, nu-mi fac nici o iluzie - partea reptilină din el e mai feroce decât o fiară". Aceasta nu este mizantropie, ci o mare doză de luciditate, ca și de atașament la înalte valori morale. Sentimental, scriitorul este legat de locurile natale, de amintirea părinților, a soției, a prietenilor dispăruți. Cuvântul "moarte" apare des în cărțile sale
Un înțelept contemporan by Boris Marian () [Corola-journal/Imaginative/11719_a_13044]
-
Cineva și-a scos mîinile leoarcă din apele subconștientului & din Biblie ca să spună ceva îngrozitor. Ce se întîmplă? - întreabă directorul fabricii de azbest, întinzîndu-și picioarele înnodate sub masă, ca două glume proaste. De unde vine Potopul? - întreabă conducătorii auto urmărind mișcările fiarei la televizor. Săracii de ei, zice tăietorul de lemne ascuțindu-și drujba pe un cap tăiat. Vai săracii, săracii oameni - se vaită jurnaliștii cu pixuri de otravă, direct pe copaci. - va urma -
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
nu în alianță cu rafinatul trubadur, după regulile eufoniei medievale, nici împreună cu cavalerul, după regulile bătăliilor medievale, ci, după legile nescrise ale naturii, cu lupul, umăr la umăr, în goană. Acesta din urmă este avatarul cel mai adecvat contextului: „cețoasa fiară” sare la beregată, fără întârziere, fără milă, sfârtecă și ucide pe loc. Viteza sa de acțiune este sublimată în metafora verbală, de maxim dinamism, fulgera. Dincolo de impresia de acțiune rapidă, derivatul postverbal de la substantivul fulger comprimă și ideea de pedeapsă
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
spațială, „sub cerul mohorât”, flexibilizarea axei temporale, „înnoptarea medievală”, ne plasează în lumea artei, a libertății absolute, unde nimic nu este imposibil: „Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât”. Poemul nu tratează decât o secvență din tema avatarurilor, și anume trecerea sufletului dintr-un trup în altul, surprinzând un moment de presiune teribilă, în care arheul își schimbă avatarul. Precedentul avatar a fost un
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]