373 matches
-
separă acest hapax existențial î1568) de ultima suflare a lui Montaigne î1592). Douăzeci și patru din care douăzeci și trei consacrați dictării capodoperei... 30. A filosofa însemnă a învăța să trăiești. Vulgata susține acest lucru de patru secole: Montaigne afirmă că „a filosofa înseamnă a învăța să mori”. Desigur... mai întâi ideea, fraza, expresia se găsesc la Cicero... Apoi, trebuie să înțelegi foarte exact inversul „a filosofa înseamnă a învăța să trăiești”. Mai bine: înseamnă a învăța să trăiești bine pentru a nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
însemnă a învăța să trăiești. Vulgata susține acest lucru de patru secole: Montaigne afirmă că „a filosofa înseamnă a învăța să mori”. Desigur... mai întâi ideea, fraza, expresia se găsesc la Cicero... Apoi, trebuie să înțelegi foarte exact inversul „a filosofa înseamnă a învăța să trăiești”. Mai bine: înseamnă a învăța să trăiești bine pentru a nu te teme de moarte și a o integra în viața ta ca pe un lucru natural... Pentru că a muri nu se învață. A te
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
urmei? filosofii aduc, desigur, unele răspunsuri. Atâta doar că ele sunt prea multe, căci autorul Satinelor Menippee numără nu mai puțin de două sute optzeci și opt - câte școli filosofice există! Or, încă de la primele rânduri ale faimosului capitol intitulat A filosofa înseamnă a muri, Montaigne dă și el una, care-i pare a fi singura posibilă: scopul nostru este plăcerea... Orice ar gândi preoții, filosofii care le cântă în strună, oamenii de rând, unii sau alții, papa, regele, bărbații, femeile, curtenii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
spună despre cei care acceptă ultima lovitură a sorții fără să se tulbure, fără a se plânge, cu seninătate. Așadar, cum moare Montaigne el care-i celebru pentru a fi intonat de atâtea ori acest refren filosofic potrivit căruia a filosofa înseamnă a învăța să mori? Douăzeci de ani consacrați acestui subiect, nenumărate ceasuri de lectură și de meditație, reflecții neîntrerupte, gânduri despre trupul său bolnav și care a început să-l părăsească părticică cu părticică - de la litiază la impotență trecând
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
întorcând spatele scolasticii, categoriilor aristoteliciene, tradiției și deci teologiei ca matrice a oricărui adevăr, puțin preocupați să obțină favorurile profesioniștilor disciplinei sau dreptul de tipar din partea oficialilor gândirii, ei nu vor să fie asimilați cu tradiția. Și unul și celălalt filosofează bătându-și joc de filosofia dominantă - Pascal își va aminti de acest lucru... - și, prin aceasta, deschid drum larg unei revoluții în gândirea occidentală. Montaigne și Descartes nu se mai mulțumesc cu bibliotecile lor pentru a gândi realitatea, pentru a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
moartea ca paradox, toate trei la Imago. O bună și consistentă introducere pentru cine nu l-a citit pe Montaigne în textele sale. *** „Nu sunt filosof”. Este una din frazele celebre ale lui Montaigne dovedind acea interesantă modalitate de a filosofa care constă în a-ți bate joc de filosofie: modalitatea proprie lui Lucian de Samosate dar și gânditorilor care nu se recunosc în filosofia oficială și pe care filosofii oficiali nu-i recunosc ca fiind de-ai lor. Zadarnic am
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
MOMENTUL AL TREILEA INVENTAREA PLĂCERII: JUBILAREA LUI ARISTIP DIN CIRENE VI ARISTIP și „voluptatea care gâdilă” -1Filosoful cu fustă. Aristip din Cirene trece drept filosoful emblematic al hedonismului; grea misiune și supărătoare reputație într-o lume care consideră că a filosofa este incompatibil cu a fi adept al plăcerii, că filosofia exclude voluptatea ca obiect sau că jubilarea face imposibilă orice formă de gândire, și cu atât mai mult de înțelepciune. Filosof hedonist: iată, de mai mult de douăzeci de veacuri
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un mod alternativ de a practica disciplina, care se sprijină de obicei pe curs, ezoteric sau exoteric, și pe transmiterea unei învățături plecând de la cuvinte consemnate, în genul notațiilor „să nu uit”, în suluri care traversează secolele. Se poate deci filosofa într-o școală, la umbra unui magistru care vorbește, plecând de la texte; dar și pe stradă, în agora, privindu-l pe un filosof care, din motive de eficacitate concentrată, redusă la chintesența ei, se exprimă nu atât prin vorbire și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că n-ar putea fi un bun cetățean. în Atena zisă democratică, nu se prea glumea cu astfel de lucruri. Virtuosul Socrate, apărător al îndatoririlor cetățeanului în fața lui Aristip care le neagă, va plăti cu viața faptul de a fi filosofat contra cetății... Aristip se dezangajează din treburile colective, cu care consideră că-ți pierzi vremea și energia, bunuri de preț care pot fi utilizate mai cu folos pentru a te desăvârși, a te realiza ca ființă autonomă și independentă de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vedere. Pentru Aristotel, plăcerea nu este nici un rău în sine, nici un bine în sine, ci numai relativ la activitatea cu care este asociată: evident, plăcerea de a-i face un rău vecinului rămâne imposibil de susținut, în schimb plăcerea de a filosofa se definește ca fiind cea mai bună. De fapt, care hedonist autentic ar afirma contrariul? Cu siguranță, nu Aristip din Cirene, și nici ceilalți care situează plăcerea în vârful ierarhiei și fac din ea binele suveran; toți aceștia ar fi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-l imaginăm pe Heracle bigam... MOMENTUL AL ȘASELEA Sub semnul purcelului: epicurismul greco-roman X EPICUR și „plăcerea supremă” -1- Fiziologia filosofiei. Cu mult înaintea lui Nietzsche, care experimentează și teoretizează această evidență în prefața la Știința voioasă, Epicur afirmă că filosofăm cu un trup și că nu devenim înțelepți plecând de la orice stare corporală. O fiziologie a filosofiei în plin secolul al IV-lea înaintea erei noastre, iată o idee de-a dreptul genială - încă una - la un filosof ce reușește
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aceste fapte sunt interpretate incorect cu bună știință. Astfel, în Grădină sunt admise și femei, ceea ce nu se întâmplă la adepții filosofiei oficiale, și ele sunt considerate egale cu bărbații; acest fapt este suficient pentru a le imagina nu atât filosofând, cât servind pentru desfătarea trupească după meditație: un pas este de-ajuns pentru a-l transforma pe stăpânul Grădinii în proxenet - și, de ce nu?, în proxenet al propriului frate; desigur, bugetului pentru hrană îi erau consacrate sume importante, atâta doar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru a explica faptul că Epicur putea mânca atât de mult, trebuiau admise și vomitările care permiteau orgiile culinare; Grădina era izolată, departe de Atena, unde noaptea coboară repede chiar și vara: ar fi trebuit oare să înceteze a mai filosofa odată cu lăsarea serii? Prieten al celor puternici? Când, unde și cu cine? Spre deosebire de Platon, el n-are la activ nicio practică lingușitoare, de curte, pe lângă vreun Denis al momentului ... Mai aproape de adevăr: Epicur nu era, într-adevăr, un cetățean de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prezintă umanitatea așa cum era la originile ei, cultura cum era la început, deja departe de natură! Aceste dorințe țin de lumea culturii, nu de natură... Nenaturale, bineînțeles, dar necesare? Nu: nici naturale, nici necesare: pentru că unii cunosc fericirea fără a filosofa, fără a practica artele frumoase și neștiind nimic despre bucuriile prieteniei... Nu moare nimeni dacă nu practică filosofia - altfel, ce mai hecatombă ar fi! -, arta sau prietenia - în această ultimă ipoteză, omenirea ar dispărea aproape în totalitate... Concluzia se impune
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
afirmă compoziția atomistă a universului și a oricărei realități? Așadar, ce înseamnă o plăcere corporală pentru Epicur? Dar o jubilare a sufletului? Cine resimte plăcerea sufletului în trup dacă nu trupul - deci sufletul? A mânca, iată o jubilare corporală; a filosofa - o bucurie a spiritului, gândesc dualiștii: dar care-s părțile separate, distincte și ireductibile care simt, resimt și fac posibile aceste senzații într-o materie unică? Epicur susține permanent în lupta sa antiplatoniciană că lumea ideilor ține de cea mai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
asemenea prostii aferente domesticității conjugale. Istoria epicurismului păstrează numele unor Mammarion, Hedeia, Erotion și Nikidion, Leontion și Themisa, tot atâtea pretinse curtezane cu care, dacă e să-i credem pe adversarii săi, hedonistul Epicur chefuia, evident... Mai probabil, ele au filosofat absolut de la egal la egal cu Metrodoros sau cu dedicatarii celor trei faimoase scrisori - Pythocles, Herodot și Meneceu. Ceea ce nu putea intra în creierul unui grec obișnuit din vremea aceea, convins, ca toți masculii cu fruntea îngustă de pe planetă, că
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un azil, o fortăreață sau un ospiciu. Filosoful nu se limitează la cadrul strict al comunității filosofice, ba poate chiar e mai filosof și cu mai bune rezultate în afara ei, dincolo de porțile Grădinii. De unde și necesitatea unei anumite perspicacități: nu filosofezi și nu duci o viață filosofică singur, dar nici chiar cu oricine. Față de cei care nu pot intra în mod decent în comunitatea electivă epicuriană, punctuală sau durabilă, geografic reperabilă, sedentară, sau legată de fluxurile intersubiective, nomade, îți rămâne ultimul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vilă? Trecerea de la cultura elenistică la civilizația romană. în această parte a Campaniei se vorbește și se scrie grecește, dar, pentru prima dată, este imaginată posibilitatea de a vorbi și de a scrie și într-o altă limbă pentru a filosofa: latina. Sfârșitul privilegiului grec, sfârșitul lumii elene, instaurarea unui univers nou, conținând noi potențialități. Insesizabil, abia marcat, geniul se deplasează spre Roma, centrul unic al unei lumi care-și schimbă încet-încet axa. înaintea acestei nebuloase epicuriene, filosofia nu exista pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în a începe printr-o istorie bine scrisă, clară, precisă, inteligentă - chiar spirituală, dacă se poate: cea a lui Lucien Jerphagnon, Histoire de la pensăe, Tallandier, 1989, Poche Pluriel, întrunește toate aceste calități. Pentru definirea ambianței, adică a ceea ce înseamnă a filosofa în perioada antică până în timpurile de început ale creștinismului, a se vedea Pierre Hadot, Qu'est-ce que la philosophie antique?, Folio, 1995 îtrad. rom. G. Bondor, C. Tipuriță, Ce este filosofia antică?, Polirom, Iași, 1997). A se citi, de asemenea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Les fragments de Diogène d'Oenanda, traducere de Alexandre Etienne și Dominique O'Meara. Tot ce ne-a rămas - adică puține lucruri - beneficiază și de o introducere cuprinzând tot ce se poate ști astăzi în materie. * ** A trăi și a filosofa latinește. Schimbare de lume: trecerea de la Atena la Roma ne obligă la reajustări ideologice și la noi considerații asupra legăturii dintre timp și reflecție. Un fir al Ariadnei în acest labirint istoric ni-l oferă cărțile lui Lucien Jerphagnon, Vivre
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Dina, soția mea (și iată cum, Încetul cu Încetul, te familiarizezi cu personajele acestei cărți, te localizezi și tu, instalându-te Într-un univers tot mai „real”, sau cel puțin mai populat) vorbește, chiar În clipa În care degetele mele filosofează deasupra tastaturii, cu cățelul și Îi spune: - Ce faci, măi, mâță? Să nu mi se facă pielea de găină? Să nu-mi aduc aminte, brusc, spusa lui Peirce, acest idol al meu, potrivit căreia a te comporta logic este un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o dată și reapare de două ori mai puternic.” Ion Ghica este de altfel nu numai personajul central, ci și raisonneur-ul narațiunii: „Cuza a învins fără să vrea să învingă și doar pentru că nu are un program politic, social...” El înfăptuiește, filosofează și se bucură de existență cu egală și inteligentă umoare. Miza reală a narațiunii este însă una superioară romanului de reconstituire istorică propriu-zisă: scriitoarea își dorește - și reușește - să ofere un prototip al luptelor interne pentru putere, al mecanismelor exercitării
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
fel cu ceilalți oameni prin substanța trupului său, împăratul e asemănător cu Dumnezeu prin puterea ce derivă din funcția sa (21); în epoca lui Justinian s-a realizat statul ideal preconizat de Platon în care vor domni filosofii sau vor filosofa regii (17); și așa mai departe. Faima însemnată a operei e dovedită și de versiunile în armeană (sec. al VII-lea) și în slavă veche (sec. al X-lea). Bibliografie. Ediții: PG 86/1, 1164-1185. Trad. it. în S. Rocca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
jurnalului ca parte și interlocutor permanent și discret, ca un documentar pentru sine al întregii sale activități. Jurnalul [...] a fost tot timpul preocuparea sa cea mai statornică [...]. Notele intime raportează zilnic despre un om cuprins de patima acțiunii, căutând relații, filosofând, avid de plăcere, inhibat de nerealizare, orgolios și smerit, demn și bun, făcându-și visuri să fie util țării [...], cu o percepție acută a realului, dar și cu predispoziție romantică spre reverie. MARIN BUCUR SCRIERI: Ceasurile de mulțumire ale lui
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
nu a face parte sunt termeni care au dictat relațiile umane. Acestea erau schimbări amețitoare. Smulgerea individului din colectiv și crearea noii conștiințe de sine au apărut a fi extrem de simple, aproape banale. În timp ce Descartes, Newton și Locke erau ocupați filosofând despre metafizica noii lumi raționale În curs de formare, o schimbare mult mai prozaică În obiceiurile și comportarea oamenilor obișnuiți avea loc - una care va pregăti generațiile următoare de europeni să gândească și să acționeze În mod obiectiv și autonom
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]