1,004 matches
-
puteau fi observate. În opinia lui R. Birdwhistell toate mișcările corpului poartă o semnificație sau alta, ele având chiar o gramatică, ce poate fi analizată în termeni asemănători celor folosiți în analiza limbajului verbal. Bunăoară, un kinem, este "similar unui fonem, întrucât acesta constă dintr-un grup de mișcări care, deși nu sunt identice, pot fi utilizate în mod interșanjabil, fără a afecta semnificația socială conținuta"85. Studiilor efectuate de R. Birdwhistell asupra comportamentului kinezic li s-au alăturat cele ale
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
reprezintă activitatea complexă de înlăturare a mutității cu metode și mijloace specifice, prin valorificarea căilor organice nealterate și pe baza compensării funcționale; are o componentă didactică semnificativă și presupune însușirea celor trei componente ale limbajului: - componenta fonetică (articularea corectă a fonemelor și a structurilor fonetice specifice fiecărei limbi); - lexicul (cuvintele care formează vocabularul unei limbi); - structura gramaticală (setul de reguli care se aplică în realizarea construcțiilor lexicale pentru o exprimare verbală corectă și inteligibilă). Există o relație strânsă între limbajul oral
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
al programului de intervenție prin analiza particularităților psihointelectuale și a dominantelor personalității copilului, stilului propriu de activitate și a resurselor existente, inclusiv la nivelul familiei, care pot susține constant activitatea de recuperare. Ortofonia se ocupă cu emisia corectă a sunetelor/fonemelor și învățarea pronunției de către elevii cu deficiențe de auz în vederea realizării comunicării orale inteligibile. În acest sens, ortofonia urmărește: - formarea și exersarea mișcărilor respiratorii necesare în procesul vorbirii; - exersarea organelor fonoarticulatorii și pregătirea acestora pentru emiterea/impostarea sunetelor; - educarea sensibilității
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
a vocilor umane (voce de bărbat, femeie, copil, vocea educatorului, vocile colegilor, propria voce etc.); - exerciții de diferențiere a vocii sale (sunete de intensități și frecvențe diferite), a unui grup de voci (cor); - exerciții de recunoaștere, diferențiere și reproducere a fonemelor (vocale și consoane) specifice limbii, în mod izolat și în cuvinte (exercițiile vor fi individualizate în funcție de particularitățile auzului fiecărui copil); - exerciții de diferențiere a unor cuvinte asemănătoare prin componența lor fonetică (izolat și în propoziții); - exerciții pentru perceperea comenzilor sau
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
copilului și încadrarea lui într‑un mediu de vorbire, învingerea inhibițiilor, acceptarea și utilizarea conștientă a protezei etc. Condițiile metodologice urmăresc în principal respectarea etapelor în activitatea de exersare a auzului (descoperirea sunetului, diferențierea sunetului de zgomote, perceperea și diferențierea fonemelor, cuvintelor, formularea corectă de propoziții etc.). 5.2. Deficiențe de vederetc "5.2. Deficiențe de vedere" Deficiențele de vedere sunt incluse în cadrul deficiențelor senzoriale, fiind studiate prioritar de tiflopsihopedagogie 1. Prin varietatea tipologică și prin consecințele asupra vieții psihice și
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ca și cel în alb-negru. La însușirea scris-cititului în Braille participă 4 analizatori: auditiv, verbo-kinestezic, tactil și kinestezic. Pe baza analizatorului auditiv se realizează discriminarea fonetică și învățarea emiterii corecte a sunetelor. Cu ajutorul analizatorului verbo-kinestezic se poate descompune cuvântul în foneme și înțelegerea lui ca unitate semantică, pentru ca mai apoi să poată fi transpus în scris, sub formă de grapheme, cu ajutorul analizatorilor tactil și kinestezic. Alfabetul, semnele de punctuație, cifrele se realizează prin combinarea a 6 puncte ce își găsesc locul
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
pragmatice - combină discordant limbajul verbal cu comunicarea nonverbală. Această clasificare corespunde criteriului aplicat dificultăților de învățare a limbajului de către L. Bloom: 1. Dificultățile de învățare a formei limbajului se referă la aspectele fonologice, morfologice și sintactice: - învățarea fonologică presupune însușirea fonemelor, silabelor și prozodiei (accent, intonație); - învățarea morfologică presupune însușirea de cuvinte (substantive, adjective, verbe, adverbe, conjuncții, prepoziții etc.); - învățarea sintactică presupune însușirea ordinii, ierarhizării și raporturilor convenționale consacrate de logica lingvistică în limbă. 2. Dificultățile de învățare a conținutului limbajului
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
la servicii (de sănătate, educaționale, sociale, specifice etc.), lipsa resurselor comunitare și management deficitar al acestora etc. bâlbâială - tulburare de limbaj de natură nevrotică având drept caracteristici anumite dificultăți de emitere a sunetelor și cuvintelor, repetarea sau prelungirea elementelor discursului (foneme, silabe, cuvinte, fraze), introducerea parazitară a unor foneme, grupuri de foneme sau pauze determinate în special de situații stresante și stări afective cu intensitate ridicată, asociate frecvent cu scăderea controlului respirației, diminuarea calităților atenției etc. beneficiar - consumator primar de servicii
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
lipsa resurselor comunitare și management deficitar al acestora etc. bâlbâială - tulburare de limbaj de natură nevrotică având drept caracteristici anumite dificultăți de emitere a sunetelor și cuvintelor, repetarea sau prelungirea elementelor discursului (foneme, silabe, cuvinte, fraze), introducerea parazitară a unor foneme, grupuri de foneme sau pauze determinate în special de situații stresante și stări afective cu intensitate ridicată, asociate frecvent cu scăderea controlului respirației, diminuarea calităților atenției etc. beneficiar - consumator primar de servicii care poate fi considerat client, pacient, rezident, participant
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și management deficitar al acestora etc. bâlbâială - tulburare de limbaj de natură nevrotică având drept caracteristici anumite dificultăți de emitere a sunetelor și cuvintelor, repetarea sau prelungirea elementelor discursului (foneme, silabe, cuvinte, fraze), introducerea parazitară a unor foneme, grupuri de foneme sau pauze determinate în special de situații stresante și stări afective cu intensitate ridicată, asociate frecvent cu scăderea controlului respirației, diminuarea calităților atenției etc. beneficiar - consumator primar de servicii care poate fi considerat client, pacient, rezident, participant etc. blefarită - inflamația
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
demutizare - activitatea complexă de înlăturare a mutității cu metode și mijloace specifice, prin valorificarea căilor organice nealterate și pe baza compensării funcționale; are o componentă didactică semnificativă și presupune însușirea celor trei componente ale limbajului: componenta fonetică (articularea corectă a fonemelor și a structurilor fonetice specifice fiecărei limbi), lexicul (cuvintele care formează vocabularul unei limbi) și structura gramaticală (setul de reguli care se aplică în realizarea construcțiilor lexicale pentru o exprimare verbală corectă și inteligibilă). depresie - stare psihică morbidă, fenomen psihopatologic
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
celui mai simplu text; la copii se manifestă prin dificultăți de simbolistică a orientării spațiale a semnelor grafice cum ar fi: inversiuni de silabe (ra în loc de ar), confuzii de litere simetrice (d și b, p și q etc.), confuzii de foneme apropiate (v și f, c și g etc.), omisiuni de sunete. disortografie - dificultate specifică evidentă în transcrierea limbajului scris, fără a implica tulburări senzoriale sau motorii la subiecți cu nivel intelectual global normal. displazie - anomalie în dezvoltarea țesuturilor, organelor sau
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ale globilor oculari care se deplasează rapid pe verticală, orizontală sau circular, datorate unor contracții spastice ale mușchilor globilor oculari cu origine în cortex și în aparatul vestibular. ortofonie - domeniu de activitate care se ocupă cu emisia corectă a sunetelor/fonemelor și învățarea pronunției de către elevii cu deficiențe de auz, în vederea realizării comunicării orale inteligibile. ontogeneză - dezvoltare individuală a organismelor vii care cuprinde toate transformările organismului, de la stadiul de embrion și până la sfârșitul existenței sale. organizație (care oferă servicii persoanelor aflate
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
expresii cu sens figurat ................................................................................................ b) formularea și înțelegerea propozițiilor - cu conținut familiar ...................................................................................................... - cu conținut nou ......................................................................................................... c) vocabularul - activ ........................................................................................................................... - pasiv ........................................................................................................................... d) particularități narative ...................................................................................................... e) elemente prozodice ale vorbirii spontane ........................................................................... Componenta afectivă și expresivitatea vorbirii: - ritmul vorbirii ............................................................................................................... - vocea și tonalitatea ......................................................................................................... Citirea: - raportul fonem‑grafem ................................................................................................... - citirea pe silabe ............................................................................................................ - citirea pe text cunoscut ................................................................................................... - citirea pe text nou ............................................................................................................ - ritmul citirii .................................................................................................................. - dislexie ........................................................................................................................ Scrierea: - analiza literelor separate ................................................................................................ - sinteza în silabe și cuvinte (omisiuni, înlocuiri, inversiuni) ................................................ - acordul cuvintelor ......................................................................................................... - dificultăți ortografice ...................................................................................................... - dizortografii .................................................................................................................. - discaligrafii .................................................................................................................. Diagnostic logopedic și prognostic ....................................................................................... ....................................................................................... Observații privind evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
substituiri metaforice amintind de particularitățile limbajului schizofrenului adult, utilizarea cuvintelor, fraze pentru a desemna un ansamblu relațional. Sunt și copii autiști la care limbajul poate apărea În jurul vârstei de 4-5 ani, dar Într-o manieră anarhică. Nu pot repeta unele foneme dar articulează corect fraze Întregi. Uneori inventează un nou limbaj. Pot reține cuvintele unui cântec chiar și atunci când alt limbaj nu există. În cazuri rare pot memora pagini Întregi din dicționare, Învață limbi străine sau inventează o limbă nouă cu
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Iuliana Luminița GUZU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2173]
-
limbaj și comunicare, accentul se pune pe realizarea comunicării din necesitate, care să stimuleze interesul pentru vorbire, fără să țină seama prea mult de dificultățile articulatorii ale structurilor fonetice. La tehnica vorbirii se exersează, În mod gradat și sistematic, pronunția fonemelor și a structurilor verbale specifice limbii române, cu procedee folosite În mod deosebit În Învățământul de masă. Trebuie subliniat faptul că și În cadrul orelor de tehnica vorbirii, accentul nu se pune - sau nu trebuie pus - pe articularea mecanică a fonemelor
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
fonemelor și a structurilor verbale specifice limbii române, cu procedee folosite În mod deosebit În Învățământul de masă. Trebuie subliniat faptul că și În cadrul orelor de tehnica vorbirii, accentul nu se pune - sau nu trebuie pus - pe articularea mecanică a fonemelor izolate, ci pe structuri fonetice: silabe și mai ales cuvinte, sintagme și propoziții În strânsă legătură cu conținutul lor semantic, În vederea exersării proceselor psihice și a realizării comunicării verbale. Este știut faptul că pronunția, fiind o latură externă a limbajului
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
de auz de a se exprima verbal și de a-și dezvolta nivelul vocabularului. În etapa În care trebuie să se facă Înțeleasă, persoana deficientă de auz Învață, de exemplu, să pronunțe sunete asemănătoare ca sonoritate (triada m-p-b ). Exersarea fiecărui fonem se realizează prin includerea acestuia În cuvinte, În diferite poziții În cadrul cuvântului: poziție inițială mașină, poziție de mijloc cămașă, poziție finală - calm, dar și prin implicarea elevului În formularea și pronunțarea unor propoziții, de la simple la dezvoltate, ce conțin cuvintele
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
emitere a cuvintelor pe o unitate de timp.Ca și accentul, ritmul este legat de tempoul În vorbire și Împreună exprimă durata emisiei vocale. Se consideră că ritmul vorbirii este dat În primul rând de structurarea accentului În vorbire. Nu fonemele dau ritmul vorbirii, ci modul cum aceste foneme sunt prezentate: cu intensitate mai mare sau mai mică. Locul și raportul dintre silabele accentuate și neaccentuate determină existența sau absența ritmului(Maria Anca, 2008). Ritmul vorbirii este facilitat dacă se pornește
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
Ca și accentul, ritmul este legat de tempoul În vorbire și Împreună exprimă durata emisiei vocale. Se consideră că ritmul vorbirii este dat În primul rând de structurarea accentului În vorbire. Nu fonemele dau ritmul vorbirii, ci modul cum aceste foneme sunt prezentate: cu intensitate mai mare sau mai mică. Locul și raportul dintre silabele accentuate și neaccentuate determină existența sau absența ritmului(Maria Anca, 2008). Ritmul vorbirii este facilitat dacă se pornește de la exersarea unor mișcări ritmice generale.Datorită acestui
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
să respecte anumite cerințe: * să stabilească raporturi armonizate Între fonație și respirație; * să facă exerciții de despărțire a cuvintelor În silabe și de legare a silabelor de toate tipurile, aplicându-se accentul logic și intensiv și integrându-se În pronunțare fonemele coarticulatorii; * să facă exerciții de structurare a cuvintelor În grupuri ritmice, În sintagme și propoziții, respectându-se cursivitatea În exprimare și pauza Între ele. Munca ortofonică, pe bază de grupuri ritmice, pregătește trecerea de la faza ritmului lent , la faza de
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
auz sesizează atât de bine ceea ce li se vorbește Încât se poate spune, la modul figurat, că „aud cu ochii”; -sunetele se pot diferenția pe buzele și pe fața vorbitorului pentru că prezintă deosebiri sesizabile În articulare; insuficiențele vizuale În identificarea fonemelor se suplinesc prin studiul imaginilor de ansamblu și prin contrubuția intelectului; -exersarea văzului pe baza unui antrenament progresiv, explică Însușirea și nivelul de Însușire a labiolecturii; -confuziile Între sunetele omorganice se lichidează prin exerciții speciale de diferențiere și prin participarea
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
lumi către Învățături uitate privind structurile constante ale narațiunii, cum erau Morfologia basmului de VI. Propp (1928) și multe alte studii datorate formaliștilor ruși. După cum s-a subliniat deseori, cea dintâi perspectivă a lui Lévi-Strauss asupra mitului ca „invariant” (analog fonemului În lingvistică) s-a dovedit greșită și autorul a renunțat la ea tacit, recurgând ulterior la conceptul mai sofisticat de „transformare". În ciuda atitudinii sale precaute față de enunțarea unor teorii, Lévi-Strauss a explicat totuși bogatele analogii dintre miturile unor arii geografice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să fie intitulată Problemele principale, ci mai degrabă Elementele stilistice principale ale gnozei”26. O dată cu Hans Jonas (1934) se face prima tentativă de a defini esența gnosticismului prin invarianți. La Începutul anilor treizeci invarianții nu ajunseseră Încă la modă. Definirea fonemului În lingvistică drept „invariant” datează de la N.S. Trubețkoi (1939) și a fost Îmbunătățită ulterior de către alt lingvist, Roman Jakobson, care a introdus conceptul de „trăsături distinctive” sau componente atomice - elementele de construcție din care este alcătuit fonemul, ca invariant. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
la modă. Definirea fonemului În lingvistică drept „invariant” datează de la N.S. Trubețkoi (1939) și a fost Îmbunătățită ulterior de către alt lingvist, Roman Jakobson, care a introdus conceptul de „trăsături distinctive” sau componente atomice - elementele de construcție din care este alcătuit fonemul, ca invariant. Cel dintîi care a aplicat cu asiduitate la mit perspectiva lui Jakobson, deși nu În Întregime corect, a fost Claude Lévi-Strauss, la sfîrșitul anilor patruzeci 27. Cu toate că mai tîrziu Lévi-Strauss a dezvoltat conceptul de „transformare” care nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]