400 matches
-
specializată a unei catedre care urmărea inițierea studenților în studiul culturii populare. Împreună cu Ovid Densusianu, C. redactează mai multe lucrări cu profile diverse. În 1906, publică în „Buletinul Societății Filologice”, printre ai cărei întemeietori se numără, Graiul din Țara Oașului; folcloristica beneficiază astfel de fixarea sistemului de semne pentru transcrierea fonetică a textelor culese în zece comune din Oaș. Rezultat al cercetărilor de teren este și lucrarea în două volume, publicată în colaborare cu Ovid Densusianu și Th. D. Speranția, Graiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
București, 1971, 212, 318; Dimitrie Macrea, Studii de istorie a limbii și lingvisticii române, 1965, 155-177; G. Barbu, I.-A. Candrea și etnoiatria comparată, în Despre medicina populară românească, București, 1970, 297-300; Al. Rosetti, Cartea albă, București, 1968, 89-93; Vrabie, Folcloristica, 312-314; Ecaterina Țăranu, I.-A. Candrea lexicograf, în Comunicări științifice, Iași, 1971, 183-189; Sabina Ispas, Ion-Aureliu Candrea, REF, 1972, 4; Bârlea, Ist. folc., 474-476: Florica Dimitrescu, I.-A. Candrea, lingvist și filolog, București, 1974; Mirodan, Dicționar, I, 278-282; Datcu, Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
textelor autentice cu „cele întocmite de unii scriitori”, cum sunt ghicitorile din culegerile lui Anton Pann, de exemplu, precum și „omiteri de ghicitori, schimbarea subiectului și intervenții în forma originalului” (Ovidiu Bârlea), colecția Cimiliturile românilor rămâne una dintre lucrările fundamentale, ale folcloristicii românești. De o valoare asemănătoare este și corpusul Descântecele românilor (1931), alcătuit prin consultarea a numeroase culegeri publicate în reviste și în volume și prin despuierea unor manuscrise datând din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Colecția cuprinde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
apariția „Șezătorii”, CRC, 1967, 11; Mihail Șerban, Amintiri literare, București, 1968, 139-181; Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria Luiza Ungureanu, București, 1970; Iordan Datcu, Artur Gorovei în lumina amintirilor sale, REF, 1972, 1; Petru Ursache, „Șezătoarea” în contextul folcloristicii, București, 1972; Bârlea, Ist. folcl., 327-332; G. T. Kirileanu, Corespondență, îngr. și pref. Mircea Handoca, București, 1977, 459-484; Ion Chelcea, Artur Gorovei (1864-1951). Cu privire la activitatea sa entografică și folclorică, „Suceava. Anuarul Muzeului Județean”, 1981, 493-508; Lucia Berdan, Artur Gorovei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
e soarele în luptă cu întunericul, Miorița, un „bocet solar”. C. definea mitul prin caracterul său sacru (idee-pivot în cercetările lui Mircea Eliade asupra mitului), dar reducea o complexitate de factori la imuabila schemă mitologică. Adevărata sa contribuție în domeniul folcloristicii apare când valorifică experiența și observația directă. El este autorul unor substanțiale analize asupra ghicitorii (Ghicitorile poporale), a proverbului (Nașterea proverbilor), al unui expozeu în care fixează liniile mari de evoluție ale baladei și se numără printre cei care au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Artur Gorovei (1864-1951) a fost una dintre cele mai importante figuri ale folcloristicii românești. Și-a Închinat viața și opera cercetării tradițiilor țărănimii, vechilor credințe, datinilor și obiceiurilor, riturilor de trecere etc., pe care le-a valorificat În volume de referință. În 1898 publică culegerea Cimiliturile românilor, cel dintîi corpus de texte al
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
române), ci ca răspuns la nenumăratele colecții de folclor și cercetări etnografice care asaltau Academia ca urmare a publicării lucrărilor de acest gen în Anale - Memoriile Secțiunii Literare. Cercetarea satului trebuia susținută efectiv! Autorii găseau greu editori pentru că rțile de folcloristică și etnografie, care fie se adresau publicului restrîns al „specialiștilor“, fie numărau prea multe pagini. Prin urmare, cel puțin o parte dintre lucrări erau pîndite de primejdia de a rămîne în manuscris sau de a se risipi în ziare și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Dumitru, V. Data nașterii: 28 aprilie 1941, sat. Giurgioana, com. Podu Turcului, jud. Bacău Studii superioare: Facultatea de Filologie, Iași (1965), Facultatea de Filologie (limbi străine), București (1974). o Doctorat în filologie, 1998, cu teza „Importanța revistei Ion Creangă în folcloristica românească”, Univ. București (îndrumător, Mihai Pop). Activitate didactică: o profesor de limba și literatura română și director la Măcărești-Iași, la liceele 2, 3, 4 și Mihail Kogălniceanu, Vaslui, total, peste 40 de ani. Activitate editorială și de presă: editor: Tudor
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
interdisciplinarității, implicând „fenomene interconexate de ordin psihologic, lingvistic, filosofic, estetic, juridic, etic, pedagogic, tehnologic, economic etc.” (Aspecte epistemologice ale cercetărilor interdisciplinare și cultura populară). Cercetătorul are în vedere problema interferenței unor discipline diverse, ca etnologia și teoria comunicării, istoria și folcloristica, lingvistica și coregrafia, stabilind un nou ansamblu de simboluri privitoare la obiectele culturii populare materiale ca semne destinate comunicării între om și univers (Repere ale unei teorii structural-semantice a culturii populare materiale). Meditând asupra unor interpretări curente, potrivit cărora, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
este necesarmente transcendentală).26 Autorul mai face o observație vitală: încă de la intrarea sa în atenția intelectualilor, mitul a fost pus în tandem cu diverse alte concepte, în funcție de disciplina de bază a cercetătorului. Astfel, literatura vorbește de "mit și simbol", folcloristica de "mit și poveste", teologia de "mit și religie", antropologia de "mit și ritual", filozofia de "mit și ficțiune", ceea ce scoate în evidență caracterul proteic al mitului, care este aparent "mai bine așezat în terenul epistemologic prin diferențierea de un
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mitului ca pură invenție. E regretabil că această eroare a avut totuși, în anumite medii intelectuale, un rol decisiv. La răspândirea și consolidarea ei au contribuit mai cu seamă sistemele didactice de vulgarizare (mai demult manualele școlare și o anumită folcloristică, mai târziu excesele raționalismului, propaganda ateistă, jurnalistica periferică ș.a.), toate acestea făcând ca noțiunea de mit să fie identificată adesea cu noțiunea de născocire năstrușnică, în ultima instanță, cu noțiunea de minciună, deși de fapt rădăcina erorii se afla încă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
popular rus și balada populară românească, Formele tradiționale în basm. Formule inițiale, Tradiție și inovație în basmul contemporan. Destinele formulelor tradiționale), G. Mihăilă (Receptarea în România a baladelor sârbești din colecția lui Vuk Stefanović Karadzić), Cezar Apreotesei (Pușkin, Eminescu și folcloristica lui Vuk Karadzić), Mihai Marinescu (Cântecul istoric rusesc despre contribuția armatei române la războiul din 1877-1878), Magdalena László-Kuțiuk (B.P. Hașdeu despre folclorul ucrainean) și Albert Kovács (Literaturile slave - termen de comparație în critică lui D. Caracostea). M.A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
de Ion Marin Sadoveanu (I-VIII, 1969-1985) și - împreună cu Stancu Ilin - Opere de B.P. Hasdeu (II-IV, 1996-2003). Editarea operei hasdeene va fi continuată cu Publicistica politică. 1869-1902 (I-II, 2001), Studii și articole de economie politică (I-II, 2002) și Folcloristica (I-II, 2003). Descoperind manuscrisele cenzurate ale lui Tudor Vianu, a alcătuit și o ediție completă din Dicționar de maxime comentat (1997). Prin cercetări întreprinse în biblioteci din Germania, ca și în reviste românești ale exilului, istoricul literar a identificat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
edit., București, 1997, Publicistica politică. 1869-1902, I-II, introd. edit., București, 2001, Studii și articole de economie politică, I-II, pref. edit., București, 2002, Soarele și Luna. Folclor tradițional în versuri (Răspunsuri la chestionar), I-II, pref. edit., București, 2002, Folcloristica, I-II, introd. edit., București, 2003; G. Călinescu, Oglinda constelată, București, 1990; Psalmii, tr. Mihail Sadoveanu, București, 1992; Mihail Sadoveanu, Drumuri basarabene, pref. edit., Chișinău, 1992; Ovidiu Papadima, O viziune românească a lumii, postfață edit., București, 1995; Tudor Vianu, Dicționar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
lumină, Arad, 1916, 70-83; Suciu, Lit. băn, 100-109; Breazu, Studii, I, 47-51; Ovidiu Bârlea, Atanasie Marienescu folclorist, AUT, științe filologice, t. I, 1963; Ion Mușlea, Cercetări etnografice și de folclor, îngr. și introd. Ion Taloș, I, București, 1971, 145-156; Vrabie, Folcloristica, 118-126; Ist. lit., III, 821-822; Bârlea, Ist. folc., 134-154; Virgiliu Ene, Folcloriști români, Timișoara, 1977, 66-73; Dicț. lit. 1900, 555-556; Datcu, Dicț. etnolog., II, 63-65; Rusu, Membrii Academiei, 322; Dicț. scriit. rom., III, 89-93. L.Cș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
1928, 1-2; Valeriu Ciobanu, Tudor Pamfile, RITL, 1956, 1-2; Ovidiu Papadima, Mitologie românească, ATN, 1968, 7; Constanța Bădic, Tudor Pamfile (1883-1921). Bibliografie, Galați, 1970; I. Vlăduțiu, Etnografia românească, București, 1973, 80-81; Bârlea, Ist. folc., 404-408; Romulus Vulcănescu, Gheorghe Vrabie, Etnologia. Folcloristica, București, 1975, 37-38; Traian Herseni, Forme străvechi de cultură poporană, Cluj-Napoca, 1977, 62-63; Virgiliu Florea, Un folclorist uitat, TR, 1997, 3-4; Datcu, Dicț. etnolog., II, 133-136; Dumitru V. Marin, Tudor Pamfile și revista „Ion Creangă”, introd. Nicolae Constantinescu, Vaslui, 1998
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
Izvorașul”, „Luceafărul literar”, „Poporul român”, „Revista critică-literară”, „Rânduri”, „Sibiul umoristic”, „Șezătoarea”, „Timișana”, „Tribuna poporului” ș.a. Ca elev la Beiuș, S. citea „Familia”, unde era interesat cu deosebire de horele și doinele publicate de S. Fl. Marian. Astfel că debutează în folcloristică răspunzând, în 1882, la unul din chestionarele lui B. P. Hasdeu, Obiceiele juridice ale poporului român; peste un deceniu va da curs și la acela al lui N. Densușianu, Cestionariu despre tradițiunile istorice și anticitățile țerilor locuite de români, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
intelectuală, să-și ia revanșa asupra „ursitei” ingrate ce făcuse din Hâjdei niște pribegi. Cu o siguranță explicabilă în primul rând prin continuitatea de preocupări de la o generație la alta, sunt prefigurate sferele de interes din anii maturității: istoria, filologia, folcloristica, literatura. Între cele dintâi scrieri literare (unele în limba rusă), îndeobște cu subiecte istorice, se află un fragment de roman și o schiță dramatică intitulate Arbore, fragmentul de dramă Domnița Rosanda, poemul Domnița Voichița, poeziile Sunt dac!, Sunt român! ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
1882-1883). Este director la „Foaia societății «Românismul»” (1870-1871) și la „Revista literară și științifică” (1876), colaborează la alte gazete ale vremii („Buciumul”, „Familia”, „Sentinela română”, „Românul”, „Perseverența”, „Ghimpele” ș.a.). Chiar dacă treptat revistele lui H. vor fi orientate spre istorie, filologie, folcloristică, ele relevă un gazetar de o forță puțin obișnuită, conștient de nevoia depășirii diletantismului în publicistică și capabil să facă acest pas pe cont propriu. Spirit independent, își exprimă clar atitudinea democratică, ideile despre destinul românilor în etapa de după Unire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
ș.a. Stilistica exaltată a lui N. Bălcescu e de regăsit în aceste pagini, în discuție fiind nu atât înrâurirea, modelul, cât mai cu seamă afinitatea temperamentală. Cu o viziune care trimite întotdeauna la romantism, H. consideră că istoria, filologia, etnopsihologia, folcloristica sunt discipline congenere. Influențat de Giambattista Vico, crede, ca și N. Iorga și G. Călinescu mai târziu, că toate aparțin unui singur domeniu, istoria generală, identificată ca studiu multidisciplinar al vieții unui popor. Pentru că, în opinia lui, grifa spiritualității etnice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
de economie politică, I-II, îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2002; Soarele și Luna. Folclor tradițional în versuri (Răspunsuri la chestionar), I-II, îngr. și pref. I. Oprișan, București, 2002; Arhiva spiritistă, I-III, tr. Jenica Tabacu, București, 2002-2003; Folcloristica, I-II, îngr. și introd. I. Oprișan, București, 2003; Studii literare, filosofice și culturale, îngr. Stancu Ilin, București, 2003. Repere bibliografice: Vulcan, Panteonul, 137-142; Maiorescu, Critice, I, 177, III, 33-34, 38-41; Genealogia și biografia d-lui B.P. Hasdeu, Craiova, 1884
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Munteanu, B.P. Hasdeu, București, 1963; Mîndra, Incursiuni, 55-62; Brădățeanu, Drama, 77-112; Studii și materiale despre B.P. Hasdeu, Chișinău, 1966; E.M. Dvoicenko-Markova, Russko-rumânskie literaturnâe sviazi v pervoi polovine XIX veka, Moscova, 1966, 134-156; Brădățeanu, Istoria, I, 275-297; Cornea, Oamenii, 202-248; Vrabie, Folcloristica, 183-199; Cicerone Poghirc, B.P. Hasdeu lingvist și filolog, București, 1968; Seche, Schiță, II, 9-34; Ion Mușlea, Ovidiu Bârlea, Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B.P. Hasdeu, București, 1970; Mihai Drăgan, B.P. Hasdeu, Iași, 1972; B.P. Hasdeu interpretat de..., îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Ist. lit., 69-98; Perpessicius, Alte mențiuni, I, 56-82, II, 5-68, III, 219-257; Cornea, Studii, 291-320; G. C. Nicolescu, Viața lui Vasile Alecsandri, București, 1962; G. Călinescu, Vasile Alecsandri, București, 1965; Brădățeanu, Istoria, I, 137-147, 229-274; Ist. lit., II, 451-488; Vrabie, Folcloristica, 63-104; Ivașcu, Ist. lit., I, 471-482; Manolescu, Teme, I, 84-86, V, 163-167; Mîndra, Incursiuni, 34-54, 235-251; Piru, Analize, 38-80; Ion Roman, Vasile Alecsandri. Orizonturi și repere, București, 1973; Alexandru Ciorănescu, Vasile Alecsandri, tr. Maria Golescu, New York, 1973; Doina Curticăpeanu, Vasile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
ceilalți sunt supuși tot mai mult unor influențe culte, ceea ce dăunează producerii și perpetuării folclorului. Așa s-ar explica dispariția unor specii, cum ar fi balada. SCRIERI: Carte de citire, cuprinzând texte vechi românești, Iași, 1882; Studii de lingvistică și folcloristică, îngr. și introd. Ion Nuță, Iași, 1976. Repere bibliografice: Negruzzi, Junimea, 231; Panu, Junimea, I, 153-156; Călinescu, Ist. lit. (1941), 383, Ist. lit. (1982), 440; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 210-211; I.C. Chițimia, A. Lambrior, folclorist, RITL, 1957, 1-2; G. Călinescu, Folclorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
I.) Ciubotaru, care s a interesat de documente despre Mihai Lupescu. Are adunate circa 4.000 de fișe. Pregătește o monografie închinată ilustrului folclorist de la Spătărești. Părerea sa - pe care o împărtășesc și eu - este că contribuția lui Lupescu la folcloristica fălticeneană e mult mai mare și trebuie pusă în lumină (apariția „Șezătorii”). La Bogdănești, mai trăiește învățătorul Holban, care și a susținut definitivatul cu o lucrare asupra lui M. Lupescu. O sursă de ultimă oră am găsit-o la Tg.
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]