268 matches
-
viziuni fantastice asemănătoare coloritului care apare în operele lui Poe. Atunci când calmul peisajului de vară ,,nici prea cald, nici prea răcoare; de vânt, nici suflare; pe câmp, așa liniște de toate patru părțile, că se putea auzi cum țârâiau și forfoteau gângăniile’’, devine cavalcadă, nu își schimbă coloritul și nici tonul. Povestirea, scandată pe alocuri, contribuie la impresia de incantație luminoasă. Dialogul abundent intensifică tonalitatea generală de fantastic încărcat de familiar. Chiar și atunci când întrebările iscoditoare ale babei și răspunsurile în
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Și consumați-le de preferință În cel mult șase luni. Respectarea alimentelor Organismul este fără Încetare supus la atacuri ale diverselor microorganisme perturbatoare. Iar intestinele și tubul digestiv sunt fără Îndoială părțile cele mai expuse. Așa cum am văzut, viața care „forfotește” În tubul digestiv trebuie să păstreze cel mai bun echilibru posibil pentru ca sănătatea generală să fie protejată. Din păcate, modurile de viață moderne, mai ales cu o alimentație conținând produse chimice, un consum excesiv de zahăr și grăsimi, o masticație insuficientă
Alimentația preventivă împotriva cancerului [Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
vânt, m-am dus în locul acela. Vântul mătura până și pietricele mărunte și ți le arunca în față. N-avea nici un rost să caut, era zadarnic! Din locul acela vântul bătea înspre baraca direcției, apoi înspre rejimka (unde, de asemenea, forfotesc adeseori supraveghetorii și de jur-împrejur zac mormane de sârmă ghimpată), pe urmă dincolo de zonă, în ulița așezării muncitorești. Un ceas întreg înainte de revărsatul zorilor am colindat încovoiat, dar degeaba. Nu mai aveam nici o speranță. Însă când s-au ivit zorile
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
concretețe, spre materializare? Dar oare nu aceasta este, pentru Pirandello, însăși esența teatrului, miezul său tainic? Cea căreia dramaturgul îi încredințează evocarea momentului melancolic al asfințitului, când, în liniștea cabinetului său de lucru, orice autor se cufundă într-o umbră forfotind de personaje care îi dau târcoale ispitindu-l, este Fata Vitregă, cu chipul ei „transfigurat” și cu discursul ei de „somnambulă”, plin de reproșuri: autorul și-a abandonat personajele imaginate, nu le-a dat consistență, nu le-a fixat într-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tot mai mult cu aceștia, formând împreună cu ei o masă omogenă, diformă”. Veritabil „aranjor” al reprezentației, factotumul - care îndeplinește concomitent rolul de doică și de cioclu - se străduiește din răsputeri „să disciplineze mormanul haotic de oameni și de saci ce forfotesc într-o învălmășeală de nedescris”. Oare n-am putea vedea în el un simbol al regizorului de teatru? Al regizorului care le dă brânci actorilor în dulap, îi azvârle dintr-un loc în altul ca pe niște corpuri neînsuflețite, ca
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
iarba sunt mirabile ca sâmburele de ghindă eminescian menit să nască o pădure. Poetul vede în iarbă permanența vieții, dar și o luptă a contrariilor, luptă care face posibil progresul: Vine iarba, înspăimântă orașele/ nemăsurat le încearcă din adânc/ simt forfotind, măsurând, năvălind,/ grăunțele, sâmburii, spicele, pășunile pe care s-au întemeiat". Poetul este extaziat în fața puterii ei miraculoase, aude semințele țipând în somn și cum alunecă firele cotropitoare de iarbă; năvălește pe calea ferată, răstoarnă pietrișul terasamentelor, aude în flăcări
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
foile și pixul acasă și pe langă mine mișună necunoscuți curioși și nițel agitați. Cei mai în vârstă schimbă locurile ca să vadă mai bine, mai tot, iar cei tineri pândesc în găști zgomotoase scaunele invitaților care n-au ajuns încă. Forfotește sala, telefoanele mobile se închid pe rând și în aer e un chef de joc și bine. Au uitat să strângă decorul, așa pare murmură o voce în dreapta. Au uitat, răspund în timp ce mă amuz în mintea mea de uimirea și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
distanță ochiul larg deschis și fix, apoi se alătură Arkadinei. Încearcă să-l salte pe Trigorin de umăr. Scriitorul e docil, se ridică ușor și se lasă condus de cei doi către culise. La începutul spectacolului, actorii piesei lui Cehov forfoteau repetând întruna, dezordonat, replici din Pescărușul, dar și din alte piese de Cehov. Semnul teatrului era explicit. Dintre toate, vocea lui Treplev se distingea cu claritate: "Ăsta-i tot teatrul. Cortina, culisele, întâia, a doua și încolo nimic." Cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
apare Alexa Visarion însuși, cu chipul lui de profet rus și de fermecător. Nina Zarecinaia semnalizează în obraji o ardere foarte puternică. Descopăr acum ce senzuală e, ce frumoasă, n-o văzusem. Spectacolul se încheie cu desenul de la început. Actorii forfotesc spunând replici din Cehov. "Ăsta-i tot teatrul", spune și Treplev. Deci nu s-au potolit...! Banalitatea în teatrul contemporan e construită foarte complicat. Actori virtuozi, scenotehnică, durate lungi, abuz de ordură și de "asumări" etc. Spectacolul, adesea, e o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Miu), dar aproape exclusiv unul al durerii declanșate de facerea textului, singurul apt să transforme poetul în "nelimitatul hublou prin care se vede perfecțiunea și infernul". Până să întrezărească însă perfecțiunea, poetul se lasă bântuit de viziuni infernale, în care forfotesc de-a valma pulsiuni reprimate, dorințe difuze și motive culturale: "acest corp, iluminat de beznă, foșnește/ incredibil (agățat de limbile frigului -:) "zămislitu-m-am/ din pământul moale; și-n negrul materiei spasmele morții/ s-aud": (e un isus care-mi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și autorul însuși, jovial, deschis, histrionic, dar care-ți alunecă printre degete în clipa cînd crezi că ai început să-l înțelegi. Sunt ceva decenii de cînd Jean d'Ormesson încarnează spiritul francez prin excelență, un spirit șampanizat, malițios, care forfotește spumos în mintea cititorului. Și asemenea băuturilor fine, se bonifică an după an, astfel încît ultimul său opus reprezintă un adevărat tur de forță. O îndrăzneală nemărginită, aproape o impietate. Se pune, nici mai mult nici mai puțin, în pielea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe care le schițează proza lui Slavici domină fraza, dintr-un articol apărut în 1904, pe care Steliana Brădescu o găsește fundamentală pentru felul autorului de a concepe scrisul: Producția literară e măsura iubirii. Toată această implicare a lumii care forfotește în miile de pagini ale prozei lui Slavici într-o construcție pe care autoarea afectează în beneficiul cercetării sale că o consideră o lume reală, cu o viață și o desfășurare reală, nu este cu totul nouă; este nou foarte
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cap, dacă o pornise... Străbăturăm marele bulevard până la piața Brătianu, cu statuia pe care o ocoleau tramvaiele și intrarăm spre Sfântul Gheorghe. Acolo Nilă o luă la stânga și curând dădurăm de niște străzi pline de prăvălii deschise și lume care forfotea; parcă era un bâlci. - Ce e aici? îl întrebai. - Taica Lazăr, zise el. A, Taica Lazăr, cum să nu, auzisem, da, așa era, aici totul era ieftin, până și în sat era cunoscută această stradă. Ne oprisem nehotărâți. În care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de stele și cu întunericul serilor eram învățat, mie mi se părea că e lumină, ca în unele nopți de la țară, când în plin miez de noapte vedeai omul ca ziua și îl recunoșteai, iar pământul devenea parcă albicios. Oamenii forfoteau pe străzi, și din când în când cîte-o lanternă se aprindea și se stingea scurt. Eu vedeam totuși, după ce ora crepusculului se stingea și orașul cădea într-un întuneric total, culoarea rochiilor la femei, albeața gulerelor, părul revărsat pe umeri
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
zile. - Apăi, sunt obișnuită cu “excursiile” tale, nici nu trebuie să-mi mai spui! Noaptea, toți trei avuseseră vise: Dumitrică visă că zâna lui, care cunoștea engleza ajunsese translator În tabăra americanilor de la Deveselu și majoritatea se Îndrăgostiseră de ea. Forfoteau În jurul ei tineri, maturi și Îi spuneau: “beautiful woman, love you”.La un moment dat, apăru un general de aviație, Îi dădu pe toți la o parte si zise: “will not touch it! is my choice"! Apoi o luă În
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
în timp ce muierile care mai de care o îndopau cu mâncare. Cânta cocoșul a doua oară. Sarmalele fierbeau în oalele de lut puse în jarul focului, de la cozonaci, care era adunat în vatra cuptorului. Pe plită, un cazan mare cu apă forfotea. O bătrână moțăia pe un pat, iar Antonica robotea încă la așezatul pomenilor împreună cu celelalte femei. Somnul îi fugise de mult, avea ale ei pe cap. Își șterse cu colțul basmalei gura și se uită printre ușa crăpată la patul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
se mai spele, le spuse și el bună seara, dar din toată inima, și toți îi răspunseră cu aceeași căldură. Ieși repede, se duse la bicicletă și se urcă pe șa, simțind iar oboseala din spinare. Începu să străbată orașul forfotind de lume în înserarea care se lăsa. Mergea repede voia să ajungă cât mai repede la casa lui bătrânească și la terasă. Se va spăla în spălătorie, și apoi va sta să privească marea, care, mai întunecată decât de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
surâzând nerăbdător. Toate bune și frumoase, dragă Bologa, deși considerațiile tale mi se par cam... copilăroase, ca să nu zic mai rău. Idealul rămâne ici, la inimă, și realitatea e realitate, Bologa! Realitatea e revoluția dincolo, la muscali, înțelegi?... De-aseară forfotește vestea prin telefoane. Azi e confirmată oficial. În Rusia a izbucnit revoluția... Vasăzică, speranțele noastre, uite-așa, în vînt!... Plecăm grumazul și continuăm, Bologa! Apostol își aduse aminte că și groparul i-a vorbit de revoluția rusească, dar nici atunci
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Asta-i tot! Locotenentul Millard, sergentul Sears, sergentul Blanchard și polițistul Bleichert să se prezinte urgent în biroul domnului Loew. Liber! Am străbătut coridorul ce ducea spre biroul lui Ellis Loew. Lee, Russ Millard și Harry Sears erau deja acolo, forfotind în jurul biroului lui Loew și răsfoind un vraf din ediția de dimineață a ziarului Herald. Lee îmi făcu cu ochiul și-mi întinse un exemplar deschis la știrile locale. Mi-au căzut ochii pe un articol intitulat „Procurorul adjunct al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
înaintea fantasmelor ei. Trăia izolată în apartamentul acela, ca pe un nor unde își reconstruise viața, unde își aranjase pianul și fiul. Aș fi vrut în anumite ore lâncede ale după-amiezii să mă îndrept spre viața pe care o vedeam forfotind jos, dar nu aveam curajul să o umilesc. M-am prefăcut că și pentru mine lumea aceea nu exista. Grăbită, ea mă urca în autobuzul care ne ducea către casa familiei sale, către mama ei și în locul acela plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
voi amâna revelația, mult iubite prietene Parodi: Ricardo și-a scuturat lenea somnului În brațele baronesei de Servus. Viața domniei voastre și viața mea, mai lenevoase, mai sedentare, poate mai reflexive, sunt, În consecință, lipsite de atari peripeții; dar ele forfotesc În viața lui Ricardo. Peste măsură de Întristat de moartea Pumitei, el o caută pe baroneasă. Gregorio Martínez Sierra al nostru a fost sever, dar cât se poate de drept, când a publicat chestia cu femeia care este un sfinx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dar și cu trecerea vremii sugerîndu-ți că timpul e inegal. Pasărea vine și pleacă, se rotește în căutare. Numai că nu țipă. Cerul și marea trec prin anotimpuri și povestesc mereu. Iar noaptea...Ei, bine, noaptea întunericul vitraliului se adîncește forfotind neguri. Pînă la mine se simte, acolo, o zbatere. Și eu sînt tînăr sau matur, cînd întreg, cînd multiplu. Stupefiat de multitudinea vîrstelor ca de tot atîția „eu“. Întinerind iarăși: tînărul V., erectil fără liniște, căutînd mereu altceva: datorie, plăcere
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de spital îi observ pe cei ce se agită în jurul meu. Crivățul inimii mele nu reușește să se potolească sub căldura afecțiunii lor. V. tînăr, incolor. Sînt împresurat de ființe transparente, de minotauri și inorogi tăiați dintr-un abur sticlos, forfotind în jur cu scrîșnete de copite, dezmierdîndu-se cu capul sau luptîndu-se. V. scriitorul față cu moartea. S-a trezit cu ea alături și era să dispere că există. Apoi, a început să urle, să nască istorie după istorie, interpunându-și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de la pocher. Bud notă informațiile. — Crăciun fericit, Wendell, Îi ură Stompanato. Bud Îl prinse pe Stomp de cravată și-l smuci. Stomp se lovi cu capul de bord. — Un an nou fericit, macaronarule. *** La Ohrbach’s era Înghesuială mare. Clienții forfoteau printre rafturi și tejghelele cu haine. Bud urcă pînă la al treilea nivel, un loc ideal pentru hoții din magazine: bijuterii și băuturi fine. Galantare pline cu ceasuri. Cozi de cîte treizeci de persoane la case. Bud cercetă cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
spuse: — Iubito, du-te În altă parte Înainte ca amicul meu să-ți cerceteze cartea verde. Cuvintele „cartea verde“ avură darul s-o Înspăimînte. Madre mia! Madre mia! Stens o Împinse spre ușă. Sanchez gemea. Bud Îi văzu pe albaștri forfotind pe alee. — O să-i lăsăm să-l bage la răcoare pe Pancho. Lui Stens Îi mai reveni sufletul. — Îl dăm pe mîna amicilor lui Brownell. În cameră intrară doi răcani. Bud văzu În venirea lor un prilej potrivit ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]