13,616 matches
-
elemente de construcție sau decorațiuni. Sunt renumite, în acest sens, porțile maramureșene, unde sculptarea măiastră a lemnului duce, uneori, la adevărate capodopere. - țesutul este un meșteșug ce folosește ca materii primă lâna, inul, bumbacul și mătasea și are ca produse finite diferite obiecte de îmbrăcăminte, așternuturi, covoare, ștergare ș.a. Prin această îndeletnicire, se creează portul și specificul interioarelor din casele țărănești, de o mare diversitate și originalitate. - cojocăritul sau prelucrarea pieilor este, de asemenea, o activitate cu tradiție, indispensabilă în vederea confecționării
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
este utilizat principalul factor de producție și anume forța de muncă. 7. Consumurile specifice la principalele materii prime, materiale, energie, combustibil constituie un indicator de eficiență economică ce măsoară consumul la principalele resurse pentru a obține o unitate de produs finit. - Indicatorii de bază se referă la eficiența economică a investițiilor, care cuantifică efortul și efectele generate de funcțiile obiectivului de investiții: 1. Valoarea investițiilor sau volumul capacității investiționale reprezintă principalul indicator de calcul a eficienței investiționale, practic nici un indicator de
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
asigure un grad de integrare a producției în România de cel puțin 30% care se determină pe baza ponderii valorice a materiilor prime și materialelor, a pieselor și subansamblelor produse în România în totalul cheltuielilor materiale efectuate pentru realizarea produselor finite; e) să realizeze exportul a cel puțin 40% din valoarea producției anuale proprii; f) să efectueze investiții pentru asigurarea protecției mediului. Ordonanța nr. 92/1997 tratează atât investițiile de portofoliu cât și participarea la privatizare prin achiziționarea de acțiuni de la
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
într-un telescop, că luna și soarele pot fi sorbite de privirile unui orb ("Priviri, la matcă vă-nturnați..."), că melcii se pot închide definitiv în "cocioabe", copacii în muguri și oamenii în pietre, fixează demersul poetic într-o atitudine duală: finitul devine o alegorie a infinitului, iar infinitatea se eschivează din fața propriei măreției și își pune pe figură masca finitudinii. Descrierea naturii (motiv romantic) cunoaște aici un tratament... expresionist. Pentru că implozia produce o întoarcere în sine pe cât de bruscă, pe atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
intrările - sunt elementele ce provin din mediul extern sistemului pentru a fi supuse prelucrării (ex: materii prime, date); 2. prelucrările - reprezentate de procesele care permit transformarea resurselor (intrărilor) în rezultate; 3. ieșirile - sunt elementele rezultate din procesul de transformare (produse finite, rapoarte). Din această simplă prezentare, pentru moment, o concluzie simplă se poate desprinde: descrierea unui sistem informațional presupune descrierea datelor de intrare, a prelucrărilor la care sunt supuse acestea și a informațiilor rezultate din prelucrările realizate în cadrul sistemului. Conceptul de
Noutăţi tehnologice financiar-bancare by Grigore Ema () [Corola-publishinghouse/Administrative/1773_a_3167]
-
nu face altceva să observe. Oglinda este labirintul în care ea și caută trecutul pentru a se echilibra pe bârna vieții, căci starea predominantă este de labilitate. Asemeni unui suflet călător, eroina își privește viața ca fiind “un cortegiu de finite, indispensabil așezate acolo”. Refuzul trecutului trezește în ea puterea de a ucide fantomele, speranța trăirii prezentului își are rădăcinile în existența sau măcar nașterea unei iubiri. Iubirea devine astfel un proces de autosugestie, căci Manuela se întreabă retoric dacă: “putea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
materiale sunt produse de grupul WAVIN și sunt realizate prin extrudare respectiv prin injectare din granule de PVC dur neplastifiat tip PA - I 1300, coloranți, materiale de umplutură, stabilizatori și materiale de fricțiune ceea ce conferă o culoare brun portocalie produsului finit. Extremitățile profilate ale țevilor și fitingurilor sunt prevăzute cu inele de etanșare BODE realizate din cauciuc sintetic. În tabelul 2.24. se prezintă principalele proprietăți ale materialului uPVC - KG Principalele caracteristici ale sistemului uPVC - KG sunt: - țevile și fitingurile din
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
varietate a calității acestor ape chiar în cadrul aceleiași unități industriale, datorită debitului relativ ridicat și a dificultăților de epurare, conduc la costuri ridicate ale instalațiilor de canalizare, iar managementul tehnic al apelor uzate este o componentă importantă a prețului produsului finit. Plecând de la condițiile de vărsare a apelor industriale uzate în rețeaua de canalizare publică, la rezolvarea canalizării apelor industriale se ține seama de următoarele principii:adoptarea unei tehnologii de fabricare, prin care evacuările de ape uzate să se reducă la
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
această idee, o plimbare filozofică deschisă emoțional către sensurile cosmice ale existenței umane trebuie să fie și hermeneutica apropierea de creațiile literaturii sau ale muzicii aflate în zonele eterate ale spiritului. Opera de artă ideală trebuie să inducă atât sentimentul finitului cât și al infinitului. Pe de o parte, sentimentul certitudinii existențiale prin certitudinea formei perfecte, a tiparului care captează onticitatea în modelul de ființarea a lumii umane; pe de altă parte, deschiderea, eliberarea către infinit, către indefinit, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vieții și a culturii privind un complex de factori: spațiul, timpul, conștiința valorilor. Armonia‚ condiția ontologică a lumii umane Omul este ființă a finitudinii, adevăr formulat de-a lungul gândirii filozofice de la Heraclit și Aristotel la Heidegger. Or, pentru ca forma, finitul să nu se dizolve în infinitul cel rău, neantizant, trebuie organizat după o cât mai perfectă ordonare internă, care este armonia. Corpurile ființelor, florile, lumea astrală, tot ce se află în natură constituie un complex universal de armonii, armonia fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
limitelor, întru atingerea anagogică a libertății spirituale radicale. Această fenomenologie are loc, de pildă, în Luceafărul: în contextul unei armonii prozodice de excepție și a perfectei logici interne a desfășurării ideii poetice, are loc conflictul acut dintre ceresc și pământesc, finit și infinit, vremelnicie și vecinicie, creat și increat. Dar mai mult încă, Eminescu a fost nemulțumit de capodopera sa, mai ales de finalul din forma publicată, astfel încât intenționa să modifice poemul și "să-l o înalțe nesfârșit à la Giordano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nelimitată: mai întâi transcenderea eului empiric, de serviciu în lumea zilnicului, apoi depășirea formulei ontologice de ordin uman, urmează transcenderea diadei ființă/neființă și, finalmente, a diadei posibil și imposibil. De precizat că eliberarea radicală nu este însă un act finit, încheiat ci o goană neîncetată a intelectului de orice condiționare și determinare, un zbor fără încetare. În lirica universală, "Deschisul" a fost pentru marii poeți suprema aspirație. Pentru Pindar, deschiderea este înălțare către Eter și anume, prin sophia: Crește precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
afirmă că zborul intelectului celor rari nu sfârșește niciodată; Puterea intelectuală nu se află niciodată în repaus, nu este nicicând satisfăcută cu un adevăr inteligibil, ci aspiră mereu și mereu spre adevărul de necuprins, nu este mulțumită niciodată cu ceva finit... Ea despică bolta cerească, se avântă în nemărginire și, prin eter, pătrunde în sferele superioare, parcurgând treaptă cu treaptă adevăruri tot mai înalte." Or, care este suprema aspirație a spiritelor dotate cu inteligență și iluminare divină: eliberarea metafizică. Focul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
27 iulie 1942, a izbucnit iluminarea care constituia transcenderea ultimă transposibilul însemnând beatitudinea pură a eliberării spirituale în mers indefinit. Pentru că, afirmă Giordano Bruno, " Puterea intelectuală nu este niciodată satisfăcută cu un adevăr comprehensibil, nu este mulțumită cu nici un adevăr finit, ci tinde mereu către acel adevăr care nu este comprehensibil." A fost ziua celei de a doua nașteri: o transmutare fulgurantă într-un niciunde invadat de o lumină de o frumusețe și liniște inexprimabile. În acel moment de grație unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
atunci descrie orizonturi spa?iale nelimitate, simbolizând infinitul, universul abstract al cunoa?terii. Pe ?? mânt, poetul vede Ins? o alt? lume, trist?? ?i ț?cut?, cea a ruinelor, o lume ce vorbe?te despre o alt? ipostaz? a timpuluitimpul istoric, finit, supus devenirii. Zidurile vechilor cet??i vorbesc totu?i lumii contemporane despre permanen?a gândirii umane: lumea vechilor piramide, a templelor m?re?e „colonade-n marmori albe este rodul unei gândiri arhitectonice de-o grozav? m?re?ie "; de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a fini ta? îi Inse?i, ca o deschidere spre infinit ". Astfel, spa?iul care se constituie că peisaj este un spa?iu În care infinitatea ?i finitatea se Îmbin?", pentru c?, prin multiplele sugestii artistice, oric?rui spa?iu finit i se poate atribui o perspectiv? nelimitat?, constituindu se astfel În sugestie a infinitului. Dar nu numai pictură sau arhitectură pot oferi asemenea sugestii ale deschiderii unei perspective nelimitate. Spa?iul poetic eminescian devenit proiec?ie a fanteziei creatoare, a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
eminescian, prin „arhitectură" să original?, „colosal?" cum o nume?te G. C?linescu, poate fi interpretat ?i că o aspiră?ie a omului de a recrea universul, cu alte cuvinte de a dep??i limitele contigentului, ale unei existen?e finite, printr-o subtil? incursiune În lumea mitului, motiv pentru care elementele ce-1 compun tind s? cumuleze semnifică?îi adânc filozofice (luna devine un simbol imuabil al cosmosului, marea o matrice existen?ial?, simbol al genezei, codrul o lume atemporal
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fost unul dintre primii arti?ți care a intuit cel mai bine ideea c? „spa?iul care se constituie că peisaj este un spa?iu În care infinitatea ?i finitatea se Îmbin?" (Rosario Assunto), atâta vreme ce oricare spa?iu finit poate fi deschis c?tre o perspectiv? nelimitat?, constituindu-se În sugestie a infinitului. Pentru aceasta, „cuvintele logice perfecte" cum le numea G. B. Viconu mai sunt de ajuns, artistul creând, prin for?a de sugestie a cuvântului, orizonturi nelimitate
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
acesta singuratic ?i perdeaua de tufe nalte ce r?pesc privirii o bun? partea-a z?rii dep?rtate Dar stând aici ?i preajma contemplând o, creeaz? mintea-mi..." . Poezia are privilegiul de a transcende limită oric?rui spa?iu finit. „Perdeaua de tufe nalte" desemneaz? În versurile Iui Leopardi „limită" dincolo de care se sugereaz? o continuitate a spa?iului că „infinitate non definit?" (dup? cum o denume?te Assunto În studiul „Interpret?ri ale spa?iului"). Poetul aspir?, prin urmare
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
str? baterea spa?iilor ?i a erelor", Mihai Eminescu r?mane neîntrecut În literatura noastr? prin for?a revelatoare a „orizonturilor cosmice" nem? rginite (cum le nume?te Edgar Papu) . „Traiectul marilor dep?rt?ri" e delimitat uneori de lumea finit? de un prag („limit?") că În „C?lin (file din poveste)" de exemplu, sau e sugerat prin „ecourile vaste ?i dep?rtate ale sunetelor" (E. Papu). Pentru a transcende bun?oar? Într-un spa?iu magic În care mitul devine
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
poesis" poezia infinitului fiind sugerat? aici mai mult la nivelul fonetic. Poet al „marilor dep?rt?ri cosmice", Eminescu reu???te ?? creeze o ipostaziere În chip de sunet a spa?iului deschis spre infinit ce irumpe magic din cel Închis, finit. Predomin? În primul vers sunetul „a" vocală cea mai deschis?, „generatoare de ecouri vaste ?i dep?rtate" (E. Papu), ce exprim? spa?iul abstract, f??? limit?. Pentru a realiza Ins? „efectele extreme ale marilor dep?rt?ri, capabile a se
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
geologiei[...]. Tot la cristal ?? pune lacul, fundul m?rii ?i al oceanului, marea Înghe?at?. Suprafa?a m?rii turburate de furtun? reprezint? pentru Eminescu lumea fenomenal? haotic?, fundul m?rii este paradisul pa?nic ?i feeric ". Cu sensul de „finit ce se dizolv? În infinit", nem?rginirea, infinitul Îmbrac? astfel, În opera eminescian?, ipostaze ?i sensuri multiple: „Despre cuvântul infinit, de altfel, nu ?ții bine ce denume?te: o realitate obiectiv? sau o subiectiv? neputin?? de cuprindere a lucrurilor? ". (C.
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Ins?, la Eminescu, „Împ????ia infinitului" are nenum?rate sensuri pe care doar poetul care a „gândit infinirea" În cuvântul românesc le-a putut da: „infinire"termen pe care 1-a g?sit pentru a exprima unul dintre sensuri infinitului: „finitul f??? de sfâr?it că o s? văr?ire ???? sfâr?ire"; „nefinire" pentru a exprima, printr-un prefix negativ nesfâr?ițul de dinaintea existen?ei lucrurilor, dimensiunea lor aprioric? (pe când „infinirea" Înseamn? nem? rginirea pierdut? În cel?lalt sens al devenirii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a timpului, ? i ?? ne duc? la o mai Înalt? revelă?ie a fiin? ei". (Roșa Del Conte) Inima poetului configureaz? astfel un peisaj a ??rui metaspa?ialitate este proiectat? de lumina lunii „haut-de-lâ" -„peste vârfuri" dincolo de codri, de hotarul lumii finite, acolo unde numai „dorul" eminescian poate ajunge. Exprimat În aceste versuri, ca În Întreaga să crea?ie de altfel, În esen?a sa cea mai pur?, „dorul" exprim? „...n?zuin?? nu c?tre acest bun sau pentru altul, ci c
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
gravitează, competent, la normativul unui atribut cotidian al omului dintotdeauna - „cum să se circule pe Terra” - din ea emană și reverberații laterale, adiacente la antropologia singularului și sociologia pluralului uman. Un studiu, ce are curajul să interfereze două infinituri, pentru ca finitul uman să aibă parte, apoi, de un alt infinit. O lume neștiută, încă. Dar, despre care, putem spune, cu certitudine, că nu mai fi-va ordonată de nici un fel de Decalog sau Cod. Roman, 12. 04. 2014 MORALA ȘI LEGEA
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]