944 matches
-
particulă și ca undă. Până atunci se credea că lumina este doar energie cu diferite lungimi de undă. Einstein în experimentele sale a constatat că lumina în unele situații se comportă ca o particulă, și că energia fiecărei particule sau foton depinde doar de lungimea de undă. El a descris lumina ca o serie de gloanțe ce ating suprafața materialului. Dacă aceste gloanțe au suficientă energie, un electron liber din metalul atins de foton se va elibera din structura acestuia. Totodată
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
particulă, și că energia fiecărei particule sau foton depinde doar de lungimea de undă. El a descris lumina ca o serie de gloanțe ce ating suprafața materialului. Dacă aceste gloanțe au suficientă energie, un electron liber din metalul atins de foton se va elibera din structura acestuia. Totodată a constatat că energia cinetică maximă a electronului este independentă de intensitatea luminii și depinde doar de energia fotonului care l-a eliberat. Această energie depinde totodată numai de lungimea de undă respectiv
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
materialului. Dacă aceste gloanțe au suficientă energie, un electron liber din metalul atins de foton se va elibera din structura acestuia. Totodată a constatat că energia cinetică maximă a electronului este independentă de intensitatea luminii și depinde doar de energia fotonului care l-a eliberat. Această energie depinde totodată numai de lungimea de undă respectiv frecvența luminii. Pentru lucrările sale privind fenomenul fotovoltaic, a obținut premiul Nobel pentru fizică în anul 1921. Descoperirea în anul 1949 a joncțiunii p-n de către
Celulă solară () [Corola-website/Science/304419_a_305748]
-
goluri în sistem, care interacționează printr-un proces numit difuzie ambipolara. Cand un echilibru termic este deranjat într-un semiconductor, numărul de goluri și electroni se schimbă. Această distrugere poate avea loc că un rezultat al diferenței de temperatură sau fotoni, care pot intra în sistem și să creeze electroni liberi și goluri. Procesul care crează și anihilează electronii și golurile sunt numite generație și recombinație. Emisia de lumină În anumiți semiconductori, electronii excitați se pot relaxa prin emiterea de lumină
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
teoria cuantică a câmpurilor. Ea reprezintă o alternativă la produsele de funcții uniparticulă simetrizate (pentru bosoni) sau antisimetrizate (pentru fermioni). Acestea sunt înlocuite prin operatori de creare și anihilare, definiți în 1927 de P.A.M. Dirac pentru un gaz de fotoni și utilizați de Pascual Jordan pentru un gaz de electroni. Teoria a fost elaborată în continuare de Vladimir Fock în 1932; ea este avantajoasă și necesară în cazul sistemelor cu un număr mare sau variabil de particule. Conform postulatului simetrizării
Reprezentarea numerelor de ocupare () [Corola-website/Science/334402_a_335731]
-
electronii unui atom sunt presupuși a orbita în jurul nucleului, dar că pot face acest lucru numai într-o mulțime finită de orbite, și ar putea sări între aceste orbite numai în salturi discrete de energie corespunzătoare absorbției sau radiației unui foton. Această cuantificare a fost folosită pentru a explica de ce orbitele electronilor sunt stabile (având în vedere că, în mod normal, sarcinile accelerate, inclusiv prin mișcare circulară, pierd energie cinetică care emisă sub formă de radiații electromagnetice, vezi "radiația de sincrotron
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
a depăși respingerea——și a fuziona într-un singur nucleu. Fisiunea nucleară este procesul invers, provocarea divizării unui nucleu în două nuclee mai mici—de obicei, prin dezintegrare radioactivă. Nucleul poate fi modificat și prin bombardament cu particule subatomice sau fotoni de mare energie. Dacă aceasta modifică numărul de protoni din nucleu, atomul se transformă într-un alt element chimic. Dacă în urma unei reacții de fuziune masa nucleului este mai mică decât suma maselor particulelor separate, atunci diferența dintre aceste două
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
mai multe structuri de inel sau de nod, și diferă unele de altele în dimensiune, formă și orientare. Fiecare orbital atomic corespunde unui anumit al electronului. Electronul își poate schimba starea la un nivel superior de energie prin absorbția unui foton cu energie suficientă pentru a-l trece într-o nouă stare cuantică. De asemenea, prin intermediul emisiei spontane, un electron dintr-o stare mai mare de energie poate scădea la o stare de energie mai mică, în timp ce radiază energia în exces
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
pentru a-l trece într-o nouă stare cuantică. De asemenea, prin intermediul emisiei spontane, un electron dintr-o stare mai mare de energie poate scădea la o stare de energie mai mică, în timp ce radiază energia în exces sub forma unui foton. Aceste valorile caracteristice ale energiei, definite prin diferențele de energie ale stărilor cuantice, sunt responsabile pentru liniile spectrale atomice. Cantitatea de energie necesară pentru a elimina sau adăuga un electron— energia de legătură a electronului—este cu mult mai mică
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
din nucleu, sau mai multe particule beta. O emisie gamma analogă care permite ca nucleele excitate să piardă energie într-un mod diferit, este — un proces care produce electroni cu viteză mare care nu sunt radiații beta, urmațide producerea de fotoni cu energie înaltă, care nu sunt radiații gamma. Câteva nuclee mari pot exploda în două sau mai multe fragmente încărcate electric de diferite mase, plus câțiva neutroni, într-o degradare numită fisiune nucleară spontană. Fiecare izotop radioactiv are o perioadă
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
crește. Dependența energiei de ℓ este cauzată nu de potențialul electrostatic al nucleului, ci prin interacțiunea între electroni. Pentru ca un electron să , de exemplu de la starea fundamentală la primul nivel excitat (ionizare), acesta trebuie să absoarbă sau să emită un foton la o energie egală cu diferența de energie potențială între aceste niveluri, conform modelului lui Niels Bohr, care poate fi calculată cu precizie prin ecuația lui Schrödinger. Electronii trec între orbitali într-o manieră similară particulelor. De exemplu, dacă un
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
o energie egală cu diferența de energie potențială între aceste niveluri, conform modelului lui Niels Bohr, care poate fi calculată cu precizie prin ecuația lui Schrödinger. Electronii trec între orbitali într-o manieră similară particulelor. De exemplu, dacă un singur foton ar lovi electronii, numai un singur electron și-ar schimba starea ca răspuns la foton; a se vedea proprietățile electornului. Energia emisă de un foton este proporțională cu frecvența sa, astfel încât aceste nivelurile de energie specifice apar ca benzi distincte
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
Bohr, care poate fi calculată cu precizie prin ecuația lui Schrödinger. Electronii trec între orbitali într-o manieră similară particulelor. De exemplu, dacă un singur foton ar lovi electronii, numai un singur electron și-ar schimba starea ca răspuns la foton; a se vedea proprietățile electornului. Energia emisă de un foton este proporțională cu frecvența sa, astfel încât aceste nivelurile de energie specifice apar ca benzi distincte în cadrul spectrului electromagnetic. Fiecare element are un spectru caracteristic care depinde de sarcina nucleară, subînvelișurile
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
Schrödinger. Electronii trec între orbitali într-o manieră similară particulelor. De exemplu, dacă un singur foton ar lovi electronii, numai un singur electron și-ar schimba starea ca răspuns la foton; a se vedea proprietățile electornului. Energia emisă de un foton este proporțională cu frecvența sa, astfel încât aceste nivelurile de energie specifice apar ca benzi distincte în cadrul spectrului electromagnetic. Fiecare element are un spectru caracteristic care depinde de sarcina nucleară, subînvelișurile ocupate de electroni, interacțiunile electromagnetice dintre electroni și de alți
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
Fiecare element are un spectru caracteristic care depinde de sarcina nucleară, subînvelișurile ocupate de electroni, interacțiunile electromagnetice dintre electroni și de alți factori. Atunci când un spectru continuu de energie este trecut printr-un gaz sau printr-o plasmă, unii dintre fotoni sunt absorbiți de atomi, făcându-i pe electroni să-și schimbe nivelul de energie. Acești electroni excitați care rămân legați de atom emit spontan această energie sub forma unui foton, care se îndreaptă într-o direcție oarecare, și astfel coboară
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
trecut printr-un gaz sau printr-o plasmă, unii dintre fotoni sunt absorbiți de atomi, făcându-i pe electroni să-și schimbe nivelul de energie. Acești electroni excitați care rămân legați de atom emit spontan această energie sub forma unui foton, care se îndreaptă într-o direcție oarecare, și astfel coboară înapoi la un nivel inferior de energie. Astfel, atomii se comportă ca un filtru care formează o serie de întunecate în producția de energie. (Un observator care vizualizează atomii dintr-
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
comportă ca un filtru care formează o serie de întunecate în producția de energie. (Un observator care vizualizează atomii dintr-o perspectivă care nu include spectrul continuu în fundal vede, în schimb, o serie de linii de emisie produse de fotonii emiși de către atomi.) Măsurătorile spectroscopice măsurători ale intensității și lățimii liniilor spectrale atomice permit identificarea compoziției și proprietăților fizice ale unei substanțe. Examinarea atentă a liniilor spectrale relevă că unele prezintă o divizare a . Acest lucru se întâmplă din cauza , care
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
multe linii spectrale. Prezența unui câmp electric extern poate provoca un nivel comparabil de divizare și deplasare a liniilor spectrale prin modificarea nivelurilor de energie ale electronilor, un fenomen numit . Dacă un electron legat este într-o stare excitată, un foton care interacționează cu el și are energie corespunzătoare poate provoca o emisie stimulată a unui foton cu nivelul de energie potrivit. Pentru ca acest lucru să apară, electronul trebuie să coboare la o stare de energie mai mică, astfel încât diferența de
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
deplasare a liniilor spectrale prin modificarea nivelurilor de energie ale electronilor, un fenomen numit . Dacă un electron legat este într-o stare excitată, un foton care interacționează cu el și are energie corespunzătoare poate provoca o emisie stimulată a unui foton cu nivelul de energie potrivit. Pentru ca acest lucru să apară, electronul trebuie să coboare la o stare de energie mai mică, astfel încât diferența de energie să fie aceeași cu energia de fotonului cu care interacționează. Fotonii emiși și fotonii care
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
corespunzătoare poate provoca o emisie stimulată a unui foton cu nivelul de energie potrivit. Pentru ca acest lucru să apară, electronul trebuie să coboare la o stare de energie mai mică, astfel încât diferența de energie să fie aceeași cu energia de fotonului cu care interacționează. Fotonii emiși și fotonii care interacționează pornesc apoi în paralel și în fază; adică, modelele de undă ale celor doi fotoni sunt sincronizate. Această proprietate fizică este folosit pentru a face lasere, care pot emite fascicule coerente
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
emisie stimulată a unui foton cu nivelul de energie potrivit. Pentru ca acest lucru să apară, electronul trebuie să coboare la o stare de energie mai mică, astfel încât diferența de energie să fie aceeași cu energia de fotonului cu care interacționează. Fotonii emiși și fotonii care interacționează pornesc apoi în paralel și în fază; adică, modelele de undă ale celor doi fotoni sunt sincronizate. Această proprietate fizică este folosit pentru a face lasere, care pot emite fascicule coerente de lumină a căror
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
unui foton cu nivelul de energie potrivit. Pentru ca acest lucru să apară, electronul trebuie să coboare la o stare de energie mai mică, astfel încât diferența de energie să fie aceeași cu energia de fotonului cu care interacționează. Fotonii emiși și fotonii care interacționează pornesc apoi în paralel și în fază; adică, modelele de undă ale celor doi fotoni sunt sincronizate. Această proprietate fizică este folosit pentru a face lasere, care pot emite fascicule coerente de lumină a căror energie este într-
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
o stare de energie mai mică, astfel încât diferența de energie să fie aceeași cu energia de fotonului cu care interacționează. Fotonii emiși și fotonii care interacționează pornesc apoi în paralel și în fază; adică, modelele de undă ale celor doi fotoni sunt sincronizate. Această proprietate fizică este folosit pentru a face lasere, care pot emite fascicule coerente de lumină a căror energie este într-o bandă de frecvență îngustă. Valența este puterea de combinare a unui element. Aceasta este egală cu
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
un articol schematic și bibliografic ilustrând importanța microlentilelor, numărul f al acestora și interacțiunea cu MFC și matricea DSC. Mai departe, este oferită o scurtă discuție despre peliculele anti-reflecție, deși activitatea lui Janesick pare a fi mai preocupată de interacțiunea foton - siliciu. Activitatea timpurie asupra microlentilelor și camerelor trei-DCS/prismă pun presiuni asupra importanței unei soluții de proiecție pe deplin integrate pentru MFC-uri. Sistemul aparatului de fotografiat, ca un întreg, beneficiază de considerație atentă din partea tehnologiilor MFC și interacțiunea lor
Matrice de filtre de culoare () [Corola-website/Science/319618_a_320947]
-
că oceanele produc circa 45% din oxigenul din atmosfera Pământului, anual. O formulă simplificată și cuprinzătoare pentru fotosinteză este: sau, mai simplu Evoluția fotolitică a oxigenului are loc în membranele tilacoide ale organismelor fotosintetice, având nevoie de energia a 4 fotoni. Mulți pași sunt necesari, dar rezultatul este formarea unui gradient de protoni de-a lungul membranei tilacoide, care e folosit la sintetizarea ATP-ului prin fotofosforilație. -ul rămas după oxidarea moleculei de apă este eliberat în atmosferă. Dioxigenul molecular, , e
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]