401 matches
-
pentru alimentarea acceleratoarelor de particule. În 1902, fizicianul olandez Hendrik Lorentz (1853 - 1928), împreună cu asistentul său, Pieter Zeeman (1865 - 1943) descoperă ceea ce ulterior va fi denumit efectul Zeeman și care va sta la baza tomografiei prin rezonanță magnetică nucleară. Efectul fotoelectric, descris încă din 1887 de Hertz, primește o explicație teoretică riguroasă din partea lui Einstein în 1905, care la rândul său realizase o extensie a studiilor lui Planck privind teoria cuantelor. În 1909, fizicianul american Robert Andrews Millikan (1868 - 1953), prin
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
început, în esență, cu un număr de diferite descoperiri științifice precum: descoperirea razelor catodice de către Michael Faraday în 1838, sugestia din 1877 a lui Ludwig Boltzmann cum că stările energetice ale unui sistem fizic ar putea fi discrete, descoperirea efectului fotoelectric făcută de Heinrich Hertz în 1887, enunțarea problemei radiațiilor făcută asupra corpurilor negre de către Gustav Kirchhoff în iarna lui 1859-1860 și ipoteza cuantică din 1900, enunțată de Max Planck, care spune că orice sistem atomic radiant de energie poate fi
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
de energie este proporțional cu frecvența ν cu care fiecare dintre ele radiază individual energie, așa cum sunt definite în următoarea formulă: formula 1, unde "h" este un număr numit constanta lui Planck. Apoi, Albert Einstein, cu scopul de a explica efectul fotoelectric raportat de către Heinrich Hertz in 1887, a postulat în concordanță cu ipoteza lui Max Planck că lumina însăși este constituită din particule cuantice individuale, care în 1926 au fost denumite fotoni de către Gilbert N. Lewis. Efectul fotoelectric a fost observat
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
a explica efectul fotoelectric raportat de către Heinrich Hertz in 1887, a postulat în concordanță cu ipoteza lui Max Planck că lumina însăși este constituită din particule cuantice individuale, care în 1926 au fost denumite fotoni de către Gilbert N. Lewis. Efectul fotoelectric a fost observat la lumina unei frecvențe de undă pe anumite materiale, cum ar fi metalele, care făcea ca electronii să fie scoși din aceste materiale numai în cazul în care lumina energiei cuantice era mai mare decât funcția de
Istoria mecanicii cuantice () [Corola-website/Science/335126_a_336455]
-
fost aleasă întrucât se află la o distanță de Pământ, exprimată în ani lumină, egală cu timpul scurs de la ultima expoziție universală organizată de orașul Chicago, World's Columbian Exposition, din anul 1893. Razele stelei Arcturus, captate cu ajutorul unor celule fotoelectrice, de diverse observatoare astronomice, fuseseră transformate în curent electric care a activat startul expoziției. Inițial, târgul a fost programat să se încheie la 12 noiembrie 1933, dar datorită enormului succes avut, a fost redeschis anul următor, între 26 mai și
Century of Progress () [Corola-website/Science/321861_a_323190]
-
să fie studiate fenomenele optice ca: reflexia, refracția, interferența ș.a., culminând cu dezvoltarea teoriei ondulatorii a luminii ceea ce a condus la apariția și perfecționarea aparatelor și dispozitivelor optice. În epoca contemporană, au fost descoperite noi fenomene cum ar fi: efectul fotoelectric, polarizarea, efectul Compton, care demonstrează dualismul corpuscul-undă al luminii și care au condus la dezvoltarea unor noi subramuri ale opticii. Învățații din Babilon aveau cunoștințe destul de avansate de astronomie. Astfel, încă de prin 2000 î.Hr., aceștia reușiseră să dea o
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
conduc la concluzia că propagarea luminii se efectuează prin unde transversale și nu longitudinale. În cadrul tezei sale de doctorat, "Recherches sur la théorie des quanta", susținută în 1924, Louis de Broglie formulează ipoteza dualității luminii. Einstein explică, în 1905, efectul fotoelectric (descoperit în 1887 de către Heinrich Hertz) susținând existența fotonilor. În 1947, Dennis Gabor formulează principiile holografiei. Primul dispozitiv de producere a laserului (ale cărui baze teoretice fuseseră realizate de Einstein încă din 1916) este realizat în 1960 de către Theodore Maiman
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
Efectul fotoelectric extern este emiterea de electroni din materie în urma absorbției de radiație electromagnetică, de exemplu radiație ultravioletă sau raze X. Un termen învechit pentru efectul fotoelectric este efectul Hertz. Importanța acestui fenomen în dezvoltarea domeniului fizicii constă în a sprijini formarea
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
Efectul fotoelectric extern este emiterea de electroni din materie în urma absorbției de radiație electromagnetică, de exemplu radiație ultravioletă sau raze X. Un termen învechit pentru efectul fotoelectric este efectul Hertz. Importanța acestui fenomen în dezvoltarea domeniului fizicii constă în a sprijini formarea conceptului de dualitate undă-corpuscul a radiației electromagnetice. Explicația matematică a fenomenului a fost dată de Albert Einstein, pe baza unor ipoteze cuantice formulate de Max
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
pe baza unor ipoteze cuantice formulate de Max Planck. O suprafață metalică expusă radiației electromagnetice poate să emită, în anumite condiții, electroni liberi, care produc un curent electric dacă sunt accelerați sub acțiunea unui câmp electric. Electronii emiși prin efectul fotoelectric se numesc "fotoelectroni". Experimental s-a constatat că pentru a observa emisia de electroni este nevoie ca radiația electromagnetică să aibă o frecvență deasupra unei limite inferioare care depinde de natura materialului sau, echivalent, lungimea de undă trebuie să fie
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
incident influențează mărimea curentului electric produs, dar nu determină apariția fenomenului. Efectul se produce nu numai pe metale ci și pe alte materiale, atât conductoare cât și izolatoare, dar conductibilitatea electrică a materialului este necesară în aplicațiile în care efectul fotoelectric se detectează prin apariția unui curent electric. Efectul fotoelectric extern poate fi explicat simplu dacă se acceptă ipoteza că radiația electromagnetică este formată din particule (pe care le numim fotoni). Fiecare foton poartă o cantitate de energie proporțională cu frecvența
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
apariția fenomenului. Efectul se produce nu numai pe metale ci și pe alte materiale, atât conductoare cât și izolatoare, dar conductibilitatea electrică a materialului este necesară în aplicațiile în care efectul fotoelectric se detectează prin apariția unui curent electric. Efectul fotoelectric extern poate fi explicat simplu dacă se acceptă ipoteza că radiația electromagnetică este formată din particule (pe care le numim fotoni). Fiecare foton poartă o cantitate de energie proporțională cu frecvența de oscilație a câmpului electromagnetic. La incidența fotonului pe
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
spectrală extinsă până în infraroșu. Energia unui foton poate fi transferată unui singur electron. Astfel, dacă energia fotonului este sub pragul de extragere a electronului din cristal, mărirea numărului de fotoni (intensificarea fluxului de lumină) nu poate ajuta la declanșarea efectului fotoelectric. I. Intensitatea curentului fotoelectric de saturație depinde direct proporțional de fluxul radiației electromagnetic de incidență când frecvența este constantă. II. Energia cinetică maximă a fotoelectronilor emiși este direct proporțională cu frecvența radiației electromagnetică incidente și nu depinde de flux. III
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
Energia unui foton poate fi transferată unui singur electron. Astfel, dacă energia fotonului este sub pragul de extragere a electronului din cristal, mărirea numărului de fotoni (intensificarea fluxului de lumină) nu poate ajuta la declanșarea efectului fotoelectric. I. Intensitatea curentului fotoelectric de saturație depinde direct proporțional de fluxul radiației electromagnetic de incidență când frecvența este constantă. II. Energia cinetică maximă a fotoelectronilor emiși este direct proporțională cu frecvența radiației electromagnetică incidente și nu depinde de flux. III. Efectul fotoelectric se produce
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
Intensitatea curentului fotoelectric de saturație depinde direct proporțional de fluxul radiației electromagnetic de incidență când frecvența este constantă. II. Energia cinetică maximă a fotoelectronilor emiși este direct proporțională cu frecvența radiației electromagnetică incidente și nu depinde de flux. III. Efectul fotoelectric se produce dacă și numai dacă frecvența radiației electromagnetice incidente este mai mare sau egală decât o constantă de material numită "frecvența de prag" sau "pragul roșu". IV. Efectul fotoelectric extern este practic instantaneu.( Δt≈1 ns = 10^-9 s
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
radiației electromagnetică incidente și nu depinde de flux. III. Efectul fotoelectric se produce dacă și numai dacă frecvența radiației electromagnetice incidente este mai mare sau egală decât o constantă de material numită "frecvența de prag" sau "pragul roșu". IV. Efectul fotoelectric extern este practic instantaneu.( Δt≈1 ns = 10^-9 s) Cantitativ, efectul fotoelectric se poate descrie folosind formula: unde Energia fotonului incident este "hf"; această energie se conservă: o parte se regăsește în rețeaua cristalină a metalului și o parte
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
dacă și numai dacă frecvența radiației electromagnetice incidente este mai mare sau egală decât o constantă de material numită "frecvența de prag" sau "pragul roșu". IV. Efectul fotoelectric extern este practic instantaneu.( Δt≈1 ns = 10^-9 s) Cantitativ, efectul fotoelectric se poate descrie folosind formula: unde Energia fotonului incident este "hf"; această energie se conservă: o parte se regăsește în rețeaua cristalină a metalului și o parte este transferată sub formă de energie cinetică electronului devenit liber. Dacă se notează
Efect fotoelectric () [Corola-website/Science/299848_a_301177]
-
de cercetare la laboratorul de optică al profesorului Eugen Bădărău (1951-1953). În 1953 a fost admis aspirant cu frecvență la Universitatea din București, sub îndrumarea profesorului Șerban Țițeica. Și-a susținut în 1958 teza de doctorat cu titlul " Teoria efectului fotoelectric relativist", care va deveni primul articol din România publicat "in extenso" în Physical Review. Numit lector (1956) la "Catedra de termodinamică, fizică statistică și mecanică cuantică" a Universității din București, a devenit conferențiar (1962) și apoi profesor (1968). Și-a
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
semestre, de nivel avansat, despre "Reprezentările grupurilor și aplicațiile lor în fizică" (1962-1972) trata amănunțit grupul rotațiilor și grupul Lorentz, grupurile SU(2) și SU(3). Sunt de amintit și elegantele lecții de "Teorie cuantică avansată" (1971-1973). Cercetările asupra efectului fotoelectric relativist din păturile electronice interioare ale atomilor, inițiate odată cu teza de doctorat (1958), au fost completate ulterior (1977) prin calculul corecțiilor radiative. Cercetările asupra proceselor atomice cu doi fotoni au început cu evaluarea nerelativistă, în aproximația dipolară electrică, a amplitudinii
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
în evidență a unei rezonanțe în spectrul fotonului împrăștiat) au generat un interes teoretic și experimental considerabil. Studiul împrăștierilor relativiste Rayleigh și Compton din pătura K în limita energiilor mari ale fotonului incident a prilejuit și discutarea conexiunilor cu efectul fotoelectric (teorema optică și corecțiile radiative). Acest domeniu a fost abordat (1976) în legătură cu experimentele efectuate la AMOLF de grupul Marnix van der Wiel; inițial, interesul s-a îndreptat către tranzițiile multifotonice tratate prin metode perturbative. Odată cu posibilitatea realizării experimentale a unor
Mihai Gavrilă () [Corola-website/Science/307221_a_308550]
-
adrese și un timp de acces mediu de 12 ms. Panoul de comandă permitea: Introducerea comenzilor se realiza pe o bandă perforată cu 5 orificii. Pentru citirea benzilor, calculatorul era dotat cu un aparat mecanic (6 caractere/secundă) și unul fotoelectric (1000 caractere/secundă). Rezultatele se tipăreau pe o mașină electrică de scris (6 caractere/secundă) sau erau perforate. Lungimea unui cuvânt era de 36 de cifre binare (biți). O instrucțiune era compusă din 15 cifre binare: 5 pentru codul operației
DACICC-1 () [Corola-website/Science/335112_a_336441]
-
ca fiind egală cu cea a luminii. Această observație a unificat domeniile teoriei electromagnetice și opticii și a dus direct la o descriere completă a spectrului electromagnetic. Totuși, tentativa de a reconcilia teoria electromagnetică cu două observații, și anume efectul fotoelectric și inexistența catastrofei ultraviolete, s-a dovedit problematică. Prin eforturile fizicienilor teoreticieni, s-a dezvoltat o nouă teorie a electromagnetismului cu ajutorul mecanicii cuantice. Această ultimă modificare adusă teoriei electromagnetice a condus în cele din urmă la electrodinamica cuantică, teorie care
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
viața modernă, devenind o forță motrice a celei de . În 1887, Heinrich Hertz a descoperit că electrozii iluminați cu lumină ultravioletă creează cu mai multă ușurință . În 1905, Albert Einstein a publicat o lucrare care explica datele experimentale din efectul fotoelectric ca fiind consecința faptului că energia luminii este transportată în pachete discret cuantificate, și transportată electronilor. Aceasta descoperire a condus la revoluția cuantică în fizică. Einstein a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1921, pentru „descoperirea legii efectului
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
ca fiind consecința faptului că energia luminii este transportată în pachete discret cuantificate, și transportată electronilor. Aceasta descoperire a condus la revoluția cuantică în fizică. Einstein a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1921, pentru „descoperirea legii efectului fotoelectric”. Efectul fotoelectric este utilizat în astfel că poate fi găsit în panouri solare, fiind frecvent utilizat pentru a produce energie electrică în scop comercial. Primul a fost folosită pentru prima dată în 1900 în receptoarele radio. O fir foarte subțire
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
consecința faptului că energia luminii este transportată în pachete discret cuantificate, și transportată electronilor. Aceasta descoperire a condus la revoluția cuantică în fizică. Einstein a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1921, pentru „descoperirea legii efectului fotoelectric”. Efectul fotoelectric este utilizat în astfel că poate fi găsit în panouri solare, fiind frecvent utilizat pentru a produce energie electrică în scop comercial. Primul a fost folosită pentru prima dată în 1900 în receptoarele radio. O fir foarte subțire era introdus
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]