KorAP: Find »[drukola/base=flexiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...49 >

1,201 matches

Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748

Europa Occidentală. Dintre trăsăturile generale ale limbilor slave amintim faptul că sînt limbi de tip satem, predominat sintetice, cu un fond lexical comun celor mai multe dintre limbile familiei. În privința structurii gramaticale, e de remarcat sistemul derivațional bazat pe prefixare și sufixare, flexiunea nominală bogată (6-7 cazuri, cu excepția limbilor bulgară și macedoneană), si mai ales prezenta categoriei aspectului la verb, considerată trăsătură fundamentală. Limbile slave sînt clasificate, în mod tradițional, după criteriul geografic: 1. limbile slave orientale: - rusă (numită și velikorusa, "limba din

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
un suflu expirator mărit. - sînt limbi flexionare 264. - cea mai cunoscută trăsătură a limbilor afro-asiatice este triliteralitatea (radicalul cuvîntului este format din trei consoane, singurele care se notează în scriere), diversele categorii gramaticale fiind exprimate prin alternante vocalice (așa-numita flexiune internă 265), dar și prin prefixe și sufixe. De exemplu, în arabă, de la rădăcina triconsonantică HML, care are semnificația generală "a purta", cu ajutorul flexiunii interne și al afixelor putem obține: hamala "a purtat, a dus", hammala " a face să poarte

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
singurele care se notează în scriere), diversele categorii gramaticale fiind exprimate prin alternante vocalice (așa-numita flexiune internă 265), dar și prin prefixe și sufixe. De exemplu, în arabă, de la rădăcina triconsonantică HML, care are semnificația generală "a purta", cu ajutorul flexiunii interne și al afixelor putem obține: hamala "a purtat, a dus", hammala " a face să poarte, a încărca cu o povară", ihtamala "a suportat", himl "povară", haml "sarcina", hamlet "încărcătură dusă odată", hammal "purtător de povară, hamal" etc.266 - trei

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
și cele vorbite și diferențe sociale (de casta) importante. Sînt influențate mai mult (kannada, malayalam, telugu) sau mai putin (tamil) de sanscrita. Au alfabete proprii, provenind din scrierea indiană grantha. Dintre caracteristicile gramaticale amintim: utilizarea sufixelor, opt cazuri, trei genuri, flexiune verbală foarte bogată. Absența tonurilor, a prefixelor și infixelor, a dualului și a propozițiilor subordonate. Topica adjectiv-substantiv-verb și SOV. Au o tradiție culturală și literară foarte veche și bogată. Kodagu și tulu au devenit abia recent limbi literare, restul rămînînd

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
inițială și finală; alternante consonantice; accent preponderent inițial; cuvîntul se definește printr-un nucleu vocalic (o succesiune de consoane nu are sens decît în funcție de vocalele pe care se sprijină); aglutinarea este procedeul gramatical primar; sufixe posesive la nume; elemente de flexiune - sistem de cazuri locale; trei persoane la singular și plural; sistem dezvoltat de nume verbale; sisteme productive și ramificate de derivare (în general nu au prefixe și infixe, gen gramatical (dar în unele limbi dihotomie animat/inanimat), vocativ, distincție formală

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
posibil ca acest tip de clasificare să fie singurul aplicabil în cazul unităților mari care constituie termenul actual al reconstrucțiilor noastre."284 6.6.1. Familia chineză Sînt limbi tonale (deși chineză veche era o limbă atonala), izolante (nu au flexiune sau conjugare, topica devenind astfel extrem de importantă în conturarea sensului textului; există numeroase sufixe postverbale exprimînd timpul, modul, aspectul, localizarea, realizarea sau eșecul acțiunii etc.; în clasa numelui există numeroase morfeme, numite clasificatori specificativi, plasate între determinant și substantiv pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
și compunerea că metode de formare a noilor cuvinte; împrumuturi din sanscrita, pali, cambodgiana și chineză; unele cuvinte din fondul principal lexical (părți ale corpului, pronume personale, numerale) au rădăcini comune cu cele din limbile austroneziene; în general limbi fără flexiune; că și în limbile chino-tibetane, clasificatori postpuși numeralelor care însoțesc diferite substantive și identitate formală adjectiv-verb de nemișcare; anumite particule gramaticale la sfîrșitul frazei marchează interogativele și imperativele; topica SVO, substantiv-adjectiv. 6.6.5. Familia hmong-mien (miao-yao) Limbile hmong-mien, denumite

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
fără clase nominale sau gen gramatical; verb cu sufix cauzativ; folosită că lingua franca în perioada precolonială; împrumuturi din arabă și bambara B. Saharian este alcătuit din limbi insuficient cercetate, cu tonuri, fără clase nominale sau gen gramatical; sisteme cazuale; flexiune complexă a verbului; cea mai cunoscută limba din acest grup este kanuri C. Maba - armonie vocalica; patru tonuri; particulă mu pentru clasa "uman"; SOV D. Fur (For) - clase nominale; prefixul d - pentru singular și k - pentru plural; E. Sudanic oriental

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
indo-iraniană, grupul indian central; SOV devanagari 32. băli (balineză) N Indonezia (Băli, Nusa Penida, Lombok, Java); limba a unei vechi culturi; puternică influență sanscrita; trei niveluri stilistice; stilistica respectului este extrem de elaborată familia austroneziana, ramura malayo-polineziană occidentală, grupul bali-sasak; absența flexiunii; morfologie derivaționala alfasilabară (abugida) balineză,derivată din scrierea brahmi; latină 33. baluchi (beluciană) OR Pakistan / N Iran, Afganistan, Turkmenistan; vorbită în regiunea Baluchistan, actualmente împărțită între Iran, Afganistan și Pakistan familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian de nord-vest; nu are

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
familia indo-europeană, ramura celtica insulara, grupul gaelic; VSO latină 163. islandeza O Islanda Islenska. Limba a unor populații norvegiene care au colonizat Islanda, insula ferita de alte contacte lingvistice. Păstrează multe particularități arhaice (de exemplu continuă cele patru cazuri ale flexiunii nominale din germanica comună). Islandeza veche durează pînă către 1250, după care evoluează treptat spre islandeza nouă care începe din sec. al XV-lea. Literatura medievală de mare valoare artistică: culegerea de legende despre zei și eroi (Edda), poezia de

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
începutul sec. al XIX-lea. Rusă a jucat rolul de lingua franca, pînă spre sfîrșitul sec. al XX-lea, nu doar în fostul imperiu sovietic, ci în tot estul Europei și în nordul și central Asiei. Limba cu o bogată flexiune (trei genuri, două numere și șase cazuri). La verb formele impersonale sînt mai numeroase decît cele personale. Sistemul verbal este dominat de opoziția de aspect. Două mari grupuri dialectale, de nord și de sud. Alfabet chirilic cu 32 de litere

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
138, 139, 179, 225, 259, 260, 261, 274, 277, 279, 281, 283, 284, 290, 312, 313, proto-fino-ugrică 176 finlandeză (suomi) 87, 93, 98, 178, 179, 180, 260, 261, 274, 279, 295, 323, 326, 332, 334, 344, 345 flamanda v. neerlandeza flexiune 53, 55, 58, 63, 68, 89, 90, 141, 178, 299, ~ analitică 102, ~ cazuala 68, 165, 271, ~ indo-europeană 139, ~ internă 68, 77, 168, ~ mixtă 101, ~ nominală 165, 271, ~ sintetică 102, ~ verbală 55, 68, 92, 93, 174, 210, limbi cu ~ 57, 58

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
295, 296, 297, 299, 300, 301, 303, 304, 305, 306, 307, 309, 310, 311, 312, 313, 339, 340, 341, 351, 362, ~ comună 138, 139, 140, 164, cultura indo-europeană 18, 139, 140, 149, 150, 151, 163, dialect indo-european 139, 150, 164, flexiune ~ 139, limba/limbi ~ 18, 42, 50, 55, 57, 58, 59, 71, 77, 87, 88, 89, 90, 94, 95, 97, 117, 119, 120, 135, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143, 145, 148, 149, 150, 153, 154, 160, 164, 178, 182

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
207, 208, 209, 232, 239, 248, 249, 266, 271, 303, 351, ~ comunitară 106, ~ construită 20, 109, 230, 232, 259, 288, ~ creola 13, 39, 111, 112, 113, 114, 115, 116, 123, 125, 134, 217, 226, 227, 228, 229, 283, 342, ~ cu flexiune 57, 58, 77, 101, ~ de bază 115, ~ de lucru 109, 344, 345, ~ endocentrică 98, ~ endogena 106, ~ ergativ-acuzativă 204, ~ ergativă 56, 72, 94, 95, 96, 142, 192, 202, 204, 224, 237, 241, 244, 248, 249, 251, 255, 264, 266, 268, 270

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
96, 142, 192, 202, 204, 224, 237, 241, 244, 248, 249, 251, 255, 264, 266, 268, 270, 273, 279, 295, 306, 307, 308, 309, 311, 315, ~ exemplara 34, 42, 105, ~ exocentrică 98, ~ exogena 106, ~ exotică 13, 21, 49, 58, ~ fără flexiune 55, 57, 187, 189, 243, ~ flexionara 42, 49, 55, 58, 59, 77, 80, 88, 89, 90, 91, 101, 139, 168, 213, 224, 237-315 passim, ~ funcțională 27, 29, 34, 35, 36, 64, ~ fuzională 58, 89, 91, ~ imigranta 106, ~ incorporanta 49, 58

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
201, 204, 205, 213, 216, 222, 231, 242, 243, 247, 250, 276, 299, 304, ~ auxiliar 88, 90, 118, 205, 210, 212, ~ intranzitiv 94, 95, 139, 141, ~ modal 84, ~ tranzitiv 94, 95, 96, 139, 141, cadraj ~ 98, categorie gramaticala ~a 63, flexiune ~a 55, 68, 92, 93, 174, forma ~a perifrastica 79, morfologia ~ului 118, 158, 166, 195, 201, 248, prefixare ~a 83, sistem ~ romanic 26, 64, 126, 157, sufix post~ 187 vietnameza 77, 88, 92, 190, 192, 193, 313, 327, 337

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
deveniri) este surprins de Coșeriu în formularea următoare: "mișcarea normei fără mișcarea sistemului (sau diacronia normei în sincronia sistemului); mișcarea sistemului fără mișcarea tipului (sau diacronia sistemului în sincronia tipului)" (ibid.: 197)". Unul dintre exemplele selectate se referă la reducerea flexiunii adjectivului (sau a participiului adjectival), exemplificata frecvent de Coșeriu cu două versuri din poetul sau preferat: "Din ceas dedus adâncul acestei calme crește / Intrată prin oglindă în mântuit azur" (Ion Barbu) 107 V. îndeosebi studiile cuprinse în vol. Tipologia limbilor

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
românești, în Studii și cercetări lingvistice, XVII, 1966, nr. 1, pp. 23-25). 117 Așa sînt, de pildă, alternantele vocalice cu funcțiune morfonematică din tema unor substantive și adjective romanice: rom. școală - școli, frumos - frumoasă etc. Ele constituie mijloace auxiliare (de "flexiune internă") pentru marcarea opozițiilor "masculin/feminin și singular/plural" (op. cît., pp. 272-273). Caracterul romanic al alternantelor vocalice românești ca mijloc de exprimare a opoziției "masculin/ feminin" a fost semnalat și de mine, într-o lucrare din 1964 (Dumitru Copceag

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
rumanos ea, oa", în Revue roumaine de linguistique, IX, nr. 3, 1964, pp. 257-258; [vezi și infra, p. 157 și urm. - notă ed.]). 118 Autorul are în vedere formele cazuale. 119 Și în cazul verbelor se poate invoca existența unei "flexiuni interne": cf. rom. pleacă - plecăm, joaca - jucăm, sp. pienso - pensamos, prueba - probamos; fr. vient - venons; it. muove - moviamo etc. Combătînd punctul de vedere al lui S. Pușcariu, după care alternantele vocalice din flexiunea verbului românesc ar duce la un model

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
cazul verbelor se poate invoca existența unei "flexiuni interne": cf. rom. pleacă - plecăm, joaca - jucăm, sp. pienso - pensamos, prueba - probamos; fr. vient - venons; it. muove - moviamo etc. Combătînd punctul de vedere al lui S. Pușcariu, după care alternantele vocalice din flexiunea verbului românesc ar duce la un model slav, am căutat să demonstrez, în lucrarea citată mai sus (Rasgos..., pp. 254-257), caracterul romanic al fenomenului. 120 Firește, "au căutat" și "predilecție" nu trebuie interpretate la propriu, ci că moduri de exprimare

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786

urmărit actualizarea datelor extrase de Grigore Brâncuș în 1976 (Brâncuș 1976a) din prima ediție a Dicționarului explicativ al limbii române (1975). Am realizat această statistică pentru a evidenția tiparele de conjugare productive/neproductive în româna actuală și tendințele generale din flexiunea verbală românească, urmărită în dinamica ei din ultimii 30 de ani, așa cum este surprinsă de modificările de inventar și de indicațiile de flexiune din dicționarele amintite 1. Pentru a obține rezultate comparabile, au fost păstrate criteriile de clasificare în tipuri

[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
această statistică pentru a evidenția tiparele de conjugare productive/neproductive în româna actuală și tendințele generale din flexiunea verbală românească, urmărită în dinamica ei din ultimii 30 de ani, așa cum este surprinsă de modificările de inventar și de indicațiile de flexiune din dicționarele amintite 1. Pentru a obține rezultate comparabile, au fost păstrate criteriile de clasificare în tipuri, clase și subclase de conjugare folosite în statistica anterioară. Tot pentru a putea compara datele oferite de cele două dicționare, am păstrat soluția

[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
general, o pondere diferită în uz (vezi Dragomirescu, în acest volum, p.). Fenomenul variației libere reprezintă o problemă de uz, nesemnificativă pentru tendințele actuale, pentru verbele din fondul vechi, însă pentru cele din fondul neologic variația este relevantă pentru ansamblul flexiunii verbale actuale surprinse în dinamica ei. 2. PRODUCTIVITATEA TIPURILOR, A CLASELOR ȘI A SUBCLASELOR DE CONJUGARE Productivitatea tipurilor, a claselor și a subclaselor de conjugare va fi urmărită prin compararea rezultatelor celor două statistici. Având în vedere că statisticile au

[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
verbe este reflectată și în lipsa intrărilor noi aparținând acesteia din DOOM2. 2.2.3. Verbele în -e Tipul în -e, cu productivitate slabă în toate fazele de limbă, însumând 5,07% din totalul verbelor românești actuale, cuprinde trei clase de flexiune: (a) clasa 1, cu -e sufix de infinitiv, -u sufix de perfect simplu și -ut sufix de participiu, se menține la procentajul din statistica anterioară: 1,01%; din acest procentaj, 0,67% dintre verbe față de 0,60% aparțin fondului vechi

[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
a strânge (a constrânge, a restrânge), a curge (a recurge), a plânge (a deplânge), a prinde (a surprinde); (c) pentru subclasa 2.1: a rupe (a corupe, a erupe, a irupe, a întrerupe). Verbele neologice care nu au suport în flexiunea românească sunt puțin numeroase și, în multe situații, defective (de obicei, nefolosite la timpurile trecute, la gerunziu, participiu, supin și la formele compuse cu participiu): a accede, a concede, a converge, a desfide, a diverge, a divide, a evinge, a

[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]