12,214 matches
-
Serge Doubrovsky). În cazul cărții de față, aș spune că tocmai metoda (avantajul secund) este cea care scoate la lumină (prin degajarea umbrelor) complexitatea biografiei, a operei și a obsesiilor lui Emil Cioran. Există un capitol despre romanul familial al filosofului, simbolic axat pe figurile maternă și paternă, problematizând, în cauzalitate directă, și relația cu sexul opus (“Femeile lui Cioran”, cu deosebire “Un Eckermann feminin și îndrăgostit” și “Sub semnul Târfei”), și universul său masculin (“Cioran în lumea bărbaților” - “«Toți tații
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
reale/fantasmate) cu Friedgard Schulte-Thoma, Simone Boué, Sanda Stolojan, cu Aurel Cioran, Samuel Beckett, Henri Michaux, Paul Celan, Benjamin Fondane, Mircea Eliade, Lucien Goldmann, Sartre, Camus ș.a.m.d. Capitolele 3 și 4 tratează cu insomniile, depresiile, melancolia și sarcasmul filosofului (“Nu vreau să visez”, “Când, cum și de ce râde Cioran” etc.), ele introducând, într-un fel, tema următoare: “Emil Cioran și alegerea de obiect «filosofie»”. Remarcabile aici secțiunile “De ce nu gândește Emil Cioran sistematic?” și “De ce gândește Emil Cioran aforistic
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
este analizată influența și receptarea lui Cioran în mediul autohton și parizian. A se citi aici o calitate. Personal, am urmărit (chiar psihanalitic vorbind) discuția, nu demonstrația. Va șoca, în sine, ideea psihanalizării lui Cioran, deși, iertată-mi fie blasfemia, filosoful se afla încă de multă vreme pe canapea. Rar un subiect mai ofertant din acest punct de vedere! Cu o privire mai generală, autorul ține să precizeze că “rezistența la psihanaliză este încă extrem de puternică” (în România). Impresia mea diferă
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
și modernitate, lesne de urmărit în evoluția societății românești după revoluția din '48 - cu adepți și adversari ireconciliabili într-o înșiruire de generații până în zilele noastre închise dialogului. Pentru o mai clară orientare sunt evocate mai întâi opiniile unor reputați filosofi sau sociologi asupra firii însăși a poporului român, de la C. Rădulescu Motru, D. Drăghici, Ștefan M. Zeletin (la acesta românii sunt considerați ca rasă occidentală, cu obiceiuri orientale) până la Mihai Ralea. în Fenomenul românesc Ralea trasa un tabel al psihologiei
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
despre creștinism, Dumnezeu, morală - refuzul iubirii de aproapele, despre, în fine, cultul morții. Doctrină ce nu i-a fost străină nici lui Mircea Eliade - nu tot tineretul vremii împărtășea încântarea de a aparține unui mic Paris! Mai cu seamă tăcerea filosofului religiilor până la moarte îl încruntă pe Iordan Chimet. Fostul legionar din tinerețe "avea dreptul să invoce circumstanțele atenuante ale unei tinereți grăbite, predestinate să-și găsească drumul într-un context istoric aberant, să amintească de spiritul timpului, de delirul colectiv
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
propune diferențierea în scris între i vocalic (i ) și i semivocalic (scris i ) - era de părere că la cuvintele din seria citată ar fi fost de ajuns să se scrie cu doi i, pentru a indica pronunția bisilabică, forma articulată filosofii acesteia fiind astfel diferențiată de cea nearticulată: acestei filosofii. Reținem de aici cîteva lucruri importante: în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, formele în cauză apăreau ca nefixate grafic, iar pronunția filosofiii era considerată normală, dar inestetică. În
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]
-
fost. Dă la o parte cortina pentru a reînvia personalitatea copleșitoare a lui Nicolae Bălțățeanu sau pe a eminentei profesoare Alice Voinescu, apărând ca-ntr-un medalion de epocă, lucrat în email: "Părul ei alb, parcă de marchiză din secolul filosofilor francezi, mâinile rasate de pe care un ineluș modest arunca flacăra ștearsă a unui mic safir bătrânesc, glasul melodic, untos fără inutile sacadări transformaseră bătrânica școlită prin marile universități europene, autoarea unor rafinate studii despre Eschil, și Montaigne, într-un mit
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
vocabular, morfologie, sintaxă. (Altminteri, atunci când într-un opus prospectarea se săvârșește la nivelul unui singur palier sau, cel mult, la două, suntem în prezența experimentului muzical propriu-zis și nu a muzicii experimentale). 14. Platon spunea că mirarea este sentimentul specific filosofilor. Ei bine, există muzici care uimesc prin graiul lor, împărtășindu-și splendorile, care impresionează prin bogăția lor, slăvindu-și atât aparențele, cât și esențele. Sunt muzicile care clamează, care perorează, care impun. Și pe deasupra îți sar în urechi, perturbând cursul
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
să fi avut posibilitatea să publice în revistă), prozatorul Laurențiu Fulga (publicat în revistă și debutat cu volumul de nuvele Straniu paradis în 1942, chiar în anul în care revista își încetează apariția), Ion Frunzetti (cunoscut acum doar ca poet), filosoful în devenire Constantin Micu, rămas o simplă promisiune, așa-zisul eseist Axente Sever Popovici. Toți noii veniți sunt prezentați pe scurt, printr-un elogiu colegial, în notele revistei. Al. Husar reconstituie toată această dinamică a grupului, printr-o selecție generoasă
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
treizeci de talanți pentru trădare, s-a spînzurat... S.G.: Vă rog să continuați, simt că mai aveți ceva să spuneți... B.N.: N-aș vrea să ne lansăm în raționamente prea complicate și abstracte... S.G.: Insist... Vă rog... B.N.: După ce un filosof a declarat că Dumnezeu a murit, Kirilov (Demonii) a spus: Dacă Dumnezeu a murit, eu sînt Dumnezeu. în clipa aceea Omul a murit. Este cea mai zguduitoare constatare! Omul a murit deoarece nu s-a mai raportat la nimeni. A
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
dați seama că o brută, ca burghezul nostru gentilom, clasic, primind lecții de filosofie de la bodyguardul său cultural personal și care exclamă că până atunci, el nu știuse că e nu numai un vechi prozator, dar chiar și un bun filosof, un brav descendent al lui Descartes, de pildă; vă dați seama, vreau să spun, că singura epocă în care antropoidul nostru întreprinzător și emancipat în care se simte în voie și calificat pentru orișice s-o nimeri, este inatacabilul, este
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
pe același subiect. În introducere, expune ca un motiv principal necesitatea de a-l face cunoscut publicului german pe I. L. Caragiale, ca o complementaritate firească la biografia germană a lui Eminescu redactată de Ioan Scurtu în 1901 și la profilul filosofului Vasile Conta realizat în 1902 tot într-o teză de doctorat și tot la Leipzig de către I. Al. Rădulescu-Pogoneanu. Principalul impediment pe care Horia Petra-Petrescu îl resimte ca aproape insurmontabil este limbajul caragialian specific, greu echivalabil în germană sau în
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
se bazează pe o cercetare personală, cu totul nouă. Heliade rămâne un scriitor de redescoperit, pentru că, din secolul al XIX-lea, a fost cel mai ostracizat de cenzura comunistă. S-ar putea discuta mai mult de acum încolo despre utopistul, filosoful, revoluționarul, publicistul politic Heliade decât despre poetul Heliade, perimat și mai puțin interesant, fie și ca vizionar.
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
ce-o ai!" MARCEL BRESLAȘU Încă în Paradis Adam cântă întâiu-i cânt. Și-i fapt notoriu/ Un altul mai dotat că el nici nu era/ Eva-ar fi fost un excelent auditoriu,/ Dar șarpele " întâiul critic " fluiera!" I.L.CARAGIALE "Unui filosof pleșuv Măiastră-i Natură! În veci nu greșește,/ Ci toate le pune la loc potrivit:/ Deasupra o Lună, sub care domnește/ O noapte adâncă și fără sfârșit!" ȘTEFAN CAZIMIR "Lui Al. Piru Harnic ițele îți legi/ Și-mpletești speranței firu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
unei societăți, deci un conflict între două societăți. Aici încep să se întrevadă marile ei posibilități de a intra în ritmul istoriei, de a deveni reflexul imediat al ciocnirilor fierbinți din atelieriele muncii mai întîi, dintre două morale și două filosofii, după aceea". Pe portativ liric, un asemenea crez militant e transpus astfel: "Poeții de azi, poeții cu degetele tremurătoare ca niște plopi și scurte ca niște gloanțe/ poeții cu pietre de toate mărimile prin toate buzunarele/ trebuie să știe că
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
important capital intelectual în țară și cred că în anii următori vom vedea tot mai multe lucrări și acțiuni inspirate de umanismul democratic. în ce mă privește, atît cît am reușit, am încurajat și am sprijinit tînăra generație de istorici, filosofi, literați și politologi să gîndească în chip autonom și să se despartă de ceea ce Francis Bacon numea "idolii tribului". Cît despre pozițiile unor intelectuali deciși să "mă tragă la răspundere", aproape ca în tristele timpuri de demult (slavă Domnului, nu
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
o mulțime de lucruri care îmi erau inaccesibile din toate punctele de vedere, inclusiv din acela al limbii germane, pe care, deși o învățam, în facultate, n-o știam, de ușurința și frumusețea cu care ne vorbea despre estetica nu știu cărui filosof german din secolul XIX, încît mă făcea să cred că, dacă mă duc la bibliotecă și iau cartea din raft și o citesc, pot să spun aceleași lucruri ca și el. Ceea ce nu era cazul cu Călinescu. El nu-mi
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
pe lângă multe alte atacuri sau pâri înaintate câte unui principe, scria: ...În extravaganta și neinteligibila sa scriere, Rabelais a răspândit mai mult chiolhanuri și cele mai mari necuviințe; el a înfățișat multe lucruri învățate , dar și gunoiul, urâtul; era un filosof beat care scria la beție... Definiție dată de principalul umanist al secolului luminilor, celuilalt mare umanist al evului mediu . Verva, deslănțuirea verbală, siluirea gramaticei și a legilor scrisului, nu neapărat stabilite, însă în general respectate, preced cu secole modernismul nostru
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
răspunsul lor (răspuns care e un ecou al stării de fapt, iar nu soluția care ar fi o intervenție chirurgicală pe real ce nu stă în putința analistului) plutește în aerul extrem de poluat moralmente al cetății postdecembriste: "în fond, spune filosoful - și cel grec și cel de acum - nu-i important niciodată răspunsul, ci întrebarea. Ea curăță în jurul ei, cel puțin pentru moment, dacă nu pentru mai mult timp, murdăria." Una din aceste interogații-cheie are în vedere "marea problemă" a societății
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
Nu e întâmplător că Sey Mondy abandonează la douăzeci și trei de ani filosofia sorbonardă, de bibliotecă, pentru filosofia vieții, aceea a experiențelor-limită, forțând sau provocând "pe teren" destinul, iubirea, credința, cunoașterea, pragul morții, puterea de stăpânire a lumii. Fostul filosof livresc păstrează viu și incisiv reflexul interogativ despre starea lumii, în alcătuirea ei socială concretă: diversă și dezastruoasă. Marele Călător voia "să afle ceva", un secret ultim al lumii. Martorul, adică naratorul, își dă seama că "Sey era purtătorul unui
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
adevărat, cel mai neobișnuit om pe care-l întâlnise vreodată". Avea aparențele derutante ale unui militar în Legiunea străină, dar și ale unui explorator dintr-o expediție științifică. Era câte ceva din toate acestea, dar și mai mult decât atât. Era filosoful, căutătorul adevărului ultim, un ins dotat cu o inteligență excepțională. Sey Mondy are o megalomanie dubioasă, când de demon distructiv, când de creator demiurgic, pusă mai clar în evidență de povestea apartenenței lui la "un comando spiritual" de doisprezece scriitori
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
se referă la dictatura ceaușistă intrată în cea mai oribilă fază a ei. Cine mai vrea să știe azi ce însemna să publici - în 1984! - următoarele fraze: "Utopia contemporană oferă o variantă destul de stranie a unei filosofii în care tocmai filosofii lipsesc, singura filosofie admisă fiind cea a Teoreticianului Șef, formulată în ordonanțe, sentințe, decrete, imperative, interdicții și suspiciuni de tot felul, care vor reglementa pînă și cele mai neînsemnate nuanțe ale vieții sociale sau particulare". Sau: "Societatea a devenit în
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
Goethe și Hegel) a readus toată atmosfera întâlnirii cu Berlioz în Italia - celebrele călătorii ale romanticilor în sudul Europei! Cântată pentru prima oară la Londra în 1833, simfonia Italiana e întru totul versiunea muzicală a cuvintelor lui Felix Mendelssohn (nepotul filosofului iluminist Moses Mendelssohn) despre muzică: "Chiar dacă orice altceva pare gol și respingător, până și cea mai mică implicare în muzică e atât de absorbantă și ne duce atât de departe de oraș, țară, pământ și toate cele lumești, încât e
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
destul de stângace - n.n.). Tot așa, va vedea în Troțki, un "bolșevic cu conștiința nealterată" (Op. cit., p. 37). Reacția lui Panait Istrati este, așadar, efectul gravei deziluzii a unui idealist. Spre deosebire de Fundoianu, care judeca, în 1935, stările de lucruri de pe poziția filosofului de factură existențialist-șestoviană, opus "falselor evidențe" ale rațiunii constrângătoare și oricărui program susceptibil să reducă libertatea spiritului individual, și reticent, ca atare, din principiu, în fața oricăror limitări doctrinare, prozatorul se manifestă ca o fire pasională, care-și mărturisește fără ocol
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
motivații și de pe platforme ideologice și filosofice sensibil diferite. Căci dacă autorul Spovedaniei pentru învinși dă glas unei uriașe decepții a omului care nu încetează să creadă în idealurile socialismului, deși nu e un militant strict înregimentat politic, mai raționalul filosof Fondane pune în joc, cum am văzut, în reflecțiile sale critice, și un fond ideatic chemat să le justifice în planul unei concepții mai generale. Amândoi se întâlnesc, însă, în refuzul îngrădirii libertății individuale de către organizații și programe constrângătoare, ce
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]