687 matches
-
realul și imaginarul coexistau, se amestecau într-o halucinantă cavalcadă a viziunilor și a simțurilor. Acest sentiment bizar numai locuitorii pădurii l-ar fi putut confirma... A întâmpinat-o o fată cântând la vioară, cu tenul alb deschis, având un firicel de sânge ce i se prelingea din colțul gurii. Era vie? Era reală? Micuța Aiko s-a luat după un inorog ce s-a ivit din spatele unui arbore gigant, dornică să-l atingă, să se joace cu el, să simtă
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
aceste condiții aflându-mă vin și îi cer ajutorul Preaînaltului, Bunului și Milostivului Dumnezeu - Care toate le poate celui ce crede în el, fiindcă El pe „cele neputincioase le întărește iar pe cele bolnave le vindecă”... Și am nădejde, un firicel de credință și tare puțină dragoste, însă știu și trăiesc cu toată convingerea că atunci când rostim Hristos a Înviat nu spunem numai taina negrăită a lui Iisus Hristos ci și chemarea noastră, a fiecăruia dintre noi, de a participa la
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350339_a_351668]
-
Acasa > Versuri > Iubire > UN FIRICEL... Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1230 din 14 mai 2014 Toate Articolele Autorului Un firicel... Elena Buldum Cu tine eu apusu-l privesc ...la răsărit E ziua atât de lungă, și dorul meu nu ține-o veșnicie Mă
UN FIRICEL... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349874_a_351203]
-
Acasa > Versuri > Iubire > UN FIRICEL... Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1230 din 14 mai 2014 Toate Articolele Autorului Un firicel... Elena Buldum Cu tine eu apusu-l privesc ...la răsărit E ziua atât de lungă, și dorul meu nu ține-o veșnicie Mă crezi? Sunt sufletu-ți pereche în muguri a-ncolțit E primăvară-n noi, răsare un firicel de nostalgie
UN FIRICEL... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349874_a_351203]
-
Autorului Un firicel... Elena Buldum Cu tine eu apusu-l privesc ...la răsărit E ziua atât de lungă, și dorul meu nu ține-o veșnicie Mă crezi? Sunt sufletu-ți pereche în muguri a-ncolțit E primăvară-n noi, răsare un firicel de nostalgie?... În vis, sub pleoape eu te pierd, te caut în iluzii, Mă amăgești, povestea-i un trecut, în amintire-o țin; Că istoviți zburăm, când ceru-i roșu și îmi faci aluzii; Te aștept să vii la mine
UN FIRICEL... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349874_a_351203]
-
suspin!... Sunt singură cu mine, și când nu ești, te strig... Te rog însingurată, rămâi, privirea mi-o înfig;... Și am o rugăminte prin ierni să nu mai pleci, Te chem mereu la mine pășim printre poteci. Referință Bibliografică: Un firicel... Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1230, Anul IV, 14 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Buldum : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
UN FIRICEL... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349874_a_351203]
-
în minte o scenă asemănătoare din copilărie, urcase dealul Brehuleștilor cu taică-său cu trăsura, mergeau la turmele boierului Balș să înregistreze numărul mioarelor și buțile de brânză și caș și Gheorghieș oprise-ntr-o vale, trebuia să treacă un firicel de apă spre stânele baciului și oprise caii să-i adape...Mihai coborâse din trăsură și se juca prin niște lăstăriș, culegea ghindă și-o arunca-n oglinda apei; câteva veverițe fug prin iarbă după ghinda aruncată, el s-a
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
bine păzită dar iubirile sunt frumoase fiindcă sunt libere ca și vântul sunt doar adieri nu suportă greutatea zidurilor și nici aerul odăilor neaerisite. Mă mângâi și plângi Ți-e teamă că voi ieși pe ușa deschisă Ca și un firicel subțire de fum Și n-am să mă mai întorc Uiți mereu ăa iubirea e singura care te ține strâns legat și fără lanțuri. ***** Ochii tăi mă păzesc și de mine însămi Mi-ai luat și ultimul loc de intimitate
SUB LACĂT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348090_a_349419]
-
larg, sprijinindu-se cu ambele mâini de pereții camerei de baie. Gleznele începură să-i tremure fără să vrea, corpul se rigidiza, sângele își mărea presiunea iar inima duduia ca o pompă în plină activitate. - Gata, nu mai ai niciun firicel, garantez pentru asta, poftim, dă-mi și tu mie și insistă să se spele și soluția antisolară. Ana, răsuflând ușurată că a scăpat de senzația transmisă de mângâierile colegei de cameră, luă buretele și schimbând locul cu noua sa amică
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
Nici n-avea putere să mai strige. Și-apoi, cine l-ar fi auzit în acea pustietate? Cu chinuri cumplite reuși să se târască de sub brad. Se rostogoli în pârâu, unde dădu de zăpadă multă și rece, ca gheața. Un firicel de apă ce nu înghețase încă de tot curgea în vale, doar cât să-i ude hainele de pe el. Încă mai putea gândi, așa că încercă să facă ceva să scape din pârâu. Se chinui greu de tot, până reuși să
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
de fericire se-nălțau, Căci fata de la școala de fete tot fugind, Pe băiatul din școala vieții lui va fi zăpăcind. Cum viața lumea din jur face să-ți placă, Prietenii să-ți schimbe mina dintr-o plagă, Ori vreun firicel de tristețe cam amară, Poți ca-ntr-o clipită s-o deverși afară.. Zâmbeau când se întâlneau în privire, Țineau unul la altul cu intuiții-poruncire, Precum altora părea expresie cam ilicită, Ei dovedeau că au orânduirea binevenită. Cum la puterea
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
lui Dumnezeu , pomul sau floarea sau stânca sau râul sunt copii dragi lui, la fel de dragi cum îi suntem și noi oamenii. În starea de inocență, lucrurile sunt proaspete. Copilul privește cu multă curiozitate tot ceea ce-l înconjoară, dând atenție fiecărui firicel de iarbă și fiecărei gâze care i se află în preajmă...Pentru copil nu există “praf” pe lentile, pentru El, lumea sclipește de noutăți... Curăță lentilele de praf, și vei deveni o ființă în care sălășluiesc, Lumina și Iubirea! Fiți
OCHI DE COPIL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361842_a_363171]
-
pe care natura o are uneori și care‑l face pe om - omul-pământ cu aspirație către cer - să creadă în învierea veșnică. Maria se simțea tulburată în chip nedeslușit de această fermentație a vieții, deși avea lâncezeli neașteptate în fața unui firicel de iarbă, melancolii dulci și ceasuri de adâncă tristețe și durere pentru ceea ce se petrecuse. Nu‑i venea să creadă ochilor, cum El, care făcuse atâtea și atâtea minuni, s‑a lăsat prins, chinuit, osândit și răstignit. Deodată se simți
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
cerdacul Zilei, cu brâul de Azur al filosofilor, tivit din surâsul serafic al serii, cu brocardul ei verde, sacerdotal, podoabă a demnității nemuritoare, cu mersul ei regal al devenirii, ce calcă senin și-mprăștie miresme... Sub pașii căreia cresc majestos firicelul de iarbă și trilul privighetorii... Făptura aceea Albă este Frumoasa Națiune Creștin Ortodoxă a Dacoromânilor. Oamenii o întâlnesc și se minunează, i se închină, pământul se întoarce din drum spre sărbătoare, cerul se înfrumusețează. E Frumusețea Neamului dacoromân. E Cântecul
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
victoria”. Au urmat antrenorii Nicușor Ene (de la 6 la 10 ani), Daniel Dragu (de la 10 ani la 14 ani), de la 14 ani la Clubul „Idu” din Mamaia cu Bogdan Panzichi, Liviu Panait și Radu Popescu. La 17 ani, Simona (antrenor Firicel Tomai) a fost campioană la Roland Garros (2008). Un rol decisiv l-au jucat, cum este normal, părinții. Mama, Stania, și tata, Stere, fost fotbalist, știind ce înseamnă performanța într-o profesie liberală. „Simona era dezamagită după meci, dar n-
MINGE DE MECI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365484_a_366813]
-
-și ia bocceluța și s-a lăsat în voia apei. Încetul cu încetul malurile deveneau tot mai înalte iar coroanele arborilor tot mai îndrăznețe. Iedera, găsind loc prielnic, încerca să devină atotstăpânitoare. Ici colo, pe malul înalt se puteau vedea firicele de apă desenând urme ruginii pe argila galbenă. Din loc în loc, înciudat, soarele încerca să străpungă acest tunel de verdeață și tăcere dar nu făcea decât să-i sporească și mai mult farmecul. Pe aici curgea numai apa; timpul stătea
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
i-a scăpat informația strecurată printre cuvinte și e nevoit să confirme - mâncăm și felul doi din farfuria de supă, că n-are rost să murdărim atâta veselă! O firimitură de cade de pe masă sau de ajunge pe covor un firicel de praf, îndată-l ridicăm. La mine acasă, pe hol, nu este loc de pantofi. Așa că suntem obligați să-i punem la locul lor, imediat ce ne descălțăm. Iar musafirii ... Când ne vine cineva în vizită, îl invit în beci! Am
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
de orășeni în comunitatea sătească. Narațiunile trebuie citite în fluxul unei conștiințe învolburate, cu dragoste de pământ, prinse între patetism și toleranță, între freamătul incendiar - când așteaptă topograful împreună cu preotul Nastur Iuliu, de unde nu lipsește doamna Mârzan, bine portretizată în Firicelul - nuvela ce are în centru ... prima plantă crescută în grădina familiei Vaida, importalizată pe telefonul mobil. Naratorul, care e și erou al evenimentelor, trăiește o experiență hotărâtoare, ce pune în alți termeni adaptarea orășeanului, născut și crescut la oraș, în
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
țară”, ca și cum țara, și nu vremelnicii ei conducători, poartă vina deziluziilor lor. Vine așadar, în plin pătrar al secolului XXI cu o invitație epică sinceră de a plonja în acel trecut și a ne încărca bateriile pentru prezentul bulversant cu firicelul acela de speranță în viitorul acestei nații. De la Măria Sa Ștefan Vodă la Ion vodă ce Cumplit și viteaz, la voievodul-martir Miron Barnovschi, la universalizatul Vlad Țepeș, Vasile Lupu, de la domnița Oleana la Dafina Doamna, el țese și țese în jurul acestor
CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366350_a_367679]
-
milostivise de ei și ca să mai viețuiască pe fața pământului pe fată o prefăcu într-o plăntuță verde, cu gust înțepător, bună de leac, pe care noi o știm sub numele leurdă sau aiul urșilor, iar pe băiat într-un firicel de apă care, când plouă, se supără, se umflă peste măsură și-și strigă sora pierdută-n păduri. Timpul a trecut peste aceste întâmplări și în locul unde s-a pierdut copila Leura s-a ridicat sat, devenit acum cartierul Leorda
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
avion obișnuit. Trecură peste Intercontinental și se îndreptară spre Otopeni, de unde aveau să zboare pe culoare aprobate de Aviatia Civilă. Zborul deasupra României era o încântare. Munții își arătau crestele înzăpezite si pădurile de un verde închis. Apele păreau mici firicele de lână, albastre și meandrate, străjuite de păduri, iar câmpurile nesfârșite arătau ca o tablă de șah, cu pătrățele de toate culorile: verzi, galbene, vernil, maronii, roșii, violete. Ochiurile de apă arătau ca niște stropi albaștri strălucitori, pe care Dumnezeu
CRONICĂ LITERARĂ. VIOREL MARTIN AVENTURILE LUI TUDOR , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366588_a_367917]
-
Alții, în grup, cântau acompaniindu-și vocile cu bătăi de tobă. Nu lipseau nici câțiva turiști însoțiți de ghizii lor dar și de sticle de votcă. Din păcate fiind o perioadă lungă fără ploi cascada propriu-zisă, nu era decât un firicel de apă. O mulțime de pești se vedeau în apa cristalină a râului, iar locul a fost într-adevăr foarte frumos și bun de făcut un picnic pe cinste. La întoarcere, proprietarul casei unde parcasem tuktukul, ne-a așteptat cu
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
peste scoarța de lână. Firișoarele de aur find mai grele ca nisipul rămânineau în scoarță și nisipul mai ușor era luat de curentul de apă. Seara se duceau acasă scuturau scoarța de lână și se alegeau cu câteva grame de firicele de aur. Toți țăranii aveau lingouri de aur, caci știau meștesugul. Aveau mercur pe care-l amestecau cu firișoarele de aur, amalgamul apoi îl „strecurau” printr-o piele tabacită de oaie, aurul rămânea și mercurul, adică „argintul viu” cum ii
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
la orizontală, iar cerul își schimbă brusc poziția într-o parte. Elena simți o lovitură puternică la tâmplă dreaptă, dar nu avu puterea să-și schimbe poziția sau să ridice capul. Privi un timp pietricelele din dreptul ochilor, apoi un firicel de lichid cald își croi drum printre acele pietricele, șerpuindu-se ca un izvor de viață caldă, ducând cu el ultima speranță, ultimul vis, ultima clipire. Ochii i se împăienjeniră, iar vocile din jur deveniră din ce în ce mai slabe. Închise ochii și
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
frumoase ale vieții ei. Vru să-și miște capul și să privească în stânga ei, către cel care fusese soțul ei timp de patruzeci și patru de ani și pe care-l iubise toată viața, dar nu mai avu putere. Urmări firicelul de lichid și-și dădu seama că acela era sângele ei, sângele care i se scurgea din trup și care lua cu el în eternitate clipa cerșetoare a supremului infinit, transformând într-o ofrandă silită poarta de pe marginea neuitării. Pleca
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]