2,319 matches
-
chiar săptămâna trecută că în timpul revoluției din '89 adulatorul ceaușist ar fi închis ușile teatrului pe care-l conducea pentru a nu îngădui tinerilor urmăriți de securitate și armată să se refugieze acolo! N-are rost să menționez însăilarea sa ficțională "Niște țărani", care i-a adus o anumită gloriolă în rândurile cititorilor rămași la nivelul reveriilor pășuniste, pentru c-ar fi pură pierdere de vreme. Nu fac caz nici de înalta funcție deținută în cadrul Băncii Internaționale a Religiilor, escrocherie financiară
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
proces care a stat la baza romanului lui Dreiser, într-un singur capitol ocupându-se de relația dintre ficțiune și realitate. Opinia autorului, împărtășită până la urmă și de cititor, este că, uneori, faptele reale sînt mai interesante decît variantele lor ficționale. Să reamintim pe scurt aceste fapte: în vara anului 1906, doi tineri care lucrau la o fabrică de confecții din Cortland, Chester Gillette și Grace Brown, fac o plimbare pe lacul Big Moose. Într-un loc izolat, Chester o ucide
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
aflat despre proces, a citit presa vremii, a consultat documentele de la tribunal, a făcut câteva vizite de documentare la Cortland și în împrejurimi, iar în 1925 a publicat romanul amintit. Are cartea lui Craig Brandon vreo justificare, raportată la opera ficțională? Răspunsul autorului este afirmativ. În primul rând, ea vine în sprijinul exegeților lui Dreiser, care au căutat să determine în ce măsură romanul este o transcriere a documentelor originare și în ce măsură este creația autorului. Or, lipsa unei relatări exacte a ceea ce s-
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
că, asemenea lui Dostoievski însuși acționează în faze succesive: întîi meditează, apoi evocă, cu alte cuvinte, sînt întîi filozofi, apoi scriitori. În fine, ultima parte este de-a dreptul delectabilă și ar putea fi citită foarte bine și în cheie ficțională, ca o veritabilă poveste, cu doi iluștri necunoscuți. Privită în ansamblu, cartea lui Ion Ianoși este memorabilă, dincolo de toate celelalte calități ale sale, mai ales prin faptul că ne oferă un profil al "personajului" Dostoievski pentru că reușește să creioneze în
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
diferită de cea a naratorului-personaj Candid. Dacă distincția dintre autor și narator indică ficționalitatea unui text, narațiunea subiectivă, homodiegetică și focalizarea internă fixă asupra naratorului-personaj principal relevă însă implicarea accentuată a autorului în actul enunțării, interferarea elementelor factuale cu cele ficționale sporind complexitatea și forța persuasivă a textului. Adio, Europa! este, în primul rând, un roman politic profund analitic, eseistic (asemănător în acest sens cu scrierile lui Al. Ivasiuc sau Augustin Buzura) în care se problematizează pe teme de filozofia istoriei
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
vrei să te întorci acolo unde nu mai poți... acesta pare să fie resortul care declanșează derularea narațiunii, al cărei erou este Tomasz, un băiat născut în Lituania istorică, într-o familie de aristocrați polonezi. Cu tot respectul pentru convenția ficțională, la care apelează scriitorul, nu ne putem împiedica să nu speculăm asupra similarităților existente între biografia sa și cea a alter-ego-ului său romanesc. Chiar și atunci cînd focalizarea se face prin prisma copilului de nici doisprezece ani, persistă, în subtext
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
contemporan. Or, pe imensa orizontală pe care se așază contemporaneitatea se găsesc de toate: de la culorile de pămînt și angobele neolitice și pînă la cele mai complexe construcții fictive de tip hollywoodian sau pînă la reconstrucția vieții înseși în cheie ficțională. Pe această plajă enormă de materiale, suporturi, tehnici și medii, contemporaneitatea rămîne o problemă de atitudine, de înțelegere și de viziune; în mod paradoxal o gîndire conformistă și mimetică poate eșua în semănătorism chiar dacă se exercită pe cîmpii virtuale și
Expoziție la Muzeul "Florean" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16562_a_17887]
-
un conceptual așezat într-un orizont al ideilor premergător actului artistic, ci, dimpotrivă, un vitalist afectuos și, de multe ori, chiar pudic, prin logica interioară a gestului său el se se dezvăluie acum și ca un creator nonfigurativ de lumi ficționale, de scenarii care par justificate, în aceeași măsură, de pulsiuni umorale și de rațiuni esoterice. Chiar dacă această afirmație pare, la prima vedere, doar un joc intelectual și un simplu paradox de lectură, pictura lui Vasilescu are o miză mult mai
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
pînă acum, singurul scriitor american, laureat al Premiului Nobel, rămas în viață). în 1984, președintele François Mitterand i-a conferit titlul de Comandor al Legiunii de Onoare, iar în 1990 i s-a acordat medalia National Book Foundation. în proza ficțională americană, Bellow este exponentul fazei de tranziție între generația modernistă - clasicii modernismului - Hemingway, Faulkner, Steinbeck, Dos Passos, și cea a postmoderniștilor: Pynchon, Barth, Coover, Federman etc. Dacă ar fi să-i lipim o etichetă - simplificatoare ca orice etichetă - s-ar
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
pînă acum, singurul scriitor american, laureat al Premiului Nobel, rămas în viață). în 1984, președintele François Mitterand i-a conferit titlul de Comandor al Legiunii de Onoare, iar în 1990 i s-a acordat medalia National Book Foundation. în proza ficțională americană, Bellow este exponentul fazei de tranziție între generația modernistă - clasicii modernismului - Hemingway, Faulkner, Steinbeck, Dos Passos, și cea a postmoderniștilor: Pynchon, Barth, Coover, Federman etc. Dacă ar fi să-i lipim o etichetă - simplificatoare ca orice etichetă - s-ar
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
un moment dat, pe la mijlocul capitolului despre Musil, se lămurește și dilema cu știința, care părea, la începutul cărții, suspendată în aer: "Nu există zonă și domeniu ale cunoașterii neinvestigate de romancierul convertit în om de știință, cronicar, creator de universuri ficționale, dispus să examineze sau pur și simplu să înregistreze simptomatologia unui organism bolnav". Scriitorul e, carevasazică, un simplu observator care își ia notițe, scuturându-se astfel de statutul incomod de demiurg bun oricând de luat la întrebări. Acesta e, dacă
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
chinurile nevăzute ale unei dereglări psihice, cum numai Carlo Emilio Gadda mai reușise în literatura italiană; în al doilea rînd, pentru că aparține puținelor opere prin care un scriitor abordează textul - artistic, în cele din urmă, deși, probabil, lipsesc derapajele în ficțional - dintr-un impuls autodefensiv într-un moment biografic dramatic pînă la tragism. În acest sens, romanul ar putea fi pus alături de Cronica familială din 1947 al lui Vasco Pratolini, cu deosebirea că, în vreme ce acesta așternea rîndurile "ca o ispășire" după
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
istoria familiei Buendía era (în)scrisă într-un pergament, povestea romanului Apă neagră se află încapsulată într-o fotografie. Uvertura - scena unei inspecții a unui președinte de la Direcția Culturală în satul Crăsani din județul Ialomița, în anul 1990 - livrează concentratul ficțional, mărgica magică în care se ascunde o întreagă lume: fotografia de la o nuntă din interbelic, a cărei sepia devine cerneala scrierii unei istorii așezate în tipare biblice. Perioada totalitarismului este intitulată, sugestiv, Exodul, iar după apa neagră a unui potop
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
recunoaște patentul autobiografic al cărții: „Întâmplările ș...ț sunt fictive, dar au la bază multe lucruri adevărate”. În mod previzibil, povestirile conturează împreună o alegorie a relației tată-fiu, întotdeauna problematică, dacă ne asumăm perspectiva psihanalitică. Scrisul, punerea în text, alterarea ficțională a poveștii reale devin, astfel, o metodă terapeutică de curățare de nevroza generată de această relație ratată, conflictuală. Până aici, nimic nou. Nici subiectul, nici instrumentarea ficțională a realității, cu rol catharctic, de „doliu”, nu sunt elemente de noutate în
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
tată-fiu, întotdeauna problematică, dacă ne asumăm perspectiva psihanalitică. Scrisul, punerea în text, alterarea ficțională a poveștii reale devin, astfel, o metodă terapeutică de curățare de nevroza generată de această relație ratată, conflictuală. Până aici, nimic nou. Nici subiectul, nici instrumentarea ficțională a realității, cu rol catharctic, de „doliu”, nu sunt elemente de noutate în practica literară recentă. Ce este, poate, nou sau, în orice caz, foarte interesant e modul în care se organizează povestirile, legate de același eveniment, dar fără să
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
locului, situat între Calea Moșilor și micile străduțe adiacente, din perimetrul cărora naratoarea-copil de altădată nu ieșea niciodată. Într-un interviu (acordat Alinei Purcaru, pe siteul Bookaholic), autoarea declară: „Îmi place ideea de geografie literară, de modul în care reperele ficționale se suprapun peste cele reale. Mi-ar plăcea să existe cîte o carte pentru fiecare cartier din București - o carte din Titan și o carte din Berceni. E bine să comunicăm și altfel cu locul unde trăim, cu orașul”. În
Copilăria pe Calea Moșilor, în anii ’80 by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2594_a_3919]
-
în universul bântuit de fantasme al imaginarului mitic, se însoțesc de înregistrarea acută și atentă a frământărilor eroilor, prinși într-o rețea dramatică de impulsuri subconștiente, de trăiri liminare, de percepții mai mult sau mai puțin controlate. La limita dintre ficțional și istorie, romanul Cei morți înainte de moarte explorează ororile comunismului, înregistrând raportul instabil dintre victimă și călău, dintre culpă și expiere și, mai ales, confruntarea protagonistului cu propriile sale fantasme și limite. Moartea, timpul demonizat, istoria tragică, rezistența în fața răului
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
pare să și-a decolorat părul și își spunea Joker. Tatăl lui Heath Ledger a ținut să precizeze pentru The Herald Sun din Australia că astfel de asocieri nu au sens. Nu putem da vina pe Joker. Este un personaj ficțional. Nu știu cât rău îi poate face asta personajului. Cred că asta este una dintre cele mai mici griji ale mele. Aș fi mai îngrijorat de familile celor care au murit și de cei implicați în tragedie", a spus tatăl actorului. Tot
Tatăl lui Heath Ledger: "Nu daţi vina pe Joker pentru atentat" by Barbu Madalina () [Corola-journal/Journalistic/22298_a_23623]
-
„Pedeapsa iubirii” este al treilea roman din ciclul „Milenii, Anotimpuri și Iubiri” pe care Val Andreescu îl publică la editura ieșeană „PIM”, întregind un univers original, o lume ficțională spectaculoasă, magnetică. Jurnalist imbatabil, băcăuan stabilit de multă vreme la Vaslui, Val Andreescu își folosește experiența de viață (relațiile cu oamenii de afaceri, cu știrile ieșite din comun, cu personalitățile culturale sau politice) în scrierea unor cărți dinamice, percutante, provocatoare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92550_a_93842]
-
celui de literatură ocazională: „Toate poeziile mele sunt poezii ocazionale, inspirate din realitate și avându-și rădăcina în realitate. Nu pun nici un preț pe poeziile plăsmuite”. Poetul 17 german acorda realității calitatea de cheie și de primum movens al lumii ficționale, incapacitatea de a te „supune la obiect” fiind o tară iar puterea de a răspunde impulsului dat de viață suprema calitate a sensibilității creatoare. Pentru Eminescu literatura ocazională aproape n-a existat, iar raportul între ficțiune și realitate se rezolva
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ȘI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380105_a_381434]
-
sfântă. Închis sub comuniști pentru Transilvania”, o carte de literatură - document, în care relatează întâmplările dramatice prin care a trecut în anii detenției. „Celula cu suflete” (1999), roman rezultat din aceeași experiență a detenției comuniste, îmbină memorialul cu unele episoade ficționale. Sunt prezentate ca într-un film diferitele categorii de încarcerați politici, de la membri ai partidelor istorice la legionari, fiecare cu opțiunile și argumentele sale. Textul este alert, dens și semnificativ, prin portretele memorabile ale personajelor descrise și situațiile dramatice surprinse
In memoriam: Împlinirea a cinci ani de când omul de radio şi scriitorul Ioan Ion Diaconu (1937 – 2011) a trecut la cele veşnice… [Corola-blog/BlogPost/94181_a_95473]
-
și difuz, autorul insistând asupra destinului protagonistului. Presupunerea că aveam de a face cu un ”roman cu cheie”, cu un fel de ”distribuție” în care se pot face identificări plauzibile, cade însă. Evident, autorul nu recunoaște. Romanul este o construcție ficțională, o proiecție în sfera imaginarului și nu o ”oglindă” care ”reflectă realitatea”. Reflectă viziunea autorului asupra lumii și ”oglindește” niște ”umbre” proiectate pe ecranul memoriei, pornind însă de la un fond existențial real, chiar dacă nu imediat verificabil. Pentru a ”aburi” ecranul
RECENZIE: ION MARIN, ”Vremea șacalilor” – Romanul vieții gazetărești [Corola-blog/BlogPost/94221_a_95513]
-
în “Scrisori din prezentul meu” “atât de contaminată de Eminescu”, în limbaj, în atitudine - “exemplară din punct de vedere civic”, în apelul la scrieri, la afirmații ale lui Eminescu. În ceea ce privește proza, vom reține observația existenței a “două straturi, unul al ficționalului și unul având corespondent în autobiografia autoarei, dar nu memorialistică - literatură!” Deosebit de densă și de cuprinzătoare, intervenția scriitorului Victor Teișanu a dat cititorilor celor două cărți sentimentul că nu se mai poate spune nimic în plus despre niciuna dintre ele
Sărbătoarea Luciei Olaru Nenati, o mare sărbătoare Eminescu [Corola-blog/BlogPost/94209_a_95501]
-
forțează, în mod vizibil, pătrunderea într-un sistem contemplat până acum din afară. Întreaga auto-ficțiune pe care o scrie este orientată în această direcție a exportului. Un prozator veritabil n-ar face niciodată așa ceva. Esențial este el, cu universul său ficțional; și abia apoi ne mai gândim și la restul lumii. Însușirile scriitorului (iritante, într-o primă instanță, pentru departamentul de marketing) sunt încăpățânarea, solipsismul, autismul. Dar, treptat, sistemul este obligat să observe particularitățile subiectului, pentru a-l putea integra și
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
muzicală ca operă-de-povestit, comportă și o funcție de călăuzire într-un mod al gândirii muzicale, instrumentabilă printr-o narațiune verbală. O atare călătorie (prin verbalizare) nu constituie o experiență de ordin performativ, întrucât nu țintește către dobândirea competenței de a semnifica ficțional, ca și cum Fmz ar fi proiectul/baza de ilustrare a narațiunii, ori invers, aceasta s-ar propune drept referință simbolică în parcursul Fmz. Narațiunea verbală ni se propune ca mod de amplificare valorică a audiției, inițiindu-l pe auditorul Fmz în
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]