338 matches
-
și pârghii. Manevra insolită excită la maximum curiozitatea germanului. — Dar nu e riscant? — Aha! se bucură celălalt. În sfârșit, cobori și tu din nori și-ți dai seama ce se întâmplă. Pusio privește în jur cu teamă. — Așa sunt romanii, filozofează batjocoritor instructorul. Ridică măna spre trapa de deasupra și rostește cu glasul vibrând de ironie: — Uite-i pe învingătorii Pământului și cuceritorii Universului cum stau suspendați într-o mașinărie șubredă și aplaudă frenetic pericolul pe care-l înfruntă. — Nu poate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu-i avertiza, marea dragoste ce se va contura, Învăluindu-l...!! Lăsă aparatul de radio să transmită muzica În surdină, iar el pe jumătate adormit se lungi În așternut zâmbind flegmatic, Încercând s’o alunge pe Atena din memoria lui filozofând: desigur, o aventură ca ori care alta, este adevărat - puțin mai fierbinte - pe care Însă, va trebui s’o dau uitării...!! VII AJUNUL CRĂCIUNULUI Se apropiau sărbătorile Crăciunului. Febra pentru acest Însemnat eveniment intrase În faza finală.Orașul cunoștea o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Am Înțeles, centrul orașului a fost lovit dezastruos...!!” „Cuvintele nu pot exprima În suficientă măsură starea mea sufletească, văzând tragedia celor sfârtecați de prăbușirea clădirilor!! Oare ce or fi gândit oamenii În momentul morții...!!?” „Parcă mai ai timp de gândire, filozofă Șefu-l. Mori și gata...!!” „Cu toate pronosticurile trâmbițate de unii binevoitori de ocazie totuși eu nu cred, această balansare a scoarței pământului mă cam pune pe gânduri. Să fie adevărat oare faptul, la anul două mii va fi sfârșitul...?” Șeful
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tuturor lucrărilor executate dela Început și până În prezent. Sunt sigur, delapidarea va atinge cifra astronomică a zecilor de milioane lei, iar dacă printr’o minune nu vei apărea În fața plutonului de execuție, atunci Închisoarea pe viață, te va face să filozofezi: În mod sigur, nu era nici o pagubă dacă nu existai...! Și acum, termină de scris declarația...!” Tony Pavone, văzu negru În fața ochilor. Avu senzația simptomelor radioactive derulându-se violent...! Realizând amenințările primejdioase În care ființa lui să fie distrusă fără
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un anume fel, un istoric. Astăzi, ajungând pe plaja gri-argintie a insulei sale preferate, împânzită de cețurile gri-argintii care învăluie întotdeauna marea învolburată ce o înconjoară, era pe cale să trăiască un mic eveniment istoric. Dacă ar fi știut, ar fi filozofat pe îndelete asupra paradei istoriei, asupra neputinței istoricului de a sta deoparte și a se uita. Era o greșeală, ar fi spus el, să te consideri un cronicar olimpian. Fiecare din noi participă la această paradă. Istoricul este influențat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ovare...” „Deocamdată, ovarele lipsesc.” Spunând asta, Noimann se strădui să schițeze un zâmbet, dar o durere ascuțită Îi brăzdă În lung și În lat abdomenul. „Păi, tocmai această lipsă vă face să suferiți atât... Golul atrage gol și plinul plin”, filozofă celălalt. „Gândiți-vă, câți oameni nu ajung la sinucidere tocmai din cauză că nu reușesc să-și umple golul ce li se cască În conștiință?! Aici intervine chiar un paradox: cu cât caută să-și umple acest gol, cu atât prăpastia dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o așeză frumos În birjă. Lângă ea depuse și lornionul, pe care nu se știe de când Îl purta asupra sa. „Singurătatea obiectelor e mai cumplită decât singurătatea ființelor. Spiritul animă corpul. Dar, unde nu există corp, În locul spiritului bântuie frigul”, filozofă el, luând un aer solemn. Mesenii dădură din cap. „Profund”, rosti cineva din dreapta sa. „Ce să mai vorbim”, zise altul, ștergându-și pe furiș o lacrimă. „Încotro?” Îl Întrebă birjarul, cocoțat la locul său... „Tot la țintirim”, făcu Noimann. „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
stomatologul Paul descindea la cimitir. Mulți șoferi de taxi cunoșteau aceste ciudățenii ale sale, deși, la drept vorbind, el apela destul de rar la serviciile lor, preferând să meargă până la lăcașul său de veci pe jos. „Puțină mișcare nu strică niciodată”, filozofa el... Când ajungea În dreptul monumentelor, se Înclina cu mult respect În fața lor, oferindu-și câte un păhărel de coniac sau o țigară, nu Înainte Însă de-a depune pe propriul său soclu o jerbă mortuară... Își dichisise cavourile, Înghesuind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
eu îs pe aproape. ― Te-om chema noi dacă a fi nevoie. Mai degrabă dacă vărul ista al meu a mai desface baierele pungii - a răspuns Todiriță. ― Între oamenii buni se desfac și baierele sufletului, nu numai ale pungii - a filozofat Aizic cu zâmbet abia schițat... ― Cum să nu desfac legăturile pungii, măi Todiriță? Doar nu vin la târg în fiecare zi. Și vrem să mai aflăm și noi ce mai este nou în lumea aiasta. Așa că te-om ruga să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care ne-a invitat la reședința lui de lângă Toledo. Mi-a rămas în suflet atmosfera fermecată a castelului vechi, pereții acoperiți de tablouri cu strămoșii gazdei, pictați de artiști celebri. I-am ascultat cu voluptate pe el și pe Sergiu filozofând până adânc în noapte. Mai era un mare regizor italian care, împrietenindu-se cu Sergiu, i s-a confesat odată: „Sunt îndrăgostit de trei ani de nevasta ta.“ — De bună seamă că Maestrul s-a enervat, am pre supus eu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mormântul de la Putna și la poale de Carpați. Bătrâni... -Salut... -Salut! -Ce faci? Cum îți mai umpli timpul? Mă-ntreabă un amic pe bulevard. -Cu mai nimic. Tresar de întrebare, Aș vrea să scot și bruma de pe card. Și plec, Filozofând răspunsul. De ce mai vor bătrânii noștri timp, Când neputința ne ucide, De ce mai vrem ca iarnă, anotimp? Suntem balast sau frâna de serviciu, Consumatori ce n-au decât nevoi, O masă de manevră, sacrificiu Dar lumea ar fi rece fără
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu rămâne pe această lume. Aici este adevărata egalitate a tuturor oamenilor, de la cerșetor la capete încoronate. E atâta liniște în vastul cimitir - un nou Bârlad - mutat sub cruci. Cufundat în această liniște calmă, sub un cer senin, gândesc și filozofez la problema existenței omenirii și a individului în parte. Mă întorc spre casă, coborând încet spre vale. Cât de mult se mai bucura soția când îi dăruiam flori și cred că și acum, de acolo, de sus-sus, se bucură că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
combinată cu misterul, inhiba reacția. L-ar fi zvârlitcât colo... Țicneala era o cursă, erau convinși, nu știau niciodată cât de stupefiați sau sceptici să se arate. Vorbea despre dictatori, ca și cum ar fi vorbit despre cel mai firesc lucru, apoi filozofa despre mediocritate, frustrare, fanatism și, hodoronc tronc, ajungea iarăși și iarăși la... Argentina. Horoscopul familiei, bineînțeles... Despre fratele fugit la Buenos Aires, îmbogățit și senilizat, dar și despre similarități politice cu țara de departe relata imprudentul. Moaca mereu scârbită, scuipând cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care părea să anunțe apropiata sa intrare În rândurile aripii opuse, ce vom face de acum Încolo, când pare să se fi Închis toate ușile, Pentru Început, să ridicăm ședința, răspunse cel mai bătrân, Și apoi, Apoi să continuăm să filozofăm, dacă tot ne-am născut pentru asta, chiar dacă despre neant, Pentru ce, Pentru ce, nu știu, Atunci de ce, Pentru că filozofia are tot atâta nevoie de moarte cât și religiile, dacă filozofăm o facem pentru că știm că vom muri, așa cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cel mai bătrân, Și apoi, Apoi să continuăm să filozofăm, dacă tot ne-am născut pentru asta, chiar dacă despre neant, Pentru ce, Pentru ce, nu știu, Atunci de ce, Pentru că filozofia are tot atâta nevoie de moarte cât și religiile, dacă filozofăm o facem pentru că știm că vom muri, așa cum a spus monsieur de montaigne, a filozofa Înseamnă a Învăța să mori. Chiar nefiind filozofi, cel puțin În sensul cel mai comun al termenului, unii reușiseră să Învețe drumul. Paradoxal, nu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pentru asta, chiar dacă despre neant, Pentru ce, Pentru ce, nu știu, Atunci de ce, Pentru că filozofia are tot atâta nevoie de moarte cât și religiile, dacă filozofăm o facem pentru că știm că vom muri, așa cum a spus monsieur de montaigne, a filozofa Înseamnă a Învăța să mori. Chiar nefiind filozofi, cel puțin În sensul cel mai comun al termenului, unii reușiseră să Învețe drumul. Paradoxal, nu atât să Învețe să moară ei Înșiși, pentru că Încă nu le sosise ceasul, ci să păcălească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-l mai atingeți, oameni buni! Nu vă jucați! le cere Arhanghelul, pe un ton neobișnuit de hotărât. Acum, putem deschide ușa! Phiii... Du-te, tată, la refec. Te iert de ăia zece lei, ai mei. Absolvo te! Ne-am scos! filozofează Dănuț. Dar, înainte ca Fratele să înalțe cheia, pentru a îndeplini porunca Îngerului, pe pragul bisericuței fâlfâie o umbră strâmbă, cocârjată, gheboasă, gâlmată, pipernicită și vădit macabră; umbra unui gnom sau a unui pitic mai răsărit, învăluit într-un lințoliu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în jocul rimelor. Nu sunt uitate nici ”necuvântătoarele”, pe care cei mici le îndrăgesc și nu lipsește nici umorul, vârsta copilăriei având, inerent, această aplecare spre ludic. Desigur, unii copii, deja ajunși la vârsta visărilor, realizează creații străbătute de melancolie, ”filozofând” asupra vieții, a dragostei ori a trecerii ireversibile a timpului. Astfel, conform principiului conform căruia ”întregul este mai mult decât suma părților lui”, avem încredințarea că acești copii, printr-o conlucrare creativă, au reușit să constituie un caleidoscop, un mozaic
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
au ars Iașii și Suceava.” Așa se întâmpla mereu. Nu-i nici o mirare. Dacă plecau turcii, veneau tătarii cu cazacii, apoi lehii sau armatele moschicești...Toți aveau același gând: să pună mâna pe bogățiile țării și să ne robească - am filozofat eu, în timp ce glasul din umbră m-a făcut atent: „Pentru că tot ai dreptate, fii bun și citește cu atenție cartea de judecată dată de Istratie Dabija voievod la 9 octombrie 1662 (7171) privind neînțelegerea dintre mănăstirea Hlincea și mănăstirea Bârnova
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Hogaș. Impresionantă este ,,odiseea” cireșului și dialogul pe care-l întreține cu cireșul personificat. Îl numește ,,dragul” și-și raportează propria-i existență la bătrânul cireș din curte, simțind ca și dânsul: ,,capătul drumului din viață e aproape de sfârșit...” Domnia Sa filozofează asupra existenței omenirii și a individului; gândul ne duce la reflecția eminesciană din ,,Scrisoarea I” și anume: ,,Unul e în toți tot astfel precum una e în toate...” Cartea domnului profesor dezvăluie dragostea statornică și dorul pentru fiica sa, Mariana
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de-a rândul, când nu mă simt în stare să scriu un cuvânt. Alteori, înmugurește, deodată, în mine, dorința de a mă așeza la masa de scris și de a trudi asupra foii imaculate... ... Ce m-o fi apucat să filozofez acum, în toiul nopții? Ce nevoie am eu de așa ceva acum? ...VII.6. ... “Dom’ profesor, poftiți la telefon!” “Dar...” “Lăsați, câteva minute stau eu aici. Băieții, elevii, vor înțelege că-i ceva urgent, vă cheamă doamna, vrea să vă comunice
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
strălucitori, cu o expresie șireată pe chipul Îngrozitor, palid, specific ființelor nopții - toți trei Îmbrăcați elegant, În stilul ostentativ, la modă pe Broadway - adunați laolaltă ca și cum fiecare recunoscuse În celălalt un adevăr expert În cele lumești și materiale. Începură să filozofeze Într-o manieră impresionant de savantă pe tema vieții, morții, inutilității speranțelor și aspirațiilor omului, ale cărui zile sînt numărate - rodul experienței lor mature. Evreul era punctul central și dominant al acestui mic grup și vorbea cel mai mult. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am rezolvat misterul, se repezi conu Costache, cu cafeaua tip Marghiloman în mână. Am aflat cu ocazia asta că logica e ca un antrenament, dar rezultatul luptei tot nu-l poți controla, abia acolo-i adevărul... — Nu-mi place să filozofez, Costache, dar nu-nțeleg ce-i adevărul, când știi și dumneata că pentru fiecare adevărul ia altă formă. — Încep să cred că-i ceva mai presus de noi și poate că cei săraci cu duhul sunt mai fragezi, mai pregătiți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de știință Gil Crăescu” și se termină rotund, pomenind același nume al unui „fiu deosebit al Bârladului, dispărut prematur”. În ziua ceremoniei de înhumare a urnei cu cenușa lui Tigeliu Crăescu, monologul interior este un pretext pentru scriitor de a filozofa pe tema timpului care curge din ce în ce mai grăbit și a prieteniei adevărate: „Bună dimineața, Gil! Poftim la o cafeluță! [...] După cum văd, am cam rămas fără prieteni adevărați, căci de ceilalți, prefăcuți, mam descotorosit singur”. Deși trăiește singur „în colțul său de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în lume, dacă un asemenea specimen mai poate fi numit „om”. La 4 mai mă delectez cu volumul de versuri „Clipe de infinit” primit de la dl. Vasile Fetescu, Iași, volum în care autorul manifestă și induce o stare de pesimism, filozofând pe tema efemerității omului în raport cu veșnicia, cu eternitatea. Prietenește și la obiect mi-am spus părerea și de această dată, așa cum fac de obicei, ori de câte ori primesc asemenea daruri de suflet - fapt ce nu scade valoarea volumului în discuție, ci dimpotrivă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]