205 matches
-
sticla geamului crea iluzia unei perdele un pic ridicate. De atunci s-a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (cînd era liniște, din plămînii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
peste credința-mi / încețoșată în mreaja, / depusă (probabil) / de o supra/ ființă.“ (Delta) Versuri chinuite de acest fel există în carte cu zecile. Mai transcriu câteva, cu riscul de a mi deregla computerul la care lucrez: „Divergența mă lovește-n foale“ ( Unitate); „Dacă admitem, / cu mâna pe biblie, / că axioma ontologiei ne pupă, / fără a ști cine suntem, / atunci este vorba de un RNA-mesager“ (Cod); „Mârlesc transcendental poezia - / poate ajunge la orgasm“ (Nirvana); „Relativitatea face limbrici / în mâncarea cantinei“ (Mal ); „Meditez
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dar și greutățile lui. Prințesa s-a dus repede în cort și s-a întins pe o saltea. Când a intrat Dedi și-a văzut-o a fost foarte îngrijorată. — Ce ai, Prințeso?s-a apropiat de ea. Te dor foalele? — Mă doare capul. — Te-or dăochiat, te-or dăochiat. — Cum să n-o dăoache, dacă toți spun că e frumoasă, că are cercei frumoși, explică Izaura care numai ce intrase și auzise ce spusese Dedi. — Vezi? Așa vrei să pățești
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cercel în ureche, cu plete negre, lucioase, unse cu unt topit, goi până la brâu sau doar în vestă peste bustul fibros și nădușit, forjau și ciocăneau cuțite, topoare, foarfece, vătraie sau potcoave, acționând în același timp, cu piciorul burduful unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia, atrași întâi de mirajul meșteșugului, la care căscau minute
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
scârbă Mașa, sunt ca la armăsar...“ Erau trei: două lungi ca niște falusuri și o a treia de forma unei pâlnii. La capătul ugerului stăteau agățate trei perechi de pungulițe, ce se umflau și dezumflau În ritmul respirației, asemenea unor foale... Animalul ei arăta destul de ciudat. La drept vorbind, Evlampia aducea acum mai mult cu un țap decât cu o capră. Asta dacă te uitai de jos. Când o priveai dintr-o parte, perspectiva ce ți se deschidea În fața ochilor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
până la un anumit punct critic; acesta odată atins, lucrurile Începeau să se deruleze În voia lor cea bună. În momentul când ultima zvâcnire de voință era Învinsă, nu mai existau nici piedici, nici probleme. Atunci toate chipurile se strângeau ca foalele unei armonici Într-unul singur. Și Napoleon, și Edison, și Euclid, și Pitagora, și Einstein (câteodată apăreau și Kant și Hegel, Însoțiți de Marx) Își contopeau trăsăturile Într-una singură, dând naștere unui chip strălucitor... Sfârșitul era Întotdeauna un imn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sticla geamului crea iluzia unei perdele un pic ridicate. De atunci s‑a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (când era liniște, din plămânii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În gîtlej...” Atît am, atît ofer! Îmi caut și eu cu lampa de petrol numele să-l pot da jos de pe cruce, dar pietatea oare mă Împiedică să recunosc că și ceapa are petale?! O inimă nedospită-ndeajuns tresaltă-n foalele pieptului, mi se tînguie mersul aidoma unei bocitoare, mă lovesc de mascații carnavalului ținînd de mijloc pe una din alea pe care femeie cu greu poți să o numești. Îmi cumpăr nenorocul potrivindu-i mersul de fiară, cum Întorci din
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de la sondă, ca să agațe capul furtunului de aer să nu zacă în apă și potrivindu-l în acest cuier, făcut la nevoie, s-a prefăcut a se certa, pe el însuși și vorbind în pilda cuiva Zicând: ne-am robit foalelor și nu ne-am putut înfrâna, să nu gustăm slănina cu ceapă roșie, în timpul programului, că dacă nu mă duceam la traista cu mâncare a lui badea Enea, să-l ajut să-și desfacă nodul de la baieră și la scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de la o vreme, a început a da drumul la vorbe fără socoată, pe care le mai zisese și altădată, mustrându-l iar, pe Enea Căpută, după cum urmează: Zicând: dumneata, Bade Enea, dacă nu te rodeau așa de tare șoarecii în foale și dacă nu ți-ai fi luat așa de harnic traista cu merinde, poate că în alte feluri se întocmea și triștea noastră Și eu, simțind iarăși prag cu primejdie, am scăpărat, aprinzând lampa de miner și luminându-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu poți să te lași... Simți, însă, cu neliniște în cuget, că razele soarelui, care se strecurau printre frunzele galbene și tot mai rare ale nucului din poarta curții, începuseră să se murdărească de praf și de mirosul scos de către foalele Chitului, putred, pe dinăuntru și pe dinafară, alb ca laptele. Epilog: "...raportăm că într-o râpă din Bărăgan s-a găsit un cadavru aflat în avansată fază de descompunere fără nici un fel de articol de îmbrăcăminte și fără acte. Ancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apă. Îhhh... Abia acum bag de seamă că are o coadă jalnică și cam scurtă, de sfoară împletită. Și coama e rară, a adăugat cineva, nu grozav de priceput, niște fire scămoșate. - Da, la început mă umflam, aproape-mi plesneau foalele, se făcea în stomac o pastă grețoasă de celuloză, aproape că-mi crăpau cusăturile, aveam limba neagră de la tuș, e și amar, acum m-am mai obișnuit... - Nu-nțeleg... Ce e... Cine ești? Cum ai intrat prin ușa încuiată? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
putut încălța! Da' nu mă las, și m-oi jeli Măriei Sale împărătiței. PÂRJOL (cu emfază): Eu așa ceva n-aș putea suferi! Cu osebire acuma, când oștenii mei cată a primi numaidecât tain sporit, să-și poată umfla cum se cuvine foalele ca să sufle-n surle cu putere când îl vor vedea venind pe Măria Sa; să se audă la mari depărtări trâmbițarea dată de dânșii. CEAUN: Cum zici dumneata. Acuma să trecem dincolo de ușă să-ți faci intrarea cum se cuvine. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
imite pe nimeni, și noi nici imitând nu am dus-o prea breaz. Primul lucru care m-a frapat la muzeu este că el nu e de lucruri moarte și încremenite. La fierărie era un fierar care făcea unelte, folosind foalele. Puteai să și cumperi obiecte făcute de el. La moară era un morar care în fața ta făcea toate operațiile și la capăt rezulta o pungă cu mălai produsă pe loc. 1 dolar kilu. Când vine Adi are din ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
informat și, iată-mă, deși În culmea mocirlei, nu mi-am pierdut interesul pentru...,, -Adică pentru Uniunea aia, cum Îi spune? Și Kawabata izbucnește din nou În râs icnind și tușind. Obrajii lui se umflă și se dezumflă ca niște foale, În ritmul tusei tabagice care-l sâcâie neîncetat. Un șoarece rupt de foame traversează ,,âncăperea,, , cercetând terenul În căutare de hrană. Kawabata Îi dă cu sete un șut, și mica viețuitoare dispare fulgerător chițăind, pe sub ,,ușă,, , după ce a făcut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
energie - poate fi practicată și de adepți obișnuiți, fără supravegherea vreunui maestru în meditație. În această etapă, atenția ar trebui să fie concentrată asupra Câmpului Elixirului Inferior în timpul meditației, iar adeptul ar trebui să își folosească respirația ca pe niște foale și mintea ca pe o scânteie care să aprindă focul alchimiei interne în acel loc. A doua etapă, în care energia este transformată în spirit, necesită instruire din partea unor profesori calificați pentru a avea succes, deși practicanții dedicați în prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de pură și potentă pentru transformarea ei în energie. Această etapă de transformare necesită calmul perfect al corpului, respirației și al minții, care poate fi dobândit doar prin meditație. Respirația joacă un rol vital în cadrul acestei etape, acționând ca niște foale pentru a întreține focurile interioare ale alchimiei interne. Alimentarea energiei După ce a învățat să transforme esența în energie, adeptul este acum pregătit pentru „energia hrănitoare”, adică acumularea unor provizii suficiente de vitalitate pură din ambele surse - externă și internă - pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
a perit fără de urmă. Și cu toate astea-i semeni Ca și lacrima cu roua. Parc-ați fi surori de gemeni: Două vieți în două inimi, și o singură femee. {EminescuOpIV 364} VIAȚA Când aud vreodată un rotund egumen, Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea durerii Și că pocăința urmează plăcerii - Mă întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie? " Noaptea scânteiază cu-a ei mii de stele, Varsă raze slabe pasurilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În câmp nu mai fuge, ci-mprejur se poartă, Incunjură capul și gurița moartă; Ea sboară aproape și tot mai aproape, Și vrea cu amica-i de-odată s-o-ngroape... Deci când se întîmplă s-aud vreun egumen Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea durerii Și că pocăința urmează plăcerii, Mă întreb: "Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie? " {EminescuOpIV 367} CALUL TROIAN Și ascultând așa fel de-al unora îndemn
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prinde cartea de loc Și o țipă cătă foc Că-i fecior fără noroc. Maică, maică, draga mea, Colo sus s-o scăpătat, C-acolo-i steagul plecat Și badea pe drum picat, Cu pistolul la picioare, Cu sabia p-îngă foale; Nu știu, maică, nu știu dragă, Nu știu somnul l-o lovit O pușca l-o prăpădit Că - nnapoi n-o mai vinit Să beie apă din isvor Ca să-mi treacă de-a lui dor, Să beie apă din fântână
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-nțelege ca o umbră de vis. 306Omul precum se vede așa a fi se crede. 307Omul fără nici o patimă, ca un idol de piatră. 308Omul fără nici un dar, ca o fide cu apă. 309Omul fără-nvățătură ca un sufloiu fără foale. 310Omul ce nu cunoaște ce e bun și ce e rău, ca orbul ce nu cunoaște ce-i alb și ce-i negru. 311Omul blând, ca apa lină. 312Omul după grai, ca clopotul după sunet îndată se cunoaște. 313Omul de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
drum, domnule primar, facem toate eforturile ca să. Întrerupse legătura și se precipită din nou spre linia de metrou. Erau oameni care alergau pe lângă el, unii, mai rapizi, treceau înaintea lui, el avea picioarele grele, erau ca plumbul, și părea că foalele din plămâni refuzau să respire aerul dens și rău mirositor și o durere, o durere care i se fixase rapid la nivelul traheii, creștea cu fiecare clipă. Stația se afla la vreo cincizeci de metri, fumul negru, cenușiu, luminat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
constata că toate organele erau intacte și sănătoase, scăldate Însă În aceeași nemișcare observabilă și la exterior. Sângele nu circula prin vene și artere, inima nu bătea, rinichii nu filtrau, plămânii nu se umflau și nu se dezumflau ca niște foale, pancreasul nu... mă rog, nu făcea ceea ce trebuia să facă un pancreas; În rest, totul era perfect. Gustav era sănătos tun. Se Întâmpla doar că omul acesta, cu toate părțile sale componente, Încremenise, asemenea celor surprinși de erupția Vezuviului, rămânând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
curu’ tău. Vezi dacă am fost strângătoare? Acum ajunge să scot capul pe ușă și să strig: salaaam! și pac! vine madam Ifrim cu salamu’! - Strângătoare cam peste poate, o întărâtă tanti Clemanza, care înghițise bomboanele și se masa pe foale. - Ei lasă, soro, cu orice am greșit eu m-am dus la părintele Arsenie. M-am spovedit și m-am grijit. Da matale de când n-ai mai ținut post? De când nu te-ai spovedit? - La ce să mă spovedesc? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
eu n-o iubesc, o tolerez doar pentru a-mi demonstra puterea asupra sexului slab (chiar atât de „slab“, cum se spune În această expresie stereotipă, nu este!); crește Înăuntru un val de căldură, dilatându-mi porii; respir cu forță, foalele plămânilor vibrează muzical; mă scrutez, mă observ din afară ca un străin. De unde această putere asupra lui A.? De ce raporturile noastre nu sunt reciproce? Dar ea știe că eu nu cedez și nu se revoltă. Oare de ce nu se revoltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]