51,126 matches
-
a avea acea electricitate și dezabuzare prozastică a postmodernului, care reciclează fără să distrugă, și își râde de retorică. Există și texte ce propun un soi de tragism care nu ajunge la marginea posibilităților, întrucât eșuează în patetic și, în final, în comun. Ștefan Caraman creează personaje liniare, dominate de o singură latură, dar care se rup dramatic (și melodramatic) prin moarte, suicid, fugă, crimă, ca un tribut senzaționalului, în lipsă de duh adevărat. Poate nu acesta ar fi cel mai
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
fustiță - și femeile aspiră, nu-i așa?), lupul papă buna, papă și Scufița." Atâta să fi înțeles autorul? Jenant. Și-apoi, ce atâta furie? Unde nu e, nu e. Puțină luciditate. Ceva mai interesant în această carte e interviul din final (mania de a nu lăsa nimic neexplicat, teama de a nu fi neînțeles). Nu vreau să spun că, citindu-l, te apucă râsul. Melodrama textelor e, de fapt, a autorului, care se declară ratat dar lovește dur în "câinii din preajma
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
era că, în felul acesta, s-ar putea întâmpla să se aprindă lampa aceea stinsă. Mai reparase el în felul acesta un televizor...". Ar fi fost bine dacă povestirea aceasta haioasă a lui Vasile Gogea n-ar fi devenit în final melodramatică și ruptă de ritm. Umorul scriitorului e constant de-ea lungul tuturor prozelor și uneori realizează pasaje formidabile, ca în această utopie cu aluzii clare (majoritatea prozelor sunt publicate prin diverse reviste în anii '60, '70): "Domnilor, știți care
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
după dictonul "așa cum nu se întoarce mortul de la groapă". Cu ecoul, peste ani, din asigurarea urmașului său, "când o face plopu' pere și răchita micșunele". Comentariul critic al editorului cuprinde și dizertațiile din Cronicile optimistului, referitoare la clasicism și realism, finalul conferinței despre Tolstoi, privitor la folosirea expresiilor în limbi străine, și despre "romanul cu cheie", într-un articol din "Viața românească", Reflecții mărunte asupra romanului, din nr. 6/1957. Nicolae Mecu cercetează treptat alterările pe care le suferă, în timp
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
Masca lui Eminescu"), din Viața lui Eminescu a lui Călinescu. Mai puțin evidente, modificările operate la reeditările capitolului final, Armonia eminesciană, al cărții din 1930 a lui Tudor Vianu - Poezia lui Eminescu - au totuși efectul de a atenua și în final de a ascunde total ideea fundamentală și originalitatea textului; plasarea armoniei inexplicabile, a fascinației poetice, în sfera psihologică a regresiunii în irațional. Am avut în vedere trei versiuni de reeditare: reperul furnizat de reproducerea fidelă în Opere (vol. II, 1972
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
ultimele săptămîni) pe diversele paliere ale societății românești - Președinție, CSAT, guvern, partide politice, mass-media, ONG-uri, opinia publică și cum ajunge ea prin manipulări succesive, să schimbe cursul istoriei - situația degenerează pînă în pragul unui conflict interetnic major și, în final, ca ultimă soluție, se trece la schimbarea guvernului -, iată miza cărții lui Bogdan Teodorescu. O deloc surprinzătoare miză politică pentru cine cunoaște cît de cît biografia și preocupările autorului. Cei care nu știu încă cine este Bogdan Teodorescu, pot afla
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
ale celor deja cunoscători. Sensul cel mai des întâlnit al actului traducerii este cel inter-lingvistic (traducerea propriu-zisă), însă autorul mai deschide perspectivele intralingvistice (parafraza, amplificarea, rezumatul) și inter-semiotice (recitarea, execuția - dirijatul, interpretarea muzicală, regia de teatru sau film, coregrafia). În finalul articolului, după trecerea în revistă a celor mai importante teorii moderne asupra traducerii (Roman Jakobson, George Steiner, Willard van Orman Quine, Walter Benjamin, Hans-Georg Gadamer etc.) autorul pledează pentru "comparația cu originalul, întrucât criteriul "fidelității" (incluzând semnificația și expresia) oferă
Repere culturale by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14565_a_15890]
-
-mi facă niște oameni?" sună versetul cheie, dătător de curaj. "Niște oameni" pot să facă, așa cum au și făcut, foarte mult rău. Dar filmul, deși e o incursiune în infern, deși distilează atîta cruzime și atîta amărăciune, îți lasă, în final, un gust stenic; pentru că, iată, ne convingem din nou, în orice condiții, în orice iad, oricare om e liber să aleagă.
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
de la care tânărul dirijor Cristian Orășanu a obținut o participare deosebit de bună: omogenitate, precizie, calitate sonoră. Păstrând echilibrul între voci și simfonie, el a parcurs cu muzicalitate evoluția texturii orchestrale de la transparența filigranată a primelor pagini la coloritul sumbru al finalului, într-o lectură sensibilă și totodată bine controlată. Prestația lui ne lasă să întrevedem un foarte promițător dirijor de operă și o achiziție de valoare pentru teatrul bucureștean.
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
ar fi, pe acest calapod, deplasată, iar de multe ori "simbolurile" sunt rezultatul unor jocuri gratuite de limbaj: "Privind senin, superior, peste mulțime, începeam prin a-mi strecura cu abilitate IMPOSIBILUL printre degete". Atitudinea este ironică, ușor detașată, iar în final prevalează uneori optimismul: "Azi?!... Azi sunt mândru de opera mea, de rolul pe care l-am jucat." Unele povestiri sunt extrem de "candide", marcate fiind de naivitatea specifică anilor tinereții. în Metamorfoze soldații de plumb își trans- formă armele în "piane
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
social și politic, religios și spiritual, cultural și artistic), într-o așa măsură încît imaginea cea mai frecventă pe care o oferă aici Arghezi este cea a unui revoltat incurabil, situat într-o atare poziție de la debutul și pînă în finalul carierei sale de pamfletar. O revoltă - trebuie subliniat încă acest lucru - care, departe de a constitui un simplu capriciu de ordin artistic (sau indignarea de cele mai multe ori "din pur pîrțag" pe care o invocă Șerban Cioculescu), este, dimpotrivă, una cu
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
și noi că scriitorul însuși își recunoaște trăsături structurale tocmai într-o asemenea direcție a agresivității ("Ce m-aș fi făcut Doamne, sentimental și mistic, fără părechile de măsele și fără zgîrîietura unghiei încovoiate?", se întreabă retoric Arghezi, undeva înspre finalul Manualului de morală practică). Mai mult, încă din primii ani ai activității sale pamfletare, Arghezi se pronunță pentru o agresivitate extremă a "condeiului" ("Condeiul se ucide cu condeiul. N-ai putere, s-a terminat, victoria nu va fi a ta
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
sau îl trage, mereu, în altă parte... Sînt multe lucruri absolut memorabile în Drumul spre pierzanie - văzut ca un drum inițiatic, "inițierea în infern" a unui puști care își trăiește viața conectat la condiția de "animal mafiot" a tatălui... În finalul splendid (chiar dacă previzibil), într-o imagine paradisiacă, ieșirea din infern nu poate trece decît prin vama morții. E interesant cum distilează regizorul "misterul morții", din diverse unghiuri, în diverse registre, începînd cu imaginea copilului privind fascinat picăturile de apă care
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
un drog, o aventură amăgitoare și cinică. Semne insolite ale acestei farse demitizante și magice sunt Dai Ishida (Banco/Macol ), Kazuo Tachibana (limonardier și vânător de fluturi), Sumako Koseki (slujnică și vrăjitoare) Sachiko Shigyo (slujitoare, femeia), Katsue Koga (soldat, femeie). Finalul, exuberant și vital, ce angajează întreaga trupă într-un dans frenetic cu ritmuri japoneze și oșenești, umbra morții, trupul prăbușit a lui Macbett și baletul straniu al vânătorului de fluturi, imagine poetică, laitmotiv al spectacolului, aruncă un semn secret peste
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
fabrici, a fost Împușcat, parcă intenționat În ziua de Crăciun a anului 1989, tot de comuniști. Cei care l-au sfătuit cu perversitate În ultima perioadă, trebuiau și ei ciuruiți pentre faptul că nu au fost sinceri. Cel puțin la final, nu i-au spus ce trebuie. Fără laudele inițiatice ale acestora, sinistra și megalomanul nu aveau cum să ajungă pe soclul Înalt al tiraniei. O parte dintre trepăduși s-au Învelit cu repeziciune În mantia oportunismului abject. Dulceața trădării a
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
mai repede decât ceilalți (metaforă, declară Rushdie într-un interview, a propriei sale situații, fiindcă datorită fatwei fostului ayatollah a devenit el atât de conștient de limitele vieții - chestiune valabilă pentru orice om, deoarece nu e nevoie de fatwa pentru finalul neașteptat: oamenii mor din te miri ce, și fără nici un avertisment) e una dintre acele povești adevărate spuse ca o "eliberare de taine", din urgența de a nu le lăsa pradă uitării. De la călătoria lui Vasco da Gama - care "n-
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
sosit vremea mărturisirilor... Așa că se cuvine să ridicăm în slăvi sfârșiturile; ceea ce a fost și nu mai poate fi; ceea ce a fost cum se cuvine și ceea ce nu. Un ultim suspin pentru o lume pierdută... dar și un "ura" de final. Povestea unui maur, însoțită de zgomot și furie" . ...un recviem cu trompeta apocalipsei New-Yorkul anului 2000. Istorie care, deși ultrarecentă, ar putea fi uitată îndată ce furia secolului abia încheiat se va domoli. Va fi probabil imposibil de păstrat în memorie
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
sare din ce în ce mai sus, până la imposibilitatea de a mai trăi și muri în pace. Profesorului Malik Solanka "glasul îi tremura de furie" ; vederea slăbită mai reușea să perceapă că lumea era "în neregulă". Nu își mai găsea odihna (de altfel, în finalul romanului, sfârșește sărind din ce în ce mai sus, sub ochii fiului său Asmaan, nume sugerând cerurile, as-saman. Viața e furie, care ne mână spre înălțimi și adâncuri - iată cât de modern era pe vremuri ironizatul, de către elevii noștri, Coșbuc, adăpat și el la
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
să schimb ordinea tablourilor trăite, nu încerc să așez volumele evanescente după criteriul ideal al dăinuirii?") . Frazele au o muzicalitate aparte, căutată, ceea ce pare exterior trăirii și livresc intră de fapt într-o aventură spirituală cu mult mai profundă. " Tăcerea finalului e întoarcerea minții în alb, oprirea cuvintelor pe muchea absolutului. Fiecare sfîrșit de carte e o izbăvire de semne, dar și o promisiune că dincolo de toate se află imacularea", ca "albul iradiant care însumează toate culorile din spectrul luminii, toate
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
cel care invocă se refugia în utopie. Proza simbolică a lui Vasile Voiculescu insistă mult pe această repetiție pregătitoare a marii lupte. Detaliile privind instrumentele, măștile, locul, gesturile și tot primitivismul realizat de arhaismul vocabularului, aproape că devin obositoare, întârziind finalul. În cele din urmă, atunci când se trece parțial de la mimarea conflictului la confruntarea taurului adevărat cu omul-urs, prin repetarea fazelor exercițiului magic, berevoiul e contrariat că taurul "nu primea provocarea", privea cu prudență la adversar. Cuvântul prudență, caracterizând o atitudine
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
inacțiune, își are noima lui în scenariul simbolic și explică "năpastele căzute asupra neamului" de-a lungul istoriei. Greșise magul ceva? sau "magia se istovise în om", când vânătorile în munte se făceau cu arme de foc? O revelație pregătește finalul: "Teatrul magic vrea bărbăție adevărată, potrivnic viu, nu o sperietoare". Și atunci magul însuși îmbracă blana ursului pentru a repeta provocarea cu puteri cum numai el le avea. Miracolul se produce, în fine, atunci când printr-un efort suprem, suicidar, concentrat
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
ceea ce semnifică efortul magului de a trezi la acțiune forțele binelui împotriva a ceea ce-l contrazice și îl distruge. Confundat cu "ultimul berevoi", povestitorul, stors de suferința credinței în utopia salvării numai prin tehnici magice, arde el însuși în incandescența finalului. Solomonarul se întruchipase din tăcerea răzvrătitului scriitor, coborând în arena ficțiunii, ca "ultimul mag", cum îl percepea doamna Cornelia Pillat. Scenariul simbolic al povestirii trebuie citit în subiacent, pentru că fantasticul nu e niciodată adus pe de-a-ntregul la vedere. E
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
făptura vânzătorului, o corcitură slinoasă, cu tălpile negre și crăpate, cu gura știrbă și rânjet hidos, fructul unei împerecheri nefericite, rămas singur pe lume de la vârsta de trei ani". Există un filon eliadesc al fantasticului prozelor lui Marius Tupan în finalul deschis al unora dintre ele, în desincronizarea personajelor și materializarea bruscă a amintirilor, dar, în ansamblu, formula prozatorului e una proprie și originală și care ar avea șanse de consacracre într-un eventual roman.
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
de Putere ai autorilor. La Radu Vasile, singurul politician descris în culori favorabile este Traian Băsescu (actualul său șef de partid), iar la Răsvan Popescu, președintele Emil Constantinescu (cel care i-a schimbat, efectiv, viața și l-a decorat, în final cu Steaua României). În afară de falimentarele lupte fratricide, guvernanții de pînă în anul 2000 au mai avut de înfruntat un adversar nevăzut și ubicuu. Radu Vasile (a cărui carte este, din punctul de vedere al informației, mult mai interesantă) îl numește
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
și reversul ei, trădarea, și care a văzut, la un moment dat, cum i se surpă pămîntul sub picioare și totul se prăbușește. Un om care nu își ascunde trecutele ambiții și frustrări, speranțele și dezamăgirile, dar care are, în final, puterea de a trage o concluzie ce ar trebui să dea de gîndit multora: ""regula în politică este înfrîngerea. Cine își dorește puterea fără să aibă în minte gîndul că va veni o zi în care va fi înfrînt de
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]