207 matches
-
cu barba albită, la care se adunau ca la ele acasă, intrând prin ușa din dos a farmaciei lui de peste drum de Capșa, țigăncile florărese fru moase, ispititoare și curvance cu boierii, celebrate de Luchian În tabloul său faimos „Safta florăreasa“. Rozina fusese depravată de acest unchi al ei și, fiind alungată de familie, și-a luat lumea În cap ajungând șanteză la „Tana sachi“ din Iașii de acum patruzeci de ani, de unde a scos-o avocatul Alfons Herovanu, instalând-o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trebuie să existe un conținut, altfel de ce l-ai mai spune? știam ce-nseamnă să vorbești și să taci, ce nu cunoșteam erau acele intermezzi ale tăcerii vorbite fără nici un conținut. De două ori am cumpărat flori de la aceeași florărie. Florăreasa, o femeie în jur de cincizeci de ani, și-a amintit de mine a doua oară. Ca să mă răsplătească pentru că revenisem în prăvălia ei, a ales pentru mine din căldare cele mai frumoase gura-leului, a ezitat un pic și m-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
diferență mai mare decât cea dintre lei și broaște, comparația dintre aceste două vietăți e de neînchipuit. În germana din Germania, gura-leului înseamnă o supraestimare grotescă a botului broaștei sau a orăcăitului ei. La fel mă supraestimase și pe mine florăreasa cu câteva minute mai târziu. De câte ori până acum n-a trebuit să răspund în Germania la întrebarea de unde vin! La chioșcul de ziare, la croitoreasă, la cizmar ori la brutar, la farmacie. Intru, dau bună ziua, spun ce doresc, vânzătorii mă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Când e să spună: Da, mireasa tace negreșit/ Mai mestecând un dumicat de Pech neisprăvit“. Încă n-a isprăvit cu ghinionul pe pâine. P.S.: Ce-i drept, în reclama la pâinea cu pricina,Pech se scrie cu „ae“, dar, vorba florăresei: „Ce-are a face?“ Când e ceva în aer, de regulă nu-i lucru buntc " Când e ceva în aer, de regulă nu‑i lucru bun" Când e ceva în aer, de regulă nu-i lucru bun. Expresia ascunde într-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
țâșnește o umbră de apă. Termometrul electronic arată un exces de grade Celsius care te face să blestemi ideea ciobanului Bucur de a se stabili pe malul Dâmboviței, și nu în inima Carpaților. Asfaltul este moale și vâscos, aerul lichid. Florăresele vântură apa murdară din fântână cu căldări de plastic roșu aprins. Varul alb dat pe inscripțiile de pe clădirea Universității a căpătat nuanțe incadescente, ca și cum ar fi fost ars cu napalm. Richard, un student francez pe care l-am cunoscut iarna
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
alți doi mici vagabonzi, care aleargă brownian în jurul său, ca doi pești piloți în jurul unui rechin. Tabloul în sine conține ceva din abjecția străzii Evului Mediu, este dezgustător și magnific în același timp. Omul cu crucea traversează piața în diagonală. Florăresele, vânzătorii de soft-uri pirat și DVD-uri pornografice, taximetriștii de la stația din apropiere au înlemnit cu toții. Imaginea ființei acesteia chinuite și pierdute, penitența aceasta inutilă și ireală este mult prea greu de suportat chiar și pentru ei, persoane obișnuite
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
SIDA, nene, și nu vreau să te îmbolnăvesc și pe matale." Toată lumea își pleacă greu capetele. Nimeni nu mai râde. O fac doar micii piloți vagabonzi, care se tăvălesc cu satisfacție, mici brute sângeroase, arătând cu degetul spre spectatori. O florăreasă își face cruce, taximetriștii se prefac că vorbesc în stațiile lor de emisie-recepție cu luminițe strident colorate. Se aud vocile sparte, distruse de cafea-filtru, ale celor de la dispecerat. Zeroo opt unu cheamă Zeroo opt doi, se audeee? Crucea este ridicată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Surse care au dorit săși păstreze anonimatul neau declarat că, în timpul dansului, care a durat șapte minute și treizeci și cinci de secunde, președintele șia strâns de mai multe ori soția, bărbătește, în brațe. La sfârșit, el sa dus personal la o florăreasă care era în apropiere și a cumpărat un buchet de trandafiri, pe care i la înmânat galant doamnei Maria Băsescu. Doamna Maria la primit cu un zâmbet. Florăreasa: Domnul președinte este un om deosebit, cumpă tat și se vede, după cum
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
soția, bărbătește, în brațe. La sfârșit, el sa dus personal la o florăreasă care era în apropiere și a cumpărat un buchet de trandafiri, pe care i la înmânat galant doamnei Maria Băsescu. Doamna Maria la primit cu un zâmbet. Florăreasa: Domnul președinte este un om deosebit, cumpă tat și se vede, după cum se poartă cu doamna lui, că e un mare familist. Florile le a achitat integral din fondurile proprii. După ce se întoarce împreună cu consoarta la masă, președin tele își
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și mi-am adus familia lângă Gara de Est, într-un bloc nou. Pe scară erau 52 de apartamente. Eu eram ofițer iar ceilalți 51 erau țigani. Eu eram al 52-lea locatar. Da, dar niște țigani cu bani. Ele, florărese, trânteau ușile la taxiuri și scoteau banii din buzunare. Ei, bișnițari, vindeau blugi și alte produse. Când s-au plătit datoriile a căzut piața lor. S. B.: Cum se explică? M. M.: Ziceau: "Acuma sunt de toate, nu mai putem
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Maria (1842-1926), se va căsători În luna septembrie a aceluiași an, 1859, cu Dmitri Nikolaevici Nabokov (1827-1904), un prieten al familiei, aflat și el la Paris În acea perioadă. Doamna a comandat pentru Maria și Olga, În vederea balului, costume de florărese, la două sute douăzeci de franci bucata. Prețul lor reprezenta, conform volubilului reporter de la Illustration, șase sute patruzeci și trei de zile „de nourriture, de loyer et d’entretien du père Crépin“ (mâncare, chirie și Încălțăminte), ceea ce pare ciudat. După ce costumele au
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unde se spune că În anii șaizeci, acel medium incredibil de agil, Daniel Home, ar fi fost surprins În timp ce mângâia cu piciorul gol (imitând o mână de stafie) chipul blând și Încrezător al Împărătesei Eugénie. Pe promenada de lângă Cazino, o florăreasă bătrâioară, cu sprâncene desenate cu cărbune și un zâmbet vopsit, a strecurat cu agerime receptaculul dolofan al unei garoafe roșii În butoniera unui bărbat acostat de ea În timp ce acesta se plimba agale și a cărui falncă și-a accentuat cuta
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Dragomir? El crede că da, pentru că e charismatic, deștept, sincer și se bate plin de aplomb cu „țapii castrați“ din cele patru zări ale eșichierului politic. Mulți sînt de părere că nu. Cum iubirea sinceră nu poate fi un păcat, florăresele din colț vor suspina în continuare după el. La fel, securiștii mărunți ieșiți la pensie sau foștii plutonieri de companie care, pe vremuri, împărțeau izmene soldaților, iar acum, cînd nu le ajunge pensia, sînt frustrați că nu le mai zice
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de la un text la altul. Detaliul etnografic, mai mult sau mai puțin uitat, cutuma și reflexul ei social sunt teme de incursiune într-o lume a sfârșitului de veac, cu tipuri hieratice, crepusculare, desprinse dintr-un București de stampă: țigăncile florărese, argintarul de lângă Curtea Veche, flașnetarul Giuseppe, cântăreața Gherghina, iconarul de la schitul Darvari. Armonizând cu indulgență națiile, perpetuând candide ori surprinzătoare meserii (Rustem Bostangiul, Ali din Balcic), tradiția istorisirii fabuloase, marcate de tabuuri lângă enigmatice fatalități (Hoți de cai, Arămarul din
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
un sprijin la necaz. Tot alături de aceasta și-a trăit nădejdile în locuința modestă din strada Povernei și mai apoi în întunecoasa casă din Filantropia. Portretele pe care artistul le-a realizat de-a lungul carierei sale plastice au înfățișat florărese, lucrători, cerșetori și lăutari, oameni sărmani dar plini de demnitate și omenie, exemplu stând în acest sens "Safta florăreasa" pe care a pictat-o de trei ori. executată în acuarelă în anul 1901 are proporții mai impozante ca uleiul din
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
apoi în întunecoasa casă din Filantropia. Portretele pe care artistul le-a realizat de-a lungul carierei sale plastice au înfățișat florărese, lucrători, cerșetori și lăutari, oameni sărmani dar plini de demnitate și omenie, exemplu stând în acest sens "Safta florăreasa" pe care a pictat-o de trei ori. executată în acuarelă în anul 1901 are proporții mai impozante ca uleiul din 1895, expresia fiind mai vagă, de dor, însă figura este mai concretă, mai "lucrată" și nu beneficiază de aspectul
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
expuse în muzee sau galerii din străinătate, nu și-au putut găsi un public interesat. Este de menționat că în 1989 în timpul evenimentelor din decembrie din București, 2 dintre tablourile pictorului aflate la Muzeul Național de Artă al României ("Safta Florăreasa" și "Moș Nicolae Cobzarul"), au fost atinse de gloanțe. Prin anii 1930, impactul lui Luchian asupra artei românești a devenit un subiect de dispută în lumea culturală, unii critici fiind de părere că opera sa a fost una cu relevanță
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
numele ei este preluat de o revistă de artă, la care Luchian este un colaborator activ. Datorită lui Luchian pictura românească va trece de impresionism apropiindu-se din ce în ce mai mult de postimpresionism. În 1901 pictorul realizează o lucrare deosebită numită „Safta florăreasa” ce are o încărcătură melancolică, fiind realizată în contururi lineare ce închid ferm suprafețele de culoare. Luchian realizează peisaje, portrete, naturi moarte, compoziții cu personaje dar și un număr important de pasteluri de o calitate artistică deosebită rămânând cel mai
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
Artistul nu renunță în totalitate la tradiționalism ci păstrează elemente ale acestuia, combinându-le cu cele ale modernismului. Luchian este un iubitor al universului citadin, cunoscând lumea boemei bucureștene („Alecu literatu”, „Birt fără mușterii”) dar și, cea a mahalalei („Safta florăreasa”, „Spălătoreasa”, „Ghereta din Filantropia”, „Colț din strada Povernei”). Vara obișnuia să plece din București în căutarea motivelor picturale la Brebu, Moinești sau Filipeștii de Pădure. Lucrări ca: „Fântâna de la Brebu”, „Moara de la poduri”, „Scrânciobul”, „Sălciile de la Chiajna”, toate realizate în
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
o ediție bilingvă, română și romani și a început să învețe limba romani exact după aceeași metodă prin care Jean Champollion a descifrat hieroglifele. Dacă avea dubii cu privire la o formă a unui cuvânt, apela la rromii simpli de pe stradă, la florărese și la lăutari. A participat drept cursant la cursurile de vară de: Ulterior, devine și profesor la cursurile de vară de limba romani (Beeskow (Germania), 1998). A participat la numeroase conferințe și simpozioane naționale și internaționale, prezentând expuneri despre limba
Gheorghe Sarău () [Corola-website/Science/309044_a_310373]
-
face simțită abia mult mai tarziu, poate și pentru că opera să a fost editata postum ("O Livro de Cesário Verde, 1901"). El a reușit, că nimeni altul, să dea o expresie poetica realității obiective și cotidiene. În opera să coșul florăresei, pepenii, merele, lemnul pomilor, uneltele dulgherilor, străzile din Lisabona, vitrinele magazinelor, diminețile de lucru și nopțile luminate cu lămpile de gaz capătă frumusețe și sens. Toate acestea sunt redate într-o formă impresionant de exactă, fără emfaza, cu aparentă impasibilitate
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Cele mai importante străzi sunt Calea 13 Septembrie și Calea Rahovei. Cartierul se învecinează cu Drumul Taberei, Centrul Civic, și Ferentari și este conține dealurile Viilor și Uranus. "Calea Rahovei" a fost cunoscută în trecut sub denumirea de "Podul Calicilor" sau "Drumul Florăreselor", principalul drum de acces către Alexandria. Numele de pod venea de la scândurile de lemn cu care era pavat, acesta fiind un material mai ieftin decât piatra. "Podul Calicilor" era înconjurat de cerșetori și oameni nevoiași dar autoritățile i-au alungat
Rahova (cartier) () [Corola-website/Science/303439_a_304768]
-
joc popular, B.S.M.M. [1967]); Hora chirigiilor (joc popular, B.S.M.M. [1967]); Sârba din nai (joc popular, B.S.M.M. [1967]); La pingea (sârbă, B.S.M.M. [1967]); Hațegana (joc popular, B.S.M.M. [1967]); Hora dimineții (joc popular, B.S.M.M. [1967]); Sârba pompierilor (joc popular, B.S.M.M. [1969]); Hora florăreselor (joc popular, B.S.M.M. [1969]); Hora măruntă (joc popular, B.S.M.M. [1969]); S-a dus cucul (cântec - invartită, B.S.M.M. [1969]); Hora de la Copăceni (joc popular, B.S.M.M. [1969]); Hora de la Călărași (joc popular, B.S.M.M. [1969]); Făgărășana (învârtită, B.S.M.M. [1969]); Hora chieșnenilor (joc popular
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
Tony Buddenbrook se căsătorește cu Bendix Grünlich, afacerist din Hamburg. Thomas pleacă la Amsterdam pentru a-și îmbogăți cunoștințele în domeniul comerțului, nu înainte însă de a-și lua rămas bun de la iubita secretă, frumoasa, dar săracă Anna, o tânără florăreasă, ocazie cu care încheie definitiv relația cu ea. El își justifica decizia luată prin motivul că el va fi cel care va prelua mai târziu afacerile familiei și va avea obligația să încheie un mariaj în concordanță cu circumstanțele impuse
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
alături de Violeta Andrei, apariție suavă, voce proaspătă și emoție pătrunzătoare întrebându-se unul pe altul: „Cine ești tu?” pe versurile Flaviei Buref și muzica lui Temistocle Popa. Câteva apariții cu totul episodice fixează personaje de insectar: Draga Olteanu într-o florăreasă plină de savoare, Amza Pellea mușcând dintr-un sandviș, realizatorul însuși strâmbându-se comic în obiectiv ș.a.m.d.”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera că filmul "Eu, tu, și... Ovidiu" se înscrie
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]