208 matches
-
frumosule și deșteptule, ia măcar un fir, că ți-l dau degeaba, ți-l pui la botonieră când te duci la paranghelie cu cocoana. Gicu privește către cer implorând mila divină, apoi scoate o hârtie de cincizeci de mii, cheamă florăreasa și preia firul de trandafir. Nici nu ajunge bine la masă și, hop, se-nțeapă. În timp ce Își suge degetul, filozofează clătinând din cap: M-a blestemat baragladina, să vezi că-mi merge rău, ăstea se pricep la magie Închisă la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
comandă un buchet de opt cale. Mai bine zece. Nu trebuie să fie fără soț? — La morți se dau cu soț. Nu știam, spune Didier, dornic să acumuleze cât mai multe informații despre obiceiurile omenești. — Ești prea tânăr. Spune-i florăresei să pună în buchet un carton elegant pe care să scrie: Fii binevenită, Doamnă Moarte! Sunteți sigur? Sigur. Grăbește-te. Să nu mă ia pe neașteptate. — Alerg, zice Didier, dar de fapt stă pe loc. Dacă până mă-ntorc... - nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spasmodice de plâns, semnând aberațiilede care era acuzat, și despre care continuă să scrie denunțuri tot mai țicnite, deși nefericitul a murit de mult în închisoare. Iat-o și pe astălaltă: ochi somnoroși, imenși, cozi grele, negre, rochie de călugăriță. Florăreasă, dansatoare, filatoare, ce-o fi țigăncușa asta magnifică... Nicidecum, e ingineră! Șefă de promoție, electronistă, mândria cartierului, veselă, frumoasă, sfântă, măritată cu un coleg inginer, trimis pe doi ani în Siria. Așteptare cu lacrimi și lacăt, revedere disperată: bocet, giugiuleli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
generalul care conduce infanteria hipoacuzică. Mare pișicher trebuie să fie mutulache ăsta, nici glasul nu și l-a pierdut, de fapt, nimic nu se pierde, totul se transformă, semne și înlocuitori și rețele invizibile. — La ce vă gândiți? se înduioșă florăreasa, horticulturnica. — Ei, așa, la câte mi-ați spus. Tovarășul Popescu, ziceați că tovarășul Popescu ar avea mai multe... — Ei, nu neapărat, și eu știu situația. De fapt, dumnealui nici nu are timp să cuprindă toate... Mă rog, el ne reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cinci al veacului trecut, când Goncea era și el în plină ascensiune, asemănarea sa cu unchi-său era perfectă, până la contopire. Periodic, cam din două în două luni, Goncea trimite câte o coroană de flori la monument. O duceau trei florărese (Piticoata, Franțuzoica și șefa lor, Trambulina) de la Florăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Le însoțea Vandaxon sau Onufrie. În drum spre monument, florăresele se opreau și la biserica „Sfinții Constantin și Elena“. Popa Ioachim rostea o rugăciune, stropea coroana cu mătăuzul legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Periodic, cam din două în două luni, Goncea trimite câte o coroană de flori la monument. O duceau trei florărese (Piticoata, Franțuzoica și șefa lor, Trambulina) de la Florăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Le însoțea Vandaxon sau Onufrie. În drum spre monument, florăresele se opreau și la biserica „Sfinții Constantin și Elena“. Popa Ioachim rostea o rugăciune, stropea coroana cu mătăuzul legat cu o bentiță tricoloră și primea cele cinci milioane pentru cuvenitul acatist. Sora lui Calinic, Diomida, mama generalului, era fetiță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
eu în liceu, am să-ți povestec mai târziu, când o fi vremea. Era mai mare ca mine cu 20 ani și-l ascultam topită, mă făceam mică, arătam, probabil, ca o inocentă, doar acuma, când deschid gura sunt o florăreasă, atunci aveam o voceee... olecuță mai subțire, însă el, cu urechea lui experimentată, îmi spunea că o să mă fac o florăreasă sau mama vitregă dintr-un basm românesc, ai voce de mamă vitregă dintr-o piesă a marelui Will, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și-l ascultam topită, mă făceam mică, arătam, probabil, ca o inocentă, doar acuma, când deschid gura sunt o florăreasă, atunci aveam o voceee... olecuță mai subțire, însă el, cu urechea lui experimentată, îmi spunea că o să mă fac o florăreasă sau mama vitregă dintr-un basm românesc, ai voce de mamă vitregă dintr-o piesă a marelui Will, te și văd în rolul ăla, o regie grozavă, pentru elite, și te-am făcut om. Ei, om, eu vreau să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
țărișoara noastră. -Uniunea Europeană vrea să ne arunce brânza la coșul de gunoi al istoriei, să școlarizeze prin Închisori criminalii Înrăiți, să Înfigă cipuri sub pielea câinilor, să monitorizeze oile patriei, să ascundă morții pe după geamuri fumurii, să dea burse florăreselor În Olanda. -Domnule cerșetor, dar nici să transporte morții În mașinile de pâine prin tot orașul și nici să atârne de copaci coșciugele, ca niște fructe, sau să le sprijine de zidurile cofetăriilor!.. Sunt scene morbide numai pe gustul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trebuia să umple cu flori vasul mare din camera bună, plus două vase pe terasă, pe urmă între flori întinerea, începea să râdă și-i dădea telefon soră-mii să-i spună că ăsta-i domn, dragă, face vânzare la florărese... patru Până la poștă trebuia să ajung în oraș, drum de vreun kilometru, bun pentru picioare, întâi pe drumul nisipos de țară, abia ultimii două-trei sute de metri pe drum bun. Semiadormit, dau bineînțeles în scândurile căruței postate strategic de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a noctambulilor. Bătrânul care lăsase mașina să stropească singură peluza șade la rigolă, gol până la brâu, sorbind dintr-o sticlă de vin, atât de bine camuflat în întuneric, că era să dau peste el. În conul de lumină al felinarului, florăresele își stropesc marfa din gălețile uriașe, cu culorile denaturate de luminația electrică. Florăreasa mea Mihaela, atât de ochioasă, că globii rotunzi îi îngustează fruntea, se jură că noaptea face vânzări mai bune. Aluzia ei nu-i greu de înțeles, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
gol până la brâu, sorbind dintr-o sticlă de vin, atât de bine camuflat în întuneric, că era să dau peste el. În conul de lumină al felinarului, florăresele își stropesc marfa din gălețile uriașe, cu culorile denaturate de luminația electrică. Florăreasa mea Mihaela, atât de ochioasă, că globii rotunzi îi îngustează fruntea, se jură că noaptea face vânzări mai bune. Aluzia ei nu-i greu de înțeles, numai că eu plecasem de-acasă fără un bănuț în buzunare - ia zi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu o adâncitură și când nu stă acolo capul Zinei, cu ochii micșorați de efortul de a citi în contra-lumină. Recitesc obsedat de estetism (semn inconfundabil de îmbătrânire) a cinsprezecea-șaisprezecea oară pasaje din jurnalul de acum zece ani, despre o florăreasă superbă la kilometrul zero, neagră și creață ca o pădure în care se sperie copiii; spre dimineață mi-am dat brusc seama că în însemnările supraîncărcate de atunci nu prinsesem sfârșitul poveștii mele de planetoid orbitând în jurul soarelui. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vizavi de Hatchard’s, și de acolo porni pe jos. O decizie pe care o regretă curând. Trotuarele de jur-Împrejurul lui Piccadilly Circus erau Înțesate de mulțimile promiscue, obișnuite sâmbăta seara: don Juani cu jobene de mătase și perechi de mahalagii, florărese și vânzători de ziare, tinere Îndrăznețe, plimbându-se la braț și aruncând invitații obraznice tinerilor timizi care se dădeau la o parte ca să le lase să treacă. Erau ceea ce s-ar fi putut numi prostituate amatoare, În căutare de distracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bugetul de protocol al unei firme din centrul financiar londonez. Ciulini priapici, de un metru jumătate, și crini uriași care umpleau aerul cu mirosul lor pipărat, făcându-mi bebelușul să strănute. De buchet era atașat un bilet scris de o florăreasă care nu știa să scrie: „Unul s-a dus, ești liberă să pleci“1. Dumnezeule, cât uram florile alea, felul În care consumau tot aerul, al meu și al ei. I le-am dat moașei, care le-a aburcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Maria (1842-1926), se va căsători În luna septembrie a aceluiași an, 1859, cu Dmitri Nikolaevici Nabokov (1827-1904), un prieten al familiei, aflat și el la Paris În acea perioadă. Doamna a comandat pentru Maria și Olga, În vederea balului, costume de florărese, la două sute douăzeci de franci bucata. Prețul lor reprezenta, conform volubilului reporter de la Illustration, șase sute patruzeci și trei de zile „de nourriture, de loyer et d’entretien du père Crépin“ (mâncare, chirie și Încălțăminte), ceea ce pare ciudat. După ce costumele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
unde se spune că În anii șaizeci, acel medium incredibil de agil, Daniel Home, ar fi fost surprins În timp ce mângâia cu piciorul gol (imitând o mână de stafie) chipul blând și Încrezător al Împărătesei Eugénie. Pe promenada de lângă Cazino, o florăreasă bătrâioară, cu sprâncene desenate cu cărbune și un zâmbet vopsit, a strecurat cu agerime receptaculul dolofan al unei garoafe roșii În butoniera unui bărbat acostat de ea În timp ce acesta se plimba agale și a cărui falncă și-a accentuat cuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
timp (luni, ani?) unele dimineți îmi sunt alintate de prezența unei frumoase femei. Urcăm din aceeași stație în același autobuz, coborâm în aceeași stație, așteptăm apoi în același loc, ne uităm la același stand cu ziare, privind florile aceleiași țigănci florărese, facem cam aceiași pași ai nerăbdării așteptând mașina în care urcăm iarăși împreună, după o stație coborâm, o las pe ea să coboare înaintea mea, zorește pașii în fața mea, o urmăresc cum se tot depărtează, mlădiindu-și lujerul de trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu-l cunoaște e un artist orice s-ar spune și se ține bine se bat pipițele pe el de cînd Îl știu a fost galanton doamne ce chefuri trăgeam noi la Zissu și la Mon jardin Îl cunoșteau toate florăresele eh a tras-o și el cîțiva ani că n-a fost numai chestia aia cu cazanul de țuică au mai fost și altele da s-a descurcat azi la unu mîine la una cu bancurile cu complimentele e fermecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mângâind burțile gloabelor care însoțesc alaiul. Pe undeva, furișându-se, gălbui, unchiul sadic și iepuraș ? Balabuste bocitoare, arlechini, damblagii, seniori ai șatrei, popi paradiți. Veselie, spaimă și râs. Tropotul cailor și vaietul corului, acoperite treptat de melodia și mimica stilizatelor florărese, acompaniate de tremurul epileptic al ofticoșilor. Nu va fi așa, bineînțeles, ci o solemnitate patetică, disciplinată, pregătită atent. Balaurul, ritmând versuri militare, trepidând, zăpăcit, de onoruri sub privirea blazată și ironică a regizorului - amic și inamic cu care se însoțește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca un colac plin de pofte își aruncase un fular de nori peste obrazul zdrențuit de frigul unui noiembrie păcătos, ascunzându-și fața vizibilă și ochiul plângăcios care-i rămăsese de la ultima eclipsă. Vântul deja amețise răscolind frunzele rămase de la florăreasa localului, care-și făcea aprovizionarea de unde putea, iar acum seara se zorea înfrigurată la intrarea restaurantului să-și întâmpine preferențial clienții obișnuiți ai casei. Buchetele erau ornate cu ferigi... în funcție de obraz, avea pregătiți câte trei și cinci trandafiri selectați cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
urmat veni inflația, și banii nu-i ajunseră ca să-și cumpere provizii pentru hotel, așa că se spânzură. Asta era ceva ce ai fi putut dicta, dar nu ai fi putut dicta nimic din ce se Întâmpla la Place Contrescarpe, unde florăresele Își vopseau florile-n stradă și vopseaua se scurgea pe caldarâm, În stația de unde pornea autobuzul și unde bătrânii și femeile erau mereu beți, după ce beau vin și rachiu prost; și copii cu muci la nas, În frig; mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prind mireasma părului sărat al unei adolescente Încă adormite sau pe acela iute, senzual, ce vine dinspre o doamnă trecută de treizeci, ce-și leagănă corpul copt În văzul lupilor tineri, ai căror ochi sclipesc de foame sexuală. Țigănci, țărani, florărese, borfași, vânzătoare de semințe, studente, eleve, doamne, curve cu respect, mă simt În elementul meu, fluturându-mi pulpanele mantalei Închipuite și amușinând aerul precum Faust pe urmele Margaretei. Deodată, clopotele de la Mitropolie explodează Într-o năvală de sunete, ce curg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o visez”, „școala ne așteaptă”, copiii sunt stimulați să picteze pe o jumătate a colii de hârtie „Chipul educatoarei mele”. Într-o activitate ulterioară, pe cealaltă jumătate a colii de hârtie vor reda plastic „Portretul învățătoarei ideale”. Se aduce „Coșul florăresei”, plin cu flori confecționate de copii din hârtie glasată. Educatoarea împarte copiilor bani (simboluri), și le precizează că vor putea cumpăra cu ei flori din care vor face două buchete, unul pentru d-na educatoare, altul pentru d-na învățătoare
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
vor putea cumpăra cu ei flori din care vor face două buchete, unul pentru d-na educatoare, altul pentru d-na învățătoare. Dar să fie atenți, pentru că fiecare floare reprezintă un simbol despre imaginea celor două persoane importante pentru ei. „Florăreasa” (educatoarea) oferă florile spre vânzare spunând: Cine dorește să cumpere flori albe pe care scrie sinceritate? Cine cumpără flori roz, pe care scrie tinerețe? Cine dorește flori roșii pe care scrie iubitoare? Cine cumpără flori galbene pe care scrie blândețe
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]