KorAP: Find »[drukola/base=ființare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...77 >

1,925 matches

Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539

polul opus celui în care se situează Henri Bergson, și asta deoarece ea (întrebarea) nu vizează neantul ci ființa. Plecând de la această întrebare, Heidegger ajunge la ființa ființării, sintagmă care are menirea să reveleze subtila distincție dintre ființare și ființă: ființarea „ascunde” ființa și ei își datorează existența, iar ființa nu există decât ca ființare! De precizat, ne avertizează J. Hersch, cea care timp de un semestru a audiat cursurile lui Heidegger, că „ființa trebuie înțeleasă aici ca verb, nu ca

MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1423572471.html [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
nu vizează neantul ci ființa. Plecând de la această întrebare, Heidegger ajunge la ființa ființării, sintagmă care are menirea să reveleze subtila distincție dintre ființare și ființă: ființarea „ascunde” ființa și ei își datorează existența, iar ființa nu există decât ca ființare! De precizat, ne avertizează J. Hersch, cea care timp de un semestru a audiat cursurile lui Heidegger, că „ființa trebuie înțeleasă aici ca verb, nu ca substantiv”, ființarea dovedindu-și prezența numai întrucât în ființă există un fel de acțiune

MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1423572471.html [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
ființa și ei își datorează existența, iar ființa nu există decât ca ființare! De precizat, ne avertizează J. Hersch, cea care timp de un semestru a audiat cursurile lui Heidegger, că „ființa trebuie înțeleasă aici ca verb, nu ca substantiv”, ființarea dovedindu-și prezența numai întrucât în ființă există un fel de acțiune., Dar, taman ca Sfântul Ioan al Crucii care cerea să fie dat totul la o parte ca să poată vedea, Heidegger constată că obiectivitatea constituie întotdeauna un obstacol în

MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1423572471.html [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
Se simțea cu atât mai îndemnat la așa ceva, cu cât un filosof de talia lui Henri Bergson resimțea fixitatea cuvintelor (el care gândea întregul într-o devenire fluidă) ca una din dificultățile majore ale exprimării filosofice. Iată de ce Heidegger, „dincolo de ființarea utilă care ascunde ființa” (J. Hersch), descoperă limba și noile sensuri atribuite cuvintelor cu ajutorul unor prefixe sau sufixe, cuvinte despre care cu îndreptățire se afirmă că până la el „păreau adormite în vocabularul grec sau german”. Care este principala explicație a

MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1423572471.html [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
la dispoziția raționamentului, firește că Heidegger a putut purcede la explorarea în manieră proprie a trei dintre categoriile nodale și mereu inepuizabile ale filosofiei: adevărul, existența și timpul. De ce adevărul? Pentru că, ne înștiințează aceeași J.Hersch, „Întrebarea fundamentală cu privire la ființa ființării este, în alți termeni, întrebarea cu privire la adevăr, și ea este în fond singura pe care a vrut s-o pună Heidegger”. El formulează trei cerințe în legătură cu adevărul: rigoarea gândirii, preocuparea pentru exprimare și economia de limbaj. Dar ce este existența

MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1423572471.html [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
au refuzat etichetele de existențialiști? Termenul existență este explicat de filosoful nostru prin rădăcina cuvântului existere, cu înțelesul de „a ieși dincolo de...” Prin urmare, existența heideggeriană este o smulgere din obișnuit, adică din relația care camuflează întrebarea primordială cu privire la ființa ființării. Totodată, prin smulgere existența trezește posibilitatea, o categorie cu rol de prim rang în filosofia hideggeriană. În concluzie, tot ce există conține în sine posibilități, iar printre acestea esențială este posibilitatea morții sale, posibilitate devenită în final certitudine. Cu alte

MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1423572471.html [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
sine posibilități, iar printre acestea esențială este posibilitatea morții sale, posibilitate devenită în final certitudine. Cu alte cuvinte, cel ce există își descoperă „ființa întru moarte”, adică tocmai ceea ce-i dă existentului posibilitățile sale. Altminteri, acesta ar aparține în întregime ființării și pentru el n-ar mai fi nici posibilități, nici existență. Deși scrisă în tinerețe (anul 1927), opera principală a lui Martin Heidegger este Ființă și Timp (Sein und Zeit), lucrare în care cele două categorii se raportează atât de

MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1423572471.html [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
Dar nu putem emite pretenția cunoașterii totalității, deoarece aceasta ne este refuzată prin însăși încercarea de a cunoaște. Dar iată ce spune Jaspers despre condiția umană în textul Originile filosofiei, după ce câteva rânduri mai sus numește situații-limită “situațiile fundamentale ale ființării noastre factice (Dasein): trebuie să mor, să sufăr, să lupt, sunt supus întâmplării, mă încurc inevitabil în hățișul vinei”: „Un alt mod de-a sesiza condiția noastră umană este conștientizarea nesiguranței pe care ne-o inspiră tot ce ființează în

MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1423572471.html [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
ca pe un Ianus al subtilității cugetării existențialiste: „Este suficient dacă voi menționa că atunci când cuprinzătorul este conceput ca ființa însăși, el este numit transcendență (Dumnezeu) și lume; atunci când este gândit ca ceea ce suntem noi înșine, el ia numele de ființare factică, conștiință în genere, spirit și existență”. Părerea lui Jaspers este că tocmai eșecul în lume constituie cifrul decisiv al transcendenței și că în omul empiric există acest senzațional cifru: condiția lui este simultan natură și libertate! Cu precizarea că

MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1423572471.html [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
neimpresionați de faima autorului, taxează Logica filosofică drept o agreabilă mediocritate: „(...) sa constituie o tratare existențial-filosofică a câtorva categorii gnoseologice (adevăr, intelect, rațiune, judecăți existențiale și evaluative etc.) prin raportarea lor continuă la problematica accederii la ființă și la autenticitatea ființării proprii. Nu este, deci, de mirare că logica modernă nu i-a reținut în niciun fel aportul și că numele său nu figurează la indicele de nume al lucrărilor de specialitate”. Optimismul lui Karl Jaspers în viitorul omenirii răzbate din

MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/george_petrovai_1423572471.html [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037

vine tot dinspre un optimism nativ și robust, deoarece totul se rezolvă prin iubire, sentiment uman regenerator, prezent ca un adagio sentimental în câteva obsesii-metafore: nașterea, ca început biologic; timpul, ca reper cosmic; pasărea („pasărea de gheață”), ca simbol al ființării, într-o carte reprezentativă pentru portofoliul literar, preponderent liric, al scriitoarei Ștefania Oproescu. --------------------------- Dumitru ANGHEL București 18 aprilie 2016 Referință Bibliografică: Dumitru ANGHEL - RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAȚĂ” DE ȘTEFANIA OPROESCU / Dumitru Anghel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1935, Anul

RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dumitru_anghel_1460982912.html [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147

reîncarnată în Icar/ m-am aventurat în univers/ în zboruri ludice sfidând infinitul/ timpul și spațiul” (dans eteric), panorama lumilor interstițiale: „trecutul și prezentul sunt fețele aceluiași eu/ trăiesc acumul și departele înt-un singur punct/ extind cunoașterea să-mi verific ființarea/ pun la ochi binoclul și exersez jocul de perspective/ într-un ritual halucinant” (stare onirică), iubirea hemografică și metafizică:”atingerile sunt dincolo de piele/ totul mai departe de pura stare fizică / către doze de sublim și extatic/ prin minte prin sânge

ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Andreea_maria_danila_femeia_de_zapada_sau_functia_soteriologica_a_creatiei_recenzie_de_prof_drd_adina_voica_sorohan.html [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
fiecare carte pe care o adulmec printre răsuflări febrile, agasate de ropotul dulce al cuvintelor ce se aleargă într-un act de reconstrucție a artei”. Cartea devine în imaginarul Andreei Dănilă formă de viață, refugiu din fața realității, stadiu soteriologic al ființării: ”Și dacă ar fi să-mi construiesc o casă, mi-ar plăcea să fie din cărți... să se înalțe carte pe carte, de jur împrejur numai cărți. Ziduri de cărți, paturi de cărți, să le ating, să le simt mirosul

ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Andreea_maria_danila_femeia_de_zapada_sau_functia_soteriologica_a_creatiei_recenzie_de_prof_drd_adina_voica_sorohan.html [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507

se datorează acestei înalte „abstractizări" a limbii române, dar și „prealabilei îmbinări a povestirii cu filosofia", potrivite cu tradiția culturală românească. Steinhardt identifică relații profunde, subtile între „nativa sofie românească" (a fi om-în-lume, om-între-oameni) și heideggeriana poziționare a ființei (in-der-Welt-sein). Ființarea nu se poate face decât sub semnul fricii de moarte, manifestată progresiv ca teamă, angoasă, îngrijorare, ultima generând diferențieri față de celelalte viețuitoare. Opera de artă se naște din această „îngrijorare", având caracter revelatoriu asupra adevărului ființei. Starea omenească (Da-sein

FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ by http://confluente.ro/Filosoful_si_ganditorul_crestin_nae_i_stelian_gombos_1340604283.html [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
Corola-blog/BlogPost/346520_a_347849

chiar și de la o zi la alta. Și, indiferent ce mesaj transmit „cuvintele încrucișate”, mesajul de fond este mereu același: o viață de om. Ca un cântec de sirenă, ca o melodie de fundal, lectura revarsă peste noi cursul unei ființări, exteriorizarea angoasei unei treceri prea scurte, protestul și sfidarea unei detenții nesolicitate. Când îți asumi o sarcină nedorită, o înfrunți cu mijloacele limitate pe care le ai la dispoziție, perseverând într-un continuu exercițiu de distanțare. Prețul energiei consumate, riscul

TAINA SCRISULUI (39) – EXPLICAŢIA EXPLICĂRII de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_taina_sc_gabriela_calutiu_sonnenberg_1350988720.html [Corola-blog/BlogPost/346520_a_347849]
Corola-blog/BlogPost/350107_a_351436

universitate, Bauhaus din Weimar în care clădirile, mobilierul și decorațiile arhitecturale sculptate au fost realizate exclusiv de studenți ei neremunerați,. Universitatea cuprindea și un teatru pentru care pregătea actori și regizori. Toți absolvenții de mai mult de un secol de ființare se numără printre vârfurile domeniilor respective ceea ce denotă că pregătirea practică alături de aceea teoretică prezintă avantaje cruciale. Cultura fără o educație prealabilă nu are sens. Totuși țăranul român, chiar din zona estică a munților Carpați posedă o educație nativă generată

EDUCAŢIE ŞI CULTURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/emil_wagner_1420806513.html [Corola-blog/BlogPost/350107_a_351436]
Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315

din biocâmpul meu / un cuant introspectiv», p. 57), raportul lirosofic dintre „starea de viu“ și „starea de mort“ în gloso-formulă miron-radu-paraschivească („decât mort, tot viu mai bine“), dar nu dintre „cântice țigănești“, ci dintr-un «vraf de cuante / prin diaspora ființării» (p. 58: «viu mi-e bine / mort mi-e greu» și, prin comutativitate, «mort mi-e bine / viu mi-e greu»), oximoronizarea lumii de la „generalul“ aforistic, la un primar paremiologic-valahic paradoxism, sau la o „solie“ de sugestie cogaionică / zalmoxiană, chiar

DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1401921972.html [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
unde ochii-mi c[u]antonau / muream trăiam [...] // să scap de limite vroiam» - transdilemă personală, p. 82; cu „dezlegare“ de titlu, de [auto]cuantizare bucuroasă: «două lumi și doar o stare / bucuria de-a fi cuante / de-a pricepe doar ființare» - bucuria cuantică, p. 84; «des figurat de ceva vreme / în paradisu-mi verde crud / iubesc infirm / infirmiere / la timp prezent / la timp trecut // [...] // iubesc aproape cât cuprind / des-figurant / în formă nouă / cu bucuria de-a fi cuantă / la timp prezent / fără

DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1401921972.html [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
Corola-blog/BlogPost/372834_a_374163

centrul de lumină al destinelor lor, e nevoie de gândirea cu inima. Pentru că istoria nu-i trecut, ci însăși viața vie a neamurilor”. (Vasile Posteucă-Destinul Imperial..., op. cit. p. 30) Fiecare om, fiecare creștin trebuie să răspundă asumării ca esență a ființării sale de făptură a Ziditorului, prin credința și lupta sa de transfigurare personală, dar și a Neamului său, ca Destin hristic. Toate Neamurile sunt dintru început binecuvântate, hărăzite ca soartă a împlinirii Destinului spiritual, prin însăși numele care-l poartă

UCENICI, MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI DACOROMÂNI AI SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1420113417.html [Corola-blog/BlogPost/372834_a_374163]
Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284

marcat de culturalitatea și istoricitatea lui, în orice ipostază, singura posibilitate de a le depăși nefiind nicidecum solitudinea, ci înălțarea până la conștiința de sine a propriei deveniri, încercarea temerară de a privi lucrurile din perspectiva universalității și a eternității lor. Ființarea în plan ficțional este mai mult decât ademenitoare, dând impresia unei largi comprehensiuni, în consecință, și a unui spirit conciliator. Cele mărturisite mai sus sunt considerații fundamentale ivite la citirea celor patru Evanghelii ale poetului Theodor Răpan: EVANGHELIA INIMII - „ANOTIMPURI

APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 by http://confluente.ro/Apocalipsa_dupa_theodor_rapan_sau_vocati_nicoleta_milea_1341852615.html [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
Corola-blog/BlogPost/352463_a_353792

ca forme de cunoaștere. Imagine transfigurată în metaforă a Creatorului care se clădește și se zidește prin vers, Iconosonetele surprind cronologia, trăirile ce au structurat destinul poetului de-a lungul existenței marcate de receptarea subiectivă a existenței, căci Poesia presupune ființarea însăși, întoarcerea continuă către sine: „Ce mort frumos voi fi întru vecie!/ Țărâna rimelor mă va înghite/ Slujindu-te pe tine, Poesie!” Gravurile lui Cesare Ripa, complexe prin tematică și tehnică, într-o îmbinare de o desăvârșire rar atinsă în

INVITAŢIE LA O LANSARE DE CARTE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Lansare_de_carte_nicoleta_milea_1382020229.html [Corola-blog/BlogPost/352463_a_353792]
Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603

Soarele cu strălucirea sa, Luna și Stelele cu podoabele lor și sus de tot, peste toate acestea, ca un rege înveșmântat în splendoarea frumuseții este așezat Omul -Omul dac- chip al lui Dumnezeu. Purtăm în noi această dumnezeiască mirare în fața ființării Sfinte, în care Poetul Iubirii a înfrumusețat cu Adevărul Său, Poemul Vieții Sale. Dacă vom fi încântați de splendoarea Poemului dumnezeiesc, scris în elementele de aur, de Poetul Dragostei al Cerului și al Pământului, atunci vom tâlcui sublim literele de

VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1409409600.html [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874

care sosește oricând și întotdeauna la oră exactă, cu zâmbetul ori cu suferința-i așezate parcă de când lumea între cutele unui chip lipsit de asprime, dar marcat nativ de vizibile accente oarecum meditative. Anulându-și cu de la sine voință limitele ființării proprii între cadrele înguste ale epocii sale de proveniență, spiritul olimpian al lui Godot a transcens dintotdeauna puținătatea țărânii ancestrale, nedorind a o călca cu niciun preț în picioare, tocmai pentru că arta umilinței, aceea care te înalță, nu cea care

(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_oameni_de_la_magdalena_albu_1362458757.html [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
întunericului duplicitaro-machiavelic, fapt care îi reușește în mod vizibil... Problema actorului nostru social intitulat în stil specific beckettian Godot este aceea că el poate fi asemuit cu infinitul însuși, infinit pe care se străduiește a-l pătrunde cu bucuria unei ființări telurice totalmente firești, dar și cu drama interioară de a trăi totdeodată, secundă după secundă, acel rău cotidian insalubru și dezgustător, ce domină azi societatea de la plus și până la minus infinitul ei. Pământeanul nostru Godot nu se vrea a fi

(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_oameni_de_la_magdalena_albu_1362458757.html [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
Corola-blog/BlogPost/360690_a_362019

este capabil doar un părinte, căci nu există iubire mai curată decât a lui pentru copiii săi. Ori dacă există între oricare alți indivizi, aceste cazuri sunt doar excepții ale unor suflete înnobilate, care au o percepție superioară și privesc ființarea dintr-o dimensiune exterioară. Iubirea oferită este singura fără corespondent și unitate de măsură în ceea ce numim viața. Dezintegrarea egoului este posibilă. fragment din românul "Tehnici de super-viețuire" Referință Bibliografica: Estetică dezintegrării / Criști Iordache : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.

ESTETICA DEZINTEGRĂRII de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Estetica_dezintegrarii.html [Corola-blog/BlogPost/360690_a_362019]