1,218 matches
-
într-unul din portrete, așa cum am mai spus, dă o cheie directă de interpretare a propriului subconștient. De ce sunt însă atât de impresionați, cei care ajung să-i vadă lucrările? Așa cum spuneam, pe la începutul acestui text, culoarea, dar și postura figurativă, de care s-au debarasat o parte din moderniști, devin calități virale, care pot produce exclamații. Lumea are nevoie de povești explicite, exercițiul intelectual de plasare în modernitate (ori de recunoaștere a acesteia) nu e la îndemâna oricui, dar nici o respingere
Un caz de pictură virală by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5137_a_6462]
-
Cvasinecunoscut, încearcă să-și reia cariera, fără prea mulți sorți de izbândă. Critica de avangardă de aici este prea înamorată de primii pași ai expresionismului abstract pentru a aprecia originalitatea operei unui creator care n-a vrut să renunțe la figurativ. Feininger este îndeobște cunoscut pentru peisajele sale semiabstracte, pictate începând cu anii ’20, cu o listă de subiecte dominată de turle de biserici sau corăbii cu pânze pe o mare agitată. Sunt imagini inspirate de contactul cu futurismul și varianta
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
Rameau decât de Bach. Este doar una dintre contradicțiile marcând deosebit de interesanta operă a unui creator mereu nemulțumit, rupt între lumea veche și cea nouă, între respectul pentru tradiție și nonconformism, între arta cu succes facil și cea „pură”, între figurativ și abstract, terestru și celest.
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
secolului XX, anume opera lui Dmitri Șostakovici, Lady Macbeth din Mzensk. In plus, pe perioade determinate în timp, în ultimii 10 ani, instituția comanda câte o nouă cortină ce este expusă în debutul spectacolului. Cea actuală, decorativă, pictată în stilul figurativ al perioadelor de tinerețe ale lui Picasso, îi aparține plasticianului Franz West. Alte evenimente culturale vieneze?Sunt expozițiile sezoniere. Sunt fabuloase. La Albertina, până în prima decadă a lunii ianuarie, sub genericul " Pictând lumina" poate fi admirată o extinsă, excepțional de
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
decernat premiile Apostu pe acest an. Textul de mai jos însoțește această expoziție și o comentează sumar în paginile catalogului. Prima observație care se poate face în legătură cu pictura lui Marin Gherasim este faptul că ea nu trimite către o realitate figurativă. Reperele ei nu se regăsesc în afară, în exterior, ci în propria sa substanță, în propria sa voință de a fi. Realitatea sa interioară își este suficientă sieși, oferind privitorului coordonatele unei indiscutabile opacități. Dar, în același timp, ea funcționeză
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6701_a_8026]
-
unor barochisme manieriste, excelează în stilul poematic și sapiențial, ori de câte ori vine vorba de religie, ca să nu mai vorbim de informația sa atotcuprinzătoare în domeniu, dublată de puterea de comparatist al istoriei ortodoxiei și a catolicismului. Roma cu topografia, peisajele, artele figurative și nenumăratele sale bazilici îi sunt familiare, drept care Dan Stanca n-are niciun fel de reținere în a zugrăvi funeraliile lui Ioan Paul II sau în a-l aduce pe scena romanului pe actualul papă de origine germană. Prin ambasadorul
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
de o prea mare agresivitate oximoronică. O.O. Se poate vorbi despre laconismul imaginii? P.Ș. Da, în mod cert. Este o imagine laconică în ceea ce privește gestul artistului, realizarea ei, dar este foarte complexă prin haloul imaginar care se țese în jurul reperului figurativ. Una din calitățile indispensabile care se manifestă la maturitatea artistică este chiar laconismul expresiei, adică economia mijloacelor, capacitatea de a sintetiza. Pierderea în amănunte este mai mult o problemă a adolescenților decît a maturilor, indiferent dacă aceștia sunt creatori sau
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt în număr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent, să recupereze un anumit tip de transcendență pierdută, să concilieze sculptura cu un iconoclasm sui-generis. Prima treaptă a acestui proces este transferul, adaptarea stilistică, preluarea aproape mecanică a
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
Poetica, Ed. Academiei, Buc., 1965, pag. 63, 35). Giganții lui Paciurea tocmai acestea sunt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,,o lighioană de zece mii de stadii”. În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului și a particularului se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei.
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
Pavel Șușară Muzeul Literaturii Române a organizat, de curînd, o remarcabilă expoziție de pictură Marin Sorescu. Lucrări mai vechi și mai recente, adică din anii '90, oscilînd între un abstracționism ingenuu si un figurativ ludic, conturează o personalitate artistică profundă si complexă, al cărei nucleu se constituie din fuziunea unei prodigioase memorii arhaice cu enorma capacitate de emoție a copilăriei. O lume placentară, abia enunțată la nivelul figurației, născîndu-se ezitant din substanța cromatică și
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6502_a_7827]
-
ideologiei comuniste, a pseudoesteticii realist-socialiste. Fiecare dintre tinerii artiști, abia ieșit din laboratoarele unei școli cu indiscutabile valori profesionale și umane, dar sever controlate politic, încearcă să rezolve, în felul său, un conflict constitutiv al sculpturii noastre, acela dintre natura figurativă și retorică a statuarului occidental și tentația hieroglifei, a semnului auster și hieratic pe care spiritul oriental, de factură veterotestamentară și bizantină, l-a impus subtil imaginarului și sistemului nostru de gindire. Dacă acestui conflict fundamental, constitutiv, îi mai adăugăm
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt în număr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent, să recupereze un anumit tip de transcendență pierdută, să concilieze sculptura cu un iconoclasm sui generis. Prima treaptă a acestui proces este transferul, adaptarea stilistică, preluarea aproape mecanică
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
Poetica, Ed. Academiei, Buc. 1965, pag. 63, 35). Giganții lui Paciurea tocmai aceasta sunt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,, o lighioană de zece mii de stadii". În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului și a particularului se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei.
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
a operei ei. Deși, în lucrările din această categorie, se întîlnesc deopotrivă elemente postbizantine, cubiste și expresioniste, caracterul fundamental rămîne acela gotic, spiritual și mistic, în care materia se resoarbe, carnea intră în disoluție, dar totul rămîne în datele unui figurativ esențializat, fără a migra spre tipologie sau abstracțiune. Bronzurile care se înscriu în această categorie, austere și inocente în aceeași măsură, trimit nemijlocit către acea trecere ezitantă și înălțătoare de la austeritatea și vidarea de substanță vitală a bizantinismului dominant, la
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
perisabilitatea acesteia, dar și de a presimți și de a accesa transcendența. Din punctul de vedere al unui oriental, al unei conștiințe formate într-un mediu nondiscursiv și nonfigurativ, așa cum în mod fatal este sculptorul român, afirmarea și negarea tridimensionalului figurativ merg mînă în mînă. în limitele acestei permanente oscilații, experiența statuarului românesc a fost una fundamentală, iar opera Doinei Lie rămîne un segment important al acestei experiențe mereu reînnoite.
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
pot adăuga multe altele, se înrudesc între ele profund prin tehnica adoptată. Versul scurt, de factură înșelător-populară (ca în Doina), se distanțează mult de folclor prin ritmurile sofisticate la care apelează (peonul); limbajul, de simplitate lexicală aparentă, atestă o vîrstă figurativă simbolistă și un metaforism avansat; desenul s-a esențializat, este unul în sepia, detaliile picturale dispar și rămîn doar contururile. Plecînd de la „doină", Iosif ajunge la muzica savantă de cameră, interpretată cu precizia instrumentistului virtuoz. Dincolo de valoarea ei estetică lipsită
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
lumii. Cu sâmburele lui de taină și de adevăr. Poemele luminii sunt poezii de dragoste, fără doar și poate. Cu o anume extravaganță pe care o poartă modernismul. Romanticii iubeau femei, când nu idealuri. Subiectele iubirii din Poemele luminii sunt figurative doar în parte. Altminteri sunt minuni, foarte concrete, însă, ori o teribilă poftă de viață, o mușcătură hotărâtă din fructul oprit, explicând și cele câteva aluzii biblice. Nu știu în ce măsură e vitalitatea, mai degrabă spontană, a tânărului, sau o vitalitate
Taine și lumini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4674_a_5999]
-
în cel dîntîi volum de poezii romantice publicat la noi (Meditații poetice dintr-ale lui A.de Lamartine), Heliade avea intuiția faptului că o nouă schemă prozodică a versului românesc era de neconceput în absența unei reînnoiri totale, lexicale și figurative. Bazat pe această fericită divinație, se apucă de scris o cu totul altfel de poezie decît cea de pînă atunci: „Souvent, sur la montagne, à l’ombre des vieux chênes Au coucher du soleil tristement je m’assieds; Je promène
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
analizabilă literar). Cu toate că în Biblie, fiind așternută în atâtea veacuri și sub atât de diverse pene, pot fi găsite și diferite stiluri literare - nu doar povestiri și relatări istorice, ci și profeții, poeme, epistole... cu diferite niveluri de alegorie, limbaj figurativ, metafore - așa încât o viziune asupra literaturii pe care o avem dincolo de înțelepciune nu poate fi de prisos. Comparând diversele stiluri hermeneutice, cele două autoare mi s-au părut mai apropiate de exegeza catolică; dar în plus, aduc o sensibilitate și
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
abstractă poate fi foarte bine văzută ca o lume a unor realități alternative care îngăduie artistului să caute, în cuvintele lui Klee, „natura naturii”. Viziunea curatorială de la MoMA pare însă să fie una rigidă, simplificatoare, bazată pe interzicerea oricăror elemente figurative. În plus, există inconsistențe. Dacă Miró și Klee sunt excluși pentru „vina” de a nu fi creat o artă abstractă „pură”, atunci de ce fac parte din lista de exponate pânze cubiste târzii de Léger - „Discurile” (1918) - în care recunoști ușor
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
lucrări în care este absentă orice referință la lumea recognoscibilă, el își intitulează lucrări mai târzii „Trafalgar Square” sau „Broadway Boogie Woogie”, aducând cumva în mintea privitorului asociații legate de un loc anume... Léger și Arp revin și ei la figurativ, ultimul chiar la lucrări neo-clasicizante. „Inventând abstractul, 1910-1925” face foarte clar faptul că explozia de imaginație ce caracterizează primii ani ai evoluției artei abstracte a fost cu adevărat un fenomen mondial, cu grupări artistice cu denumiri exotice - futurism, „De Stijl
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
romancieri îndeosebi dorici și ionici. Romanul care se dispensează de acest interval de protecție a ficțiunii este acela corintic, postrealist. Nu e greu de explicat de ce. Nu doar literatura, dar întreaga artă postrealistă, sculptura alegorică, simbolică sau ambientală, pictura non figurativă, muzica dodecafonică sau care nu mai recurge doar la sunete din gamă melodică, spectacolul teatral fără scenă și cortină sau având loc în stradă și în alte spații neconvenționale, toate renunță la a ține realitatea la distanță, preferând, din contra
Două estetici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3499_a_4824]
-
să se joace nu-i deprinsă;// În giulgiul zîmbetului meu eu mor;// Și lumea e o groapă mare-acum/ În care inima de doruri arsă/ Se surpă;// La vorba lui dorințe noi/ Și crînceneaprindeau rubine/ În întunericul din noi“. Această profuziune figurativă clarifică mai bine decît orice raportul dintre poetul român și expresionism. Începînd cu primii săi comentatori și terminînd cu studii tardive, atmosfera, filozofia și viziunea lui Philippide au fost apropiate de poezia expresionistă germană; la o lectură fără prejudecăți însă
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
pare tributară, în mod deosebit, nimănui, ea având o marcată personalitate. Nu este "contaminată" de lirismul sadovenian, este lipsită de pitoresc autohton și, mai ales, nu are intimismul atât de frecvent în pictura dintre cele două războaie. Practicând inițial un figurativ echilibrat și având o cromatică luminoasă, a evoluat treptat spre o sinteză a formelor, spre o pictură ce, în ultimă instanță, s-a aflat la granițele abstractului. Plăsmuirile sale plastice, de cele mai multe ori în tonuri reci, cu griuri rafinate, cu
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
Anca Murgoci Invitat în platoul emisiunii ”Sinteza Zilei”, avocatul Pavel Abraham a explicat de unde și-a luat Florin Anghel porecla ”Băsică”. ”Figurativ și hazliu spus, Florin Anghel era un fel de atașat pentru relația cu Președinția. De aceea îi spune lumea Băsică. Și, fără nicio glumă, Florin Anghel, fiul lui Bercea Mondial, este un om isteț și după cum ați văzut, a luat
De unde și-a luat Florin Anghel porecla ”Băsică” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28950_a_30275]