296 matches
-
încercam să o dezbrac la sfârșitul zilei, fermoarul se strica, fiind condamnată să rămână pe vecie iepuraș, ea bătea din picioare, nu sunt iepuraș, sunt fetiță, buclele ei moi transpirau, până când am fost nevoită să îi tai costumașul mult iubit, firișoare de blăniță zăceau la picioarele noastre, ca membrele unui iepuraș vânat. Dar aerul acesta lipicios din jurul meu nu poate fi tăiat, întind seara hainele, iar dimineața le iau încinse, chiloții lui Udi fierb în mâinile mele, cămășile, pantalonii, îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și mă uitam în adâncurile piscinei transfigurate de lumină, ca ruinele unui oraș canaanit mă privea înapoi de acolo din pământ, înconjurată de chiparoși întunecați, sobri și maiestuoși, de parcă uitase cu totul strigătele vesele ale copiilor în apa rece, cu firișoare de nisip auriu printre degete, sau roșeața pepenilor îndulcindu-i marginile. La fel voi uita și eu murmurele liniștitoare ale apropierii, într-o clipită, înainte să mă cuprindă somnul, calmul plăcut al dimineților de Shabat, broderia frumos lucrată a planurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
te vei mai recunoaște, eu rămân pierdută în fața patului elegant, pe el se așternuse un strat fin de praf asemenea unei cuverturi de muselină, dând camerei aerul că ar fi bântuită de stafii, chiar și părul lui se acoperă de firișoare luminoase, adăugând ani vârstei sale. Mikha, spun eu încetișor, scuturând praful din părul lui, astăzi ți s-a născut un fiu, ești conștient de lucrul acesta? El zâmbește, am de ales? Sigur că sunt conștient, iar tu ești cadoul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acvariu, cel mai mizerabil, căci nu mă interesează un acvariu decorativ, în care eu si el, fiecare garanție pentru realitatea celuilalt, să încercăm sa supraviețuim, ca doi pești semitransparenți, cu inima vizibilă în zvâcnirea ei și târând după noi un firișor subțire de excremente. Mi-e groază de gândul că acvariul va rămâne găurit. Pentru Dumnezeu, să fac un efort, deși nu mai îmi simt șira spinării... Ani de zile Ruletistul a ținut îngerul de haină, luptîndu-se să-l dea jos
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu mâna înmănușată de bara învelită în plastic cenușiu de la geamul șoferului, se află el. Să-i tot dai acestui tânăr vreo douăzeci și patru de ani. Este destul de înalt, blond, cu șuvițe neobișnuit de lungi ieșindu-i de sub căciula de blană. Firișoare aurii de barbă și mustață abia dacă reușesc să-i înăsprească fața copilăroasă. Cruzimea pe care linia gurii și a bărbiei o arată nu este însă una răutăcioasă, ci întunecată, melancolică. Ceva te face să crezi că, dacă ar putea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bine începeam jocul. Mai ales că boala Puiei îi dădea o șansă Esterei să folosească termometrul... Așa că ne-am așezat, unele pe patul Puiei, altele pe covor, și-am așteptat ca Ester să se hotărască. Ester privi termometrul, al cărui firișor de mercur arăta 36 de grade. Cu amuzantă seriozitate i-l puse Puiei la subțioară. Stăteam toate în jurul fetiței ca niște doftori la căpătâiul unei prințese muribunde. Deodată am început să percepem schimbarea. Prin geamul cu perdeluțe al camerei văzuserăm
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ciubotărașu și Giugaru și Silviei Popovici. Bucureștiul studiilor la seral... Ne înălțam în viteză, și orașul devenea tot mai restrâns și mai cețos. Curând am cuprins cu privirile spații mult mai vaste, întinderi albastre și verzi, dreptunghiuri galbene, străbătute de firișoarele râurilor, nori ca de vată acoperind orașe cât palma. Ca să nu amețim, ne-amn întors lângă patul Puiei. Ester i-a luat distrată termometrul de la subțioară și l-a privit, întorcîndu-l în unghiul cerut. Arăta acum 37 de grade, în același
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și puricele ieșind pentru o clipă din sprânceana pisicii, foindu-se lângă ureche, unde pisica avea părul rar și cenușiu, și dispărând apoi în blănița de pe cap. Priveam în altă parte o popicărie în plin soare și deslușeam până și firișoarele de tutun ars care se scurgeau din luleaua ciocnită de-un zid cafeniu de către un cârciumar cu șorț și față roșie, venit să chibițeze. Vedeam un copil făcând pipi într-un crâng de aluni, în mijlocul unor flori de câmp mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Rămâne, da, o complezență ușor jenată (de parcă te-ai fi îndatorat), o neplăcută senzație că celălalt ți-a smuls hainele și îți contemplă goliciunea necuviincioasă... Profesorul întinde mâna spre pomieră după alt plic ; pe marginea scrumierei, țigareta arde singură. Un firișor de fum cenușiu-albăstrui se ondulează deasupra gheridonului. — Nu îmi pare de mirare că în cea dintâi minută opinia publică românească nu s-a tulburat... A prevedea viitorul în politică nu-i este dat oricui... Nu de la opinia publică românească avem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a fost un semn mai rău ca toate ; am început să vomit cum am intrat în cameră și am închis ușa în spatele meu. M-am aplecat deasupra lavoarului și am tot icnit mult timp, la sfârșit am scuipat și un firișor de sânge. Am preferat să curețe Maria, chiar dacă știu că mă urăște și mă spionează tot timpul ce fac. Dar știu că și Ștefan s-a convins de ura ei, așa că, orice i-ar spune rău de mine, el tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Instinctul birjarului sau al calului a oprit totuși trăsura, ajunsă ca vai de ea. O roată îi sărise. Birjarul tremura tot, ca și mine. În plus, am înțeles că am cucuie și vânătăi, de undeva din obraz îmi curgea un firișor de sânge, dar nu mi-a mai păsat. Calul era plin de spume ; birjarul îl tot lovea cu palma pe crupă, ca să îl liniștească, și pe urmă a scos o pătură zdrențuită și l-a învelit : parcă începuse să adie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ingrid se apropie de văcuța cea mov, ținându-se strâns de mâna mamei. Văcuța păru să o privească drept în ochi, clipi din gene, dădu din coadă, dar când o mângâie, Ingrid simți doar o bucată de carton acoperită cu firișoare pufoase. - Vai, e de carton! - Ți-am spus eu. E doar o văcuță pusă să vândă ciocolată. - Și mie îmi place ciocolata, mami! - Tuturor copiilor le place ciocolata. Dar știi de ce? - De ce, mami? - Pentru că e dulce. Dar nu tot
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
România să arate altfel. Întrebări, întrebări, întrebări... Pe lângă cei care trebuie să-și pună ștreangul de gât (și o fac în rare cazuri!), au de suferit și cei cărora le- a ajuns cuțitul la os din cauză că nu mai văd niciun firișor de lumină la capătul întunecatului tunel, deocamdată fără capăt!... Ce instituție din România actuală funcționează la nivel de așteptare, la nivel de model? Niciuna! Și nerușinarea își bombează pieptul infatuării tot mai înafară și cu o mână în buzunarul suspectaților
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ajunge la un atac deschis, precipitat și cu urmări grave, asupra instituțiilor statului de drept, care le stătea în cale briganzilor din țară, cu tentacule și dincolo de ea, caracatițe jefuitoare a acestui leagăn străbun, până să nu mai rămână niciun firișor de iarbă din el și apoi să-l dea la fier vechi pe te miri ce... Gheorghiță Savel vede bine acest păienjeniș otrăvit din sânul societății românești și crede, în inocența sa, în naivitatea sa că „monarhia poate salva România
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pe care l-aș fi apucat și-nfă șurat pe pumn, aspru și gros și fierbinte, o dată, de două ori, de trei ori, de patru ori, de cinci ori, de șase ori pân-aș fi ajuns la ceafa goală, cu câteva firișoare spiralate, ale celei ce zăcea pe plajă lângă mine, despărțiți doar de un metru de nisip de scoici sfărâmate. Merg la mare de fiecare dată singur și de fiecare dată fac plajă complet gol, înconjurat de trupuri complet goale. Mă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
vedeam în somn o clepsidră adevărată. O cumpărasem, o primisem cadou, o făcusem eu însumi ori o furasem de undeva, n-aș putea spune cu exactitate. De fapt, acest ultim lucru n-are nici o importanță. Important este că atunci, privind firișoarele de nisip care curgeau nepăsătoare dintr-o jumătate în cealaltă a clepsidrei, ajunsesem să înțeleg exact, să trec prin filtrul sufletului această cursă implacabilă a timpului. Nisipul se scurgea din ce în ce mai leneș. În fluxul lui, reușeam să recunosc fiecare secundă, să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fost ziua de lungă, soarele încălzise scîndurile debarcaderului pînă cînd acestea au devenit de un gri deschis, aproape albe, și încinse. Într-o clipă soarele îmi usucă transpirația de pe față, astfel că numai sarea rămîne în urmă-i, ale cărei firișoare le simt pe piele. Debarcaderul este de fapt o plută care este atașată cu inele metalice la un număr de stîlpi de-a lungul adăpostului pentru bărci, astfel că se poate mișca în sus și în jos după cum nivelul rîului
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Trudnic, dintr-o dată foarte conștient de trupul meu deșirat cu mușchii săi lungi și tari, m-am ridicat. Nu-l văzusem bine mai înainte? Mi-a făcut loc. Aproape că ne atingeam unul pe altul. De aproape i-am văzut firișoarele subțiri de păr negru de pe piele. Desigur că nu-l văzusem niciodată bine. El stătea în spatele meu. Toate acele ore pe apă puteam doar să-l simt și doar el avea sarcina să privească în jur din cînd în cînd
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe urechi, se vede cu ochiul liber...“. Apoi s-a aplecat spre mine. „Uită-te în urechea mea“, a spus. M-am uitat în urechea lui, nu se vedea nimic în afara vârfului aceluia gălbui și a golului negrucleios acoperit cu firișoare albe și încrețite. „Poate mai înăuntru“, mi-a spus, „unde începe întunericul“, dar nici acolo nu se vedea nimic. „Ce vezi ?“, m-a întrebat domnul Sima. „Nimic“, i-am răspuns. „Păcat !“, a încercat el să mă consoleze. „Ar fi frumos
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ultimele cifre statistice, și-a dat seama că interlocutorul său adormise adânc în fundul fotoliului. Și, înaintea acestui chip pe care de obicei un aer de blândețe și ironie așternea o expresie de veșnică tinerețe și care, brusc relaxat, cu un firișor de salivă lunecând printre buzele întredeschise, lăsa să se vadă uzura și bătrânețea, Rieux simți cum i se urcă un nod în gât. Numai după asemenea slăbiciuni putea Rieux să-și dea seama cât era de obosit. Sensibilitatea îi scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu lenta ei exprimare persuasivă pe care o datora protezei, făcea cu noi orele de catehism și, totodată, pe cele de gimnastică. De Îndată ce se făcea frumos afară, lua toată clasa În grădină. MÎțișorii galbeni ai molizilor, florile trandafirii de ciuboțica-cucului, firișoarele de iarbă, buburuzele și musculițele erau purtătorii unor necontenite mesaje afectuoase pe care ni le trimitea Domnul. În veșmîntul ei alb cu o cruce albastru cu roșu pe piept, doamna Marie-Isaure ne cerea să ne punem mîinile pe umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
moralul. Ne-a fost greu să găsim unul care să nu facă tot felul de numere cu cărți de joc sau să nu jongleze cu ouă. Ouă, numere. Maggie e obraznică În dimineața asta. Wakefield se taie pe bărbie. Privește firișorul de sînge În oglinda din baie, apoi Îl oprește cu hîrtie igienică. Filantropie, hai? Discursul lui este despre bani și poezie (cu o divagație prin artă), nu bani pentru poezie (sau artă). — Așa am dat de tine, continuă ea. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dăduse în schimb alte daruri. Pielea o avea albă, iar părul, de un roșu luminos. Diferit de blondul ruginiu al majorității femeilor longobarde, amintea mai curând de frunzele de viță intrate în toamnă. Ochii ei mari de culoarea alunei aveau firișoare de un verde crud, precum cojile verzi de nucă primăvara. Buzele cărnoase, dar fără să pară umflate, erau de culoarea smochinei plesnite sub arșița verii. Glasul îi era ușor răgușit, dar cald. Două lucruri la ea nu se potriveau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Începuse să picure sînge. CÎnd polițistul ajunse la sit, Îndoit de mijloc din pricina rafalelor de vînt care măturau faleza cu o viteză ce depășea o sută de kilometri pe oră, Ryan era deja acolo, cu fața spre menhirul peste care firișoare de sînge prelins se Încrețeau sub violența vîntului. Degeaba văzuse Lucas destule lucruri stranii de cînd lucra la DCR, era primul menhir din care vedea picurînd sînge. Trebuia să recunoască, desigur, că efectul era spectaculos. - Dumneata ai scris cartea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din nou lângă ea, iar eu habar n-aveam ce trebuia să fac! Dacă aș fi știut să rostesc vorbe, poate că aș fi găsit o cale de scăpare, dar așa... - Tu, Krog, Îmi spuse ea cu cuvinte, În timp ce un firișor de bale i se prelinse pe bărbie. Măi, Krog, măi. Krog eram eu. Trimisul. M-am gândit să zâmbesc ca să câștig timp, dar ea a Înțeles totul greșit, fir-ar să fie de cuvinte și de semne blestemate! Mă trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]