10,848 matches
-
-n pat o să te-ajungă Într-un amurg cu raza lungă Și sufletul o să-ți împungă Chiar dacă-n perne l-ai ferit Plutesc iar clopotele-n dungă Trase de-un flutur fericit Căci melcii au pornit spre tine În marș forțat prin bălării Poți să te-ascunzi tu cît de bine Coarnelor moi nu li-e rușine Trupul să-ți pipăie-n rubine Spuma să-ți scoată din suspine Ei o să-ți intre-n pălării Căci au pornit șirag spre tine
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]
-
și a pătrunde în lumea unui mare scriitor astfel încît să o poată vedea din interior. Pentru că asta făcea în felul lui și păcătosul care i se mărturisea. Numai că, pentru a trece dincolo de ceea ce s-a spus deja, acesta forța limita ajungînd să constate, bunăoară, că dacă Raskolnikov a îngenunchiat în fața Soniei Marmeladova, care era, totuși, o prostituată, i s-ar fi părut mai normal ca el să nu o sărute pe picior, cum a spus Dostoievski, ci în altă
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
maestru, în treacăt: Ťanotimp incisiv ca un lătratť. Găsesc în ea o finețe aparte, de vreme ce și asociațiile aparent involuntare au fost premeditate. în loc de Ťincisivť, poetul ar fi putut opta pentru alt adjectiv cu un sens asemănător, dar prin incisiv el forțează asociația involuntară cu incisivii puternici ai unui câine care latră. în ŤRepere bio-bibliograficeť, cu care se deschide culegerea, de el alcătuită, de Opere a lui Virgil Mazilescu (Editura Muzeul Literaturii Române, 2003, 400 pp.), Alexandru Condeescu îl definește cu acuitate
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
cum erau, cum puteai să le reziști?! Cel puțin eu unul nu le opuneam nici o rezistență, ci sucombam de fiecare dată. Vrând-nevrând și cu mii de precauții, spre sfârșitul anilor '50 societatea oficială românească intra și ea (cam stângaci, cam forțat și cu voie de la Miliție) în zodia rock-ului: apăreau primele melodii autohtone de acest gen! Îmi sună și acuma în auz unul din șlagărele acelea de început, cântat de Aida Moga: ,Un minut,/ tic-tac a trecut./ Mă uit la
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
jignitoare față de femei, bătrîni, minorități, persoane cu dizabilități, ignorarea drepturilor animalelor, violența domestică, exploatarea copiilor, distrugerea mediului natural, corupția, hărțuirea și șantajul? Ne face să rîdem de victime, să simpatizăm cu infractorii, să fentăm normele U.E., simțind că ele ne forțează, excesiv și dogmatic, respectul. Și ne încurajează să nu ne sfiim a ne da pe față atitudinea proptită în prejudecăți și stereotipuri locale reiterate de secole. Intrată prin tradiție în specific. O critică politică - în sensul foarte larg anglo-saxon - a
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
cititor->voturi / articol->cititori / articol I. MĂGARUL GELOS, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017. Măgarul gelos Când natura nu te-a-nzestrat, Lăsându-te mai greu de cap, Bine-ar fi să nu forțezi Hazardul să te-nzestrezi Mai știu și eu cu ce talente Ca să primești complimente De la cei ce, doar în silă, Grațiile îți admiră, Ca să n-o pățești cumva Cum s-a întâmplat la stână Cu Măgarul lui nea Fântână 1
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
să fie apă cristalină,/ Zâmbetul deschis, privirea senină,/ Fapta înțeleaptă, trupul potolit/ Și câțiva dușmani să-i am de iubit.// (Ochiul curat). Luat ca un întreg, acest volum pare să aibă un pronunțat sens confesiv. Poeta știe că Divinitatea este forța creatoare supremă, iar poeții se subordonează ei. Toate lucrurile create de Dumnezeu au în ele un mister, iar misterul suprem este poezia. Poezia Dorinei Stoica este un izvor de unde ne potolim setea de frumos, de divin, o poartă deschisă spre
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
Discursul narativ din prima parte a poemului se axează, așadar, pe evidențierea unui eveniment simbolic: anihilarea rapidă și necruțătoare a gnomului - ființă mediocră, subterană, captivă, dezvoltată haotic într-un univers compromis, dezorientată în „mâzga” existențială, fără acces la sublim, care forțează, în stupiditatea sa, granițele culturii. Există o incontestabilă disproporție între atacul umil și grandoarea ripostei. În mod obișnuit, o asemenea inserție jignitoare este ignorată, oamenii de cultură, cu conștiința superiorității lor, fiind imuni la turbulențele minore, sortite eșecului și decredibilizării
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
proza fantastică, lupul Dionis stabilește, prin nume și comportament, relația cu simbolul dacic: poartă nume de zeu și este o călăuză, atotștiutoare și binevoitoare, în destinul protagonistului (Trubadurul Acial). Însă, într-O poveste cu lupi, se relatează cum bunicul autorului, forțat de împrejurări, a reușit să treacă, făcându-și loc cu genunchii, printr-o haită de lupi. Discutând despre puterea de stăpânire a bunicului, despre curajul său de a intra în haită și despre lipsa de agresivitate a lupilor, nepotul Andrei
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
oarecare nesiguranță, nu cumva lupii l-au recunoscut? Nu cumva Moșu’ Cicuță era și el tot lup? Și atunci lupii ceilalți s-au bucurat că-l revăd și l-au lăsat să treacă...” Odată creată această nișă, a avatarurilor, se forțează și granița dintre proză și poezie: „În clipa aceea chiar, lupul Dionis trecu fulgerător, ca o nălucă, prin iarba înflorită, și se pierdu în negura de sub coroanele nucilor”. Negura, râul, fulgerul, luna devin simboluri, predilect imbricate cu cel al lupului
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
și recurge la structuri lingvistice lexicale cu valențe tipologice definitorii. De pildă, șarjează cu un fel de neaoșism pentru lumea satului românesc de prin anii ’50-’60, din perioada asaltului politicii comuniste asupra stabilității tradiționale rurale, când țăranul a fost forțat. Oprimat și umilit, ca să renunțe la pământul, boii, plugul și grapa, simboluri ale libertății și demnității sale, pentru a intra în așa-zisele întovărășiri agricole și apoi în G.A.C.-urile de tristă amintire. Alteori, modifică registrul lexical al recruților
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
atacurilor Moscovei, pe care statuarea Declarației de Independență drept cel mai important act fondator al statului o scoate din sărite și se teme să nu ne refacem unitatea națională romă neasca, ajungînd aici, pește Prut, trupele NATO, ceea ce o va forța să își retragă armata și arsenalele prin care ne ține sub ocupație. Ca președinte al PNL din Basarabia, ca unul dintre coordonatorii Consiliului Unirii, intenționăm să identificăm formulă prin care să resolicitam atitudinea Curții Constituționale față de pozitiile-cheie din Declarația de
Interviu cu Dr. Vitalia Pavlicenco, Preşedintă a Partidului NaȚional Liberal. In: Editura Destine Literare by GABRIEL TEODOR GHERASIM () [Corola-journal/Journalistic/101_a_274]
-
fost o personalitate accentuată, implicată trup și suflet în toate care aparțin unei vieți de om. 5. Transbordat într-un alt areal al vieții, din cauza timpurilor mereu năvălitoare, dar și a vârstei în creștere, fără reguli de consultanță, a venit forțat din Moldova lui natală, în 1946. Foamea i-a împins spre același liman, pe mulți consăteni ai săi din Mălinii de baștină. 6. Nicolae Labiș lua contact, în Muntenia, cu alte obiceiuri ale vieții și cu alte mentalități ale ei
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
un tip de atenție care mă uluiește, cu o voluptate a detaliului care-mi face bine, nu doar informate, inspirate, pline de inedite, de așezări originale față de un subiect sau de lumile unor mari scriitori, nu doar minunat scrise. Au forța de a provoca revelații. Semnificative. Pe lîngă multe altele, Ion Vartic devoalează secretul lui Koroviev, socotit indescifrabil de către Ioan Petru Culianu. Koroviev nu este altul decît Mihail Afanasievici Bulgakov. Nu mai spun un cuvînt în plus, cine dorește să afle
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
KIPUR, În 1973, când luptele au fost declanșate de Egipt și Siria chiar În cea mai mare sărbătoare a evreilor, de Ziua Iertării Păcatelor. Luptele au durat peste trei săptămâni. După un Început nefavorabil, trupele israeliene au preluat inițiativa, au forțat Canalul de Suez și au ajuns În vest la km 101 spre Cairo. În nord, În luptele Împotriva Siriei, israelienii au recuperat zona Înălțimilor Golan, ajungând până la 32 km de Damasc. Cu tot sprijinul masiv militar, economic și politic acordat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
lovească, dar mult mai năpraznic. În clipa În care e pregătit să lovească, În locul mesei ce mi-a fost pregătită apare scara luminoasă din mintea mea pe care eu trebuie să urc. Chiar dacă lipsa mâncării mă slăbește și nu am forța să urc, să mă Îndrept către scară, chiar dacă trupul meu nu mă ajută de loc, mintea mea e mult mai puternică și eu chiar pot să urc, pentru că eu știu că El, El, cel nevăzut este cu mine. Și eu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Music" găzduită de Cite de la Musique. O oglindă în care cade imaginea palidă a unui trecut trepidant. O datorie pe care Yoko Ono o îndeplinește, chiar dacă n-a durat decât o clipă, sau dacă, trăind la periferia unei existențe profunde, forțează convingerea că se regăsește cel puțin prin aspirații în miezul ei. în rest, amintiri. Adică, raiul de unde nimeni nu poate fi izgonit. Ori seră a bucuriilor și tristeților trecute. Alături de câteva dintre instrumentele pe care cândva a cântat Beatles-ul, transformate
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
orizontului de așteptare al celor mai importante personalități culturale din peninsulă. Toată lumea cunoaște destinul tragic al lui Ovidiu, dar nimănui nu i-a trecut prin cap să-l problematizeze, să reconstituie viața cotidiană a poetului și, în contextul acesteia, să forțeze o incursiune în universul gândurilor sale cele mai intime. Marin Mincu a făcut-o și, presupun, revelația a fost una foarte mare pentru publicul italian. Nu știu în ce măsură însă un asemenea roman întrunește date care să-l facă susceptibil de
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
o cale pentru un destin ce-i pare incert în condițiile decadentei militare, economice și politice ale imperiului otoman. Consecință va fi că generația următoare, prin Titu Maiorescu, ajunge la o critică a formelor fără fond care condamna ineficientă modernizării forțate prin importul de instituții formale, exterioare și neadecvate moravurilor sau mai bine zis a năravurilor de pe aceste meleaguri. Europa că citadela, la Xenopol: occidentul își datorează parțial existența rezistenței statelor medievale din est. Ștefan cel Mare a fost învestit eroic
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
limitei dintre public și privat reprezintă piatră unghiulara a acestui indezirabil deznodământ. Nu sistematizarea întreprinsă în "Epoca de Aur" reprezintă factorul declanșator al acestui fenomen, chiar dacă, desigur, l-a amplificat, multi dintre cei cărora le erau dărâmate casele și erau forțați să se mute în blocuri, în sau în afara localității a cărei rezidenți erau, renunțând la animalele de companie - ci tocmai atitudinea echivoca descrisă mai sus, distincția între maidanezii "noștri", blânzi și jucăuși, și cei "străini", agresivi și ușor iritabili; întreținerea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Iertați-mă, sunteți basarabean? NP: Da de unde, nici vorbă, insă român fiind mă doare ceea ce se întâmplă cu frații noștri rămași în zona unde rușii au făcut totul ca să distrugă cultură românească, depopulând regiunea prin ucidere și înfometare, apoi deportând forțat în Kazahstan și Siberia pe cei rămași. Nu trebuie să fii basarabean ca să reacționezi la măcelul care s-a făcut cu bieții români din zona aceea, la momentul cedării forțate a Basarabiei. Ce s-ar fi întâmplat dacă eram eu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și-l trimite la Editură „Albatros”, unde trece concursul și apare, alături de poeziile altor 19 autori, în Caietul debutanților, în 1979. Câteva fulgurații, ca semne de identificare (greu de stabilit la atâtea autori), lasă Nicolae Manolescu (ce observa că autorul „forțează analogiile”), Eugen Barbu și Voicu Bugariu (ultimul, cu o intuiție de relevanță, îi încadrează demersul liric „în categoria poeziei de refuz intelectual al emoției”). Totuși, Marian Barbu nu se decide să iasă în „arena”. Poate și presiunea ideologică, devenită sufocanta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
starea naturală a poemului ca fiind izbucnirea dintr-o idee, se manifestă un alt fenomen: universalul în abstracțiunea să îi solicită să configureze pregnant sensul și poetul se angajează la echivalări și apropieri de elemente la nivelul abstract al limbajului, forțând „metaforă”, expresia plasticizanta. Inconsistentei din primul caz îi corespunde, la acest nivel, o presiune ontica a poematicului. Aici poetul trăiește sub presiunea sensului. Marian Barbu a presimțit-o și poate din cauza asta, mult mai ascunsă și insidioasa, a amânat ieșirea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
gingașele înfrigurate devenind marfă informă trîntită pe asfalt. M-am temut că l-am pierdut definitiv, maldărul de crizanteme îmi bara drumul; mai bine, de fapt ce venisem să caut în dimineața verzelor și-a rădăcinoaselor murdare?" Obiectivul camerei care, forțat de miopie să se apropie, străpunge lucrurile pînă mai încolo de căptușeală, sfîrtecînd suprafețele satinate, nu poate zăbovi, totuși, pe-asemenea prim-plan: Drumul luase cursul sperat de mine, el cotea spre Anticariat, bun-așa, privea vitrina cu stampe belle-époque
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
realitate. Satul și oamenii pe care îi ficționalizase în primul roman se revoltă, nu se recunosc, se simt trădați, în plus, cîteva lucruri inventate s-au întîmplat ulterior cu adevărat în sat și numai scriitorul este de vină pentru că a forțat destinul, îl judecă, îi cer socoteală... Povestitorul e deopotrivă un diagnostician și un terapeut, identifică și "vindecă" realitatea luînd-o în stăpînire prin actul scriptural, dar are și responsabilități. Cîteva trăsături îl diferențiază net pe Sorin Stoica de colegii lui de
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]