6,294 matches
-
de negare aparține unui subiect uman care neagă totul la infinit, și pentru că mai apoi ea e semnul libertății absolute în ordine umană, Kierkegaard, supus presiunii pe care terminologia aflată în vogă atunci - cea hegeliană - o exercita asupra oricărei minți filozofice, va folosi la rîndul lui definiția hegeliană a ironiei. Ironia este negativitate infinită absolută. Oricît de picată din cer ar părea astăzi o asemenea definiție, ea merită să fie pomenită chiar și numai pentru amănuntul că, prin ceea ce am scris
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
întrebîndu-se cu stăruință cîtă coerență există între intuițiile pe care le-a avut la început filozoful și forma livrescă în care le-a turnat de-a lungul timpului. Acesta e procedeul de care face uz Petru Vaida în lucrarea Opera filozofică a lui Tudor Vianu. Petru Vaida cercetează cărțile lui Tudor Vianu trecînd mereu dincolo de ele, către personalitatea celui care le-a scris. Iar premisa demersului său este că orice gînditor își scrie opera avînd în minte cîteva intuiții fundamentale de
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
Tudor Vianu a fost împiedicat să-și vadă mai departe de preocupările sale estetice, Petru Vaida se întreabă dacă esteticianul român ar fi reușit, în situația în care ar fi fost liber, să dea o formă completă, sistematică, gîndirii sale filozofice. Răspunsul lui Petru Vaida e răspicat: neavînd vocația metafizicii, ci doar nostalgia ei, Vianu nu ar fi elaborat o filozofie propriu-zisă. Cauza acestei neputințe este de găsit mai ales în preferința sa mărturisită pentru exactitatea de tip științific în dauna
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
e răspicat: neavînd vocația metafizicii, ci doar nostalgia ei, Vianu nu ar fi elaborat o filozofie propriu-zisă. Cauza acestei neputințe este de găsit mai ales în preferința sa mărturisită pentru exactitatea de tip științific în dauna speculațiilor ambigue de tip filozofic. Cu alte cuvinte, cerînd prea mult esteticii, disciplină pe care voia s-o transforme din filozofie în știință propriu-zisă, Vianu și-a retezat posibilitatea de a elabora la rîndul lui una originală.
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
categoriilor de cheltuieli, criterii, proceduri și limite pentru efectuarea de plăți în avans din fonduri publice. Astfel, în cazul existenței unor contracte ferme încheiate în condițiile legii, în cazul serviciilor de traducere și editare în străinătate de opere literare, științifice, filozofice și tehnice ale autorilor din România, se pot acorda avansuri de până la 30% din valoarea integrală a contractului. În cazul serviciilor de consultanță și expertiză, instruire și perfecționare, contractate în condițiile legii, avansul poate fi până la 20% din valoarea contractului
Agenda2003-35-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281399_a_282728]
-
vecin de-acolo încotro se îndrepta el acum. Trenul tăia câmpiile nopții cu zgomot mare pe dedesubt, iar moșul așeza pe deasupra plasă blândă de vorbe, împunsă ici-colea de câte un sughiț. „Mă pomenesc cei de unde am plecat” - trăgea el concluzii filozofice - „Ori ăștia care mă așteaptă acasă”. Venea din Bărăgan, fusese să-și vadă o fiică măritată acolo, iar acum se întorcea acasă, în comuna Români din județul Neamț. Trecuse și prin București, dar Capitala nu-l impresionase prea mult; om
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
poeții hispanoarabi, mai cunoscuți au rămas: Ibn Zaydun, m.1070 , celebru prin amorul pentru prințesa-poetă Wallada, califul al-Mu’tamid 1091, Ibn Hafaga, m. 1139 și, nu în ultimul rând, misticul sufi Ibn Arabi, m. 1240, care pe lângă amplele sale scrieri filozofice a lăsat și un diwan de versuri. De asemenea, lumea hispano-arabă a încurajat câteva poete, între care Wallada, m.1091, fiica unui calif omeyad din Cordoba. S-au păstrat câteva din poemele ei în scrisorile către Ibn Zaydun; îndrăzneala de
Poezie și morală hispano-arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2820_a_4145]
-
la ceea ce deține putere. Contracultura din timpul regimului trecut a discreditat vocația culturală. E.I: Am să revin asupra acestei idei sub un alt aspect. În secolul al XIX-lea, Ralf Waldo Emerson, cel care a pus bazele primului curent filozofic american original, considera intelectualul un gânditor, un mentor, un profet. Așa cum erau priviți Hugo în Franța sau Tolstoi în Rusia. Care dintre aceste roluri se mai potrivește intelectualului secolului nostru, în raport cu sensul în care mergem? Al.F.Ț.: Intelectualii americani
Destine Contemporane Convorbire cu scriitorul Al. Florin Țene Președintele "Ligii Scriitorilor" din România. In: Editura Destine Literare by Elisabeta Iosif () [Corola-journal/Journalistic/85_a_464]
-
Dar avem și noi intelectuali, chiar dacă nu la nivelul celor exemplificați, ce prin opera lor, prin prezența pe micul ecran, din păcate tot mai rară, încă mai formează discipoli cu vederi democratice și care transmit un bogat bagaj de idei filozofice. Însă, intelectualul de mâine nu va mai fi un fel de guru, precum, să zicem, Sofocle urmat de numeroși discipoli. E.I: Crezi că ni se mai potrivește, ceea ce spunea Emerson despre mințile luminate, (dacă ele mai există!?), referitor la
Destine Contemporane Convorbire cu scriitorul Al. Florin Țene Președintele "Ligii Scriitorilor" din România. In: Editura Destine Literare by Elisabeta Iosif () [Corola-journal/Journalistic/85_a_464]
-
în general, și a TAIJIQUAN-ului în special, se pierde în vechimea secolelor și în legendele acelor timpuri misterioase. Prima influență majoră în dezvoltarea artelor marțiale interne a fost exercitată de către daoism, care în forma inițială era predat ca învățătură filozofică și a evoluat cu timpul într-un sistem complex de practici, care includeau printre altele: contemplație, exerciții de respirație, tehnici pentru menținerea sănătății și căutarea misterelor vieții, ale medicinei și ale alchimiei interne, în scopul obținerii nemuririi. Despre începuturile istoriei
Agenda2005-02-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283262_a_284591]
-
lei); Guy Gauthier - Acvile și lei: o istorie a monarhiilor balcanice (Ed. Humanitas, 250 000 lei); Pierre Boulle - Podul de pe râul Kwai (Ed. Humanitas, 150 000 lei); Max Sternberg - Alfabetul din Sinai (Ed. Hasefer, 103 550 lei); Petru Creția - Studii filozofice (Ed. Humanitas, 170 000 lei); Giovani Filoramo ș.a. - Manual de istorie a religiilor (Ed. Humanitas, 390 000 lei); Thomas Hardy - Tess D’Urberville (Ed. Leda, 200 000 lei); Andre Scrima - Teme ecumenice (Ed. Humanitas, 190 000 lei); Nina Berberova - Lacheul
Agenda2004-28-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282642_a_283971]
-
o formă de rezistență împotriva istoriei, a curgerii, a tot ce ne preia. Luciditatea păgubitoare a realistului trebuie combătuta. Idealismul capătă din acest moment drept de cetate: "...experiența lui Don Quijote e valabilă, perfect valabilă, afirmă Noica în al său Jurnal filozofic. Așa trebuie trăit: cu lumea ta"11. Iar lumea ta - Noica o spusese deja în Mathesis sau bucuriile simple - se naște prin părăsirea lumii curente, prin uitarea faptelor ei, prin omiterea întregii istorii care, "nu reprezintă pe nimeni și nimic
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
Humanitas, 1995, p. 8. 6. Constantin Noica, Șase maladii ale spiritului contemporan, Ed. Cartea Românească, 1978, p. 98. 7. Constantin Noica, Carte de înțelepciune, Ed. Humanitas, 1993, p. 37. 8. Constantin Noica, Șase maladii ..., p. 30. 9. Constantin Noica, Jurnal filozofic, Ed. Humanitas, 1990, p. 66. 10. Constantin Noica, De Caelo, Humanitas, 1993, p. 54. 11. Constantin Noica, Jurnal filozofic, p. 20. 12. Constantin Noica, Mathesis sau bucuriile simple, Ed. Humanitas, 1992, p. 44 13. Ibidem, p. 31. 14. Constantin Noica
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
Constantin Noica, Carte de înțelepciune, Ed. Humanitas, 1993, p. 37. 8. Constantin Noica, Șase maladii ..., p. 30. 9. Constantin Noica, Jurnal filozofic, Ed. Humanitas, 1990, p. 66. 10. Constantin Noica, De Caelo, Humanitas, 1993, p. 54. 11. Constantin Noica, Jurnal filozofic, p. 20. 12. Constantin Noica, Mathesis sau bucuriile simple, Ed. Humanitas, 1992, p. 44 13. Ibidem, p. 31. 14. Constantin Noica, de Caelo, p. 30 15. Loc. cît. 16. Ibidem, p. 63. 17. Constantin Noica, Mathesis..., p. 28. 18. Constantin
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
cu strîngere de inimă, decepția provocată de romancierul Blaga: Tocmai citesc românul lui Lucian Blaga Luntrea lui Caron, recent apărut, care e important și interesant din punct de vedere documentar (căci e autobiografic) dar e mizerabil scris pentru că admirabilul prozator filozofic nu stia să povestească: parcă ar avea cîlți pe limbă". Ori aceste opinii înfrigurat politice (1 ianuarie 1991): "așa cum m-ai rugat, trimițînd lui Heitmann un pachet cu textele traduse din Istorie, i-am și scris - profitînd de ocazie - mi-
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
ei narativa, încît eu una nu șovăi să o consider drept o capodoperă, demnă de a sta alături de Toamnă patriarhului sau de Veacul de singurătate. E o meditație pe tema morții, cum explicit anunță titlul, dar tocmai o aparentă precaritate filozofica a tratării, o anumita șocantă ne-reflexivitate a stilului individualizează românul. Marquez mărturisește, în conversațiile cu Plinio Apuleyo Mendoza, că l-a preocupat îndelung tema abordată în acest român, si ca elementul esențial, după el, în realizarea structurii narative, ar
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
lucrările din prima parte a vieții lui Gracian, publicată la Madrid în 1642, e greu de clasificat, pentru că ar putea figură la fel de bine alături de manuale de retorica, de tratate de critică literară, de stilistica, ori ar putea trece drept opera filozofica, sau doar antologie de texte literare din epoca. De fapt, este o carte despre imaginație, prin care autorul înțelege acea facultate umană care ne inspiră cuvinte și propoziții, făcînd din fiecare din noi fie niște bîlbîiți, fie aleși oratori, neputincioși
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
și în planul încercării unei recuperări de genealogie intelectuală, cum o numește autorul, a celor două forme ideologice, nazismul și comunismul. În cazul amîndurora, susține Besançon, este strict iluzorie și totodată de domeniul propagandei manipulatorii, orice asociere cu un sistem filozofic care teoretic ar putea rezista în sine și ar fi cumva germenul din care au evoluat cele două orori. "Nu poți rămîne inteligent sub imperiul ideologiei", declară lucid Besançon, spulberînd parcă prea ușor totuși mitul marilor contraexemple Heidegger sau Picasso
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
dezamăgit atît de tare. Nu mă voi referi în acest articol la eseul lui Rorty, bogăția lui de idei mă obligă să îi acord spațiul cuvenit într-un număr viitor. Suficient să spun că profunzimea argumentelor lui pentru o reconciliere filozofică a relativiștilor cu adepții unui fizicism intransigent pune într-o lumină foarte nefavorabilă superficialitatea remarcilor lui Sokal și Bricmont. Senin declar că mă număr printre cei sastisiți de obscurantismul postmodernist, și prin urmare am deschis plină de speranțe volumul celor
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
izbutit o construcție solidă, cu un ritm susținut, și cu trei linii melodice: una paradisiacă, solară, ingenuă (copilăria și premonițiile Ioanei), una eroică, feroce, infernală (războiul, baia de sînge, păsările de pradă ciugulind din cadavre), și una, să-i spunem, filozofică (procesul Ioanei, dialogurile ei cu tribunalul ecleziastic și cu propria conștiință)... Amuzantă e, în film, relativizarea ideii de "miracol": regizorul oferă, ca niște clipuri anti-mister, într-un fel de gimnastică aerobică a inteligenței, cîteva explicații terestre ale unui fapt perceput
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
lui Florin Șlapac? Posibil. Cert este că Edward Behr nu e un Henry Troyat. E un jurnalist pasionat de istorie și de civilizații îndepărtate, erudit și apt să intuiască, fără a izbuti să meargă prea departe, un potențial narativ și filozofic deopotrivă remarcabil în povestea ultimului împărat al Chinei. De pildă, scena încoronării lui Pu Yi, împăratul, descrisă atît din perspectiva celui ce și-o amintește mai tîrziu (profund neconvingătoare, de altfel, dată fiind vîrsta extrem de tînără la data respectivă), cît
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
a citit Istoria nebuniei, de pildă, nu se poate să nu fi fost șocat de precaritatea documentară a textului, de viteza generalizărilor, de cursivitatea modelului. E suficient să te apleci o vreme asupra unor documente ale epocii, tratate medicale sau filozofice, spre a fi brusc bulversat de vastitatea și diversitatea unui univers simbolic atît de convenabil compilat, structurat și inevitabil simplificat de Foucault în Istoria nebuniei. Mai mult decît atît, ideile teoretice din această carte sînt, uneori, contrazise brutal de dovezi
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
cumpătată. Din păcate actualmente există, în Occident, o vogă Foucault, o isterie chiar a foucauldianismului, dublată aproape insesizabil de o concediere a filozofului din palierele înalte ale discursului intelectual. Idolul doctoranzilor fără prea multe idei și al literaților fără cultură filozofică, Foucault poate fi o mină de aur pentru cei ce n-au văzut aurul niciodată. Invers, repudiat în grabă și pe nedrept de cei ce îi privesc cu rezerve metodologia, același autor ar putea furniza revelații remarcabile dacă ar fi
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17288_a_18613]
-
a avut loc deschiderea facultății de la Vincennes, în estul Parisului, urmare directă a protestelor studenților. În februarie același an, Foucault ține o conferință intitutală "Ce este un autor?" în fața Societății Franceze de Filozofie, iar în noiembrie catedra de istoria gîndirii filozofice a lui Jean Hyppolite, profesorul lui Foucault la Ecole Normale, este transformată în catedră de istorie a sistemelor de gîndire și pusă la dispoziția lui Michel Foucault. Ceea ce ne spune acest mic-excurs istoric-biografic este că perioada în care a apărut
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17288_a_18613]
-
descoperit" într-un fel de Baconsky însuși și "promovat" eficient și riguros, pe de altă parte, un "uitat", Vasile Băncilă. Portretul profesorului André Scrima e subtil și misterios ca personajul însuși, iar acela despre Mihai Șora e un adevărat eseu filozofic. Din Fărîmele antropologice am reținut mai ales un lung eseu despre Marea Neagră, o pledoarie subiacentă pentru centralitatea geografică, dar mai ales un festin cultural în jurul fascinantei tradiții a cartografiei. Mesajul teologic general al eseurilor din prima parte a cărții este
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]