367 matches
-
dintr-o scrisoare a lui Simion adresată lui Vasile de Antiohia (456-458) în care stîlpnicul declară că a aderat în mod ferm la Crezul de la Calcedon; istoricul atestă că Simion i-a trimis o scrisoare similară împăratului Leon. în unele florilegii siriace ne-au parvenit două scrisori ale lui Simion, dintre care una adresată împăratului Leon, unde conciliul de la Calcedon este condamnat în mod explicit: e vorba de falsuri monofizite realizate în perioada cînd monofiziții își însușeau cultul lui Simion (ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
covârșitori ale căror versuri să fie toate frumoase, deosebindu-se unul de altul numai doară prin forme și proporțiuni, ca diferite boabe de mărgăritar"114. La originea acestei reprezentări stă o figură multiseculară, care face parte din tradiția cultă a florilegiilor de locuri comune. În Renaștere, în spațiul francez găsim sub numele de marguerite un gen al culegerii de sintagme folositoare. Marguerite nu denumește aici planta, ci ilustrează un sens vechi, atestat în jurul lui 1130-1140: margerie, adică "perlă", sens păstrat în
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Faptele sunt narate cu o oarecare superioritate amuzată de un pretins scriitor din anii 50 000, dar în final cititorul află că textul ar fi opera unei mașini de redactat care, scăpată de sub supraveghere, ar fi lucrat singură. În acest florilegiu luxuriant de exerciții ale imaginației, autorul vădește o inepuizabilă capacitate de anticipare, în maniera lui Jules Verne. Unele previziuni (pagerul, de pildă, ori calculatorul personal devenit ustensilă casnică și înlocuind cartea, biblioteca etc., dar și internetul, denumite bineînțeles altfel, însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
Sofocle: „Antigona” în „Limbă și literatură română pentru elevi” (1985), colaborând cu articole la revistele „Limbă și literatură”, „Limbile moderne în școală” și „Studii clasice”. Și-a dedicat opt ani din viață studierii, transcrierii, traducerii și editării manuscrisului inedit al florilegiului de poezie latină Illustrium poetarum flores, realizat de Ioan Inocențiu Micu-Klein în timpul exilului la Roma. Cu câteva luni înainte de a muri, H. a descoperit sursa-model a cărturarului român, lucrarea omonimă a umanistului italian Ottavio Fioravanti (secolul al XVI-lea), descoperire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287407_a_288736]
-
mai redus, devine Însă un instrument prețios de recuperare a textului. Tradiția indirectă este reprezentată preponderent de citări ale unui text literar Înregistrate În operele altor scriitori antici. Este vorba În primul rînd de gramatici, retori, scholiaști 1, autori de florilegii, de lexicoane, de 1. Dintr-un punct de vedere opus, se poate remarca faptul că pe Aristarch, cel mai de seamă critic literar al Antichității, Îl cunoaștem aproape numai din scholiile la Iliada. enciclopedii, excerpte, epitome: la toți aceștia, există
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
sio și B.6. Examinatio). Citatele evident alterate nu pot fi luate În con side rație la stabilirea textului, ele nu pot intra ca variante În aparat. Pe de altă parte, multe pasaje ne sînt cunos cute numai din citate. Florilegiile și antologiile reprezintă o categorie aparte În transmiterea textelor, pentru că grupează piese sau capitole Întregi, de mici dimensiuni, considerate la vre mea respectivă de o calitate ieșită din comun. În mod tradițional, se rezervă termenul „antologie“ (ajnqolovgion) pentru o culegere
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
categorie aparte În transmiterea textelor, pentru că grupează piese sau capitole Întregi, de mici dimensiuni, considerate la vre mea respectivă de o calitate ieșită din comun. În mod tradițional, se rezervă termenul „antologie“ (ajnqolovgion) pentru o culegere de poezii, iar termenul „florilegiu“ (un calc latinesc, avînd același Înțeles, de „culegere de flori“), pentru texte În proză. Moda alcătuirii unor culegeri de texte care se bucurau de aprecierea intensă a publicului a avut o dublă consecință, perfect ilus trată de Anthologia Palatina: pe
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
i se relatează istoricul. Pentru simpli ficarea aparatului critic, se pot face În prefață referiri la particularitățile ortografice ale codicelor, la coruptelele lor specifice, la erorile cele mai importante ale colațio nărilor precedente etc. Dacă tradiția directă cuprinde și papirusuri, florilegii, inscripții, se indică aceleași elemente ca și În cazul codicelor. Dacă se folo sesc și codice care s-au pierdut, se indică În ce fel li se pot recupera lecțiunile. Nu trebuie uitate edițiile uma nistice și Îndeosebi edițiile princeps
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
În ansamblu sau În parte) sau distingerea Între codicele integri și mutili sau Între antiquiores și recentiores. Toate observațiile referitoare la codice se fac În prefață, nu În conspectus siglorum. La siglele codicelor se adaugă cele ale papirusurilor și ale florilegiilor/anto logiilor. Chiar și codicele pierdute merită să figureze cu siglele lor, dacă au fost deja colaționate sau dacă li se pot recupera lecțiunile din alte surse. După siglele codicelor se pun notae, prin care se explică abrevierile folosite În
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
cu fascismul. Toate acestea reies limpede din douăzeci de sentințe „tipice” ale Tribunalului Sacru, publicate în cele 55 de volume ale Sacrae Romanae Rotae Decisiones, editate de Libreria Poliglotta Vaticana între 1912 și 1972. Desigur, nu era necesară lectura acestui florilegiu pentru a ști lucrurile pe care le-am înșirat sumar mai sus. Totuși, confirmările concrete - în acest caz, „vivacitatea” involuntară a documentelor - conferă din nou forță unor vechi convingeri care tind spre inerție. Pentru o lectură literară, aceste „sentințe” prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
desăvârșită a lumii (și a imaginarului său), o sarcină divină delegată exclusiv autocratului. Pentru a realiza acest program de edificare a lumii, autocratul constructor avea menirea să se instruiască și să-și cultive virtuțile cetățenești, descrise în "oglinzile principilor", în florilegii, în cărți de învățătură etc. Moștenirea paidetică nu este însă doar vetero- și neo-testamentară sau patristică. Trăsăturile și valorile necesare guvernării sunt precizate încă de la primele teorii despre formele politice, fie cele din dialogurile platoniciene, fie cele din tratatele lui
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și alte „elemente rele” și distrug simbolurile trecutului - pierderile sunt ireparabile. Se adună în imense manifestări întru gloria „președintelui Mao”, fluturând ca pe un talisman cea mai tipărită carte din lume - Cărticica roșie, un soi de breviar constituit dintr-un florilegiu al „cugetărilor” lui Mao. Agitația cuprinde întreaga țară și clasa muncitoare, ceea ce provoacă primele dezordini. Prin urmare, este necesar să se instaureze noi puteri, politice și administrative: începând din ianuarie 1967, acestea sunt comitetele revoluționare, susținute de armata al cărei
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în culegeri antologice cum probabil se întâmpla și cu Sermones. Într-adevăr, și corpus-ul predicilor autentice ale lui Augustin, care fusese alcătuit de benedictinii din congregația San Mauro prin combinarea unor culegeri precedente, a fost mărit prin descoperirea unor florilegii cu noi omilii de către G. Morin și C. Lambot prin 1930 și foarte recent de către Dolbeau. De fapt, abia începând cu secolul al XVI-lea a fost adoptat, în cazul lui Augustin, ca și al altor scriitori antici, criteriul privitor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a scrie această operă, el compusese Obiectiones în care îl acuza pe Augustin de erezie, lucru care îl făcuse pe Prosperus să se ridice împotriva lui (cf. p. ???). Totuși, recent au fost descoperite unele Excerpta selectate de Vincențiu, adică un florilegiu de fragmente din Augustin cu subiecte trinitare și cristologice care trebuie să fi servit la combaterea lui Nestorius. Bibliografie. Texte: CChr. Lat 64, 1985 (R. Demeulenaere). 8. Faustus din Riez Originar din Britania, născut probabil în primii ani ai secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la Quercia). În orice caz, trebuie să se fi bucurat de o educație serioasă atât profană cât și teologică, deși multe din trimiterile care se găsesc în operele sale (în special în scrierea contra lui Iulian) provin mai degrabă din florilegii decât din lectura directă a autorilor. La moartea lui Teofil, la 15 octombrie 412, Chiril i-a luat locul în câteva zile, după confruntările dintre facțiunea sa și aceea a arhidiaconului Timotei. Voința de a-și consolida puterea l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au făcut acest lucru înaintea lui, însă speră să poată spune ceva nou și (așa afirmă în comentariul la cei 12 profeți) să contribuie la clarificarea pasajelor obscure ale discursului profetic. Efrem din Antiohia (în Fotie, Biblioteca, cod. 229) și florilegiul intitulat Doctrina Sfinților Părinți despre întruparea Logosului atestă că Chiril a comentat și Psalmii, iar în unele manuscrise ce conțin serii de pasaje biblice s-au găsit și comentarii fragmentare la diverși Psalmi, până la 119, ce apar sub numele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Teodosius, sub titlul De recta fede cu precizările respective: ad Theodosium; ad Dominas (adică Arcadia și Marina); ad Augustas (Pulcheria și Eudocia, cărora li se acordase tocmai acest titlu). Ultimele două corespund exact intenției din introducere: e vorba de florilegii de texte biblice, cele mai multe neotestamentare, însoțite de scurte comentarii. La începutul Ad Dominas, Chiril a adăugat, așa cum face de obicei, o antologie de fragmente extrase din scrierile „sfinților părinți care au trăit înaintea noastră”, începând cu Atanasie, unde apare sau
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
despre tratatul Teofrast al lui Enea din Gaza; și Disputa cu iudeul Herban, legată de numele lui Gregențiu reia o tradiție deja consolidată, aceea a dialogului polemic dintre creștini și iudei. Însă genul literar cel mai caracteristic al epocii este florilegiul dogmatic. Producția marilor teologi din secolul al IV-lea dusese la crearea unei vaste biblioteci teologice și crease condițiile pentru folosirea intensivă a argumentului patristic. Am văzut cum Chiril practicase recurgerea pe scară largă la „Părinți” pentru a-și consolida
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din secolul al IV-lea dusese la crearea unei vaste biblioteci teologice și crease condițiile pentru folosirea intensivă a argumentului patristic. Am văzut cum Chiril practicase recurgerea pe scară largă la „Părinți” pentru a-și consolida pozițiile sale teologice; un florilegiu se găsește în Apologia celor douăsprezece anatematisme, altul a fost prezentat de Chiril la conciliul de la Efes. El se folosise deja de culegeri de origine apolinaristă ce conțineau pasaje din Diodor din Tars și Teodor din Mopsuestia. Ideea unui permanent
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și cele din secolul al II-lea sunt interpretate ca și cum s-ar inspira deja din doctrina naturii unice sau a celor două naturi. Așa cum am spus, disputele postcalcedoniene au în mare măsură aspectul unui conflict în jurul moștenirii lui Chiril, și florilegiile conțin multe pasaje din operele acestuia; Sever de Antiohia a scris o confutațiune a unuia dintre ele, de orientare difizită, compus din 244 de texte ale lui Chiril (aici, p. ???). Firește - așa cum chiar Sever s-a străduit să demonstreze - exista
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
demonstreze - exista tendința de a denatura pasajele, separându-le de contextul lor, sau chiar de a crea falsuri; în secolul al V-lea, apocrifele au fost totuși încă puțin numeroase, cu excepția falsurilor apolinariste, (intenționat) folosite de Chiril. Cel mai important florilegiu din secolul al V-lea este cel din scrierea Eranistes a lui Teodoret și conține 238 de citate patristice, extrase din 88 de autori; alt florilegiu era inclus în Tomul către Flavian al papei Leon. Însă aproape că nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
totuși încă puțin numeroase, cu excepția falsurilor apolinariste, (intenționat) folosite de Chiril. Cel mai important florilegiu din secolul al V-lea este cel din scrierea Eranistes a lui Teodoret și conține 238 de citate patristice, extrase din 88 de autori; alt florilegiu era inclus în Tomul către Flavian al papei Leon. Însă aproape că nu există scriere dogmatică în care să nu existe și un apendice cu „opinii ale Sfinților Părinți”. Acestea tind tot mai mult să aibă întâietate în raport cu trimiterile la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Leon. Însă aproape că nu există scriere dogmatică în care să nu existe și un apendice cu „opinii ale Sfinților Părinți”. Acestea tind tot mai mult să aibă întâietate în raport cu trimiterile la Scripturi, iar începând cu secolul al VI-lea florilegiile sunt prezentate intenționat ca entități autonome și nu ca apendice ale unor tratate teologice. Așa cum a demonstrat M. Richard, importante sunt florilegiile difizite din perioada de elaborare a teologiei neocalcedoniene. El a atras atenția și asupra deosebirilor dintre florilegiile din
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tind tot mai mult să aibă întâietate în raport cu trimiterile la Scripturi, iar începând cu secolul al VI-lea florilegiile sunt prezentate intenționat ca entități autonome și nu ca apendice ale unor tratate teologice. Așa cum a demonstrat M. Richard, importante sunt florilegiile difizite din perioada de elaborare a teologiei neocalcedoniene. El a atras atenția și asupra deosebirilor dintre florilegiile din secolul al V-lea și cele ulterioare: primele, cu puține excepții, erau fabricate de fiecare dată ex novo de către autorii care le
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-lea florilegiile sunt prezentate intenționat ca entități autonome și nu ca apendice ale unor tratate teologice. Așa cum a demonstrat M. Richard, importante sunt florilegiile difizite din perioada de elaborare a teologiei neocalcedoniene. El a atras atenția și asupra deosebirilor dintre florilegiile din secolul al V-lea și cele ulterioare: primele, cu puține excepții, erau fabricate de fiecare dată ex novo de către autorii care le anexau la propriile tratate; celelate, mai ales cele de orientare calcedoniană, sunt înrudite între ele și depind
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]