293 matches
-
puterea cuvântului pentru că este singura ființă din Univers care are conștiință de sine și posedă conștiința Universului, microcosmos în care se oglindește macrocosmosul. CÂnd Dumnezeu a vrut să recreeze lumea pervertită de păcat și care nu se mai putea restaura ființial prin propriile puteri, a trimis din nou Cuvântul Său. De aceea, cu intrarea Logosului în istorie la „plinirea vremii”, s-a produs acea Palingeneză, adică reînnoirea lumii prin cuvânt. De la Hristos încoace cuvântul este iarăși ziditor, paideic, și definește pe
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
într-un reflex de conservare naivă recunoașterea suferinței umane individuale ca fereastră spre o posibilă transcendență ce se deschide celui îndurerat. Odată cu acest refuz este negată și acceptarea suferindului ca reper de frontieră metafizică între efemeritate și atemporal, ca punct ființial de maximă trăire unde împreună cu deschiderea către și dinspre transcendență survine și indicarea deșertăciunii drept realitate definitorie a cotidianului mundan. Suferința individuală ca sincopă cutremurantă, ca paranteză ce rupe secvențial continuumul social exprimă profetic fragilitatea existențială a parcursului uman terestru
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de necesare în lume, sunt abrogate pentru a lăsa iubirii autoritatea supremă. Pe scurt, durerosul proces de trecere de la pocăința psihologică- care începe cu părerea de rău, sentimentul datoriei neîmplinite și rușinea pentru goliciunea lăuntrică a lui Adam - la pocăința ființială (metanoia) are deci consecințe uriașe. Pe de o parte, acest eveniment perpetuu descoperă importanța unică a principiului ipostatic, mărturisit ca atare doar în Evanghelie. O subtilă tensiune între particular și universal menține în joc nevoia ascultării de duhovnic și importanța
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Cel care are în sine plinătatea vieții. Plinătatea ființei dumnezeiești a Tatălui se rostește viu de cătreEl ca adevăr și Cuvânt. „Tatăl este astfel Dumnezeu care rostește,iar Fiul este Cel rostit. Fiul este ideea infinită a lui Dumnezeu, plinătatea ființială, plinătatea de valoare și de ordine a lui Dumnezeu,și anume ca față deschisă, descoperită de Logos. Acest Logos, acestal doilea El în Dumnezeu, S-a făcut om în Hristos”<footnote Ibidem, Prefața, p. 11, nota 31. footnote>. Firește, dat
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
puncte unite de o putere de a rota una în urma alteia împrejurul acelei axe care formează jumătatea liniei de atracțiune. E cumpăna pusă în cumpănă" (Eminescu: 2011, X, 245). 81 Acești "ochi" pe care îi vede George Munteanu în portretul ființial, cum ar spune Mihai Cimpoi, poate că sunt sorii care luminează și energizează paradisul selenar al lui Eminescu. 82 Dacă în limbajul curent paranteza păstrează un detaliu mai mult sau mai puțin important pentru întregirea mesajului, în pagina de literatură
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
al activității, furnizează suportul individualității incomunicabile care constituie fiecare natură umană ca persoană"44, delegând personalitatea cu statutul de adevărat subiect al acțiunii. Voința devine, într-un asemenea context explicativ, însușirea principală a unui corpus caracterizant chemat să rezume diversitatea ființială umană și să mandateze profilul individual în vederea determinării directe a faptului moral. Dacă alte tipuri de activitate nu implică personalitatea decât indirect, pierzându-se în firescul unui automatism al reflexului vital, întreprinderile din regiunea eticului sunt consubstanțiale cu nucleul alcătuirii
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
dedublării sporitoare și susține astfel și cognitiv o colaborare altminteri lipsită de resurse. Astfel, cele două interiorități cheamă conștiința de sine în ajutor pentru o corectă orientare a conduitei etice, cea care instituie un joc al accentelor pe toată raza ființială a personalității și ritmează înaintarea spirituală care însoțește și caracterizează în chip esențial fenomenul comunitar. Acesta din urmă presupune o focalizare interindividuală pe o aceeași realitate și generează acordul social ce devine apoi constitutiv conștiinței. Thomas Hobbes afirma că atunci
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în istorie. Primul pas constă în încercarea de a găsi specificitatea contribuției creștine la formarea unei astfel de conștiințe (cf. Baggio, 2002, p. 283). Faptul că se vorbește despre o doctrină socială a Bisericii arată lămurit că ceea ce Biserica deține ființial, anume întrajutorarea, un aspect faptic și extrem de necesar în viața creștinului, a luat pe parcursul timpului o formă organizată și s-a generalizat la nivel comunitar (chiar organizațional); înseamnă că vorbim deja de un sistem de gândire socială a Bisericii. Așadar
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
liturghii am aflat, simțit sau văzut, Dominus scit, că vorbind Tatălui, văzând că era o Persoană a Preasfintei Treimi, mă făcea să o iubesc în întregime, cu atât mai mult cu cât celelalte Persoane se aflau în Ea în mod ființial; încercam același lucru în rugăciunea către Fiul; la fel și în cea către Duhul Sfânt, bucurându-mă de fiecare, simțind consolări, atribuindu-le și bucurându-mă că sunt ale tuturor celor trei. Mi se părea atât de importantă dezlegarea acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lor cu întreg mediul social, economic, cultural. Am ratat deja, în bună măsură, o revoluție politică începută cu douăzeci de ani în urmă; poate că vom izbuti să o ducem până la capăt măcar pe aceasta, care ne privește pe toți, ființial!
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1334]
-
a unui antropolog care, descoperind scheletul unui animal preistoric, caută să pună pe acesta carnea și blana/pielea potrivită pentru a obține (?!) imaginea de autenticitate a acelui exemplar, poate unic. Carnea pe care o confecționează romanciera, având la bază scheletul ființial ale vieții eroului ei, chiar dacă nu corespunde întru totul realităților cunoscute deja, răspunde imaginii de autenticitate pe care ea însăși și-a făcut-o, luând cunoștință de tot ce s-a scris și s-a spus, în lumina documentelor, pe seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cum zice un alt eminescolog, a acestei mari individualități creatoare a românității, poate mai acceptabilă pentru cititorii secolului al XXI-lea, dar oricum mai în spiritul pesimismului acestui ultim romantic, înțeles nu neapărat în contextul epocii sale cât în substratul ființial, al său. Această sugestie concluzivă pare să fie o promisiune pentru un studiu aparte pe această temă, explicit și analitic, consacrat istoriei secrete a vieții și creației eminesciene, nu închizând un drum, ci deschizând acestuia un alt orizont de acces
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
28). Israelul se încăpățânează uneori să reziste voinței divine și chiar să-L rănească pe Dumnezeu, așa cum a făcut Iacob. Dar nu pentru că ar avea cea mai mică intenție de a-L tăgădui (ar fi ca o aneantizare, o anihilare ființială), ci pentru că așa L-ar putea ține mai aproape, prelungind starea de grație. Prezența Lui efemeră în mijlocul lor este la fel ca harul divin după care tânjeau sfinții, apărând și retrăgându-se subit pentru a-l face pe cel ales
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
alții e un dezastru. O ratare. Nu de talent sau veleități este vorba, de talente lumea e plină. Talentele sunt fragile și nesigure. Totul e să devii o natură. Atunci nu mai poți confunda jocurile înșelătoare ale gloriei cu bucuria ființială de a te simți unic. A. B. Ați avut modele/oameni ce v-au inspirat? Ce personalități marcante ați cunoscut? Ce ne spuneți despre prietenia literară? Mai întîi pe mama Casandra și pe bunica Ana (care știa cîteva sute de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Apare Contemplation de la nature de Charles Bonnet, în care se expune teoria "preformării", potrivit căreia femelele conțin în corp forme miniaturale ale tuturor generațiilor viitoare. Altfel spus, toți descendenții posibili sînt deja formați în oul existent în femelă. [Vezi teoriile ființiale abisal-compozite ale lui Blake și ale altor romantici]. Bonnet crede că evoluția catastrofica are loc ocazional, și atunci formele miniaturale din femelă evoluează ascendent. Ulterior el va susține că acest tip de evoluție catastrofica ascendentă va permite materiei anorganice să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
privind viitorul conținut în prezent în stare abisal-germinală. De asemenea, teoria lui Paracelsus pare să explice existența în sistemul cosmologic al lui Blake a ideii că ființele eterne preced creația, acestea desfășurînd prin expansiune și contracție energiile creative ale arhetipurilor ființiale increate. Această concepție denotă un dinamism "static", deoarece avem și lege și paradoxala mișcare-libertate a legii, simultan. În acest sens, în fizica modernă ideea de "constante variabile" a fost dezvoltată de prin anii 1930, avînd însă antecedente în Lord Kelvin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
desparte apele de ape. Căderea are loc chiar în inima lui și este cauzată de cunoaștere: Enion, care este o formă de cristal în pieptul lui Tharmas (implicația alchimica este evidentă), explorează adîncurile din Tharmas, adică se scufundă în substanță ființiala infinită căutînd să găsească fundamentul. Acolo unde ar fi voit să afle lumină, ea va găsi însă beznă. În acest sens, este evidentă asemănarea cu Böhme, despre care Steiner scria că avea momente cînd putea trăi "întunericul absolut"181 în loc de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spațiul însorit, el fiind un om solar, adică străbătut lăuntric de forță soarelui. O astfel de putere de conștientizare a întunericului spiritual se pare că avea și Blake. El intuiește că dramă căderii se află în spirit, în cunoașterea substanței ființiale infinite (în care Urizen se va avînta irezistibil). Tharmas îi spune lui Enion: "ești însăți o rădăcină crescînd în iad"182. Se întrevede în acest punct definiția dată de Böhme conceptului sau fundamental de Ungrund: Dumnezeu este ființă tuturor ființelor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ci doar beznă adîncă, cu toate că acolo cele șapte spirite sînt desăvîrșite 184. Tharmas spune: "sînt ca un atom,/ Un Nimic, lăsat în întuneric; și totuși sînt o identitate:/ Doresc și simt și plîng și gem".185 Tharmas are conștiința substanței ființiale infinite percepute că vacuitate. El trăiește într-un anume sens dramă solipsismului romantic raportîndu-se la Enion, propria lui emanație din infinitul-vacuitate al conștiinței lui (acest tip de creație prin emanație a fost îmbrățișat și de Plotin, preluat fiind de la kabbaliști
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este principiul negarii creației ex-nihilo; principiul haosului. 258 (VIII, 265-266) ENTUTHON BENITHON: Este trupul omenesc: B-Enith-on poate fi citit astfel: a fi (to BE) spațiu (Enith-armon) ființă (on). Blake descrie aici moartea pe cruce a Mîntuitorului. Hristos stă în adîncimile ființiale ale creaturii. Blake va descrie apoi a doua venire a lui Iisus, după ce Duhul a mistuit păcatele oamenilor: Și după vîlvătăi se-arată Norul Fiului Omului/ Pogorîndu-se din Ierusalim cu putere și mare Slavă" (Vala, IX, 272-273). Similar, Böhme arată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de nici o idee, ci că se poate face filosofie și trăgînd mîța de coadă. Gîndirea și rostirea filosofică trebuie să fie liberă și cuprinzătoare, cel puțin din punctul de vedere al unui profan ca mine. Reflecția filosofică este o aventură ființială în căutarea adevărului. Trup, psihic, spirit, toate sunt implicate, fiecare cu mijloacele lui de distilare. E ca o convertire sau ca o iluminare. Ca și fonemele, sau sunetele limbii, cele ale ideilor trebuie studiate împreună, ca un sistem, și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
spune convingerea că fiecărui om, oricât de neînsemnat ar fi el, îi sunt hărăzite întâlniri omenești providențiale menite să-i configureze traiectoria vieții într-o manieră decisivă. Astfel de întâlniri se cuvin a fi mărturisite, ele fiind, ca și evenimente ființiale, ziditoare de suflet, întremătoare intru orice demers de îndrăznire, veritabile epifanii. Cu adevarat, întâlnirea mea, si a multor altora din generația pe care a marcat-o ca om și profesor, a fost o astfel de epifanie; în acele timpuri în
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
Omul nu se găsește în situația sa originară, deoarece păcatul adamic înseamnă o modificare și alterare profundă a naturii umane. Întrucât Adam a fost pus stăpân peste creație, nu într-un mod simbolic, ci având un ascendent în dimensiunea ierarhiei ființiale asupra naturii create, căderea sa a antrenat și o dezordine a lumii. Toată creatura suferă odată cu căderea lui Adam. Așa cum afirmă Hans Urs von Balthasar în studiul său despre Grigorie de Nyssa, pentru acest capadocian și după el pentru un
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
să nu se fi temut de ceva: teama de turci traversează mai multe secole și câteva cărți foarte profunde; apoi vin, pe rând, teama de ruși, de maghiari, de socialism și comunism, și-n cele din urmă teama de aneantizare "ființială" prin aderarea la Uniunea Europeană, ceea ce duce la concluzia că teama de istorie și de vicisitudinile ei imprevizibile a fost, dintotdeauna, o marcă exponențială a identitarului național, compensată prin mitizarea culturii populare, a folclorului, a "ființei" profunde a neamului și a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fi multiple și includerea lor într-o singură schemă ideografică așa cum încearcă teoreticianul de-a lungul pre legerilor sale stabilește, de fapt, in nuce, adevărata istorie culturală a umanității. Predarea autentică implică un gest de transcendere (prin revelarea unor realități ființiale) și, de aceea, e, în ultimă instanță, o imitatio Dei. Simultan însă, "lecția" trebuie considerată și o exercitare a relațiilor de putere: "Maestrul posedă forța psihologică, socială și fizică. El poate să răsplătească și să pedepsească, să excludă și să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]