431 matches
-
Emin[escu] 298 {EminescuOpXVI 299} [GHEORGHE EMINOVICI] [Berlin, decembrie 1873 - ianuarie 1874] Iubite Tată, Dacă nu ți-am scris pîn-acuma cauza a fost neîncrederea cu care întîmpini orișice voință proprie a oricărui din fiii d-niei tale, neîncredere augmentată de privirea formalistă ce-o ai despre lume, după care orice om care nu caută decât a se chivernisi, după cum o numești, d-ta, trebuie să fie un om de nimic. Ești un părinte nenorocit - adevărat. Dar ești nenorocit mai mult pentru că vrei
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nu citise Poetica matematică sau Opera aperta, cine nu era-n stare să deseneze copăceii bogat ramificați ai cine știe cărei gramatici generative era pierdut: îl îneca un ocean de dispreț. Trezit din somn, trebuia să poți recita numele reprezen tanților școlii formaliste ruse („Șklovski, cunoaștem!“ spuneai cu o figură plictisită, și era de-ajuns ca să intri în club) și să fii în stare să explici de ce o carte a lui Barthes poartă numele enig matic S/Z. Studenții mai slabi de înger
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
evidență nu doar limitele metodei axiomatice, ci și limitele monismului metodologic, trădat de idealul utopic al totalizării formale și al autofundării cunoașterii științifice după niște reguli logice, universale și stabile. Ireductibilitatea matematicii la statutul de limbaj artificial demonstrează neputința descriptivismului formalist (care este, în fond, solidar cu presupozițiile logicismului) de a exprima în termenii obiectivității și ai exhaustivității nobila creativitate a matematicii. Matematica nu pare să scape condiției istoricității: continua proliferare a unor sisteme axiomatice paralele a susținut, pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pe care îl suscită astăzi poate fi pus, într-o oarecare măsură, pe seama îndelungatei sale „eclipse”, survenite în decursul secolului XX. Mai exact, pe seama „conului de umbră” în care mimesis-ul a fost împins, începând de pe la jumătatea secolului trecut, de teoriile formaliste și structuraliste, care insistau, după cum se știe, asupra caracterului autonom al literaturii față de realitate, referent, lume. Din acest unghi de vedere, nu ar fi cu totul lipsită de interes nici investigarea „ficțiunii teoretice” înțeleasă nu numai în sensul schițat mai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
antidiscursiv care au sfârșit prin a consolida separarea netă, ontologică, de principiu, dintre poezie și proză, dintre uzul esențial, pe de o parte, și cel instrumental sau relațional al limbajului, pe de alta, conducând în cele din urmă la definiția formalistă și jakobsoniană a funcției poetice, ca distinctă de toate celelalte funcții”171. 2.1. Genul în genere...tc "2.1. Genul în genere..." De obicei, atunci când este adusă în discuție chestiunea genurilor literare, comentatorii, mai mult sau mai puțin avizați
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
oferi serviciile ocultistice, buletin păstrat de doamna Bogdan: "Laborios, tăcut, obstinat. Imaginație redusă, capabil de efort intelectual. Posac, fire onestă, difidentă. Vindicativ, deși fără izbucniri violente. Lipsa marilor pasiuni, în schimb afecționat familiei, spirit casnic. Moralizator și chiar cicălitor. Foarte formalist. Nu cunoaște oamenii, se impresionează repede de calități superficiale. Econom până la avariție și totuși personal dezinteresat. Caracter dificil și oscilant, combătut de contradicții. Ieșiri aspre câteodată, iritând și producând dușmănii. Să se păzească de inamici înverșunați." Al doilea document este
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un protejat al marelui clan al Conțeștilor, tare oricând. Acum începu agitația lui Gonzalv pentru crearea conferinței. Conțescu era destul de influent, într-o vreme când ministerul avea toată inițiativa. Ar fi putut deci obține de sus ceea ce voia. Fie scrupul formalist, fie instinctul de a arăta lui Gonzalv cât de dificil este serviciul pe care i-l cere, Conțescu alese calea de a propune consiliului profesoral să solicite ministerului crearea postului în chestiune. Și acest lucru l-ar fi putut face
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cornea insistă în analiza sa tocmai asupra ideii că viziunea pe care o au indivizii asupra moralității se transferă și asupra vieții. Atena, pretinde exegetul amintit, decăzuse și ca urmare a aplicării unei etici contractualiste în care dreptatea este văzută formalist, fără o interiorizare a conținutului său. Prin urmare, este foarte important pentru viața noastră socială dar și pentru viața noastră privată, dacă ne impropriem regulile acceptate drept corecte. Nu este suficient doar să mimăm respectarea lor, ci trebuie să interiorizăm
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
acestea le propun. Așadar, printre anglofoni, antropologia economică se organizează în jurul dihotomiei reconstruite, dar și păstrate de Polanyi: nefiind bine tranșată de acesta din urmă9, chestiunea privind domeniul de extindere al paradigmei utilitariste poate fi pusă la infinit. Un curent "formalist" (în terminologia inaugurată de Polanyi) păstrează, în studierea societăților non-capitaliste, ipoteza raționalității și teoria rarității 10. Orientarea "substantivistă" este reluată în special de Marshal Sahlins 11 în studiul "societăților primitive", pe care le situează la antipozii sistemelor socioeconomice "capitaliste" și
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
situează la antipozii sistemelor socioeconomice "capitaliste" și din care face din start emblema "societăților de abundență": schimburile s-ar subordona unor logici absolut ireductibile la căutarea unui interes "economic". Când își revizuiește poziția angajându-se mai profund în critica "utilitarismelor" (formaliste, funcționaliste, marxiste), Sahlins 12 încearcă să reînscrie logica practicilor într-o ordine culturală (simbolică) determinantă pentru fiecare societate: o poziție care îl conduce însă la dizolvarea resorturilor și a efectelor economicului. Sahlins situează atunci opoziția dintre societățile occidentale și "societățile
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
era să regăsească esența artei prin abordarea sa genetică a stilurilor și formelor. Odată cu el, s-a născut o tradiție, care a considerat arta ca obiect în sine; • Heinrich Wölfflin (1864-1945) se înscrie în această direcție ca fondator al lecturii formaliste a artei. Analiza sa urmărește definirea unui stil și căutarea legii de organizare a acestuia (Principes fondamentaux de l'histoire de l'art, 1915). Istoria artei trebuie, după el, să se limiteze la istoria formelor, a procedeelor și tehnicilor. El
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
formei și nu a substanței, caracterul imanent al analizei stau la baza structuralismului lingvistic și semioticii. Deci structuralismul reprezintă privilegierea relaționismului (față de substanțialism), a integralismului (față de atomism), a formalismului (față de empirism). Analiza structurală (începînd cu cea avant la lettre a formaliștilor ruși de începutul secolului) pune între paranteze conținutul povestirii (mit, basm, nuvelă etc.) și se concentrează exclusiv asupra formei. Figurile narative nu contează (cîrtița, racul, zîna sau fratele de cruce joacă în basm rolul adjuvantului eroului); ceea ce reprezintă esența demersului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
distinge trei tipuri de conștiință: conștiința simbolică, verticală, care vede semnul în dimensiunea sa profundă, geologică, studiată de psihanaliză și sociologia simboluri-lor; conștiința paradigmatică, reprezentată de structuralism și avînd drept model fonologia "știința paradigmelor exemplare" și conștiința sintagmatică, orizontală (Școala formaliștilor ruși, Propp în primul rînd). Imaginația paradigmatică sau formală implică o atenție deosebită acordată elementelor recurente, matricei atemporale, constantelor (miturilor, arhetipurilor), dimensiune strălucit reprezentată de antropologul francez Claude Lévi-Strauss. Structuralismul lui Claude Lévi-Strauss constituie modelul nici funcțional, nici genetic, nici
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o succesiune temporală (lanțul vorbirii) sau spațială (textul scris), spre deosebire de un tablou care generează o percepție simultană-tabulară. Lessing în Laocoon stabilise deja distincția între artele simultaneității (pictura, sculptura) și cele ale succesivității (muzica, poezia). LITERARITATE Calc după termenul creat de formaliștii ruși literaturnost ca trăsătură inerentă literaturii (distinctă de nivelul lingvistic, proiectul ideatic, substratul socio-istoric). "Obiectul științei literaturii nu este literatura, ci literaritatea, altfel spus ceea ce face dintr-o operă dată o operă literară" (R. Jakobson 1921). Opera apare astfel ca
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pe măsura intențiilor anunțate, felul în care romanul recuperează, adjudecă și apoi refolosește ceea ce modernismul supusese acțiunilor de negare, de ruptură, de contestare. Este aspectul care o preocupă cel mai mult pe Livia Iacob, devotată nu atât inventarierii unor teorii formaliste, structuraliste, postmoderne, cât incitantei întâlniri dintre roman și parodie care, în contextualitatea postmodernă, are ca rezultat transformarea parodicului într-o formă de organizare a secvențelor textuale. Fără a-și fi propus o abordare exhaustivă în Parodia literară: șapte rescrieri romanești
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodiei de la o simplă tehnică, menită să practice deriziunea fenomenelor literare, la accepțiunea de gen în sine, delimitându-și teritoriul prin trăsăturile proprii și diferențele specifice în raport cu alte tipuri de literatură asemănătoare. La finele parcurgerii teoriilor antice, medievale, renascentiste, moderne, formaliste, structuraliste, poststructuraliste și postmoderne din aria terminologică subsumată, parodia nu ne apare ca un proces epuizat, închis. Dimpotrivă, o percepem drept o formă de rescriere bogată în semnificații, dar și în contradicții, multe dintre ele potențate, ce-i drept, de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o parte, limbajele/ discursurile parodiate și limbajele/ discursurile parodiante. Importantă rămâne, în fond, distincția celor două tipuri, certificată prin existența gradului de împotrivire dialogică a discursului parodiant. Dialogul intertextual facilitat de lectura unor astfel de opere se transformă, în viziunea formaliștilor ruși, într-un principiu intern de evoluție sau chiar schimbare a formelor literare, deci a literaturii prin extensie. În anii '60, teoria dialogismului va reveni în forță în mediile intelectuale europene, prin intermediul grupului Tel Quel și îndeosebi grație studiilor Juliei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o formă nouă. Contribuțiile lui Boris Eihenbaum, Boris Tomașevski, Mihail Bahtin, Iuri Tînianov 44 și reperele textualiștilor au pus bazele discutării parodiei prin prisma literarității 45 ei, noțiune asupra căreia vor insista majoritatea teoriilor ulterioare: "Parodia a fost văzută [de formaliștii ruși, s.n.] ca o substituție dialectică de elemente formale ale căror funcții deveniseră mecanizate sau automatizate. În acest punct, elementele sunt refuncționalizate, ca să le folosim termenul. O nouă formă se dezvoltă din cea veche; numai funcția ei se schimbă. Parodia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tributar unor forme epice cu o natură complexă, combinatorie, precum satira menippee, își va decide evoluția tocmai prin parodia acesteia. Departe de a fi organizat și ordonat, romanul latin cuprinde parodii ale aproape tuturor genurilor și stilurilor ("limbajelor", după expresia formaliștilor ruși), ridiculizând, uneori malițios, textul de origine. Ghilimele intenționale nu lipsesc din nici un roman parodic latin; atunci când parodia apare doar secundar, când întâlnim, de pildă, texte lirice cu referent literar specificat, ele sunt anunțate prin vocea naratorială. Când se parodiază
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și critica literară, și teoria acestui moment, întrucât, prin reprezentanți de seamă, ele se îndreaptă de asemenea în direcția recuperării, reinterpretării și valorificării pe cât posibil obiective a canonului, recomandând traseul respectiv ca sursă de inspirație și scriitorilor. Punctul de vedere formalist este, terminologic vorbind, un deschizător de drumuri pentru atât pentru teoreticienii literari ai secolului XX, cât și pentru romancierii postmoderni, căci teoria "narațiunii dialogice" pe care cei dintâi au propus-o, iar cei din urmă au aplicat-o ca principiu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care nu are nici un echivalent în lectura povestirii factuale. O parte importantă a plăcerii estetice pe care o procură lectura unui roman provine exact din interacțiunea celor două perspective adoptate simultan de cititor. 1.2.2. Autobiografii sau memorii? Teoriile formaliste și structuraliste, afirmate în secolul al XX-lea, susțineau caracterul autonom al literaturii față de realitate, referent sau lume, în formulări devenite celebre, cum este sintagma "moartea autorului". Aceste teorii nu se mai justifică în cazul literaturii concentraționare. Tipul de literatură
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
imaginară. Dacă ficțiunea nu este, ea singură, o trăsătură distinctivă a literaturii, ceea ce caracterizează literatura este atitudinea de "blocare a referinței la real", numită de Paul Cornea într-un singur cuvânt "fictivizare"70. Un reper important în această problemă rămân formaliștii ruși. În încercarea de a defini "natura literaturii", ei par să fi redus complexitatea literaturii la una dintre ipostazele sale fundamentale, limbajul specific. Roman Jakobson identifică literaritatea cu "ceea ce face dintr-un mesaj verbal o operă de artă"71. Judecând
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ed. cit., p. 53. 71 Roman Jakobson, Essais de linguistique générale, Editions de Minuit, Paris, 1963, p. 210. 72 Livia Cotorcea, "Insolitare", în Terminologie poetică și retorică, Editura Universității "Al. I.Cuza", Iași, 1994, p. 85. 73 Ecouri ale concepției formaliste se regăsesc în studii recente, cum sunt cele semnate de Jean Burgos, a cărui afirmație că "imaginea adevărată", creatoare de noi realități, fascinează, pentru că "dă de văzut altceva și dă de văzut altminteri" trimite la procedeul insolitării (A se vedea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
platonice revăzute în lumina unei gnoze diferite de cea concepută de cultura greacă clasică, dar și față de cea înțeleasă de sectele gnostice. Autorul este înclinat spre sincretismul ocult dintre cultura greacă și mesajul creștin, care îl duc spre transcenderea rigorismului formalist de tip iudaic, dar și de rigiditatea mentalității occidentale. Creștinul care a ajuns la adevărata cunoaștere a mistérion dobândește o libertate interioară care îl conduce spre ápàteia, al cărei ideal de viață este fondat pe dreapta rațiune (órtòs lógos) și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Toate aceste tentative de definire și caracterizare a naratologiei ca proiect interdisciplinar plasează cercetarea într-un câmp elastic a cărui extensie depinde de ceea ce este inclus sau exclus, conectat sau disconectat, prin istoricizare, abstractizare, teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]