523 matches
-
tonale (), suprapusă pedalei sonore ce deține, de această dată, un aspect staționar (nu mai îmbracă forma acelui ostinato de început). Valorile de durată ale acesteia din urmă vor reprezenta puncte de referință în modalitatea de folosire a pedalei de rezonanță. Figurația la interval de septimă mică ce intervine odată cu măsura 32 iluminează considerabil atmosfera deprimantă a introducerii, pentru ca ulterior să se topească în ostinato-ul fondului sonor al unei noi reveniri a materialului tematic principal. Ostinato-ul registrului acut se împletește
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
La nivel interpretativ, finalul secțiunii secunde prezintă circumstanța unei diminuări dinamice gradate, cu o minuțioasă indicare a pragurilor intermediare: p, più p, pp și più pp. În procesul delimitării ultimei secțiuni, aspectul țesăturii de discurs îndeplinește un rol determinant. Astfel, figurațiile pianistice comme un très léger glissando (ca o alunecare foarte ușoară) înlănțuite cu insistență servesc drept complement sonor pentru o ultimă exprimare discretă a temei principale, indicată doucement en dehors (evidențiată în mod blând). Fluiditatea modalității de revenire la același
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
motivului ostinato, aflată într-o consecventă utilizare a registrului mediu, depășește menirea unei simple convenții de limbaj, atribuind imaginii sonore semnificații onomatopeice. Discursul de ansamblu al preludiului impune soluționarea unei probleme tehnice prioritare, și anume, controlul egalității de atac a figurației repetitive proiectată la un nivel dinamic extrem de redus (pp). Acest aspect va necesita o atentă diferențiere dinamică în momentul apariției celui de-al doilea plan melodic, purtător al materialului tematic principal (exemplul 70). Folosirea pedalei de rezonanță va intenționa o
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
metronomice de . Astfel, alături de aportul esențial al pedalei de rezonanță, tempo-ul rapid asigură condiția optimă în obținerea intenției de verticalizare a orizontalului, de amplă fuzionare sonoră a discursului. Pe de altă parte, atributul recurenței în cazul formulelor ostinato, al figurațiilor ritmico-melodice sau al acordurilor arpegiate la care se face apel, impune aceeași rapiditate a execuției în redarea interpretativă. În acest sens, se poate remarca cu claritate coerența de scriitură ce rezultă din interrelaționarea organică ce se stabilește la nivelul parametrilor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
nivelul parametrilor de discurs, în demersul traducerii optime a imaginii conceptuale. Argumentând același principiu al conexiunii dintre diferitele opțiuni de limbaj, un alt proces ce are loc la nivelul construcției formale îl constituie delimitarea subdiviziunilor sale prin aportul esențial al figurațiilor pianistice: A măsurile 1 - 14; B măsurile 15 - 22; C - măsurile 23 - 46; Bv măsurile 47 - 53; Av - măsurile 54 - 62; coda măsurile 63 - 71. „Prologul furtunii” se conturează prin repetiția insistentă a unui motiv ostinato ce desfășoară acordul de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
iar „semnalul” amenințării ce se întrevede îl descoperim în disonanța tritonului do-fa#, estompată pentru moment de nivelul redus al dinamicii (pp). Afirmația motivului tematic reprezentând o înlănțuire mixturală de acorduri majore expusă în valori mari de durată, apare secondată de figurația în tremolo a registrului grav, ca metaforă a neliniștii ce începe să se amplifice „în surdină”. La nivel interpretativ, se impune sublinierea expresivă a liniei melodice superioare, în timp ce folosirea pedalei de rezonanță va marca discursul corespunzător înlănțuirilor armonice. De asemenea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Ambele modalități de pedalizare implică activarea permanentă a surdinei. Desfășurând în mod constant patru planuri evolutive, aspectul de discurs ia amploare odată cu intensificarea evidentă a sferei dinamice (mf cresc. - f - cresc. - ff strident). Adevărate sugestii onomatopeice se dezlănțuie odată cu apariția figurației scalar ascensionale în tonuri, repetată cu insistență și marcată, prin același ritm dublu punctat, de puternice acorduri de septimă, amplificând disonanța prin plasarea secundei mari în vârful dispunerii acordice. Aglomerarea semnificativă a discursului pregătește apariția motivului tematic secund, moment ce
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acordice. Aglomerarea semnificativă a discursului pregătește apariția motivului tematic secund, moment ce corespunde cu atingerea primului punct culminant al preludiului o violentă izbucnire de „fanfară” care copleșește auzul prin încărcătura sonoră. Densitatea scriiturii (acorduri masive de 8 sunete alternate cu figurații rapide desfășurate la interval de octavă) generează lărgirea ambitusului de discurs (fa# contraoctavă - ), atribuind astfel dimensiunii timbrale un rol considerabil în sublinierea expresivă a acestui moment tensional. La nivel interpretativ, notarea diferențiată a acordurilor cu accent și marcato sau martellato
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
celui de-al treilea moment tensional, readuce expresia acordică a materialului tematic secund, proiectată într-o ipostază transpusă re# major și având o configurație modificată a aspectului de discurs. Frecventa plasare a secundei mari în vârful dispunerii acordice, precum și a figurației în registrul extrem acut al claviaturii potențează stridența sonoră până la limita violenței. Închizând arcul circular al traseului armonic, coda readuce rezonanța introductivă a acordului de fa# minor cu sextă și treapta a V-a coborâtă, ce împrumută de această dată
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
permanentă oscilație între modul major și minor al acestui centru referențial - fa. Discursul structurat pe un ambitus de trei octave, atacul predominant în stacc., scara melodică arabă (cu secundele sale mărite), abundența parafoniilor de cvintă perfectă, precum și 149 prezența numeroaselor figurații melodice (diverse tipuri de apogiaturi și arpegieri) sunt opțiuni de limbaj puse în slujba evocării sunetului de chitară idiom al muzicii flamenco prin excelență. Astfel, în „comentariile” instrumentale recunoaștem simularea tehnicilor de atac specifice acesteia rasqueado și punteado, reprezentând arpegierea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a unor diferite culori tonale . Astfel, se observă cum, la nivelul structurii macro-formale, care aduce în prim-plan tratarea liberă a unei forme de rondo-sonata, expresia materialului tematic principal (măsurile 1 - 8) se identifică cu sfera tonală de sol major. Figurația materialului tematic secund explorează cu insistență sonoritățile disonante ale secundei mari, sugerând rezonanțe de contrabas sau percuție, în care interpretarea adecvată a atacului très détaché (foarte detașat cvasi stacc.), asociată unei modalități de utilizare limitată a pedalei de rezonanță, cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în contextul ansamblului. La nivelul evoluției sonore, anumite structuri motivice ale materialului tematic își modifică funcția îndeplinită inițial. În consecință, repetiția insistentă a celulei melodice arpegiate, extrasă din acompaniamentul temei introductive, conduce la reducerea pregnanței acesteia, „diluându-se” ulterior în figurația unui ostinato armonic cu rol de fundal sonor. Scriitura simetrică ce decurge din evoluția prelungită a acestui ostinato (măsurile 9 13), precum și statismul unei pedale sonore nou apărute în planul superior imprimă o stare de expectativă, al cărei aspect neutru
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sunete puternice). Rezonanțele astfel create ne conduc imaginația spre închipuirea unei apariții fantomatice, a unui spirit malefic invocat parcă de chemări misterioase venite din negură. Episodul următor al preludiului oferă o probă elocventă a rolului pe care îl pot îndeplini figurațiile în determinarea macrostructurii formale. Simetria figurațiilor palindromice reafirmă imaginea de statism sonor, creat prin mișcarea circulară a arpegiilor repetate cu insistență (măsurile 32 37). În mod adițional, delimitarea structurii formale este determinată de numeroase modificări de scriitură, ce survin la
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
conduc imaginația spre închipuirea unei apariții fantomatice, a unui spirit malefic invocat parcă de chemări misterioase venite din negură. Episodul următor al preludiului oferă o probă elocventă a rolului pe care îl pot îndeplini figurațiile în determinarea macrostructurii formale. Simetria figurațiilor palindromice reafirmă imaginea de statism sonor, creat prin mișcarea circulară a arpegiilor repetate cu insistență (măsurile 32 37). În mod adițional, delimitarea structurii formale este determinată de numeroase modificări de scriitură, ce survin la nivelul parametrilor de limbaj: indicația agogică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
conturat al acesteia, transformând-o într o simplă figură a planului secundar. Acest transfer de semnificații ce are loc la nivelul materialului tematic, îndeplinește o funcție esențială în coerența ideilor și în procesul de unificare a discursului. În acest caz, figurația ostinato constituie elementul de legătură al secțiunilor macrostructurale, realizând o tranziție fluentă spre episodul central al preludiului. Circumscrierea acestuia va fi operată printr-o deplasare a discursului în registrul grav, asociată de o ușoară accelerare a evoluției ulterioare (Un peu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
plus gravement expressif puțin mai cursiv și mai expresiv în mod grav). Evident amplificată, țesătura acestei secțiuni va desfășura, în mod constant, trei planuri evolutive cu diferite funcții îndeplinite în contextul ansamblului: linie melodică purtătoare a unui nou material tematic; figurații ostinato motivice sau acordice (măsura 19 și, respectiv, măsura 25); pedala armonică. Cel de-al patrulea plan al discursului afirmă doar intervenții izolate pe parcursul avansării. Complexitatea agregatelor sonore se amplifică prin suprapunerea unei scări hexatonice anhemitonice (linia melodică ascendentă a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
specific, reprezintă trăsăturile caracteristice ale acestui dans cubanez (de origine spaniolă). Însoțite aproape continuu de ostinato-ul ritmului de habaneră, melodiile însuflețite de pasiune, dar și cele lirice pline de langoare 197 vor fi întrerupte adesea de scurte intervenții cu figurații de chitară sau melisme sinuoase, care amintesc aceeași origine vocală a flamenco-ului. Motivul ostinato afirmat cu impulsivitatea dezlănțuită a unui temperament vulcanic ne introduce în mijlocul unei atmosfere înfierbântate de pașii energici și apăsați ai dansului de habanera. Armoniile stridente
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al imaterialului; secvențările arpegiate (predominant descendente) ale aceleiași configurații de structură pentatonică (3m + 2M + 2M + 2M + 3m), interpretate cu un atac moale și un sunet abia rezonant, difuzând impresia diafană a imponderabilului sau redând gesturile pline de senzualitate ale dansatoarelor (figurațiile arpegiate sugerează tehnica de chitară rasqueado, specifică interpretărilor muzicii flamenco); frecventa menținere prelungită, cu efect de pedală armonică, a scărilor pentatonice afirmate; motivul ostinato repetat cu intermitențe, evitând de această dată statornicirea unei permanențe. Discontinuitatea pregnantă care se distinge la
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în prim-planul discursului. Cea de-a treia ipostază a reapariției motivului secțiunii introductive recurge la omisiunea frecventelor apogiaturi cvintuple (posibile corespondențe sonore ale scânteierilor mediului acvatic, tulburat de jocul capricios al sirenei) și la transpunerea la octava superioară a figurației palindromice a ultimilor doi timpi ai măsurii. De asemenea, pedala sonoră inițială a sunetului la va fi înlocuită cu „semnalul” sonor al terței mici , al cărei prim sunet este extras din contextul apogiaturii originare. De altfel, ultima reapariție tematică coincide
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
concepției de discurs sonor. Astfel, remarcăm cum în absența unei figuri tematice individualizate, variate formule de ostinato ritmico-melodic procedează la o explorare repetitivă care contribuie la procesul avansării, conducând la intensificarea mișcării cu evidente conotații descriptiv simbolice. Acest tip de figurație aparținând unui plan relativ subordonat este exclus a fi considerat ca aparținând unui nivel secundar în contextul ansamblului de discurs. De asemenea, ritmului i se atribuie, în acest caz, o funcție esențială în demersul avansării. Mișcarea continuă în a lucrării
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de discurs. De asemenea, ritmului i se atribuie, în acest caz, o funcție esențială în demersul avansării. Mișcarea continuă în a lucrării precedente devine o „rotire” vertiginoasă în , apelând la aceeași dispunere pianistică experimentată în „Brouillards” (opoziția clape albe/negre). Figurația scalar-ornamentală a introducerii recurge la configurația unui ritm izocron în triolete ( ) cu aspect impersonal, dar investit cu evidente semnificații picturale. Această opțiune a figurațiilor va constitui pe întreg parcursul preludiului un mijloc fundamental de investigare a valențelor timbrale ale registrelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o „rotire” vertiginoasă în , apelând la aceeași dispunere pianistică experimentată în „Brouillards” (opoziția clape albe/negre). Figurația scalar-ornamentală a introducerii recurge la configurația unui ritm izocron în triolete ( ) cu aspect impersonal, dar investit cu evidente semnificații picturale. Această opțiune a figurațiilor va constitui pe întreg parcursul preludiului un mijloc fundamental de investigare a valențelor timbrale ale registrelor claviaturii, realizând astfel echivalențe sonore ce corespund nu doar efectelor acustice specifice evenimentului evocat, ci oferind deopotrivă proiecțiile stilizate ale unor imagini vizuale sau
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
definitoriu în episodul Scherzando (măsurile 47 - 54). Acesta din urmă se va construi prin secvențarea insistentă a ultimelor două intervale melodice ale motivului tematic, iar primul acord al fiecărei formule de triolet pare să acționeze ca apogiatură pentru cel următor. Figurațiile de secunde din finalul acestei secțiuni vor conduce la un nou tip de ostinato ce desfășoară arpegii descendente în sempre pp volubile (mereu pp volubil). În cazul celei de-a patra secțiuni a preludiului, precum și la nivelul întregii structuri macro-formale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
palatul în care doarme de veacuri o regină, imagine a stagnării interioare (Eugeniu Sperantia, Mihail Cruceanu). Este noaptea cu reminiscențe din obscura, primordiala Nyx (la V.V. Paraschivescu, E. Sperantia, M. Cruceanu). Creaturi fabuloase și ambivalente, venind din mit către o figurație asociativă a istoriei individuale, traversează scena: Sirenele (la Dragoș Protopopescu, I. M. Rașcu, Tudor Vianu), Valpurgiile și Sfinxul (la Dragoș Protopopescu), Valkyriile „care aleg morții” (la Ervin, adică Ovid Densusianu în postura de poet). Direct sau în expresie mitologică, e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
imagine a întâlnirii vieții cu nemișcarea o răsfrânge un personaj, Vicie, neguțătoare de aur și nestemate. Din bocceaua ei, destăinuită cu gesturi încetinite, după anume reguli și dichisuri, ies la iveală neprețuite veșminte de mireasă pentu Umurli. Găteli, sulimanuri, măști, figurație înghețată, magie bine strunită compun un joc artist în care înscenarea nunții intensifică tristețea. E o ceremonie bizară a vieții fără de viață. Scriitorul știe să folosească mijloace adecvate, care îi susțin viziunea asupra acestei lumi hieratice: perifraza imaginativă, traseul sinuos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]