2,594 matches
-
am confecționat împreună caietulprogram sau campania publicitară a unui concert, fie că am tradus și adaptat scenic texte ale diferitelor spectacole jucate în Spania, ba chiar am înregistrat lectura-ghid pentru actorii români necunoscători de spaniolă care urmau să-și învețe fonetic rolul. Prin anii ’90, pe vremea cînd unii dintre noi mai buchiseam „Generația de la ’97“, tu ne dădeai clasă cu o spaniolă impecabilă și actuală și cu o excelentă cunoaștere a literaturii spaniole contemporane. Cum de erai atît de „hispanizată
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
se imprime în destinul onomastic al membrilor ei. Dacă totuși a făcut-o este fiindcă titlul revistei, în ciuda scurtimii de apariție, a pătruns în memoria contemporanilor ca o publicație distinctă. Apoi, raritatea cuvîntului aduce cu o hieroglifă strîngînd sub bolta fonetică un accent spiritual pe care Mircea Streinul, Traian Chelariu și Iulian Vesper, ca să nu pomenim decît figurile emblematice ale grupului din Cernăuți, și l-au asumat cu bună-știință. „Iconar” e sigla de recunoaștere a unor talente care s-au adunat
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
actul de numire primordială a lucrurilor. Etimologic vorbind, orice substantiv sau adjectiv s-au ivit dintr-o onomatopee, adică dintr-o botezare primitivă în cursul căreia subiectul, mimînd alura sonoră a obiectului, face corp comun cu el. Interjecția e pastișa fonetică a unui obiect în pielea căruia a intrat și subiectul. În limbaj noician, onomatopeea e holomerul (partea purtătoare de întreg) din care se va desprinde ulterior substantivul (subiectul) și verbul (predicatul). În schimb, articolul este iremediabil steril, neavînd virtuți de
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
un șir de doisprezece copii, Traian a urmat primele clase la Rădăuți, unde, în ciuda traumei provocate de plecarea de acasă, s-a ales cu primele cunoștințe de limbă germană. Astfel viitorul traducător al lui Kant ieși cu mintea din matca fonetică a dulceții moldovenești și se izbi de peristaltica tare a lexicului nemțesc, o experiență aspră a cărei silnicie avea să-i fie hotărîtoare pentru evoluția ulterioară. La Rădăuți dăm peste prima traumă cu urme adînci în timbrul interior: doi dintre
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
se poate proba, și nimic nu este mai sigur ca probabilul... Păcat că avem de vorbit în așa limbaje și nu în algebră". Și renunță să-l învețe prin legi, dar nu renunță să-l învețe să scrie cu ortografie fonetică, aceea a viitorului, unica rațională. Prima îndoială, dacă să opteze pentru q sau k, pentru guturalul forte, dacă scrie Qarrasqal sau Karraskal, dar lasă la sfârșit cu k pentru ca să nu abandoneze cuvintele kilometru și kilogram tradiționalul lor aspect științific. În
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
revelatoare a orizonturilor cosmice nem? rginite (cum le nume?te Edgar Papu). Aceast? deschidere c?tre „metaspa?ialitate" se contureaz? pe de o parte la nivelul con?inutului imagistic, dar ?i la nivelul expresiei poetice', În poezie, cuvantul, imaginea, efectul fonetic creeaz? astfel de sugestii. De exemplu, descrierea palatului Dochiei sau a domei celeste, simbolizând acel tip de spiritualitate dacic? deschis ideii de cunoa? tere, devin, În crea?ia eminescian?, reprezent? ri simbolice ale infinitului, pentru c?, „dezgustat de lumea m
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
tre „metaspa?ialitate" ' se contureaz? pe de o parte la nivelul con? inutului imagistic -fantezia creatoare a artistului f?urind contururi de orizonturi ?i de spa? îi poetice impresionante -, dar ?i la nivelul expresiei poetice; În poezie, cuvantul, imaginea, efectul fonetic creeaz? astfel rela?ia complex? a fiin?ei umane cu spa?iul infinit. Extraordinar „poet al dep?rt?rilor", „dotat cu o neîntrecut? putere transgresiv? În str? baterea spa?iilor ?i a erelor", Mihai Eminescu r?mane neîntrecut În literatura
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Bomher) cum se Întâmpl? În versurile poeziei „Peste vârfuri": „Mai departe, mai departe, Mai Incet, tot mai Incet [...] ". Principiul poeticii clasice „ut pictură poesis" devine În aceste versuri „ut musica poesis" poezia infinitului fiind sugerat? aici mai mult la nivelul fonetic. Poet al „marilor dep?rt?ri cosmice", Eminescu reu???te ?? creeze o ipostaziere În chip de sunet a spa?iului deschis spre infinit ce irumpe magic din cel Închis, finit. Predomin? În primul vers sunetul „a" vocală cea mai deschis
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
realiza Ins? „efectele extreme ale marilor dep?rt?ri, capabile a se r?sfrânge În cele mai vaste ecouri", poetul creeaz? Îmbin?ri de sunete care „Îi amplific? În toate felurile aceast? deschidere": În cuvântul „mai", poetul realizeaz? acest efect fonetic prin asocierea cu sunetul „m", echilibrat la finalul cuvântului de semivocala „i", a ??rei apertur? ne d? sentimentul c? Inc? firul sonor I?i conținu? Odiseea să c?tre orizonturi infinite. În cuvântul „departe", „a"-ul e poten?at de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rim În luntrea mic?, Îngâna?i de glas de ape "; „ S? plutim cuprin?i de farmec Sub lumina blândei luneVântu-n trestii s? fo? neasc?, Unduioasa ap? sune! " (Lacul) Armonia cântecului (exprimat? nu numai la nivelul expresiei poetice, a sugestiilor fonetice ob?inute prin alternarea vocalelor Închise „u", „i" ?i a vocalei deschise „a", prin repetarea cuvântului „de" ?i prin rimă deschis?, ci ?i la nivelul imaginilor artistice) este o dimensiune fundamental? a crea?iei poetului. În opera să, toate apele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
o femeie lăbărțată sau crăcită trebuie să aibă și râs voluptuos. Râsul voluptuos poate fi vulgar sau ele gant, nu are importanță, dar e obligatoriu; și trebuie să fie natural, iar naturalețea nu se învață. Râsul voluptuos poate fi transcris fonetic prin „hă-hă“ sau „hu-hu“ sau „hi-hi“, vocala nu contează, numai să nu fie însoțit de privire cercetătoare pentru a verifica dacă și-a făcut efectul. Căci voluptatea e autosuficientă. Și abia acolo începe amorul: atunci când dai de cineva care știe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
aibă de-a face cu românce. N-au stil și te omoară cu pretențiile. Vulgare. Vorbesc numai de „parai“, atâta le merge mintea. Le vezi că spun mani, sau chiar - cum a auzit-o el pe una care se căznea fonetic cu dicționarul în mână - moni. De fapt, pe aia a respectat-o cel mai mult. Nu e vorba că săraca pronunța cum citea. Nu, vorba e că pur și sim plu citea. Celelalte, ceilalți vorbeau după ureche. Asta, amărâta asta
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
etimologic ("vorbă"), inclusiv în locuțiunea, preluată tot din romaně, a da duma ("a vorbi"), și a dezvoltat, prin specializare, o serie de subsensuri contextuale, între care cele mai frecvente azi sunt cele de "glumă" (probabil și datorită unei anumite asemănări fonetice) și "poantă". Oricum, frecvența destul de mare îi dă șansa de a deveni un fel de cuvânt passe-partout, cu un înțeles tot mai vag, apropiat de genericul chestie...
Dumă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7226_a_8551]
-
tind să fie remotivate semantic, prin confundare și asimilare cu termeni mai cunoscuți. Astfel, verbul a zuli a fost apropiat de mai familiarul a juli "a răni ușor, zgîriind pielea", iar modificarea s-a extins la întreaga familie. Astăzi, variantele fonetice julă (a da cu jula), a juli, julitor și juleală sunt chiar mai frecvente decât formele originare. Dicționarele recente de argou - Nina Croitoru Bobârniche, ediția a II-a, 2003 și George Volceanov, ediția a II-a, 2006 - le înregistrează separat
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
lingvistică a autorilor campaniei publicitare: există riscul ca schimbarea registrului de limbaj să irite mai mult decît ar atrage, iar respingerea să fie agravată de ambiguitatea inerentă a cuvîntului. Termenul ciocoflender aparține categoriei de cuvinte populare expresive, în permanentă variație fonetică (redare aproximativă și recombinare a elementelor). Instabilitatea formei este asociată cu o instabilitate a sensului; în genere e vorba de termeni de calificare afectivă, intensivă, folosiți frecvent ca apelative. Calificarea poate fi negativă (mai des) sau pozitivă, cu o pendulare
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
romanului burghez. Timpul-țintă al reconstiturii este vara anului 1916, mai precis câteva zile din august, înainte și după intrarea României în război. În centrul Dimineții pierdute se află figura profesorului universitar Ștefan Mironescu, filolog ce vrea să instaleze un laborator fonetic și să alcătuiască un atlas lingvistic. Firele narative sunt destul de încâlcite și cititorului îi trebuie destulă perspicacitate și răbdare ca să le descâlcească. (Cel mai răbdător cititor profesionist al romanului a fost Valeriu Cristea, care a consacrat cărții cea mai extinsă
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
legătură cu cașto). În Nina Croitoru Bobârniche, Dicționar de argou al limbii române (ed. a II-a, 2003), este cuprinsă forma caștoc, caștoacă, adjectiv - cu sensul "frumos"; caștoc este o adaptare a adjectivului cașto (cu accentul pe finală), la tiparele fonetice și morfologice ale adjectivelor românești (ex.: bondoc-bondoacă); e greu de spus dacă s-a format mai întîi, prin analogie, femininul caștoacă, din care s-a refăcut un masculin, sau dacă masculinul a fost produs mai întîi. Am constatat în ultima
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
de individ este o părticică dintr-un întreg și rostul lui nu putea fi judecat decît în raport cu întregul. Din această simbioză magică de tip tribal, omul a fost smuls o dată cu apariția tiparului. Cuvîntul scris care a luat forma unui alfabet fonetic în interiorul căruia literele, luate separat, nu au nici o semnificație, a provocat o mutație mentală în istoria omenirii. Și astfel, obiceiul de a sta aplecat asupra unui text pe care omul trebuia să-l citească liniar, de la un cap la altul
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
sens ascuns. Nu la fel de potrivită în context e forma de indicativ prezent: ginel-ginel = "știe, știe" sau "(el) descoperă, descoperă". Contextul pragmatic ar presupune mai curînd o formă de imperativ - ca în "ghici! ghicește!". Soluția nu e perfectă nici în ceea ce privește diferențele fonetice, dar dificultățile ridicate de acestea nu sînt majore. Oscilațiile între consoane nazale (n/m) sînt frecvente, și nimic nu dovedește că forma cimel ar fi precedat pe cinel, lucrurile putînd sta la fel de bine și invers. Iar oscilațiile între ci și
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
5 ani, atestările formei consumerism par a fi mult mai numeroase decît cele ale consumis-mului (adjectivele consumerist și consumist au, în schimb, frecvențe asemănătoare). Consumerism și consumerist sînt forme preluate direct din engleză, adaptate foarte ușor din punct de vedere fonetic și morfologic, pentru că se asociază automat cu substantivul deja existent consum și pentru că intră în seria foarte bogată a împrumuturilor și a derivatelor moderne în -ism și - ist. Consumism și consumist sînt, în mai mare măsură, adaptate, pentru că pot părea
Din nou despre consum(er)ism... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9427_a_10752]
-
foarte frecventă. Italiana nu reprezintă, desigur, în momentul de față, o sursă de împrumut și de calc la fel de importantă pentru română ca engleza, dar contactul cu limba vorbită este foarte răspîndit și poate să explice un transfer de sens. Asemănarea fonetică și sintactică dintre "mi secca" și "mă seacă" și numărul mare de români care trăiesc în mediu italofon sînt argumente pentru a susține această explicație. Ipoteza unei evoluții paralele, independente, nu poate fi exclusă, dar mi se pare mai puțin
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
Sufixele peiorative", în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. IV). Sensul peiorativ provine în bună măsură de la termenii din care sufixul a fost detașat, precum hăndrălău, hojmalău; se poate explica, în parte, și prin simbolism fonetic. În mai multe cazuri, sufixul se adaugă unui adjectiv care are deja semnificație negativă, accentuînd-o: tăntălău, prostălău, mutălău. În Dicționarul invers (1957) sunt zeci de cuvinte cu terminația -(al)ău sau -(ăl)ău, majoritatea variante regionale, poate chiar creații accidentale
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
acesta din urmă sînt încă insuficient fixați. Scriam, acum cîțiva ani, despre concurența echivalărilor românești ale termenului englezesc attachment; situația nu s-a schimbat foarte mult, pentru că circulă în continuare mai multe soluții: împrumutul total, adaptat doar, minimal, morfologic și fonetic - attachment - , calcul parțial de structură, formula hibridă care transpune atît verbul cît și sufixul - atașament -, dar și economicul (și adesea ludicul) ataș -, ba chiar și traducerea anexă. Atașament și ataș au dezavantajul unor omonimii supărătoare cu substantivele împrumutate mai de
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
anii '60, precum cel reprezentat în clipul publicitar, termenul rocker era puțin probabil; el nu apare de altfel cuprins în DEX (nici măcar în ediția actuală!). Cuvîntul a fost inclus în noua ediție a DOOM (2005), în care se indică adaptarea fonetică (pronunțarea rocăr) și adaptarea morfologică (pluralul rockeri). Ne putem întreba cum se explică, totuși, forma roacăre. Prima ipoteză ar fi că anglicismului i s-a atribuit - din dorința de a face credibilă folosirea sa de către un activist comunist și mai
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
anglicismului i s-a atribuit - din dorința de a face credibilă folosirea sa de către un activist comunist și mai ales cu intenția de a provoca un efect comic - o deformare tipică tendințelor limbii populare. Diftongul oa, rezultat al unei alternanțe fonetice produse în evoluția limbii române (condiționat de accent și de vocala din silaba următoare, în diverse forme gramaticale: frumos / frumoasă, domn / doamne! etc.) e conotat ca popular, acolo unde apare în variație cu conservarea sunetului o (bioloagă, filoloagă, doape, riboane
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]