434 matches
-
o imagine a lui, Fara . Clark, familist, supus credincios al împărătesei, stând acolo, în acest magazin slab luminat, și luptându-se în mod conștient cu o organizație atât de uriașă și de amenințătoare. Cu un mare efort își sili mușchii flasci să se încordeze curajos și spuse: - Pe mine nu mă puteți păcăli făcându-mă să cred că e cineva în spatele meu. Haideți, duceți-vă la ușă aceea. Ochii necruțători ai bătrânului priveau peste umerii lui. Vorbi calm: - Ei, Rad, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ai să te duci să mai încerci și în alte părți. Vorbesc serios! Primu’ lucru pe care ai să-l faci e să răspunzi la anunțu’ ăsta. Vrei să câștigi timp, Ignatius, te cunosc eu! Ignatius căscă, arătându-și roșul flasc al limbii. — Levy Pants sună la fel de rău, dacă nu si mai rău decât numele celorlalte organizații pe care le-am contactat. Îmi dau seama că am ajuns deja la capătul posibilităților de a găsi o slujbă. — Trebe s-aștepți, copile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de așa ceva, Barry, zise Whitey. Ce legătură au testele genetice cu custodia copilului? — Exact asta trebuie să se constate prin teste, spuse Sindler. Este o procedură nouă, dar cred că vei constata că acesta e viitorul. Închise servieta, strânse mâna flască a lui Whitey și ieși din birou. Capitolul 12 Josh Winkler închise ușa biroului său și porni spre bufet, când sună telefonul. Era mama lui. Era amabilă, ceea ce semnala întotdeauna un pericol. — Josh, dragule, vreau să-mi spui ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
scriu pe margine “a Înnebunit!“. Mai bine mi-aș spune că nebunul sînt eu. La bordul batiscafului meu mental, cobor În adîncurile submarine ale trecutului meu. Văd defilînd pe dinaintea mea animale greoaie care Înoată lent, pești de coșmar cu gură flască, lipsiți de ochi În straturile adînci unde lumina nu mai pătrunde. Mă mișc În liniștea, bezna și frigul abisurilor. Era tare frumos să mă joc În pîntecele mamei, dar a trecut vremea cînd mă zbînțuiam În lichidul amniotic. Așa cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu mi-l pot aminti. Porfiri zâmbi și clipi. M-ai mângâiat pe față. De ce ai făcut-o? ă Nu știu. ă Poate fiindcă vrei ca să te mângâi și eu pe față. ă Da, asta e. Porfiri își puse mâna flască pe obrazul ei. Avea pielea fierbinte, iar fardul de pe față era unsuros și granular. Își închise ochii. Apoi îi simți mâna pe coapsă. ă Nu, spuse Porfiri, retrăgându-și mâna și ridicându-se în picioare și distanțându-se astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu o coroană ithyphallică ce țintea În erecție spre Înalt, ci cu un apendice steril, cu o mentulă fleșcăită, o coadă de maimuță care se bălăbănea În jos, o Tchekunach pierdută În abisurile vertiginoase ale unui Malkuth antarctic, o hieroglifă flască pentru pinguini. „Dar, la urma urmei, care-i secretul descoperit de Templieri?“ „Răbdare, ajungem și acolo. A fost nevoie de șapte zile ca lumea să fie făcută. Să Încercăm“. 82 Pământul e un corp magnetic: de fapt, așa cum au descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de femeie Întrerupe turul pe care Wakefield și-l oferă singur. — Domnul Redbone colectează antichități grecești, În timp ce pasiunea mea este arta modernă. Fostul meu soț colecționa amante. SÎnt Afrodita Redbone. Domnul Wakefield? Wakefield este nespus de bucuros să apuce mîna flască a femeii. Doamna Redbone pare a fi un triumf Însuflețit al chirurgiei estetice. Astăzi este Într-o rochie și o dispoziție fîlfîitoare. — Ce părere ai de revoltele noastre de stradă? Întreabă doamna Redbone. — Nu prea Înțeleg eu globalizarea asta, bîguie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
scrisoarea către Jacques Maritain... Textul va provoca reacția promptă a celor de la unu, care sancționează „maniera Contimporanului (...) oscilînd în jos și confuz de la Sept Manifestes Dada, modernismul arhitectonic și pictural al lui Marcel Iancu și pînă la articolul de fond flasc al dlui Sandu Tudor din ultimul număr”. Flasc? Ce eufemism... Vitriolantul „Coliva lui moș Vinea“ (autor: Ilarie Voronca) conține o trimitere transparentă la această turnură „bisericoasă”. Căci recidivele nu lipsesc: tot la Contimporanul, și tot de pe poziții ortodoxiste, Sandu Tudor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
promptă a celor de la unu, care sancționează „maniera Contimporanului (...) oscilînd în jos și confuz de la Sept Manifestes Dada, modernismul arhitectonic și pictural al lui Marcel Iancu și pînă la articolul de fond flasc al dlui Sandu Tudor din ultimul număr”. Flasc? Ce eufemism... Vitriolantul „Coliva lui moș Vinea“ (autor: Ilarie Voronca) conține o trimitere transparentă la această turnură „bisericoasă”. Căci recidivele nu lipsesc: tot la Contimporanul, și tot de pe poziții ortodoxiste, Sandu Tudor își va manifesta rezervele în raport cu polemica generaționistă prilejuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abrazivă, și era oribil, continua din inerție, căci nu voia să abandoneze, nu era stilul lui, dar nici nu reușea să sfârșească. Pentru a-și Întări erecția, Începu să-și stoarcă scrotul și să-și frece testiculele care se zbăteau flasce peste pubisul ei și În sfârșit reuși să-și dea drumul cu un geamăt de ușurare, dar se ridică grăbit, iar corpurile lor dezlipindu-se, scoaseră un sunet neplăcut, ca o bășină. Maja nu spuse nimic, respirația ei nu se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
viermi, cu vezica slăbită, cu pungi sub ochi și cu pielea zbârcită ca un măr vechi. Dar, la urma urmelor, acesta nu era un gând care să-l consoleze, căci, la vremea aceea, și el avea să fie o relicvă flască și tăbăcită - și era bine că vremea aceea era Încă departe, iar Emma era Încă o bucățică suculentă, binecuvântată de natură și de dragoste. Așa o văzuse, cu câteva ore În urmă - joia se Întoarce târziu, curva -, traversând În fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ea să se Întoarcă Înspre el, dar Maja continua să-i ofere profilul superb al cefei. Sofisticata frumusețe hollywoodiană a doamnei Fioravanti răspândea o căldură de răsărit de soare sideral. Politicienii și oamenii puternici, oricât ar fi de urâți, de flasci și de chei, au femei tinere și drăguțe. Dar nu sunt nici măcar cât degetul mic al nevestei mele. O, Emma, Emma, Emma. Antonio izbi un balon cu pumnul, trimițându-l drept În ospătar - care se clătină, aproape să scape tava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Împotmolirea În nisip, dar totuși acesta Îi venea pînă sub brațe, pe care și le ținea cu obstinație În cruce. Fragile metereze. Fluxul măturase În Întregime ceea ce luase el drept trupul lui Gwen, zdrențele pluteau la suprafață, ca niște meduze flasce și gelatinoase. Iar valurile se apropiau. Lucas se surprinse făcînd pariu cine Îi va veni primul de hac, marea sau nisipul. De ce refuzase să se lase Însoțit de Morineau? De ce Îl trimisese să cerceteze la fabrica de faianță și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prețul cel mare. Un val mai puternic decît celelalte se opri la un metru de el. Cu chipul abia un pic mai ridicat față de plajă, văzu atunci că zdrențele care pluteau la suprafață erau meduze, iar masa lor gelatinoasă și flască, tentaculele lor scîrboase se Îndreptau țintă spre el. CÎnd era copil, fusese Înțepat de o meduză. Era de atunci alergic. Marea. Nisipul. Meduzele. Își văzu cota În scădere și Închise ghișeul pariurilor odată cu ochii. În stare de prostrație pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dea răgazul să Împlinească lucrul la care visase atîta. Era mult prea aproape de țintă... Valurile făceau cale-ntoarsă, aspirate parcă de neant, lăsînd eșuate pe nisip, ca niște poveri prea grele, zeci de meduze cărora Îi plăcea să le chinuie carnea flască scormonind-o cu vîrful unui băț, pe vremea cînd nu era decît un puștan. Văzu atunci jandarmii mergînd În sus și-n jos pe plaja lui și-l zări pe cel mai tînăr dînd cu piciorul cu un aer dezgustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Într-o după-amiază asemănătoare, Încercase În două rânduri să se masturbeze, cu ochiul lipit de lunetă, fixând cu perseverență un adolescent ce-și lăsase jos slipul și al cărui sex Începea o palpitantă ascensiune În aer. Propriul său sex căzuse, flasc și zbârcit, uscat; nu insistase. Djerzinski sosi la ora șaisprezece fix. Desplechin voia să-l vadă, Îl intriga cazul lui. Sigur, se Întâmpla adesea ca un cercetător să-și ia un an sabatic pentru a merge să lucreze cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
deja bătrâni. Iar lucrurile vor continua la fel: se vor simți din ce În ce mai bătrâni și le va fi rușine. În curând, epoca lor avea să izbutească o performanță inedită: va dilua sentimentul tragic al morții În senzația mai generală și mai flască a Îmbătrânirii. Douăzeci de ani mai târziu, Bruno Încă nu se gândise cu adevărat la moarte; și Începea să creadă că nici nu se va gândi vreodată. Până la capăt va dori să trăiască, până la capăt va ține la viață, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
focuri aprinse prin celule, cu filamentele de condens care-i umezesc mustața moale, crescută anume ca să acopere o cicatrice urâtă pe buza superioară, de când a căzut într-un ciob de la o sticlă spartă, cu bărbia țepoasă și teșită, cu obrazul flasc, cu fruntea descrețită, cu nasul lătăreț, apoi cu gâtul care îmbătrânește primul demonstrând precaritatea punților, cu umărul drept purtând un semn din naștere, cu pieptul, ridicându-se și coborându-se ritmic, pe care părul a albit, cu începutul burții, bustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de bază. Într-adevăr, porcul cu alune n-a fost atât de bun și asta i-a dat apă la moară lui Cornel, dar nu mai vreau să-mi aduc aminte, acum am alte probleme pe cap, problemele unei zile flasce, rele și triste. Tristețea zilei mi se părea evidentă și în culoarea barelor de susținere și a curelelor de piele legate de bare. Prima amintire dintr-un autobuz care avea curele de piele a fost cea a unui muc așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ar fi ordonat să facă. Treptat, se liniștiră și mai mult, până ce ajunseră la acel moment de perfectă nemișcare dintre flux și reflux, când apele așteaptă ca noua maree să preia munca zilei ce urmează. Prins de acel calm, trupul flasc tresălta pe suprafața apei, Învăluit În Întuneric, nevăzut. Timpul se scurse Într-o liniște ce fu apoi risipită de doi bărbați care trecură prin apropiere, cântând monoton pe voci slabe dominate de sâsâitul slab al dialectului venețian. Unul Împingea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
răspunse nimeni, așa că Încercă mânerul rotund și, observând că era un mâner și nu o clanță, deschise ușa și intră. În Încăperea mică se aflau trei pupitre metalice, În fața fiecăruia era câte un scaun, și două fișete de pe care atârnau flasce plante lungi și obosite, având mare nevoie să fie udate și, de asemenea, șterse de praf. Pe perete atârna deja previzibilul afișier, acoperit cu bilețele și grafice. Două dintre pupitre erau acoperite cu deșeurile comune muncii de birou: hârtii, formulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
trebuie să ne implicăm cu toții (o, nu!) mult mai mult, pentru a contracara, pentru a anticipa și stopa din fașă activitățile infracționale ( Detectivul grăbi pasul către ușă). La ieșire, își strânseră mâinile. Vecinul avea ceea ce se putea numi o mână flască, umedă, parcă atingeai pur și simplu un limax. Aceasta fusese prima idee care îi venise în minte. În timp ce se îndrepta către poartă, duse mâna la buzunar și încercă să o șteargă, frecând-o de căptușeală. Urcă în mașină și se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
AI ORAȘULUI BUCUREȘTI de coif, cu vârful în sus, undeva în dreptul liniei dublu sinusoidale a nasului. Cu genunchii desfăcuți cuviincios la o lățime de palmă. Fără bastonul abandonat printre hărți, în capsa de metal a taximetrului. Nedecojit din trenciul, acum flasc și stânjenitor, precum membranele unui liliac. Iar când clinti o palmă, ce forma o latură a coifului, și-și ciupi perii scurți și înălbiți de pe versantul drept al craniului, căutându- și cuvintele, jocul de puzzle al trăsăturilor i se preschimbă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai bună metodă de a se sustrage jugului tiraniilor personale"234. Și totuși, le știm mereu amenințate într-o societate cu instituții fragile, cu credințe lipsite de vlagă. Dar toți știu că nici un alt veac nu a fost atît de flasc, de disperat, că nu se mai ridică nici un grup de oameni pentru a se opune opresiunii, pentru a afirma drepturile libertății, ale justiției. Din fericire, au existat și vor exista veșnic și oameni pentru care puterea absolută e o insultă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pergamentoasă a pielii. Madam Farfara nu mai avea parfum biologic, mirosea a coIonie și a cold cream. Își ascundea involuția cu procedee chimice. Prin mâneca ei de dantelă neagră, lui Ioanide i se păru a distinge un braț violaceu și flasc. Ca și când ar fi ghicit gândurile arhitectului, madam Valsamaky își ținea mâinile mai mult pe sub masă, așezîndu-se în poziții avantajoase și studiate. - Smochinele dau apendicită, avertiză inocent GonzalvIonescu, neintuind nici una din reflecțiile subtile ale arhitectului. Acesta îi aplică imediat, mental, calificativul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]