15,024 matches
-
frecvență) a sunetului, pe cel al structurilor temporale el este considerat ca moment sau eveniment (de durată sonoră). În opinia noastră, coroborarea celor două dimensiuni sau perspective poate determina un al treilea tip de obiect, pe care-l numim voce formală. Vocea formală (Vf) este un obiect teoretic (abstract) de reprezentare ideatică a DMz. În raport cu acesta, Vf este un purtător de imagine conceptuală a lui, prin ipostaziere. Astfel, DMz este abstras din fenomenalitatea sa natural-culturală (de fapt artistic) și petrecut în
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
sunetului, pe cel al structurilor temporale el este considerat ca moment sau eveniment (de durată sonoră). În opinia noastră, coroborarea celor două dimensiuni sau perspective poate determina un al treilea tip de obiect, pe care-l numim voce formală. Vocea formală (Vf) este un obiect teoretic (abstract) de reprezentare ideatică a DMz. În raport cu acesta, Vf este un purtător de imagine conceptuală a lui, prin ipostaziere. Astfel, DMz este abstras din fenomenalitatea sa natural-culturală (de fapt artistic) și petrecut în forul cugetului
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
face cu un proces de formalizare, instrumentat metodic prin intermediul unui discurs sistematizat teoretic și/sau grafic. Devin prin aceasta posibile două direcții de întrebuințare și/sau întreprindere conceptuală: compozițională și analitică (de-compozițională sau critică). o Dimensiuni generice ale vocii formale - câmp (în adâncime); discurs (la suprafață) La nivel elementar melosul DMz se compune din minimum două sunete, totodată succesiv-diferite (disjuncte) pe o dimensiune și simultan-conjuncte (indiferențiabile) pe o alta. Prin aceasta capătă relevanță principiul de discursivitate-în-cursivitate, în baza căruia devine
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
pe o alta. Prin aceasta capătă relevanță principiul de discursivitate-în-cursivitate, în baza căruia devine posibilă unitatea-în-discurs a unei expresii. Tot astfel, considerăm două dimensiuni generice ale Vf: de adâncime și de suprafață. În adâncime se instituie câmpul sau starea vocii formale, ca fond de invarianță sau continuitate. La suprafață se developează discursul sau accentuarea Vf, ca nuanțe de surprindere sau discontinuitate. În aspectul său general Vf este un discontinuu-pe- fond-de-continuu. Trebuie să ținem cont că dimensiunii teoretice de câmp (mod) al
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
în condiția conjuncției duratelor) se constituie în clipe. Oricât de de mare sau de mic (dar mai mult de 1), numărul clipelor dintr-o secvență formează o singură pereche. În general, pentru a vorbi de orizontul interior al unui obiect formal, este necesar ca acesta să prezinte un caracter de variabilitate pe un fond de continuitate, derulându-se în minimum două clipe. Dar și atunci când exprimăm sintetic un profil ale cărui variații subântind totuși o singură direcție (chiar dacă nu avem durate
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
propriului glas, ca voce. În același mod, o succesiune de obiecte sonore pendulând prin diferite registre spațiale (de înălțimi, timbruri sau intensități) generează impresia unei distribuții pe mai multe voci. Subliniem însă că nu punem în sinonimie conceptele de voce formală și voce instrumentală sau timbrală. o Nuanțe sintaxice (dramatizare la-orizont) Considerând mono- și pluri-vocalitatea ca registre cantitativ- generice ale Vf pe coordonata de masă, putem clasifica o serie de nuanțe ale acestora, în perspectiva orizontului. De fapt ele sunt aspecte
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
d) dacă înfățișările Vf alternează între unisonie și polisonie, comportă o nuanță de eterosonie. Toate cele patru nuanțe definite mai sus corespund generic categoriei de polifonie, care se definește ca atare - mai multe voci (vocale și/sau instrumentale) ori înfățișări formale - exclusiv în registrul plurivocal. Datorită univocității termenilor nu am mai adăugat explicit prefixul pluri. Observăm că în raport cu registrul masei Vf am distins șapte nuanțe sintaxice, pe care le considerăm generice: trei, în registrul monovocal și patru, în registrul plurivocal. Corespondența
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
putem supra-clasifica nuanțele sintaxice în două tipuri sau aspecte: 1. Majore sau radicale - monosonia/unisonia; polisonia 2. Minore sau relative, subclasificate în: a. Minore prime - mono-plusonia; omosonia b. Minore secunde - mono-variosonia; eterosonia N.B. Nuanțele sintaxice majore se definesc prin omogenitate formală, pe criteriile de constanță în-identitate ritmic-melodică ori în- diferență ritmică sau și melodică. Minorele prime, mono-plusonia și omosonia, sunt relative sau derivate din monosonie, respetiv unisonie. Minorele secunde derivă și totodată combină prin alternanță o nuanță majoră și una minoră
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
poziționat în-laterale). Da, dacă considerăm articularea Vf într-o clasă de obiecte (ca gen, categorie, specie etc.), căreia însă trebuie să-i atribuim valoarea unei expresii de continuitate. De exemplu, considerarea Vf ca moment/eveniment în/din evoluția unui gen formal. Se poate spune despre Vf a unei anumite sonate pentru pian că are un orizont exterior în cadrul genului de sonată. Conceptul de evoluție reperă în acest caz expresia de continuitate în raport cu genul sonatei. o Monodia acompaniată O serie de întrebări
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
sau suport sonor (muzical) a unui cântec. El se relevă astfel și ca extensie (de fond), într-o nuanțare interpretativă a cântecului. Astfel, acompaniamentul constituie o valoare relativă, în raport cu cântecul pe care-l susține. Ca obiect însă, întrucât comportă aspectele formale proprii oricărui DMz, și acompaniamentul este livrabil unei sintaxe. Prin urmare, cântecul acompaniat prezintă o dublă sintaxă - a cântecului (ca referent) și a nuanței sale extensive, respectiv a acompaniamentului (relativ referentului). N.B. De fapt, armonizarea melodiei prin acorduri, pulsarea ritmului
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
și/sau de sfârșit, dar nici nu corespunde unei stări de acum, neavând un impuls (accent) de referință. Astfel, TA este innominal ca moment, indeterminabil ca loc ori inimaginabil ca profil și acardinal ca orientare. Conform expresiei de instantaneitate, durabilitatea formală poate fi analogată sintactic prin conceptul de textură albă. Deși nu avem o materialitate sonoră decât ca iluzie, în presupusa ei estetică o putem imagina ca pe un câmp radiind în neant o indefinibilă mulțime de șoapte ininteligibile, cu densități
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
și mărginește. De aici, calitatea de doar-acuma TA, lipsit de înainte și după, relativ unei OS unicrone, incomparabilă cu orice (altceva din unicitatea propriului moment) și, prin urmare, nereperabile valoric (ireferențiale), ca fiind una cu sine (monadică). Pe plan formal, durabilitatea OS corespunde stării de-o clipă, pe coordonata unei simultaneități tip cluster negru, ca pluralitate compactă, inevaluabilă, fără reverberație, precum un zgomot surd. În acest stadiu, OS apare ca materialitate incidentă, fenomenală și unică. Ca atare, este reperabilă sensibil
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
grilate. Ca spațialitate temporală, locul TA este un tot-aici unidimensional, permițând o dispunere unilineară, de continuitate a OS. Ca direcționalitate, aceluiași timp i se relevă aspectul fizic, de regularitate, corespondent staticismului sau monotoniei laturii metrice alipite OS. Pe plan formal, chiar și la nivelul cel mai simplu (elementar), timpul metric instituie o pereche de minim două puncte/articulații (convențional numite bătăi), ocupând același loc (de aici-acum). Repetarea lor stratifică adâncimea (în plan vertical, a) aceluiași moment (unic), sub aspectul uniformității
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
conservare a energiei de instrumentalizare. Este o funcție proprie acompaniamentului, a cărui pulsație de adâncime constituie latura sa tehnică, de armătură temporală. Pulsația este de fapt un șir monoton-static de margini punctuale sau limite elementare, exprimabile ca unități metrice pur formale. Extensiile lor temporale (ca durate efective) fiind considerate doar tehnic, sunt irelevante sub aspectul conținutului sonor. Prin urmare, fiecare termen pulsațional echivalează cu celălalt, oriunde s-ar afla în șir. Ei nu devin unul din altul și se înșiruie inert
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
refrenic. Modalitatea expunerii este dominant caracterizată de succesivitatea propriu-zisă (pe orizontală), durabilitatea OS desfășurându-se ca șir de secvențe, a căror variabilitate intervalică este de această dată proporționată unitar (de unde și denumirile specifice duratelor muzicale - unime, pătrime, optime etc.). Reperabilitatea formală a secvențelor se face sub aspectul unităților de profil. Astfel, o secvență este alcătuită dintr-un interval sau mai multe în același profil, considerat pe un anume parametru sonor (înălțime, timbru, intensitate, durată<footnote Așa cum un profil de intensitate se
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
rămânând tributar doar convenționalității sau epuizării energetice naturale (precum în OS tradiționale de dans). Oricâte secvențe deci, aparțin aceluiași unic moment, dar, întrucât se succed pe orizontală, capătă statutul de clipe (din desfășurarea posibil la nesfârșit, a respectivului moment). Expresivitatea formală a durabilității este dată atât de ordinea succesivizării (intervalelor de secvențe) cât și de o anume varietate a acestora, ambele fundamentate pe retorica balansului unor elemente (minim) necesar contrastante, conform principiului de unitate în divesitate. Cuprinsă astfel (artistic), OS devine
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
principiului de unitate în divesitate. Cuprinsă astfel (artistic), OS devine memorabilă (reiterabilă) într-un stil personal, (diferit de cel instrumental/tehnic, care rămâne anonim și redundant, dar și de cel emoțional, ale cărui văluriri fluctuează impredictibil). Tot din perspectiva expresivității formale, și ca urmare a sugestiilor de variabilitate ale atmosoniei, putem aborda în stadiul actual diferite aspectări ale metrosoniei (din stadiul 2), prin ceea ce constituie nivelele de pulsație - din care rezultă diferențierea impresiilor de stare (lent/repede) a mișcării -, și a
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
calitatea de aflat în stadiul posibilității de realizare (împlinire), ca având un orizont ontic. Prin aceasta, OS devine ea însăși mod și model de acordaj, echivalentă unui ton ne(pre)dat dinainte (și asupra căruia va trebui reflectat). Pe plan formal, dilatarea în anterioritate oferă cadrul parcursului cu finalitate sau de cadențialitate a OS. Ca atare, cadențialitatea este exprimarea rezumativă a parcursului OS reductibilă unei finalități. Prin conturul său, timpul cadențial exprimă conductivitatea unui către-aici/acum, ca loc/moment al
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de o virtuozitate excepțională. Regimul totalitar ia obligat pe scriitori să se refugieze în lumea ficțiunii pure, să se depărteze de realitate. Autorii au trebuit să-și mutileze creativitatea și s-au refugiat într-o lume manieristă, a virtuozității stilistice, formale și a ficțiunii pure. Arta în timpul comunismului, literatura în special, s-a depărtat de realitate, lucru benefic din punct de vedere estetic, dar nu și din punct de vedere al adevărului. Dacă aplicăm acest criteriu literaturii comuniste, putem spune că
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
teorie: acum este considerat de neiertat să confunzi autorul cu naratorul sau cu eul liric. Nu cred că e o greșeala atât de mare. Mai grav este că se neglijează conținutul literaturii. Atunci când citesc, elevii sunt atenți doar la problemele formale care definesc textul, fără a fi atenți la conținut, la ceea ce spune textul despre viață, despre om. În fond, literatura ar trebui studiată pornind de la ceea ce ne comunică ea nouă. De ce citim? Nu citim pentru a găsi o diferență între
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
exceptând extremele) este dată de schema a a b b c c... n, acest paralelism desemnând în secolul al XV-lea procedeul de reproducere a aceluiași motiv pe diferite trepte ale scării muzicale. Secvența va rămâne marcată de silabism, coeziune formală și eleganță expresivă. Exemple de secvențe: Victimae Paschali laudes, Veni Sancte Spiritus, Lauda Sion, Dies irae, Stabat Mater. Începând cu secolul al X-lea în abațiile din SaintGall și Saint-Martial din Limoges este pus în aplicare un nou procedeu numit
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
a oratoriului<footnote The Oxford Companion to Music, ed. Alison Latham, 48-50. footnote>. Genuri muzicale religioase 1. Coralul<footnote Cristian Caraman, Genuri ale Muzicii Protestante, “Coralul”, (București, Editura UNMB, Glissando, 2011), 60-92. footnote> este imnul congregațional din liturghia luterană. Caracteristicile formale și stilistice ale coralului luteran sunt limba națională germană, rima metrică a versului, forma strofică muzicală și textuală și melodia simplă. Coralul a evoluat în decursul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea de la forma monodică până la o varietate
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
în cadrul liturghiei în alt loc fiind foarte rar. Structura cantatei a avut o influență foarte mare asupra Misei și Magnificat-ului. Istoria genului culminează indubitabil cu cantatele lui J. S. Bach, la care structura lor, calitatea înaltă și varietatea combinațiilor formale sunt unice. Majoritatea cantatelor compuse de Bach includ cantata-coral și cantata-psalm, având texte de psalmi și de coral sau versuri poetice și combinații de texte scrise pentru cantate-funebre. În cantatele funebre, Bachtratează textul cu multă claritate și simplitate, el preluând
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
bani și frauda. Inițiativa „Grants for Investigative Journalism” are ca principale obiective: încurajarea dezvoltării jurnalismului de investigație, ca mijloc independent și important în lupta anti-corupție (anul acesta se vor oferi granturi de maxim 800 de Euro); stimularea dezvoltării de rețele formale și informale între jurnaliști. La acest program se pot înscrie jurnaliști de investigație din presa scrisă, radio și TV care au o experiență profesională de minim 2 ani. Dosarul de înscriere trebuie să conțină: formular de înscriere (disponibil pe www
Fundaţia Freedom House România lansează iniţiativa „Grants for Investigative Journalism” [Corola-blog/BlogPost/93878_a_95170]
-
Bruxelles. Eu am avut cu domnul președinte Iohannis discuții legate de implicarea mea într-un proiect guvernamental, dar nu în poziția de premier. N-am discutat despre acest lucru decât, cred, cu o zi sau două înainte de a face propunerea formală”, a spus Cioloș. Cioloș: Mă văd cu Ponta după ce preiau responsabilitatea Guvernului, acum doar am schimbat mesaje Premierul desemnat Dacian Cioloș a mai anunțat că se va întâlni cu Victor Ponta după ce va prelua formal responsabilitatea Guvernului, dar a precizat
Dacian Cioloş a anunţat LISTA NOILOR MINIŞTRI: „Am urmărit să fie oameni profesionişti, integri. O treime sunt femei”. [Corola-blog/BlogPost/93893_a_95185]