45,198 matches
-
autoarea, iar între prieteni buni, cu dumneata.” Ei merg la prăvălie, nu la magazin, tinerii se duc cu banda, nu cu gașca, la dancing, nu la discotecă, circulă cu automobilul, nu cu mașina. Tot pe atunci, roata de rezervă era fixată „pe dinafară”, numerele de telefon aveau cinci cifre, autoarea noastră atotștiutoare notând un mic detaliu dintre altele, care pigmentează narațiunea, și anume că în 1933 la 20109 răspundea Camil Baltazar din redacția „României literare.” În scurtă vreme (1929-1934), un primar
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
medievale aferente." În fapt, argumentează I. C., am făcut parte, în perioada interbelică "și din Europa să-i spunem bună - în mod sigur normală - a secolului, și in Europa cea rea." încât am sporit și martirologia veacului și istoria cruzimii! Fixat pe ceea ce numește versantul nocturn al istoriei, cel malefic "către care se îndreaptă, cu inexplicabilă obstinație privirile admirative, parcă halucinate ale actualei generații", Iordan Chimet va polemiza cu corifeii curentelor în cauză, cu o pasiune în care citim regretul, trauma
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
limpede, vibrația textului investigat la virgulă, la spațiile albe dintre cuvinte. Acest exercițiu practicat cu Massaci își dezvoltă și acum anumite reverberații. Maniera de abordare tranșantă, directă de acum își are, cred, surse și în momentul Bash. Care i-a fixat în conștiința mea. Deși îi știu și i-am urmărit de la absolvență, deși au tot jucat, nu la fel de mult amîndoi, deși Mihai Călin a făcut multă televiziune, de unde a știut să se salveze la timp, și film, deși disponibilitățile culturale
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
făcut multă televiziune, de unde a știut să se salveze la timp, și film, deși disponibilitățile culturale au dus-o pe Mihaela Sîrbu spre alte zone ale căutării artistice, piese noi, oameni noi, cei doi mi se pare că și-au fixat imaginea și tipul de limbaj aici, la Act, cu textul lui Neil Labute cel în vogă. Toți afluenții și-au strîns apele și au tocit protuberanțele și excesele începuturilor. M-am bucurat să observ asta din nou în acest spectacol
La țară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12053_a_13378]
-
versul: "Smulge munților durerea, brazilor destinul spune". Cele mai bogate exemplificări se fac din Alecsandri, acoperind aproape toată aria tematică a poeziei sale, Cipariu intuind supremația literară în epocă a poetului Doinelor și lăcrămioarelor, pe care Eminescu avea s-o fixeze în metafora "rege-al poeziei". Fiind "cea dintâi oglindă a poeziei românești, privită în totalitatea ei", concretizând "afirmarea deplină în unitate și organicitate a stării poeziei românești la mijlocul veacului al XIX-lea, nu numai în ceea ce privește versificația, ci și în dimensiunea
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
are obsesia întâietății sau "frenezia preeminenții", considerându-se "șampion irezistibil în toate domeniile activității omenești", cum îl gratulează memorialistul: "înainte de a mi se fi afirmat ca scriitor de talent, cum avea să o facă mai târziu, Camil mi s-a fixat în atenție prin această spaimă admirativă de tot ceea ce făcea; ca tuberculoșii ce se complac în propria sudoare, tânărul meu prieten îmi părea menit de a se răsfăța în propria-i personalitate". Criticul, nu întru totul confiscat de rea-voință, dar
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
duminică. M-am trezit că mă îmbrac și ies pe ușă cu pași grăbiți, temîndu-mă să nu pierd tramvaiul. Tramvaiul Popescu, despre Popescu, cu Popescu...Am ajuns în Piața Sf. Gheorghe, m-am învîrtit, nu-mi aminteam ce repere îmi fixase regizorul Gavril Pinte, eram zăpăcită. Știam doar că trebuie să mă urc într-un tramvai, să umblu cu el prin tot Bucureștiul urmărind un spectacol făcut după opera poetului. Am ajuns în dreptul unei bombe ordinare - să fi fost chiar întîmplător
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
emoționat, acum rîde singur, acum îi vin lacrimile în ochi, face felurite mișcări involuntare, transpiră greoi ca și cum ar merge repede, cînd scrie parcă aude fraza că i-o repetă cineva în urechi, apoi șterge, scrie și iar șterge, pînă ce fixează cuvintele și înțelesul frazei". Cu toată naivitatea exprimării, profesorul Eduard Gruber pare a se fi achitat meritoriu de dificila lui sarcină. Că Ion Creangă este, într-adevăr, "un puternic tip senzual", nu încape discuție. Și încă în ambele sensuri ale
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
foarte ușor, cel al zăvorului tras cu precauție. Ușa se întredeschise puțin și un ochi îl observă cu atenție. Maigret zîmbi fără să vrea și zise: - Eu sînt! - O, îmi cer scuze! Nu v-am recunoscut. Nu aveam nici o întîlnire fixată la ora asta și mă întrebam cine ar putea fi... Intrați... Scuzați-mă că v-am deschis chiar eu, dar servitoarea mea e plecată la cumpărături. Cu siguranță că nu exista nici o servitoare, dar nu avea importanță. Era aproape întuneric
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
informațional pro-Năstase). Pentru prima oară după căderea lui Ceaușescu pesedeii au dificultăți reale. Volens-nolens, vor ceda din prerogativele puterii și vor pune surdină aroganței contondente ce le-a dominat comportamentul în ultimii patru ani. Năstase însuși va trebui să-și fixeze alte țeluri decât dublarea averii (un post de televiziune vorbea de incredibila sumă de două miliarde de dolari acumulate de încă premierul român: nu-mi place nici respectivul canal și nici persoana care a comunicat știrea - dar cum până în clipa
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
Troyat, din care oferim în continuare un fragment, va apărea anul viitor și în versiune românească la Editura Albatros. Elev în clasa întîi a școlii din Taganrog, micul Anton Cehov, în vîrstă de abia nouă ani, se străduia să-și fixeze atenția pe gramatica latină deschisă în fața lui la lumina unei lumînări. Dar, în fiece clipă, mintea îi fugea de la pagina tipărită înspre "camera cea mare" unde tatăl său, temutul Pavel Egorovici, își făcea, ca de obicei, rugăciunile. În încăperea aceea
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
poezii în muzică, a sculpturii în pictură, muzică sau poezie. Nu este o simplă găselniță postmodernă, ci un fenomen cu rădăcini îndepărtate, de o complexitate teoretică distinctă, din ce în ce mai provocatoare astăzi pentru semioticienii, lingviștii, criticii literari sau muzicologii hotărâți să îi fixeze bazele teoretice. îl găsim practicat deja în antichitatea greacă și romană, dacă ar fi să ne amintim doar de descrierea scutului lui Ahile în Iliada lui Homer sau de cel al lui Eneas întreprinsă de Vergiliu. În timpuri mai recente
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
-o în spațiul celei mai tinere galerii deschise în București, Galeria ArTei din incinta Hanului cu Tei. Aparent, Ion Dumitriu este un pictor al satului și, prin extensie, al peisajului rural. Un inventar sumar al obiectelor pe care el le fixează în memoria pînzei ar epuiza aproape în întregime formele, imaginile și uneltele comunităților tradiționale. De la șura de fîn - la scîndura gardului, de la pielea întinsă pentru uscare - la darac, de la strecurătoare - la jug, de la dealul înverzit - la căpiță, de la cartof - la
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
nu numai a unui bagaj de opțiuni, ci și a unui simț în plus, având a-i servi în viitorul de specialist. Ca specie, o antologie ce-și respectă formula, exhaustivă (foarte rareori), încăpătoare (mai adesea), elementară (se mai întâmplă), fixează în mod fatal o constelație de aștri de diferite mărimi și luminozități, într-un cadru bine definit, de salutară unitate. Cea de față ne propune un secol de creație literară basarabeană, un secol de luptă mai întâi de toate, în
Prin măgurile și vâlcelele unei antologii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12627_a_13952]
-
în română cu mai multe utilizări (în sport, jocuri, alegeri politice) și sub-sensuri, începînd de la descrierea obiectivă a actorului unui eșec pînă la caracterizarea celui care pierde întotdeauna, pentru că nu are calitățile necesare pentru a cîștiga, cuvîntul pare să se fixeze ca termen depreciativ, ca în textul "strigat� a cărui "adresă" e la fel de semnificativă: "ești LOSER LOSER LOSER!!!" (vaidevoi.ro); de aceea apare, desigur, și la vocativ: "panaramă ești tu, losere" (fanclub.ro); "eu le știu mai bine decât tine, losere
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
ca predecesor valorificabil în creația poetică. Arghezi rămâne o valoare de referință mai puțin pentru poezia contemporană, mai mult pentru istoria literară, pentru critica universitară și pentru canonul didactic. E, în fond, destinul oricărui scriitor important acela de a se fixa pe un loc stabil în istoria literaturii române, imposibil de mișcat într-un sens sau altul (al supralicitării sau al diminuării locului său). E o formă de inerție, de împietrire pe soclu � pe care periodic o clintesc numai remedierile de
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
un studiu de referință, mereu citat), variantele regionale și mai ales registrele stilistice, normele și abaterile limbii actuale. Articolele sale (doar o mică parte cuprinse în volumul Probleme ale exprimării corecte, 1987) surprind mereu ceva interesant în dinamica limbii române, fixează și etichetează cu precizie o situație, o tendință, o caracteristică. Avea cu adevărat mulțumirea de a construi în echipă: și-a petrecut mult timp, la Institutul de Lingvistică din București, coordonînd lucrări colective, editînd reviste de lingvistică, îndrumând cercetări și
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]
-
în muzică. Un spirit care prin panoramarea contrariilor, prin negocierea lor (coincidentia oppositorum), își propune să stingă nevroza și isteria obsesivă, să devanseze datele unei experiențe limitate, cantonate la nivelul unui singur palier al limbajului muzical, susceptibil de a fi fixat într-un hic et nunc parcimonios, în egală măsură restrictiv și coercitiv. în plus, Horia Surianu este un muzician laborios, pritocindu-și îndelung lucrările, chiar și atunci când e vorba despre scrierile muzicologice. O strădanie alături de care răgazul pare un rest
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
ecouri din dezvoltarea istorică a normei, din ambiguitatea valorizării sale. Se pare că lui " condamnat că incult în construcția cu femininele tipice (lui Maria) - este încă perceput că "tolerat", chiar în combinațiile inevitabile. E instructiv să vedem cum s-au fixat, în timp, normele. În primele gramatici românești (D. Eustatievici, 1757; C. Diaconovici-Loga, 1822), cazul femininelor atipice nici nu este amintit, iar modul de prezentare a flexiunii numelor proprii este plin de surprize. În Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, a lui
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
străină e întotdeauna un folos, un suflet străin e întotdeauna o primejdie." Lipsiți de "suflet" propriu, în timpul care a trecut de la apariția primului "talent remarcabil", Eminescu, la cel de al doilea, Arghezi, literatura română a reușit un singur lucru: să fixeze limba literară. Ieșind astfel din sfera "imitației proaste" a intrat, "cu toată hărnicia", într-o nouă categorie. în sfîrșit, ajungem la sintagmele incriminate. "Cultura noastră a evoluat, și-a desinat o figură și o stare, a devenit o colonie " o
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
putut produce de la apariția noastră în istorie?" Deși se plasează în planul culturii mai mult decît în cel al literaturii propriu-zise, răspunsul nu mai e categoric, ca în cazul incriminatei prefețe. în plus, e într-adevăr originală ideea de a fixa una din trăsăturile determinate ale vieții istorice a românilor în... lumea cărților, în credința unor cărturari... Românii sînt transformați și ei, astfel, de către Fundoianu, într-un popor al cărții... Am adus ceva nou " de o valoare culturală inimaginabilă " și dacă
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
Rodica Zafiu Sufixul -ciune s-a fixat în istoria culturală a limbii române ca emblemă și etichetă ironică a curentului purist din secolul al XIX-lea al lui Aron Pumnul: ciunismul sau pumnismul. Cum se știe, teoria lui Pumnul se întemeia pe evoluțiile normale în trecerea de la
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
câte-un cocoloș de hârtie, două-trei pene (din perne, nu de gâscă!) ș.a., toate condimentate în final cu un strat de praf protector de la scuturatul covorului. Iar dacă momentul este acompaniat muzical de televizorul aceleiași vecine "dat la maxim" și fixat cu "Super glue" pe frecvența "manele", ne cuprinde o reală stare de fericire... Devenim dintr-odată mărinimoși hotărând pe loc să ne împrumutăm la C.A.R. și să-i cumpărăm un aspirator sau măcar o mătură de mesteacăn de
Cvartet de candidați by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12820_a_14145]
-
să-l aibă, la el, în buzunar, în pauza de prânz, muncitorul, ...mai mușcă omul din sandvișul lui cu brânză, cu salam, cu ce -o fi, mai citește un vers, să-i dea avânt... care să... mă-nțelegi? făcea isteric, fixându-mă cu ochii lui albaștri, apoși, în care lucea demența. Scriu aceasta, pentru oricine s-ar mai îndoi vreodată că realitatea nu bate uneori orice ficțiune...
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
ale colegilor de școală, ale doctorilor. Fiecare nume trece prin nenumărate variante, încercînd să imite transformările vieții, dar fără folos. Moartea este, în fond, o simplificare, renunțarea la detalii, la șirurile de nimicuri care fac viețile în favoarea acestor nume ce fixează și închid, reducînd variația, mobilitatea. O dată cu numele, incontestabile, definitive, se instalează rigor mortis.Viețile, în schimb, comunică, așa încît nici una, chiar sfîrșită fizic, nu se poate încheia pînă nu s-a spus în celelalte ultimul cuvînt. Așa apare, frumos reluat
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]