681 matches
-
submontane. Din repartiția așezărilor, datate în secolele VII-X, rezultă că majoritatea lor se aflau în zonele unde se practica agricultura. În așezări, dar și în cimitire, au fost descoperite unelte agricole-acestea au fost aflate și în depozite și ateliere de fierărie, precum cele de la Brateiu (jud. Sibiu), Curcani (jud. Giurgiu), Radovanu (jud. Călărași) Budești (jud. Vrancea), Grumezoaia (jud. Vaslui), Bârlogu (jud. Argeș). Au fost găsite în așezări unelte, precum brăzdare, cuțite de plug, rame de hârlețe, săpăligi, seceri, coase. Aceste unelte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fierului, metalul cel mai însemnat pentru societatea medievală. Din acest metal erau făurite uneltele agricole, armele, piesele de harnașament, obiectele de uz casnic. Prelucrarea metalelor, a fierului, era un meșteșug specializat. Vestigiile ce atestă acest meșteșug sunt bogate: atelere de fierărie de la Străulești, Lacul Tei-București, Șirna și Budureasca (jud. Prahova, Orșova, Telița (jud. Tulcea), Pârjoaia (jud. Constanța), LoznaStrăteni (jud. Botoșani), Botoșana (jud. Suceava), Biharea (jud. Bihor), Felnac (jud. Arad). În aceste localități s-au aflat și unelte (nicovale, ciocane, clești, dălți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și arama, ca și a sării, necesară pentru hrana oamenilor și animalelor, a continuat și în aceste secole. Minereul de fier era exploatat pentru obținerea de unelte agricole. În așezări se practica extracția fierului și prelucrarea lui în ateliere de fierărie, ca la Ghelari, Târgșor, Șirna, Dulceanca, Fedești. S-au descoperit vestigii ale extracției și reducerii minereurilor în numeroase localități: cuptoare de redus s-au aflat în așezările Hlincea-Iași, Bârlad, Fedești, Străulești-București, Zimnicea, Șirna-Prahova, Ghelari-Hunedoara, Vladimirescu-Arad, Telița. Ca și economia agrară
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
faur-faber, fier-feriam ș.a. Concluzia este aceea că valorificarea metalelor la sfârșitul mileniului I aparținea populației autohtone românești, în cadrul obștilor sătești agricole. Pe lângă fier, se mai extrăgea arama, cositor, plumb, aur, argint, sarea. În ceea ce privește meșteșugurile, fierul era prelucrat în ateliere de fierărie descoperite la Bucov-Prahova, Bârlogu-Argeș, Garvăn-Tulcea, Lozna-Botoșani, Dăbâca-Cluj, Vladimirescu-Arad, Biharea-Bihor, Comana de Jos-Brașov. S-au aflat obiecte de prelucrare a fierului precum nicovale, ciocane, clești, cârlige. Era prelucrat argintul pentru obiecte de podoabă: brățări, inele, coliere. Lemnul și piatra erau utilizate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Dobrogea și pe linia Dunării, și prin cucerirea arpadiană a Transilvaniei, în secolele XI-XII. În aceste "urbs" medievale pulsa o vie activitate economică, meșteșugurile și negoțul înfloreau. În ceea ce privește dezvoltarea meșteșugurilor, la Păcuiul lui Soare și Dinogetia-Garvăn existau ateliere de fierărie, olărie, prelucrarea lemnulu, a osului, iar la Capidava, obiecte de podoabă: cercei, inele, aplice. La Păcuiul lui Soare, schimbul de mărfuri era intens-între nordul și sudul Dobrogei se practica un negoț activ. Comerțul extern era la fel de vioi-produsele descoperite la Dunărea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
veneau oameni din toate satele din jur. Poziția centrală a Ludoșului față de celelalte sate din regiune i-a permis să-și construiască o întreagă rețea comercială și meșteșugărească (Muntean, 1993). În Ludoș au existat de asemenea două mori, ateliere de fierărie, de scărmănat lâna, cazane de fiert rachiu și tâmplari, măcelari, pantofari, cojocari. 2.2.6 Arhitectura Până la începutul secolului trecut casele erau construite din bârne și pământ amestecat cu paie, acoperișul fiind de asemenea din paie. În funcție de perioada construirii lor
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
de tip urban, după cum există o civilizație rurală. (De pildă, Moromeții lui Marin Preda sunt plasați într-un cadru cu o structură în fond citadină; paradoxul nu e decât aparent: există în acest roman un „portic”, o stoa, care e fierăria lui Iocan; toate relațiile sunt în această carte de tipul cel mai civic. Dar, de fapt, dacă această carte înfățișează o structură citadină în cadru rural, caracterul ei nu e unul primitiv, fiind angrenat într-o dialectică a istoriei: satul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
frunză, cu o finețe și o precizie inegalabile. Nu am loc aici să fac o cât de sumară trecere în revistă a acestor nenumărate momente de înfiorare în fața feminității. Doar unul, care-mi vine acum în mine: Țugurlan, întors de la fierăria lui Iocan unde avusese loc memorabila dispută politică cu Moromete („Trei chestiuni rezultă din cele spuse de Țugurlan...”), își ceartă muierea: „Tu ce faci aici? De ce nu-i gata mâncarea? - Nici nu trebuia să fie, era încă devreme. Muierea se
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
circulația și contactele pe care asemenea inițiative le determină. Pentru a ilustra diversitatea vieții urbane, Jacobs enumeră mai mult de douăsprezece Întrebuințări conferite de-a lungul anilor centrului de artă din orașul Louisville: grajd, școală, teatru, bar, club de atletism, fierărie, fabrică, depozit, studio pentru artiști. Apoi, autoarea Întreabă retoric: „Cine ar fi putut anticipa sau asigura o asemenea Înlănțuire de speranțe și servicii?” Răspunsul ei este simplu: „Doar un om lipsit de imaginație ar crede că el ar fi putut
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
liber”, ,,Gândirea”, ,,Luptătorul”, ,,Adevărul literar și artistic”, ,,Lumea ilustrată”, ,,Tiparnița literară”, ,,Epoca”, ,,Șantier” ș.a. Traduce versuri de Edwin Markham și Charles Baudelaire. Maghernița veche și alte versuri din anii tineri, întâiul lui volum, fructifică amintirea copilăriei, cu ambianța atelierului de fierărie, în care o muzică ,,infernală”, împletită cu efortul, dar și cu un anume elan vital patetic scot din banalitate și imprimă contur poetic unor ustensile prin excelență antilirice: nicovala, ciocanele, sfredelul, foalele. În chip arghezian, poezia își propune să prefacă
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
revista ieșeană „Egalitatea”, la care scrie până în 1910. Angajat la Banca Moldova din Iași, va fi liderul grevei din 1914 a salariaților. În 1920 este administrator la Fabrica de Zahăr din Ripiceni, județul Iași, lucrează apoi într-un magazin de fierărie și în cadrul unor exploatări forestiere din județul Neamț. Împreună cu M. Braunstein-Mebashan scoate în mai-decembrie 1909 la Iași, ulterior la Piatra Neamț, revista în limba ebraică „Chazon Lamoed” (devenită „Hamekitz”), scrie la lunarul ieșean „Floare albastră”. În 1918 e prezent în revista
ZISSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
III.1973, București), poet. S-a născut într-o familie de țărani cu nouă copii. După ce urmează cinci clase în satul natal, intră ucenic la „Cooperativa” din Pungești. În 1912, la București, se angajează tot ucenic, mai întâi la o fierărie, apoi la Institutul „Pasteur”, la o spălătorie sau este servitor, recomandat de Constantin Banu, la Liceul „Principele Carol”, unde îl cunoaște pe Mihail Dragomirescu. După ce îi citește încercările poetice, criticul îl invită să locuiască la el, îndrumându-i și formația
TALAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290037_a_291366]
-
Într-o arhitectonică mai fermă și întrucâtva mai plină de sugestie lirică sunt versurile „constructiviste” din primul volum, Sărmanul pescar, respirând o anume vigoare a imaginilor, a gesturilor, a limbajului, amintind pe Leon Feraru, care cânta furia ciocanelor dintr-o fierărie. P.-N. exaltă un supraom valah și captează în violența contrastelor un duh al revoltei: „Cum zidul crește parcă smuls din ei...”, zidarii „ard de setea de a sfârteca / Văzduhul rezemat pe fund de zări, [...] Și-a semăna, cu brațul
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
limitate. Pentru creșterea profitului, pe lângă magazinul alimentar, funcționează și un bar, iar numărul lor este apreciat de localnici ca fiind mai mult decât suficient: „Sunt o mulțime de baruri în sat dar nu este un atelier de croitorie, de cizmărie, fierărie la care să se ducă omul” (femeie, 77 de ani). Pentru comercianții din Hănești, activitatea din comerț este una secundară, care le poate asigura doar suplimentarea veniturilor din agricultură sau din alte surse. Suprafața agricolă totală a comunei Hănești este
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
fiecăruia există cineva care te urăște și te salvează în același timp. Le mulțumesc tuturor. M.M. Itc "I" Metafizica detectivului Marlowetc "Metafizica detectivului Marlowe" „Într-o lume în care plăcerile sunt de la magazinul de jucării, durerile nu pot fi de la fierărie.” Macedonio Fernández Philip Marlowe este un amărât de alcoolic: nu se culcă niciodată cu clientele atât timp cât se află în slujba lor și are cam tot atâta conștiință socială cât un cal. Caracterizarea îi aparține lui Raymond Chandler și se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
face zgomot cât un tanc. Uitați-vă! Omul se așeză pe vine, apăsă de mai multe ori pe mânerul titirezului pentru a acționa arcul ascuns în corpul nichelat. Jucăria se lansă într-o rotație ca de vals, cu zgomot de fierărie, descriind cercuri tot mai largi, făcându-i să se tragă înapoi pe spectatorii care râdeau în hohote. Unii, precum acel invitat cu pantofii bine lustruiți, încercau să împingă bestia cu vârful piciorului. Proprietarul titirezului avea un aer triumfător. — Nu mă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
rămase nemișcată, chircită lângă focul zdravăn pe care el îl aprinsese într-o scobitură a malului povârnit. Două găleți umplute cu apă se încălzeau atârnate deasupra flăcărilor. Nikolai muncea, așa cum ar fi făcut-o la construcția unei case sau la fierărie. Gesturi precise, sigure. Gândurile care se ciocneau în capul lui n-aveau nici o legătură cu ceea ce făcea. „Ce-ai să faci cu ea? Și dacă moare mâine dimineață? Și copilul?“ Își mai spunea că, de obicei, în acest fel de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a arestat tovarășul Batum acum două săptămâni... Da, fierarul, Ivan Gutov. Și ăsta, ia priviți, ăsta nu mai e plug, e o grămadă de fiare vechi. Și din ce cauză? Pentru că șurubul care strânge brăzdarul s-a rupt, dar cum fierăria e închisă... Vă spun cu mâna pe inimă: să dau asta la colhoz e mai rău decât o pungășie, asta e... (Nikolai coborî vocea) e sabotaj! Era cuvântul-cheie al epocii, concluzia atâtor verdicte publicate în toate ziarele. Cuvântul care-i
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
-și rămas-bun, se scuză, înălțând ochii spre cer și oftând. Sașa a fost cea care avea să-i povestească lui Nikolai scena, când el fu eliberat. Întorcându-se acasă după o săptămână de absență, se opri lângă ușa închisă a fierăriei. Datorită nopților petrecute în mijlocul prizonierilor strânși unii într-alții, își putea închipui ce putea să simtă un om care, precum Gutov, petrecuse mai multe luni în celulele alea înțesate. Făcu un efort, pentru a nu-și imagina torturile. Și nopțile
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lucruri și, în timpul unei nopți, prin ceața sufocantă a durerii, născocise acuzația aceea care avea să-i salveze pe cei pe care îi denunța: Anna le vorbea colhoznicilor... Reluându-și drumul, Nikolai băgă de seamă că, de-a lungul izbei fierăriei, primele ierburi și flori creșteau deja în mănunchiuri luminoase și proaspete. La fel ca în fiecare primăvară. Printr-o încrezătoare superstiție, se lăsă convins că viața, în sfârșit câștigase. Și că moartea lui Gutov, mai cu seamă o asemenea moarte
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fontă a cuptorului - scârțâitul balamalelor era unicul zgomot care evoca prezența umană în liniștea aceea vegetală. Vorbi cu voce tare, mergând încet de-a lungul uliței principale. Cuvintele, rostite chiar la întâmplare, dădeau acelor minute un dram de logică. Recunoscu fierăria: înnegrită de rugină, nicovala își înălța capetele ascuțite printre urzici. Vorbind mereu, făcu această socoteală simplă: satul fusese ars în timpul ofensivei germane din toamna anului l94l, așadar de patru ani, zăpada, copacii... Se opri în fața unei case ai cărei pereți
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
finanțate pe următoarele domenii: - 9 proiecte care vizează dezvoltarea infrastructurii locale (racordarea la rețeaua de energie electrică - 4, pietruirea unor drumuri de acces - 4 și amenajarea unui cămin cultural - 1; - 4 proiecte în domeniul activităților generatoare de venituri (ateliere de fierărie, tinichigerie, împletituri din nuiele, microfermă pentru creșterea animalelor); - un proiect în domeniul sănătății (înființarea unui punct sanitar); - 3 proiecte pentru reabilitarea unor școli în comunitățile de romi. Figura 11 Până la jumătatea anului 2005, excluzând programele MECT, aflate în responsabilitatea și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
iar cimitirul din oraș să fie împrejmuit. Totodată se solicita construirea unor "localuri ale comunei, judecătoriei, poliției (...) cazarmă de gardiști, local al pompierilor și al tuturor serviciilor comunale"2449. O altă doleanță viza "desființarea carterului țigănesc și a celui de fierării, care au făcut ca o mare parte din oraș să rămână pustie"2450. De asemenea, jurnaliștii constănțeni solicitau amenajarea unor "băi sistemice" și "mărirea stagiunii balneare"2451, precum și "îmbunătățiri și înfrumusețări"2452 ale orașului. La 6 noiembrie 1901 prefectul județului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Întunecată și cenușie, cu cerul acoperit, așa că nu-și scoseseră avioanele. Treaba asta și faptul că pisicile Își pot purta singure de grijă erau ultimul noroc al bătrânului. Acolo, În Michigan Jim Gilmore venise-n Hortons Bay din Canada. Cumpărase fierăria de la bătrânu’ Horton. Jim era mic de statură și negricios, cu mustăți și mâini mari. Era un potcovar bun și nu prea arăta a fierar, nici măcar când Își punea șorțul de piele. Locuia deasupra fierăriei și mânca la D. J.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Hortons Bay din Canada. Cumpărase fierăria de la bătrânu’ Horton. Jim era mic de statură și negricios, cu mustăți și mâini mari. Era un potcovar bun și nu prea arăta a fierar, nici măcar când Își punea șorțul de piele. Locuia deasupra fierăriei și mânca la D. J. Smith. Liz Coates lucra pentru Smith. Doamna Smith, care era o femeie foarte grasă și curată, spunea că nu mai văzuse fată atât de curățică precum Liz Coates. Liz avea picioare frumoase și purta mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]