1,681 matches
-
dispărut în filigran, au început să fie dublate de paranteze eseistice, prin care spiritul său mereu curios introducea noi teme de reflecție. O știre dintr-un ziar, o emisiune de pe Discovery sau History, o replică întâlnită într-o carte sau foșnetul obsedanților oțetari din curtea casei intră, parcă, în chipul cel mai firesc în cuprinsul elastic al acestor convorbiri. Nemaivorbind de politica dâmbovițeană, care îl irita pe Octavian Paler până la cele mai plastice comentarii, ieșite dintr-o mâhnire profundă... Nu aveam
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
cititori ce sîntem, am păscut textele inaugurale ale conducerii revistei: într-adevăr pășuniste, bolnave de metaforită, lirice peste poate, aducînd a parodie de Mircea Micu după Fănuș Neagu. Iată o mostră din stilul redactorului-șef: "Cînd trec cocorii e un foșnet cald în închipuirea noastră de îngeri orfani, și transparența frunzelor e un delir perfid al închipuirii și închinării..." Și din cel al adjunctului: "Fiicele Evei aprind felinarele voluptății doar cu o singură rază de păcat... și ce păcat că Păcatul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
lăsate să moară, la Biserica grecească unde am primit, miraculos, apa de la Izvorul Tămăduirii. Am căutat casa unde tanti Elvira a învățat atîtea fete să aducă fericire bărbaților, am privit Dunărea de pe faleză și am simțit umbra Chirei Chiralina și foșnetul fustelor ei, am rîs, ne-am privit în ochi și ne-am înțeles să nu ne pierdem speranța, ne-am bucurat de orele în care am știut să fim împreună. Frumos. Amintirile acestea m-au ridicat puțin deasupra potopului. Mi-
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
metafizice, al actualizării tuturor latențelor verbului? Ne-ar putea apropia cu adevărat? "Citește și nu te speria/ că nu-nțelegi de la-nceput/ citește și a doua oară/ și a unsprezecea oară stăruind/ și vei simți cum leagănul se mișcă/ în foșnetul unor azururi/ și stăruind te vei simți citind/ stând între omoplații unui înger/ cuvintele ce n-au fost scrise încă" (citește și nu te speria). Ne-am mai putea întreba - naivă întrebare, dar ne-o sugerează un cuvînt al poetei
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
nou la capătul culoarului cu zgură, cu spatele la zid. Tot avea să moară, măcar să fi murit bogat, fără să le fi făcut necazuri altora. O porni încet spre Sena. După un timp nu mai auzi ceasul primarului; auzea în schimb un foșnet ritmic, ca un mers târșâit. Îl auzea așa cum auzise și ceasul primarului și înțelese că totul e o iluzie. La capătul unei străduțe pustii licărea râul. Constată că respira greu și se sprijini de zidul unei vespasiene, rămânând pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
auzise și ceasul primarului și înțelese că totul e o iluzie. La capătul unei străduțe pustii licărea râul. Constată că respira greu și se sprijini de zidul unei vespasiene, rămânând pe loc, cu capul plecat, căci strălucirea râului îl amețise. Foșnetul ritmic se apropie și se opri în spatele lui. Firește, și ceasul se oprise la un moment dat. Nu dădu nici o atenție acestei noi iluzii. —Pidot, se auzi o voce. Pidot! Charlot ridică ochii, dar nu văzu pe nimeni. —Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mesajul, da, Pidot? —Unde? —În același loc. Știi tu... la etajul trei. Sper că bătrânei nu i-a căzut părul. Tare mai era mândră de el. Ei, rămas bun, Pidot, și mult noroc! Se auzi puțin zgomot în toaletă, apoi foșnetul ritmic reîncepu, înaintând în direcția opusă. Charlot privi în urma bărbatului: era un tip înalt, voinic, îmbrăcat în negru - purta genul de haine pe care le-ar fi purtat el însuși, cu mulți ani în urmă, în drumurile sale între Rue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
auz le dotează urechile lungi. sufletul tău trebuie să învețe să fie un iepure dezbrăcat-anamit, până la capătul drumului tău, până la așteptarea împlinită a prințesei strălucitoare, sufletul tău trebuie să vadă până după curbura mare a ținuturilor, trebuie să audă și foșnetul bancnotelor în buzunarul broaștelor spioni, plătite gras și frecvent de conducătorii oștirilor dușmane. șase deasupra: în ținutul prin care treci acum a ajuns la putere leopardul fusca, cu pete mari negre pe spate, cu care a câștigat multe voturi, mai
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cravată Între Focșani și Galați, un nod de care nu ai cum să treci, fără să te Împiedici. La Tecuci, ea Își construiește, cu temeinicie, poezia și viața care sunt mereu la timpul prezent, lăsând În urmă susurul Oltului și foșnetul brâului oltenesc pentru un strop de poezie moldavă”. Nu-mi rămâne decât să urez acestor bravi cutezători, ziditori ai cuvântului scris, activitate rodnică și cât mai multe apariții ale revistei “Tecuciul literar-artistic”. Mult succes! Valentina Becart Un drum la Iași
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
răzvrătirilor Își căutau eliberarea din temnița sufletului, mereu cu gândul la această trecere efemeră prin viață. La ce bun toate acestea?! De ce atâta crudă și oarbă suferință?! Mă Întrebam necontenit, sperând că de undeva, din această livadă, voi auzi un foșnet și un sâsâit de șarpe... și poate un răspuns! A Început să picure ușor, picături calde, izvorâte dintr-un cer Însorit. M-am Îndreptat spre cameră, deoarece la ora 18.00 trebuia să fiu la masă. Un borș bun de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
peșteră, își înmoaie buzele arse, își șterge genele umflate și dureroase, își simte obraji veștezi. O dor toate mădularele. Soarbe câteva înghițituri de apă, apoi se trage înapoi și se lungește lângă Maria. Închide ochii, ascultă întunericul, vântul de afară, foșnetul copacilor, susurul apei, toate aceste sunete familiare, împreună cu ele vrea să plece în eternitate, în căutarea sufletelor celor trei femei, singurele pe care le-a cunoscut și care au părăsit-o fără să-i ceară părerea, fără să o întrebe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și amețitor ca o cascadă cu cădere Încetinită. Dar ce m-a năucit peste măsură, lipsindu-mă de orice consistență, a fost atunci când am trecut pe lângă umărul ei și am simțit adierea stârnită de genele-i enorme, care clipeau cu foșnet nefiresc, umbrindu-i obrajii Îmbujorați, cu pomeții ușor ridicați. În scurtă vreme, majoritatea băieților din școală se Îndrăgostiseră de Otilia. Era Într-o clasă paralelă cu a noastră, Într-a 11 B,”la agro”, cum le spuneam celor de la mecanică
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să se audă mult mai bine acel cuvânt, Întâlnit de atâtea ori, dar nebănuind vreodată că ar putea suna atât de diferit. Eram Învăluit de sunete plăcute, ca și cum te-ai fi pierdut Într-o unduire tainică de ape, Într-un foșnet dulce și repetat, de păduri tainice, fulgerat de doruri neștiute și de amintiri demult uitate. Mă simțeam nesigur, răvășit și greu mi-am putut aduna gândurile răzlețite pretutindeni. Da, e un cuvânt frumos, i-am răspuns sec, abia reușind să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu mai distinse niciun sunet din vacarmul acela tembel, care-l acaparase cu atâta violență. Ajunse În dreptul unor case furișate În umbră și se opri gâfâind asurzitor. Se așeză pe vine. Nu se auzeau decât bătăile ritmice ale inimii și foșnetul vântului clătinând coroanele copacilor din apropiere. Acum era la adăpost. Privi cu mare băgare de seamă În jur. La parterul unei locuințe din vecinătate, geamul era vizibil crăpat. Curiozitatea Îi Îndreptă pentru o clipă atenția Înăuntru. Se Îndreptă către acolo
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dea seama dacă acesta Îi simțise prezența ori, pur si simplu, Îl evitase. Era totuși Îngrijorat că ceva se schimbase În atitudinea lui, În „jocul lor fascinant și periculos”, cum Îl numea el. Rămase o vreme cu privirea ruptă, ascultând foșnetul vag al iederii. Tristețea Îl răscoli dintr-o dată și o beznă rece i se revărsă Înspre marginile ființei. Vântul răcoros Îl făcu să tresară din acea somnolență Încordată. Amurgise de-a binelea, iar el știa acum că niciodată nu fusese
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
M-am dezbrăcat În câteva clipe și am fost În așternut. Lola mă privea languros, strivind mereu Între pleoape luminița aceea vie, care i se zbătea nestatornic În ochi. A atins ușor Întrerupătorul, lăsând să domnească Întunericul deplin. Am auzit foșnetul (ah, Înfiorătorul, perversul foșnet) pe care-l face o rochie ce alunecă de-a lungul unui trup de femeie (inima Îmi zdrobise coșul pieptului, iar secundele curgeau infinite). În Întunericul din cameră nu distingeam absolut nimic. Cameră de hotel serios
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
câteva clipe și am fost În așternut. Lola mă privea languros, strivind mereu Între pleoape luminița aceea vie, care i se zbătea nestatornic În ochi. A atins ușor Întrerupătorul, lăsând să domnească Întunericul deplin. Am auzit foșnetul (ah, Înfiorătorul, perversul foșnet) pe care-l face o rochie ce alunecă de-a lungul unui trup de femeie (inima Îmi zdrobise coșul pieptului, iar secundele curgeau infinite). În Întunericul din cameră nu distingeam absolut nimic. Cameră de hotel serios! - mi-a zis, Încântat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apartamentului tău se făcu o coadă până la lift, apoi până la parter, până în stradă, în stație, dincolo de stație, dincolo de mall și de intrarea în oraș. Iar tu nu îi puteai refuza pe cei veniți să mai simtă cum e pădurea, cu foșnete de frunze și cu iarbă umedă la tălpi, așa cum nu ai putut refuza nici pădurea atunci când a știut să se facă iubită. Mai întâi doar de tine, mai târziu de toată lumea. CEI CARE ASCULTĂ — E cineva? Întrebarea este doar pentru
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mai găseau cale spre cer, ci se amestecau cu ninsoarea, devenind una. Pe ulițele satului... țipenie. Totul era acoperit de neaua pufoasă ce se așeza cuminte. Am ieșit afară să stau în ninsoare. Fulgii curgeau pe lângă urechile mele cu un foșnet ușor. Era o liniște Dumnezeească. Mă simțeam cufundat într-o mare de puf... Nici nu-mi dădeam seama ce moment al zilei poate fi. Timpul părea înecat în imensitatea albă... De undeva - ca o părere - a pornit un cântec de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
radio din mașină a pierdut postul și m-am aplecat să-l reglez. Ascultam muzică, Îmi amintesc chiar și melodia: Drive My Car a grupului Beatles. Brusc, vocile și chitarele electrice s-au stins, dar nu au fost acoperite de foșnetul care anunța de obicei părăsirea lungimii de undă. S-a făcut liniște, iar apoi, aproape imediat, s-a auzit zgomotul unui motor puternic turat. „Alt DJ genial, care nu te lasă să asculți melodiile așa cum au fost lăsate“, mi-am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o cădere fără de sfârșit. E noapte. Plouă și, din când În când, În depărtare, nervul luminos al unui nor Înțeapă pământul. Bătute de vânt, tufișurile din spatele peretelui de sticlă se căinează, prinzându-și frunțile tremurătoare În palme de nuiele, iar foșnetele lor Îngrijorate se Împletesc cu miriadele de frunze care colportează zvonuri de furtună. Cu fracul scoarței tras peste tulpină, agitându-și coroana superioară, Încă păstrătoare de șuvițe verzi, salcia din grădină pare că ar dirija furtuna. În fața mea se ridică
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
duș, căci simt apa curgând șiroaie de sub halat. O iau la stânga și intru Într-o cameră unde, pe colțul unei mese, e un telefon care sună. Ridic receptorul și ascult. — Cine-i la telefon? — Nimeni. La-nceput, se-aude un foșnet slab, ca reverberațiile mării Într-un ghioc. Apoi, dinăuntru crește sunetul unui clarinet. E un firicel trist de melodie, care poartă-n el o hotărâre finală, de nestrămutat, ca a unui animal plecat În căutarea locului În care să moară
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
m-am apropiat de ea, am Îngenuncheat și am Început să perorez: — Tu, Înger care mi-ai Învelit singurătatea cu aripi diafane, perlă Închisă pe veci În scoica sigilată a inimii mele, petală de crin scăldată În roua dimineților mahmure, foșnet delicat al tresăririi interioare... În timp ce lansam aceste nerozii flaușate, urmăream efectul lor asupra câmpului de bătaie. Figura Verei s-a alungit, ochii i-au redevenit ampli, urechile i s-au deschis ca niște palme de cerșetor la trecerea unei divizii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aici, inima i se făcu mică, mică de tot și se ascunse undeva pe lîngă șira spinării. Aproape că nu mai bătea, ca să nu facă zgomot. Dacă cineva i-ar fi pus atunci stetoscopul, n-ar fi auzit decît un foșnet rușinat și plin de remușcări. Cu o expresie populară, Încurcase borcanele! Din cauza blestematului de Jegg! Emisiunea de pe canalul Discovery o ajutase să-și provoace singură anamneza. Abia acum Daisy Își aminti, și văzu, revăzu cu ochii minții că pe flaconul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sacului de dormit. Ar fi avut chef de conversație, fără să știe despre ce anume ar fi putut vorbi. Dar, din partea cealaltă, David nu zicea nimic, deși era clar că nici el nu dormea - Pablo auzea din cînd În cînd foșnetele cîrpelor În care era Învelit, cînd mai punea cîte un vreasc, să Întrețină focul - iar el nu știa cum să-l provoace, după ce nici măcar nu-i răspunsese la salut. În cele din urmă, pentru a spune totuși ceva, tuși convingător
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]