282 matches
-
și literaturii noastre”; ca publicație de profil, era prima de acest fel editată în Transilvania. Conform programului, principalele direcții de cercetare se orientează spre disciplinele lingvistice. Se publică, astfel, numeroase și consistente studii de lingvistică generală, istoria limbii, fonetică și fonologie, gramatică, formarea cuvintelor, lexicologie și lexicografie, onomastică, dialectologie etc. Acestora li se adaugă recenziile și „articolele mărunte” pe marginea problemelor limbii, care, prin erudiție, prin bogăția informației și nu în cele din urmă prin întindere sunt uneori veritabile studii în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286652_a_287981]
-
română comună se trece direct la cele două grupuri dialectale existente în prezent: grupul moldovenesc și grupul muntenesc. Se poate vorbi deci de o munteană comună și o moldoveană comună, din care derivă dialectele dacoromâne de astăzi“<footnote Emanuel Vasiliu, Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, Editura Academiei, București, 1968, p. 194. footnote> . Procesul de dezmembrare a românei comune s-a derulat între secolele al X-lea și al XII-lea (poate chiar al XIV-lea), or statele Moldova și Muntenia s-
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
p.51; „... î... este o vocală mediană între u și i...” - Éd. Bourciez, Eléments de linguistique romane, Paris, 1967, p. 549). Însăși transcripția fonetică recurge la o variantă grafică a literei i - (Alf Lombard, st. cit., p. 539; Em. Vasiliu, Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, 1967, pp. 124-126). 2. Din perspectiva principiului caracterului sistemic al limbii și al reprezentării acesteia în scris, litera î asigură corespondența perfectă între unitatea sonoră și unitatea grafică în spațiul gramatical: la verbele de conjug. a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care de obicei sunt ignorate sau desconsiderate de lingviștii de profesie. Cu excepția studiului rarelor probleme de pronunție de oare se poate izbi în istoria metrului și rimei, cercetă torul modern al literaturii nu va avea prilejul să folosească morfologia sau fonologia istorică sau chiar fonetica experimentală. Va avea în schimb nevoie de alte ramuri ale lingvisticii - în primul rând, de lexicologie și de semantică atât sincronică cât și diacronică. Dacă vrea să înțeleagă corect sensul multor cuvinte mai vechi, cercetătorul poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
fonetic al unei limbi nu poate fi, desigur, izolat de sensul ei. Și, pe de altă parte, structura -sensului poate fi ea însăși supusă analizei lingvistice. Putem scrie gramatica unei opere literare sau a oricărui grup de opere, începând cu fonologia și morfologia, continuând cu vocabularul (barbarisme, provincialisme, arhaisme, neologisme) și terminând cu sintaxa (de exemplu, inversiunea, antiteza și paralelismele). Există două puncte de vedere din care putem studia limba literaturii. Putem folosi opera literară numai ca document al istoriei limbii
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
fluidizarea de la obiect prin semn poate fi regăsita în abordarea cognitivă, prin spațiile mentale (Faucconier, Turner 2002) sau structurile conceptuale (Langacker 1991; Jackendoff 2007), care reprezintă acele domenii separate ale structurilor referențiale sau nivelul structurii mentale independent de sintaxa și fonologie. Structurile conceptuale sau spațiile mentale sunt, potrivit lui Jackendoff (2007), în mare parte autonome de limbă, dar epistemologic anterioare acesteia. Astfel, putem explica de ce un singur obiect (non)verbal va depăși iconicitatea sau nivelul metaformei, sugerând o anumita indexicalitate/ nivelul meta-metaformei
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Cercului lingvistic de la Praga”, în 1926. Aici s-au reunit o serie de lingviști, care militau pentru cercetarea funcțională și structurală a limbii printre care îi amintim pe V.Mathesius, B.Havranek sau R.Jakobson (cel care a pus bazele fonologiei istorice). Principalele teze ale Cercului de la Praga au fost aprofundate în lucrările reprezentantului francez al acestei școlii A.Martinet, care, în studiile sale, a introdus explicit și ideea dependenței istoriei limbii de istoria societății. Tot sub influența „Cursului” lui Saussure
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
ce servește drept intrare (bază inițială) în procesul de interpretare pragmatică a enunțului de către sistemul central de gîndire. Această interpretare se realizează pe cale deductivă și are ca premise forma logică a enunțului și contextul. Ca atare, modulul lingvistic acoperă domeniile fonologiei, sintaxei și semanticii, furnizînd forma logică a enunțului, iar sistemul central al gîndirii, realizînd interpretarea pragmatică a enunțului, oferă forma propozițională a lui. În cadrul analizei tipurilor de interacțiune, între care și conversația, s-a introdus termenul modul pornind de la semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
actualizeze eterogenitatea semiotică și enunțiativă a corpusului mediatic realizat pe baza momentelor discursive particulare. V. gen de discurs, matrice discursivă, secvență. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN REGISTRU. Pe terenul științei limbii, cuvîntul registru întrunește cîteva semnificații repartizate unor discipline distincte. Astfel, fonologia îi atribuie înțelesul de "sumă a trăsăturilor vocale ale unui fonem sau ale unei silabe", încît, o vocală palatală, de exemplu, se înscrie în registrul acut, în raport cu vocalele velare, ce se situează în registrul grav. În prozodie, registrul este intonația
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Pottier, E. Coșeriu și alții), dar lingviștii englezi și cei americani recurg la alți termeni, precum componentă, marcă sau trăsătură semantică ori constituent. Prin orientarea spre delimitarea relațiilor minime de semnificație, analiza semantică a încercat să instituie precizia specifică domeniului fonologiei, izomorfismul planului expresiei cu planul conținutului, afirmat în 1943 de Louis Hjelmslev, sugerînd transferul analitic de la nivelul semnificantului la cel al semnificatului. Identificarea semelor s-a dovedit însă nu numai dificilă, ci și discutabilă din mai multe puncte de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1975; (coautor) Dialectologie română (curs interuniversitar), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977; (coautor) Istoria limbii române (curs interuniversitar), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978; (în colab. cu Vasiliu, Em.) Limba română în secolele al XII-lea - al XV-lea. Fonetică. Fonologie. Gramatică, Tipografia Universității București, 1986; Narațiune și dialog în proza românească. Elemente de pragmatică a textului literar, Editura Academiei, București, 1991; Conversația: structuri și strategii. Sugestii pentru o pragmatică a românei vorbite, ALL, București, 1995; ed. a II-a (revăzută
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
l'indo-européen et les indo-européens, Payot, Paris, 1986; Fonction et dynamique des langues, Armand Colin, Paris, 1989. Vilém MATHESIUS (1882-1945), lingvist ceh, profesor de limba engleză, din 1926, membru al Cercului Lingvistic de la Praga. Realizează studii care au vizat sintaxa, fonologia, stilistica limbii engleze și a limbii cehe. Lucrări de referință: Obsahový rozbor současné angličtiny ("Content Analysis of Contemporary English"), în "Bulletin of the Royal Czech Socisty", Prague, 1907-1909; A Functional Analysis of Present Day English on a General Linguistic Basis
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Mémo", Paris, 1996. Emanuel VASILIU (1929-2001), lingvist român, a fost profesor la Universitatea din București, cercetător la Institutul de Fonetică și Dialectologie. A abordat mai multe direcții de modernizare a studiului limbii române (perspectiva generativ-transformațională, teoria textului). Lucrări de referință: Fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, Editura Academiei, București, 1968; (în colab. cu Golopenția-Eretescu, Sanda) Sintaxa transformațională a limbii române, Editura Univers, București, 1969 (trad. engl. The transformational syntax of Romanian, Mouton, The Hague, 1972); Elemente de teorie semantică a limbilor naturale
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vedere narativ, dintre personaje?” Intenția noastră este ca astfel să putem creiona un tablou simplu dar util al tuturor modalităților de bază prin care anumite personaje sînt la fel ca altele sau se deosebesc de altele. Demersul pornește de la fonologia trăsăturilor distinctive și de la analiza semantică a componentelor: metode importante de analiză a dimensiunilor fundamentale ale sunetelor și, respectiv, ale sensurilor dintr-o limbă. Pentru o discuție introductivă a acestor metode vezi, de pildă, Finegan (1994), Fromkin&Rodman (1978) sau
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
poate însemna că "nu există indicii ale prezenței” sau că există o "lipsă evidentă” a trăsăturii respective. Spre exemplu, dacă un personaj este definit ca "+ hotărît”, opusul său desemnează îndrăzneală medie sau timiditate totală? Aici întîlnim o diferență discutabilă în raport cu fonologia trăsăturilor distincte: în cazul acesteia, ceea ce nu-i [+labial] este inevitabil [- labial], dar nu putem constata, la fel, că cine nu este hotărît este automat influențabil. Voi proceda mai jos în baza faptului că, în cazul atributelor cu grad de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de semnalat inițiativa lui Iorgu Iordan de a da la iveală, în paginile buletinului, cursuri sau fragmente de cursuri universitare, ușor accesibile studenților și publicului larg, îmbrățișând, prin tematica lor, aproape toate compartimentele limbii (de la gramatică istorică, la fonetică și fonologie). Buletinul se înfățișează ca o publicație europeană, dând seama de nivelul înalt pe care l-a atins lingvistica românească în perioada interbelică. Alți colaboratori: Dimitrie Găzdaru, Petru Caraman, Gr. Scorpan, G. Ivașcu, Emil Condurachi. Buletinul reapare din anul 2000, trimestrial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285938_a_287267]
-
Cercului lingvistic de la Praga”, în 1926. Aici s-au reunit o serie de lingviști, care militau pentru cercetarea funcțională și structurală a limbii printre care îi amintim pe V.Mathesius, B.Havranek sau R.Jakobson (cel care a pus bazele fonologiei istorice). Principalele teze ale Cercului de la Praga au fost aprofundate în lucrările reprezentantului francez al acestei școlii A.Martinet, care, în studiile sale, a introdus explicit și ideea dependenței istoriei limbii de istoria societății. Tot sub influența „Cursului” lui Saussure
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
primilor sclavi în America și explică varietăți ale limbii engleze americane contemporane. Numele pare să aibă legătură cu sunetele varietății limbii engleze vorbite de oamenii de culoare (ebony abanos, un lemn foarte negru, phonics compartimentul de sunete al foneticii și fonologiei), dar se referă la ceea ce unii ar dori să considere a fi o limbă distinctă de engleza americană standard. Termenul a apărut într-o carte de psihologie socială a profesorului Robert Williams, Ebonics: The True Language of Black Folks, apărută
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
că respectivul câmp "e alcătuit din termenul prezent într-un punct dat al lanțului vorbirii și din termenii pe care prezența acestuia îi exclude"256. Câmpurile sunt delimitate cu ajutorul unor concepte pe care Coșeriu le-a propus prin analogie cu fonologia. În ceea ce privește unitățile și trăsăturile distinctive, fondatorul integralismului folosește termenii lexem (= "o unitate a conținutului lexical exprimată în sistemul lingvistic"; ex.: câine, lup, tigru etc.), arhilexem (= "un lexem al cărui conținut este identic cu un întreg câmp lexical"; ex.: animal) și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
presupunem că fiecare câmp conceptual are un conținut (o "valoare") unitară și că acest conținut este subîmpărțit prin opoziții între termeni ("cuvinte") în interiorul câmpului însuși. Prin valoarea sa unitară, în schimb, un câmp se opune altor câmpuri tot așa cum în fonologie vocalele se opun consoanelor și în gramatică timpurile verbului, de pildă, se opun modurilor și pronumele personale pronumelor demonstrative. Cu alte cuvinte, din punct de vedere practic, un câmp se stabilește prin opoziții simple între cuvinte și se termină acolo
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ca valoarea unitară a câmpului să devină trăsătură distinctivă, adică acolo unde nu cuvintele ca atare se mai opun între ele, ci câmpul în întregime devine termenul unei opoziții de ordin superior, exact în același fel în care, în domeniul fonologiei, o vocală nu se opune individual fiecărei consoane, ci tuturor consoanelor laolaltă ca membri ai unui alt "sistem" (sau "paradigmă fonică")." (Ibidem, pp. 216-217) 259 Idem, "Către o tipologie a câmpurilor lexicale" ["Vers une typologie des champs lexicaux", 1975], în
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
George Bacovia ce va avea loc în luna septembrie crt. Răspund că în limita timpului disponibil (examene restante etc.; la ce dată anume din septembrie va avea loc festivalul ?) mă angajez să prezint comunicarea intitulată Bacăul și Bacovia - studiu de fonologie poetică. Doresc să știu dacă este necesară cunoașterea anticipată a comunicării și la ce dată anume. Al Dvs sincer, Ion Rotaru Str. Popa Savu, nr. 50, București I Tel. 177910 </citation> (2) <citation author=”Ion Rotaru” loc="București" data =”14
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
LITERATURA STRĂROMÂNĂ, În spațiul unde s-a petrecut geneza poporului român s-au scris cărți („Conservarea în limba noastră a cuvintelor de origine latină a scrie și carte, sub forma corespunzătoare cu legile fonologiei românești, dovedește - observa Sextil Pușcariu - că noțiunile exprimate prin aceste cuvinte au fost în toate timpurile curente la poporul nostru și ne îndreptățește să credem că după stingerea culturii romane în regiunile dunărene, strămoșii noștri n-au uitat niciodată meșteșugul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
să aducă date noi în sprijinul dovedirii romanității limbii și poporului român, M. a scris și diverse lucrări de istorie și lingvistică, pe care le-a strâns în volumul Dacoromanische Sprach- und Geschichtsforschung (I, 1890). El discută aici chestiuni privind fonologia și morfologia limbii române, dă un studiu despre Cronica lui Huru, altul despre colindă și se referă la semnificațiile istorice ale cuvintelor valah și vlah. SCRIERI: Dacoromanische Sprach- und Geschichtsforschung, I, Oravița, 1890. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 182-183; At
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
activitate îndelungată de cooperare practică a diverși specialiști, în scopul precizării aspectelor clinice și patogenice, precum și a direcționării unei terapii adecvate și complexe. Pentru delimitarea teoretică și practică a problemei sunt necesare studii de anatomie și fiziologie, de fonetică și fonologie, lingvistică și psiholingvistică, psihologie și pedagogie care să contribuie într-un raport de interdependență și reciprocitate la stabilirea fenomenului rhinolalic. Analiza limbajului sonor în laboratoarele de fizică, mecanică, electronică, psiholingvistică, matematică, fonetică, elucidează o serie de aspecte ale patologiei, ale
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]